Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Noiembrie 2017
LMMJVSD
12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930

Decembrie 2017
LMMJVSD
123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031

Online

Vremea
Varful Hodrancusa
Muntii Padurea Craiului

Reduceri

Voluntar in Carpati - 2016

Homepage

Lista de discutii

Nomadic - Platoul Tibetan (Muntii -- Munti din afara Romaniei --)


Cu întinderile sale nesfârșite de pajiști și vârfuri de munți acoperite de zăpadă tot timpul anului, regiunea istorică tibetană Amdo este unul dintre ultimele locuri de pe pământ unde puteți întâlni păstori nomazi tibetani.

Platoul tibetan este în general arid și nu poate susține comunități prea mari; nomazii tibetani au trăit din cele mai vechi timpuri în Amdo, o regiune fertilă aflată pe marginea platoului tibetan. Astăzi regiunea Amdo este, în cea mai mare parte, încorporată în trei provincii din China: Qinghai, Gansu și Sichuan. Locuind de aproape patru ani în provincia Gansu din China, mi-am făcut de multe ori timp pentru a explora regiunea autonomă tibetană din sudul provinciei, parte din Amdo-ul istoric.


O călătorie de aproape șapte ore cu autobuzul din Lanzhou, capitala provinciei și suntem în inima ținuturilor nomazilor, în mica localitate Langmusi, un sătuc cu o stradă centrală pietruită, stradă care reprezintă și granița dintre provinciile Gansu și Sichuan. Localitatea a fost din păcate înghițită de comunități de chinezi han și poate fi foarte aglomerată, mai ales în zilele de sărbătoare când zeci de autocare aduc turiști chinezi pentru a vizita una dintre cele două mănăstiri budiste din localitate.Mănăstirea din sudul localității este mai autentică, dar pe alocuri într-o stare avansată de degradare, deoarece nu este sponsorizată de statul chinez; partea bună este că valurile de chinezi roiesc în jurul mănăstirii din Gansu cu ale sale acoperișuri aurite, magazine de suveniruri și parcări.


Este a două oară când vizităm Langmusi, dar frigul de început de mai ne face să credem că nu am ales perioada cea mai propice pentru a vizita. Ne luăm totuși inima în dinți și decidem să contactăm patroana de la Black Tent Cafe. Această doamnă, o chinezoaică ce s-a mutat în Langmusi de 15 ani, cunoaște zona foarte bine fiind pasionată de drumeție și alpinism și în plus respectă comunitățile locale de tibetani și cultura acestora. Black Tent Cafe poate aranja cu nomazii din zonă o experiență unică ce poate varia de la o drumeție pe muntele Huagai, ce domină împrejurimile, până la mai multe nopți petrecute în cort cu o familie de nomazi. Alegem varianta de două zile și o noapte, cu toate că am fost avertizați că în această perioadă este foarte frig în zonele de stepă înaltă.


A doua zi un păstor nomad, care abia vorbea chineză, ne-a preluat din Langmusi. Era însoțit de trei cai, unul pentru el, unul pentru mine și unul pentru mândra mea. Am fost puțin nervoși la început fiind prima dată când călăream, dar am învățat rapid comenzile și caii tibetani, de statură mai mică și cu un temperament blând, nu ne-au cauzat nicio problemă pe parcursul celor două zile în care ne-au purtat pe spate.


Am părăsit Langmusi pornind către vest, pe valea râului numit Dragonul Alb, nume căpătat datorită aspectului său atunci când este privit de pe munții din împrejurimi. În stânga noastră se înălța acoperit de zăpadă și flancat de nori amenințători muntele Huagai cu al său vârf de 4200 de metri. Acest munte, deși nu la fel de faimos ca muntele Kailash, este totuși unul dintre cei mai sacrii munți pentru tibetani. Legenda spune că în urmă cu sute de ani conflictele dintre grupurile de nomazi erau foarte frecvente. Luând decizia să pună capăt confruntărilor războinicii nomazi au urcat pe muntele Huagai unde au depus armele în semn de pace. Tradiția continuă și astăzi nomazii urcând în fiecare vară și depunând arme, deși săbiile și sulițele depuse astăzi sunt confecționate din lemn.


În jurul amiezii am ajuns aproape de izvoarele râului Dragonul Alb și am poposit la o stână, unde am fost întâmpinați de un bătrân păstor care ne pregătise prânzul. Stâna, o aglomerare de clădiri în ruină, era un fel de fost C.A.P. care probabil arăta altfel în vremea colectivizării. /nomadic2/img_0062.jpg

 Mâncare servită a fost oribilă dar ospitalitatea și căldura cu care am fost primiți a compensat din plin. După cum se poate vedea din poza de mai jos nomazii poartă în suflet pe Dalai Lama dar și-au petrecut viața în umbra lui Mao./Nomadic/09579a5e-c9e6-4621-af8d-15c32b4ac8d3.jpeg


Am mâncat rapid și am plecat după scurt timp. Ținta noastră era Oceanul de flori, o vale fertilă frecventată de nomazi aflată pe versantul opus al muntelui Huagai. Între noi și destinație un munte de 4200 metri ce trebuia traversat printr-o trecătoare înaltă situată la 3700 metri. De aici am urmat poteci de munte goniți de nori amenințători și de un viscol necontenit. Când ne-am apropiat de trecătoare zăpada era atât de mare și viscolul atât de puternic încât am fost nevoiți să descălecăm și să mergem la pas./nomadic2/img_0061.jpg

După mai bine de două ceasuri am reușit să convingem caii să ne urmeze și am traversat trecătoare aflându-ne acum pe versantul vestic. Norii s-au risipit instantaneu și am rămas muți de uimire în fața peisajului: o vale mlăștinoasă expusă unui vânt înfiorător de rece și flancată de munți înzăpeziți, sute de puncte negre risipite de-a lungul văii - iacii nomazilor și câteva puncte negre - corturile lor tradiționale./nomadic2/img_0057.jpg Nomazii petrec aici sezonul cald și cu toate că viața este dură, nu au se poate spune că ar avea probleme financiare. Suma pe care o câștigă de pe urma excursiei noastre este binevenită deoarece nu au o sursă de bani lichizi stabilă, dar dacă au nevoie de bani pot vinde un iac oricând. Un iac costă între 5000 și 10.000 lei și majoritatea familiilor au sute de iaci și tocmai de aceea nu trebuie să ne mire dacă nomazii dispun de panouri solare, motociclete enduro sau mașini de teren.


Am traversat valea și ajunși la cort am fost întâmpinați de soția ghidului nostru. Femeile au o viață foarte grea în Tibet: se trezesc pe la ora 4 sau 5 dimineața și adorm către miezul nopți. Mai demult bărbații aveau rolul de a proteja familia și turma de animale sălbatice sau de incursiunile unor comunități vrăjmașe, iar femeia făcea practic toată munca, de la gătit până la mulsul iacilor. În prezent cele două pericole menționate mai sus au dispărut dar munca femeilor a rămas./nomadic2/img_0067.jpg Bărbații își petrec cea mai mare parte a timpului la crâșmele din satele răsfirate prin platou și trec pe la cort o dată la câteva zile, în timp ce femeile petrec tot sezonul cald în cort.


Că tot a venit vorba de cort, majoritatea nomazilor au renunțat la corturile tradiționale în favoarea celor moderne, noi am avut însă norocul să petrecem noaptea într-unul din corturile rectangulare construite dintr-o țesătură de păr de iac./nomadic2/img_0066.jpg Acest cort are proprietăți termoizolante bune dar nu este impermeabil, deci dacă plouă în mod cert va ploua și în cort. Spre fericirea noastră nu a plouat în acea noapte.


Gazdele au fost deosebit de primitoare. /Nomadic/88333d55-19c1-415f-a260-6387f1f5a492.jpegNe-au oferit un ceai cu lapte de iac pentru a ne încălzi și ne-au explicat câte ceva despre cultura nomadă. Am aflat că vatra, situată în centrul cortului, este un fel de axis mundi și reprezintă legătura lor cu strămoșii, vârfurile picioarelor nu pot fi îndreptate niciodată către vatră din respect, nu se poate pășii peste ustensilele de gătit ci trebuie ocolite etc


Înainte de culcare am ajuta să strângem iacii cu ajutorul unor praștii de azvârlit. Întunericul a venit apoi pe nesimțite. Ne-am făcut nevoile, deoarece noaptea nu se poate ieșii din cort fiind eliberați din lanț mastifii tibetani, câini care cu greu sunt puși înapoi în lanț chiar și de către stăpân. Noaptea a fost nemilos de rece. Pădurile și chiar copacii izolați lipsesc din platoul tibetan de aceea drept combustibil pentru foc se utilizează excremen

tele uscate de iac, din păcate acestea ard foarte repede și aportul caloric este deosebit de redus. Am dormit pe o grămadă de paie în saci de dormit de iarnă și cu două plăpumi peste noi și pot spune că mi-a fost mai frig decât atunci când am făcut bivuac iarna în munții noștri.


Dimineața ne-am trezit la prima oră ca să pregătim caii, în timp ce soția ghidului nostru aduna excrementele produse de iaci peste noapte pentru a le pune la uscat./Nomadic/2b58d1bd-727e-4387-aa24-b3b32831184a.jpeg Diminețile în Amdo sunt greu de descris drept pentru care nici nu o să încerc, dar pot spune că răsăritul ce străpungea prin ceața dimineții a fost una dintre cele mai frumoase experiențe trăite într-o călătorie./Nomadic/1a43ba24-fa25-4c91-8a22-2de9572ab03f.jpeg

Ne-am luat la revedere de la soția ghidului și am pornit pe o altă cale către Langmusi. Drumul ne-a purtat toată ziua prin sate tibetane și pe pajiști pe care iacii pășteau domol în timp ce marmotele șuierau necontenit./Nomadic/94df6a74-e5fd-4501-9668-48fa06688f43.jpeg


Am ajuns în cele din urmă în Langmusi unde ne-am despărțit de ghidul nostru, care a plecat probabil către crâșma din Langmusi. Copiii săi locuiesc în oraș și din păcate guvernul chinez face tot posibilul pentru a oprii modul de viață nomad. Realitatea este că nici nu trebuie să se străduiască prea mult, majoritatea nomazilor se plâng că o să fie probabil ultima generație care o să mai trăiască astfel deoarece copiii lor vor să se mute sau s-au mutat deja în oraș. Am rămas în mijlocul drumului privind către ghidul nostru și către caii săi în timp ce se îndepărtau. A fost o experiență minunată dar am rămas cu un gust amar după ce am realizat că am petrecut două zile cu membrii uneia dintre ultimele generații de nomazi autentici din platoul Tibetan./Nomadic/3f13dd9b-4eb1-45a4-a27b-ec9fc2fa02dc.jpeg



Luni, 6 noiembrie 2017 - 13:04 
Afisari: 534 


Postari similare:





Comentariile membrilor (6)

miparv
miparv
Rucsac
 
1
Oamenii sunt fericiti cu viata lor simpla, asta e mare lucru. Sa vezi pozele lui Dalai Lama si Mao pe acelasi perete, e intr-adevar o chestie care spune multe.


Marți, 7 noiembrie 2017 - 10:08  

luminita
luminita

 
2
Multumesc pentru jurnalul tau..l-am citit cu mare placere.
Cred ca a fost o experienta unica sa poti sa traiesti alaturi de acesti nomazi macar si pentru citeva zile.
Sper din tot sufletul sa nu dispara acest mod de viata din Tibet.
Am mai vazut un documentar pe National Geographic despre aceasta regiune dar nu ma gindeam sa gasesc un jurnal pe carpati.org pe tema asta...Bravo!!si..va invidiez..


Miercuri, 8 noiembrie 2017 - 09:23  

zentai
zentai
Coarda
 
3
Man, ce pot să mai zic?! MI-ai luat mao-ul! Carpati.org
Recapitulare: știi chineza/ai ajuns în Tibet/ai băut ceai de iac/te-ai plimbat călare pe un platou tibetan/
extra: ai cunoscut o gagică tibetană Carpati.org

Cică tibetanii mai fumează și opiu, prin crâșmele alea... Nu îndrăznesc să te întreb! Carpati.org

Felicitări! Mai fain de-atât ce poate să fie?! Carpati.org


Miercuri, 8 noiembrie 2017 - 10:43  

watzmann
watzmann

 
4
@miparv Am fost într-adevăr surprins să văd cele două portrete pe același perete, dar asta demonstrează încă o dată cât de aproape este Beijing de ei și cât de departe sunt ei de Beijing.

@luminita Mulțumesc pentru aprecieri. Într-adevăr o experiență unică; chiar ne-am simțit ca într-un documentar National Geographic.

@zentai Da, am fost ocupat în ultimii ani și nu am mai postat pe carpati.org; dar vad ca sistemul de postare jurnale a rămas la fel de frustrant, mi-a luat cam o jumătate de zi sa reușesc să îl postez în formatul ăsta, de care nu sunt mândru. Dacă vreun admin vede comentariul poate are vreo idee cum ar putea face sistemul de postare mai simplu, pentru habarniști din ăștia ca mine (aș posta mai mult dacă ar fi mai simplu).

În rest ce sa zic: am învățat chineza la nivel de supraviețuire, deci cam nivel de grădiniță ; m-am plimbat destul de mult prin platoul tibetan și revin acolo cu plăcere de fiecare dată, mai ales că este aproape de mine, aproape după standarde chinezești ; dacă vezi o "gagică" nomadă o sa înțelegi cât de rece este apa în Tibet, căci se spală foarte rar Carpati.org

Și ultima întrebare "ce poate fi mai fain"? O să fi surprins dar se poate. Am pornit la pas prin Amdo iarna trecută. După o zi de mers pe poteci pe care nu am întâlnit pe nimeni am ajuns într-o zonă de chei, la fel de înalte precum Cheile Turzii dar nu la fel de impunătoare. Am sesizat că ieșea fum dintr-un versant și m-am cocoțat cu greu până acolo. Într-o peșteră un hermit tibetan care nu mai întâlnise oameni de ani de zile. Credeam că pot avea parte de astfel de întâlniri doar prin intermediul cărților, dar m-am înșelat. O să revin cu un jurnal despre întâlnirea aceasta și despre alte aventuri din Asia.


Comentariu modificat de autor!

Joi, 9 noiembrie 2017 - 03:20  

zentai
zentai
Coarda
 
5
Preiau microfonul Carpati.org ....

Foarte tare...Deci l-ai găsit pe Milarepa! Carpati.org Ce șanse ar fi fost ca un român, pribegind pe platoul Tibetului, să dea de-un călugăr tibetan?! Al naibii norocos! Carpati.org

Aștept, sincer, cu multă curiozitate, impresiile tale despre această întâlnire!

PS-sistemul de postare al jurnalelor le dă un plus de valoare! Carpati.org


Joi, 9 noiembrie 2017 - 12:01  

silviana26
silviana26

 
6
Mi-a placut foarte mult jurnalul. As fi vrut sa fie mai lung. Carpati.org


Vineri, 10 noiembrie 2017 - 10:45  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0671 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2017) www.carpati.org