Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Noiembrie 2019
LMMJVSD
123
45678910
11121314151617
18192021222324
252627282930

Decembrie 2019
LMMJVSD
1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031

Online

Vremea
Varful Pietrosul
Muntii Calimani

Voluntar in Carpati - 2016

Homepage

Lista de discutii

Muntii Tataru: Culmea Cetatuii (Muntii Buzaului)


   Dar...

   În amintirile noastre, atunci când visăm cu ochii deschiși, locurile dragi ale copilăriei, ori aleea cu bănci din complexul studențesc, toate capătă în imaginarul nostru dimensiuni și străluciri care ne vor dezamăgi atunci cănd vom reveni după mai mult timp. Totul e mai mic, mai înghesuit, mai strâns în sine, mai lipsit de strălucire și suntem gata-gata s-o luăm ca pe un afront personal... Băi, care mi-ați răvășit lucrurile astea?!...

 

   Am pornit în tura de pe culmea de dincolo de barajul de la Mâneciu luând-o nu prin centru și pe la biserică, ci pe străduțele din capatul satului, pe unde ne strecuram când dispăream de acasă și mă alăturam prietenilor pentru a merge la gârlă la Teleajen.

   Am găsit Ulița și Malul lui Gogan la fel întortocheate, dar asfaltate și cu canalizare pe mijlocul străzii.

   Ieșim dincolo de biserică, la podul pe care trecea odată linia de decovil spre Cheia.

   Dacă acum i-am urma traseul în jumătate de ceas am ajunge pe coronamentul barajului.

 

/Cetatuia1/img_1656-j2.jpg

 

   De pe baraj am avea o frumoasă deschidere spre avalul văii Teleajenului și spre Râpa Roșie, de pe versantul drept al culmii Cetățuii.

 

/Cetatuia1/img_1662-j2.jpg

 

   Barajul, ridicat din anrocamente și cu miez de argilă uscată, are o înălțime de 75m și o lungime a coronamentului de peste 750m.

   Lipită de malul stâng al văii e centrala electrică, cu o putere instalată de circa 10Mw.

   (Complexul hidroenergetic de pe Teleajen mai cuprinde încă trei centrale: Izvoarele, de 16Mw, Vălenii de Munte 10Mw și o microhidrocentrala în aval de Vălenii de Munte de doar 0,85Mw.)

 

   Clădirea hidrocentralei de la Mâneciu și o parte a canalului de fugă.

 

/Cetatuia1/img_1665-j2.jpg

 

   De data aceasta noi urcăm pe podul de care aminteam doar pentru a vedea prima parte a culmii Cetățuii și satu Chiciureni aninat prin poienile sale.

 

/Cetatuia1/img_1681-j1.jpg

 

   Coborâm pe drumul de pe sub pod și traversăm albia majoră a râului, acum puternic antropizată și mult diferită de cum o știam eu din drumurile pe care le făceam cu părinții atunci când coseam iarba ori strângeam fânul din grădina pe care o avem pe coastele Chiciureniului.

 

  Nici puntea de peste râu nu mai e cea stiută de mine...

 

/Cetatuia1/img_1695-j2.jpg

 

   Chiciureniul e unul din satele relativ noi ale Mâneciului (începutul sec.19) și la începuturi purta numele de Chiciura Șoimului.

 

/Cetatuia1/img_1702-j2.jpg

 

   Casă veche, cu pridvor pe două laturi.

 

/Cetatuia1/img_1686-j2.jpg

 

   Vine iarnă grea. Indienii strâng lemne...

 

/Cetatuia1/img_1658-j2.jpg

 

   Casă din partea veche a satului, având pivnița la nivelul solului.

   Pridvorul înalt duce cu gândul la ,,culele” din Oltenia și Mehedinți.

 

/Cetatuia1/img_1701-j2.jpg

 

   Fântâna cu troiță de unde luam apă atunci când urcam la fâneață.

   Știam că nivelul apei e aproape de ghizduri, dar după această vară secetoasă am avut surpriza să găsim fântâna secată.

   Îmi amintesc cum și acasă pânza freatică începe la mai puțin de 1m adâncime, astfel că în fiecare primăvară aveam un izvor puternic chiar în pivniță, drenat și trecut pe sub grajd printr-o țeavă veche de când casa.

 

/Cetatuia1/img_1698-j2.jpg

 

   Ieșim din sat pe drumul cu humă, străjuit pe părți de tufe de cătină.

 

   Locurile priporoase mă înfioară și acum, amintindu-mi de episodul din fiecare an când coboram pe aici carul cu fân.

   Căruțașul încerca să țină caii de căpăstru, tata se agăța cu furca de o parte sau de alta pentru a echilibra carul ce se scutura în draci, iar mie mi se rezerva de fiecare data sarcina cea mai periculoasă: să apăs frâna cu piciorul, stând agățat cu mâinile de lanțul prăjinii.

   Și uneori căruța cu fân se mai și răsturna...

 

/Cetatuia1/img_1706-j2.jpg

 

   La fân? Nu, la lemne...

 

/Cetatuia1/img_1710-j2.jpg

 

   Luăm înălțime și peste coroanele ulmilor și jugaștrilor vedem pentru prima oară și casele din Mâneciu Ungureni.

 

/Cetatuia1/img_1716-j2.jpg

 

   Ieșim la culmea de deasupra lacului de acumulare.

   Aici vine și drumul care trece peste baraj, dealtfel o ruta tot mai frecventată de drumeți, devenită ,,clasică pe Carpați.org.

 

   Dincolo de Valea Telejenelului vedem poienile de la Eforie.

   Peste piciorul de munte împadurit se adânceste Valea lui Dumitru, loc pe unde un foarte nou traseu turistic (marcat cu cruce albastră) urcă pâna la Vârful Clăbucetul Mâneciului.

 

/Cetatuia1/img_1729-j2.jpg

 

   Atâta că toți cei care ajung prin aceste locuri se îndreaptă de fiecare dată spre nord, vizând fețele sudice ale Vârfului lui Crai și mai departe spre Cimitirul Eroilor și pasul Tabla Buții.

   De data aceasta noi prindem culmea Cetățuii și ne îndreptăm spre sud.

 

/Cetatuia1/img_1732-j2.jpg

 

   Ajungem în punctul cel mai înalt al traseului de azi și privim spre baraj, pe care l-am lăsat în urmă deja.

   Văzut de aici, se înțelege de ce, după umplerea lacului de acumulare, iarna mai ales, prin satul nostru bat vânturi reci, necunoscute de locuitori în trecut, când curenții reci coborau de pe munte urmând firul adânc al văii Teleajenului.

   Mai în spate se văd cei doi ,,străjeri” ai locurilor, Poiana Lungă (Magura Mâneciului) și Poiana Mare (cea cu releu).

 

/Cetatuia1/img_1747-j2.jpg

 

   Din vârful proieminent pe care am stat coborâm spre est, spre valea Drajnei.

   Pe partea cealaltă a văii vedem primii muncei ai masivului Zmeuretu.

 

/Cetatuia1/img_1750-j2.jpg

 

   O altă perspectivă asupra culmii ce duce la Vârful lui Crai. Văzută dinspre est. Ori sud-est.

 

/Cetatuia1/img_1754-j2.jpg

 

   Culmea noastră se dovedește a fi ușor de parcurs, dar necesită puțina atenție la urmărirea strictă a interfluviului, căci altfel, o ramura spre dreapta la fel de înaltă, se închide exact deasupra Râpei Roșii.

   Odată rezolvată și această problemă de orientare, ajungem într-o zonă mai limpede, cu livezi de pruni și de meri.

   Poposim la umbra unui măr crețesc plin de rod și scoatem mâncarea din rucsaci.

 

/Cetatuia2/img_1765-j2.jpg

 

   Ajungem în dreptul satului Mâneciu Ungureni. Se vede bine centrul și strada principală, care în vocabularul localnicilor se ridică la pretenția de Bulevard.

 

   Mâneciu se afla așezat exact la contactul dintre Carpații de Curbură și dealurile subcarpatice, dispus pe cele 4-5 terase de pe dreapta Teleajenului.

   (Într-o serie de trei Articole am vorbit aici despre formarea celor două sate, Ungureni si Pământeni.)

 

   Aici aș mai adăuga că populația Mâneciului este formată într-o majoritate de 99,93 la sută din români și numai 0,07 la sută...

   Unguri, sași, țigani, turci?... Nici vorbă.

   Greci. Câteva familii refugiate aici în anul 1952, ca urmare a războiului civil din țara lor.

 

   Apoi 98,15 la suta din localnici sunt ortodoxi. Doar câteva familii de adventiști...

   Entuziasmul se mai domolește când aflăm că o particica de numai 1,5 la sută din suprafața localității e deținută de terenul arabil.

 

/Cetatuia2/img_1768-j2.jpg

 

   O troiță de pe marginea traseului de culme, devenit pentru o vreme chiar drum, ne amintește că am ajuns în locurile prin care se trece cu piciorul din satul Cerașu (de pe valea drajnei) înspre Mâneciu Ungureni.

 

/Cetatuia2/img_1769-j2.jpg

 

   De aici cărarea de legătură dintre cele două sate coboară spre Teleajen.

 

/Cetatuia2/img_1771-j2.jpg

 

   O privire în urmă, spre baraj și mai ales spre culmea golașă a munților Grohotiș.

   Se distinge în dreapta vârful Grohotiș, iar mai spre stânga vârful Ulita. (Nu Ulița.)

 

/Cetatuia2/img_1770-j2.jpg

 

Ajungem în locuri prin care livezile sunt împrejmuite, semn ca e posibil să trecem pe lânga casele din Costeni, un alt sat mai retras al Mâneciului.

 

/Cetatuia2/img_1778-j2.jpg

 

   Aici avem norocul să primim niște apă rece de la o fântână nesecată. Rezerva noastră era pe sfârșite și finalul turei nici nu bănuiam cât e de departe...

   (,,A bănui”-verb ajuns la noi din vremea haiducilor = ,,a stoarce de bani”

   Sau cum se exprima Toma Alimoș:

   ,,Dalelei!..” Adică: ,,Dă-le lei!... Scobește repede niște lei!...”)

 

/Cetatuia2/img_1780-j2.jpg

 

   Spre stânga se văd casele din Cerașu, localitate formată și ea din mai multe sate: Valea Borului, Valea Tocii...

 

/Cetatuia2/img_1787-j2.jpg

 

   Suntem atenți ca nu cumva vreun drum să ne coboare spre valea Drajnei.

   În spate se zărește vârful Cetățuia 710m alt., prima țintă a călatoriei noastre de astăzi.

 

/Cetatuia2/img_1788-j2.jpg

 

   Brândușe de toamnă prin poienile de deasupra Cerașului.

 

/Cetatuia2/img_1793-j2.jpg

 

   Case din Cerașu și valea Drajnei secată complet.

 

/Cetatuia2/img_1796-j2.jpg

 

   De aici se vede bine cumpăna de ape pe care o vom urma pe direcția sud. Cu soarele în față.

 

/Cetatuia2/img_1798-j2.jpg

 

   Pe culmea Cetățuii.

 

/Cetatuia2/img_1803-j2.jpg

 

   Patru dintr-o rădăcină.

 

/Cetatuia2/img_1807-j2.jpg

 

   Se pare că am trecut de Mâneciu și am ajuns în dreptul localității Izvoarele.

 

/Cetatuia2/img_1813-j2.jpg

 

   O ultimă privire spre valea Teleajenului. În spate distingem vârfurile grohotiș și Bobu Mare.

 

/Cetatuia2/img_1815-j2.jpg

 

   Trecem printr-o padure de molid. După o pauză de răcorire ieșim din nou la soarele necruțător și străbatem o rariște de salcâmi.

 

/Cetatuia2/img_1818-j2.jpg

 

   Altă pădure greu de trecut. Ieșim la lumină nadăjduind că nu am rătăcit drumul cel bun.

 

/Cetatuia2/img_1825-j2.jpg

 

   Apoi se întâmplă ceva minunat... Cărarea noastră se adâncește într-o pădure răcoroasă, în care distingem o diversitate de arbori, cireși sălbatici, tei, ulmi, fagi, carpeni...

 

/Cetatuia3/img_1827-j2-jjj2.jpg

 

  Simțim că ne apropiem de vârful Cetățuia.

   Cumpăna de ape se îngustează până devine o potecuță, iar versanții devin și ei tot mai abrupți.

   Ne asteptăm ca sub zidul cetății să dăm peste un pod ridicat...

 

/Cetatuia2/img_1831-j2.jpg

 

   N-a fost niciun pod, iar ,,zidurile cetății” le-am urcat cu greu, alunecând pe pantele priporoase.

 

   Altitudinea absolută a vârfului Cetățuia de 710m poate nu spune mare lucru, dar o altitudine relativă de circa 300m față de împrejurimi face din locul acesta un bun punct de observare la intrarea celor două vai în zona de munte.

 

   Se pare că de acest lucru au ținut cont și vechii daci, care au ridicat aici o cetate.

   Se presupune că aceasta ar fi cetatea Ramidava de care amintește învățatul grec Ptolemeu (87-165 d. Hr.) în lucrarea sa ,,Geographya”.

   Tot de aici și numele dacice ale râurilor Teleajen-,,Ordissos” și Ialomița-,,Naparis’.

 

   Numele cetății continuă să se păstreze în documentele vremurilor ce vor veni, astfel că el apare și în harta lui Guillaume Sanson publicată la Paris în anul 1650.

 

   Căutătorii de comori și-au încercat norocul și aici, dar săpăturile făcute pe platforma pe care ne aflăm și noi acum n-au dat la iveală decât cioburi de vase de lut din epoca bronzului , aparținând Culturii Monteoru.

   În anul 1950 s-au descoperit pe vârful Cetățuia patru piroane de cupru.

   Totuși perioada de înflorire a cetății a fost în a două epocă a fierului, deci în vremea dacilor de dinainte de Decebal.

 

   Acum zona fiind complet împădurită, nu putem surprinde cu aparatul de fotografiat decât marginea circulară a platformei din vârf.

 

   Vedere spre est.

 

/Cetatuia3/img_1837-j2-jjj2.jpg

 

   Vedere spre nord.

 

/Cetatuia2/img_1839-j2.jpg

 

   Urmăm conturul platoului și pe direcția sud prindem un picior de munte care dă din nou impresia ca ar fi fost o veche cale de acces la cetate.

 

/Cetatuia3/img_1840-j2-jjj2.jpg

 

   Mai jos coborâm la întâmplare peste izlazurile pustii.

   E greu să ne controlăm pașii obosiți, mai ales că gândul rămâne undeva în urmă, la umbra răcoroasă de pe vârful Cetățuia. Și acolo am terminat și apa de băut...

 

   Firișorul de apă al Drajnei are culoarea galbenă, culoare dominantă în aceasta toamna secetoasă. Sau poate galbenul ăsta vine de la mâzga aproape uscata de pe piatrele prundișului.

   Cu toate ca am fi putut trece usor apa prin vad, ne lasăm puțin la vale și trecem pe o punte pe cabluri.

 

   O casă părăsită din marginea localității Drajna de Sus.

 

/Cetatuia2/img_1847-j2.jpg

 

   Urcăm pe lângă gardul școlii și ieșim repede la drumul asfaltat.

   E prima dată când ajungem prin satele de pe valea Drajnei și, suntem norocoși, găsim imediat indicatorul spre castul roman de la Drajna de Sus, obiectivul pentru care ne-am abătut până aici.

 

/Cetatuia1/img_1653-j2.jpg

 

   Mai mult, ruinele căutate sunt într-o grădina împrejmuită, chiar peste drum de școală.

   Și, iată, avem si șansa să găsim arheologii la lucru.

   Ne strecurăm prin poarta întredeschisă și înaintăm prin iarba cu urme de la roțile roabelor cu pământ.

   Dăm binețe și cerem permisiunea să facem câteva fotografii. Cineva mă îndrumă spre domnul profesor care răspunde de actualele lucrări.

 

   Mă prezint și îmi declar intenția de a face cunoscuta pe un sait de munte existența ruinelor acestui castru roman.

 

   ,,Domnule Cepoiu, ați mai venit cu fotografii și de la siturile de la Halmyris și Prislava... Cu fotografiile dumneavoastră și cu munca mea de cercetare alții au publicat articole și au întocmit lucrări de licență...”

 

   Acum mi se recomandă să trag câteva cadre mai generale, lucrările și comunicările științifice nefiind finalizate.

 

/Cetatuia1/img_1652-j2.jpg

 

   Castrul roman de la Drajna de Sus a fost ridicat în anul 101 d. Hr., cu dublul rol, acela de a supraveghea cele doua căi de trecere a munților spre Ardeal (drumul roman de pe la Slon și drumul militar de pe valea Teleajenului și Telejenelului), cât și de a controla eventualele revolte ale populației dace din zonă, care oboșnuia să se alieze cu luptătorii roxolani din zona Buzăului.

 

   În perioada de domnie a împăratului Traian aici erau detașate unități din legiunile romane cantonate în cetățile dobrogene.

   Castrul a fost utilizat de romani până în anul 118 d.Hr., iar după retragerea aureliană, pe dealul acesta, numit Grădiște, a continuat să existe o intensă locuire a dacilor.

 

/Cetatuia1/img_1650-j2.jpg

 

  

   Deci să recapitulăm...

   Pe acest lung picior de munte al Tătarului s-au descoperit ruinele a 4 cetăți:

   1. Castrul roman de la Drajna de Sus

   2. Cetatea dacică Ramidava

   3. Cetatea vămii de la Tabla Buții ridicată de austrieci la 1736-1739

   4. Cetatea Cruceberg ridicată de cavalerii teutoni în anul 1211 pentru stăvilirea invaziei cumanilor.

 


    Până la Vălenii de Munte sunt vreo 9km.

   Pentru a ne crește șansele să fim luați de un maxi-taxi mergem până la intersecția cu drumul care vine de pe valea Buzăului.

 

   La peco din Vălenii de Munte sărim în cursa de Mâneciu și într-o jumătate de ceas suntem din nou acasă.

   Câte o bere rece sfârâie pe gâturile uscate... Îmi dau seama că mie istoria îmi face sete...

 

   Ni se povestește că în timp ce Bogdan și Lucian tăiau lemne cu drujba, Adriana cea mică a dat să coboare pe scara de la podul cu fân cu brațul plin de pisoi.

   A alunecat și cum nimeni nu o auzea cum plânge și țipă (mai mult de sperietură) a dat fuga la mamă-sa în casă.

   Și ca să se facă auzită a trebuit să închidă și ușa și fereastra...

 

   Ce sculă nesuferită drujba asta!...

 

 

  

 

  

  

 

 

 

 

   




Joi, 18 octombrie 2012 - 17:26 
Afisari: 5,184 


Postari similare:





Comentariile membrilor (5)

catalinlamunte
catalinlamun..
Caraba
 
1
Daca istoria va induce o sete si mai mare, mie acest jurnal mi-a provocat mancarimi de plecare in talpa si mai multe.Carpati.org
Felicitari pentru relatare si pentru alte informatii inedite!


Joi, 18 octombrie 2012 - 17:47  

dragos39
dragos39
Busola
 
2
multumim pt. jurnal...imbie la calatorie


Vineri, 19 octombrie 2012 - 23:28  

cosminghimpu
cosminghimpu..

 
3
Frumos jurnal!
Intr-una din zilele mele libere o sa fac si eu acest traseu.
Traseul merita marcat, pacat ca nu se face mare lucru pentru marcarea si indicarea obiectivelor turistice din zona.
As avea totusi o observatie, cetatea de la Tabla Buții nu a fost construita in secolul al XVIII-lea. Aceasta este atestata in documentele medievale inca din sec al XIII – lea, in documentele transilvane și cele maghiare apare sub numele de Cruceberg, iar în cele ale Țării Românești sub numele de Cetatea Buzaului sau Tabla Butii. Dupa mutarea oficiului vamal in Vama Buzaului, cetatea Tabla Butii intra in ruina dupa 1784.


Miercuri, 24 octombrie 2012 - 11:02  

cosminghimpu
cosminghimpu..

 
4
De asemenea, traseul cu cruce albastra merge spre Tabla Butii. Pentru Vf. Clabucet a fost marcat cu bulina albastra.


Miercuri, 24 octombrie 2012 - 22:05  

gigicepoiu
gigicepoiu
Coarda
 
5
@catalin: poate ne invrednicim de-o tura intre V. Teleajenului si V. Buzaului, undeva mai pe la sud.

@dragos: o calatorie s-ar putea incepe la Maneciu si sfarsi la Homoraciu. Pentru cei ce vin dinspre Ploiesti, ori Bucuresti, cursele auto usureaza accesul si retragerea din traseu.

@cosmin: ai dreptate, citisem Stirile despre marcarea traseelor astea din Tataru (si Grohotis), dar nemergand pe ele le-am confundat.
In text eu am facut diferenta intre cele doua cetati, Cetatea Cruceberg nefiind convins ca e pe locul Cetatii Vamii. Un profesor de istorie din Brasov mi-ar fi indicat ca cetatea teutonilir ar fi pe creasta principala, mai spre est, spre varful Tataru Mare.


Sâmbătă, 27 octombrie 2012 - 17:44  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0719 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2019) www.carpati.org