Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Noiembrie 2019
LMMJVSD
123
45678910
11121314151617
18192021222324
252627282930

Decembrie 2019
LMMJVSD
1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031

Online

Vremea
Varful Negoiu
Muntii Fagarasului

Voluntar in Carpati - 2016

Homepage

Lista de discutii

Muntii Postavaru: Drumul Serpilor (Muntii Postavarul)

   Vârful Postăvarului e unul din locurile clasice ale Carpaților românești, la fel de bine cunoscut ca și platforma Crucii Eroilor din Caraiman, Pietrele Doamnei din Rarău, ori Vârful Toaca din Ceahlău.

   Sunt foarte mulți care au urcat colțanii aceia de calcar, șlefuiți pâna la perfecțiunea unor lucrări de-ale lui Brâncuși și asta pentru că accesul în apropierea vârfului e înlesnit, vara și iarna, de traseele a două telecabine.

   Pe marginea versantului estic un indicator turistic îndeamnă la o coborâre spre Valea Timișului, dar nu reușește decât să producă un fior pe șira spinării: acolo jos e mai mult văzduh decât cărare și se pare a fi doar tărâmul păsărilor...

   ...Cu toate că poteca se numește Drumul Șerpilor.

 

   Gândit ca un traseu de cucerire a muntelui, Drumul Șerpilor, cu o diferență de nivel de aproape 1300m, poate fi un lucru ispititor pentru cine vrea să se pună la încercare.

   În mare parte traseul e vizibil chiar din Predeal și stau cu ochii pe el de câțiva ani buni. Doar că timpul avea destulă răbdare și nu-i venise încă vremea...

 

   Povestea începe frumos, cu halebardierii de la Cetatea Râșnov coborâți și ei, ca oamenii, la o bere, la terasa de lângă drumul spre Poiană.

   E ora două a amiezii și nicigând de ploile prognozate. Dimpotrivă, deasupra Postăvarului sclipește un cer albastru, ispititor.

 

   Rugăm pe Lucian să ne repeadă până la telecabina din Poiana Brașov. Aici zgomotul soneriei de la stația de îmbarcare ne face să urcăm scările în fugă.

   Ușa se închide în spatele nostru și însoțitorul trage siguranța.

    Liniște...

   Apoi începem să-l descoasem pe omul de pe scaunul înalt ce pare că se plictisește. Aflăm că lucrările de la jumătatea pârtiilor sunt efectuate în vederea realizării unui bazin cu apă provenită dintr-un mic pârâiaș, apă ce ar fi folosită iarna la producerea zăpezii artificiale.

   Apoi ne arată acoperișul de tabla al unui adăpost din Poiana Ruia, unde se nevoiește un pusnic.

   Discuția a continuat cu alți pasageri, mie înfundându-mi-se urechile, ca doar veneam din străfundurile unei peșteri.

 

   Urcăm pe Vârful Postăvaru 1799m alt. pentru fotografiile de complezență și pentru a începe coborârea din cel mai înalt punct al muntelui.

 

/DrumulSerpilor/img_2390-j4.jpg

 

   E o vreme deosebit de frumoasă pe vârf, doar un vânticel îngăduitor șuieră prin iarba de dincolo de balustrada metalică.

   Privim spre versantul pe unde ne vom afla cărarea. Încă doi pași și pintenul de calcar rămâne mai în stânga.

   Văd jos, mult mai jos, un erete zburând la punct fix cu bătăi rapide din aripi, urrmarind, cu siguranță, un șoricel.

   Nu e la îndemâna oricui să vadă păsările cerului de deasupra...

 

/DrumulSerpilor/img_2391-j4.jpg

 

   Spre dreapta vedem Valea Timișului cu Poiana lui Manole, cea pe deasupra căreia trenul face serpentina aia mare, cu tuneluri.

   Mai sus e Predealul, cu pârtiile de pe Clăbucet.

 

/DrumulSerpilor/img_2392-mod-j4.jpg

 

   Drept în față e sora mai mare a Postăvarului: Piatra Mare 1844m alt.

   Mâine vom fi acolo...

 

/DrumulSerpilor/img_2393-mod-mod-j4.jpg

 

   Spre nord-est distingem Dâmbul Morii, orașul Săcele și, mai în spate, Valea Tarlungului, cu localitatea Tarlungeni, aflată la poalele ultimilor contraforți nordici ai Ciucașului.

 

/DrumulSerpilor/img_2394-mod-j4.jpg

 

   La coborârea de pe stâncăriile vârfului ne întâlnim cu un grup de copii.

   Mai în spatele grupului se vede treaba că unei domnișorele i se facuse rău de la înălțime, ori de la poziția mai aeriană a locurilor și era crispată, gata-gata să inoade în bărbie două lacrimi...

   Doi voinici, cu nimic mai răsăriți decât ea, o sprijineau și o încurajau...

   Și toată scena se petrece în ungurește.

   Nimic mai frumos pe lumea asta decât doi-trei puști care merg, pe faleza Dunării, să zicem, merg cu spatele nescăpând-o din ochi și răsfățând-o cum pot pe unica prințesă a inimilor lor...

 

   Revenim la realitatea dură.

   De aici începe adevărata noastră distracție.

 

/DrumulSerpilor/img_2397-j4.jpg

 

   Suntem în șaua înierbată dintre vârf și stația meteo, aflată la 1774m altitudine.

   Cu siguranță că indicatorul a fost citit de catre mulți, în schimb poteca nu pare a fi circulată deloc.

 

/DrumulSerpilor/img_2398-j4.jpg

 

   Când cobori o potecă mai priporoasă începutul pare a fi mai greu.

   Ca marea diferență de senzații dintre un rapel și o cățărare de jos în sus.

   Noi avem noroc și poteca ne poartă mai întâi printr-o pădure de molizi.

 

/DrumulSerpilor/img_2399-mod-j4.jpg

 

   În scurt timp depășim partea de sus a unui culoar de avalanșă.

   Ne folosim puternic de bețe pentru că poteca are aici sus unele porțiuni cu zăpadă înghețată.

 

/DrumulSerpilor/img_2402-j4.jpg

 

   Pierdem rapid altitudine pe serpentinele strânse din pădure.

   Poate ca locul acesta a dat și numele traseului: Drumul Șerpilor.

   Mai jos ieșim la lumină în Poiana Stânii din Postăvaru, la o altitudine medie de vreo 1600m.

 

/DrumulSerpilor/img_2404-j4.jpg

 

   Alte serpentine prin iarbă și ajungem la marginea de jos a poienii.

   Gata, se pare ca drumul se închide aici... Să vedem pe unde o mai luăm acum. Am ajuns la marginea prăpastiei și noi mai avem încă 1000m de coborât...

 

/DrumulSerpilor/img_2407-mod-j4.jpg

 

   Găsim marcajul pe un molid de mai jos. Poteca e greu de urmarit. Traversează poiana spre stânga și se afundă din nou în padure.

 

/DrumulSerpilor/img_2411-j4.jpg

 

   Ne-am dus mult spre stânga (nord) și traversăm (de data asta pe la bază) un alt culoar de avalanșă. Iarna nu prea e de mers pe aici.

 

/DrumulSerpilor/img_2419-j4.jpg

 

   E valea care se lasă direct de sub vârful stâncos al Postăvarului. Vedem sus oameni aplecați peste balustradă.

 

/DrumulSerpilor/img_2420-j4.jpg

 

   Valea văzută până sus. Se pare că e obârșia Vaii Lăpiașului de Jos.

 

/DrumulSerpilor/img_2422-j4.jpg

 

   Poiana Stânii din Postăvaru și văile de abrupt sunt parfumate de tufe de liliac sălbatic.

 

/DrumulSerpilor/img_2423-mod-mod-j4.jpg

 

   Alte serpentine ale potecii se desfășoară prin pădure. Vorbim tare și fluierăm pentru a atenționa urșii că suntem și noi prin zonă, foarte hotărâți să coborâm muntele.

   Ajungem într-o altă poiană și locurile par că se mai domolesc.

   Asta pentru moment, căci suntem încă la o altitudine foarte mare.

 

/DrumulSerpilor/img_2425-j4.jpg

 

   De potecă nu prea poate fi vorba pe acest Drum al Șerpilor și asta pe întreg traseul, în schimb marcajul este foarte bun, aplicat destul de recent și te scoate din încurcătură exact atunci când ai mai mare nevoie.

   Ma gândesc la indicatorul de sus pe care scria: ,,Mergeți doar pe poteci marcate”. Bine, dar aici nici nu există poteci nemarcate...

 

/DrumulSerpilor/img_2427-j4.jpg

 

   Gasim alt indicator și descoperim că am coborât cam o oră. Oare unde mai ,,încap” alte două ore și jumatate pe fața asta de munte?!

   Noroc cu rucsacii noștri foarte ușori.

 

/DrumulSerpilor/img_2429-j4.jpg

 

   Un vechi foișor de vânatoare pentru observarea mișcărilor animalelor în poiana văzuta de noi de mai sus.

 

/DrumulSerpilor/img_2431-kroop-j4.jpg

 

   Din a doua poiană facem din nou stânga (nord) și aspectul de abrupt al traseului ia sfârșit. Intrăm într-o pădure de fag.

   Nu ne mai așteptăm să găsim urme de oameni pe potecă, în schimb ne bucurăm să descoperim că nici urme de urs nu sunt deloc. În câteva rânduri am văzut mai multe urme proaspete de cerb.

   Marcajul bun dă un sentiment permanent de siguranță.

 

/DrumulSerpilor/img_2440-jjjj4.jpg

 

   Prin padurea de fag de pe interfluviul dintre Valea Dragă (nord) și Valea Postăvarului (sud).

 

/DrumulSerpilor/img_2445-j4.jpg

 

   Un timp tura devine mai lejeră, se transformă în plimbare și noi avem răgazul de a asculta cântecele pădurii.

 

/DrumulSerpilor/img_2449-j4.jpg

 

   Apoi culmea se îngustează și traseul ne trimite pe o față nordică înclinată, cu alta serie de serpentine strânse.

 

/DrumulSerpilor/img_2453-j4.jpg

 

   Mai jos nu ajungem pe firul văii, așa cum ne așteptam, ci intrăm tot pe o culme îngustă, dar bine împadurită.

   Schema asta culme îngustă-față nordică se va mai repeta de încă vreo 10-12 ori.

 

/DrumulSerpilor/img_2455-j4.jpg

 

   Mai jos prindem din urmă doi brașoveni plecați dupa bureți de copac, bureți pastrăv și negrișori.

 

/DrumulSerpilor/img_2457-j4.jpg

 

   După ce am coborât Drumul Șerpilor ne-am dat seama ce inspirați am fost că nu am făcut acest traseu la urcare.

   Incredibil, această jumatate inferioară e mult mai tare, mai abruptă și mai prăpastioasă decât partea de sus. Chiar dacă se coboară permanent prin pădure.

 

/DrumulSerpilor/img_2458-j4.jpg

 

   Pe vreo 2-3 sectoare creasta asta împădurită e deosebit de abruptă, îngusta și cu praguri bolovănoase.

   Cu genunchii încinși la roșu, gata să se autoaprindă, caut prin memorie un alt traseu împădurit e care să-l compar cu acesta...

 

/DrumulSerpilor/img_2459-j4.jpg

 

   Indicațiile din ghiduri conform cărora traseul s-ar desfășura în bună parte pe firul Văii Draga sunt doar o poveste veche...

   De pe ultima muchie îngustă și abruptă aterizăm direct pe platforma unui zid de sprijin care se ridica deacurmezișil Văii Draga.

   Parcă nici nu mai știm să pășim pe loc drept. Margem așa, hâiți, într-o parte...

 

/DrumulSerpilor/img_2460-j4.jpg

 

   Pe partea stângă a văii prindem un drum forestier pierdut în marea de verdeață.

 

/DrumulSerpilor/img_2462-j4.jpg

 

   Observăm că am ieșit în DN1 în dreptul stației Petrom de dinsus de Timișul de Jos.

 

/DrumulSerpilor/img_2463-j4.jpg

 

   Și mai observăm ca pe sub noi, dincolo de lianele curpenilor, tocmai trece personalul care a oprit, cu siguranță și în halta Timișul de Jos.

   Cu un sfert de ora dacă ajungeam mi repede...

   Pâna la gară ținem drumul de sub poala pădurii.

 

/DrumulSerpilor/img_2464-j4.jpg

 

   Cu rucsacii ușori și aproape fără să facem pauze, am depășit timpul de 3,5h cam cu un sfert de oră.

 

   Am așteptat în zadar, dar cu răbdare și încăpățânare, o oră și jumătate să gasim o ocazie, o cursă de seară, ceva, pâna la Predeal.

   N-a oprit nimic și în cele din urmă am sunat la Lucian să vină cu mașina să ne recupereze.



Sâmbătă, 11 iunie 2011 - 18:23 
Afisari: 5,943 


Postari similare:





Comentariile membrilor (7)

edo
edo
Caraba
 
1
Reusit jurnalul Gigi, cateva concluzii personale dupa aceasta tura:
- Postavaru e un munte cu multe ascunzisuri si culmi secundare, si nu un munte "de plimbare" al brasovenilor asa cum aveam eu impresia Carpati.org
- felicitari celor care au refacut cu mult profesionism marcajul pentru acest traseu;
- exista carari umblate si neumblate in Postavaru, si de multe ori drumurile mai putin umblate (nu am intalnit urme de turisti pe traseu) ascund locuri plina de taina si frumusete;
- e bine sa nu ai aparat foto cand mergi la o tura in doi, astfel ai sansa sa apari in foarte multe poze Carpati.org


Duminică, 12 iunie 2011 - 04:34  

cosminandrei
cosminandrei..
Busola
 
2
Noi am parcurs la deal, traseul asta - am verificat acum si asta se intampla in mai 2006- am facut o zi lunga, am urcat pe Drumul Serpilor, am trecut mai apoi, pe la o ciorba la Cristian si am coborat pe Spinarea Calului, in Timisul de Sus. Atunci am putut sa urcam pe firul vaii Dragi cam jumatate de ora (daca mai tin bine minte) inainte sa dibuim poteca ce urca pe versant - nu exista niciunfel de zid si de fapt, nicio amenajare. Tin minte ca exact portiunea asta de traseu ne-a incantat. Marcajele de pe copaci si de pe pietre erau destul de rare si de obosite insa indicatoarele si stalpii erau exact astia pe care i-ati pozat si voi, acum.

Asadar, povestea nu-i chiar asa de veche insa vremurile se schimba, nu neaparat in bine...

O mica poza facuta de un amic, atunci: http://tinyurl.com/6jnemqg (ignorati faptul ca eu ocup un loc cam mare din ea Carpati.org )


Duminică, 12 iunie 2011 - 11:08  

pisti2004
pisti2004
Cort
 
3
Un jurnal placut,delectant cu imagini frumoase!Multumim D-lui Gigi!


Duminică, 12 iunie 2011 - 11:32  

doina68
doina68
Coarda
 
4
Foarte frumos descris traseul programat demult a fi parcurs intr-o buna zi.

Nu stiu daca genunchii odata ajunsi la incandescenta, fara pauza, iti mai pot fi de folos cumva. Doar, cu o pereche de schimb...sau doar cu multa vointa...s-ar rezolva situatia Carpati.org


Duminică, 12 iunie 2011 - 11:41  

gigicepoiu
gigicepoiu
Coarda
 
5
@edo: cu o geografie cam pe sponci, fara cetati si alte ,,culturale" jurnalul a iesit cam saracut.
Poate era mai bine sa avem doua aparate. Eu nu am reusit sa pozez zonele cu gheata de sub varf si nici cele mai prapastioase dinspre Piatra Crinului.

@cosminandrei: am vazut fotografia si cu siguranta noi nu am coborat pe acolo.
Iar la Cabana Cristian acum nu mai e decat un adapost al Salvamontului.

@Pisti2004: Multumiri domnule Stefan!

@doina68: acasa am mai comletat noi cu putin ,,lichid de racire" de la tanti Lucica de la Panciu.
A doua zi, la coborarea din Piatra Mare ne-a plouat de-am ajuns tepeni la Cioplea. Si daca nu venea Lucian sa ne recupereze poate ca mai coboram si acum...


Luni, 13 iunie 2011 - 19:10  

cosminandrei
cosminandrei..
Busola
 
6
... Cristian, acum am vazut - sunt prost, am scris pe graba, la Postavaru (a SKV) am coborat sa mancam, desigur.


Luni, 13 iunie 2011 - 20:32  

dan.popa
dan.popa

 
7
Placut traseu,frumoase imagini de verde surprinse in Postavaru.


Marți, 14 iunie 2011 - 21:01  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,9146 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2019) www.carpati.org