Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Noiembrie 2019
LMMJVSD
123
45678910
11121314151617
18192021222324
252627282930

Decembrie 2019
LMMJVSD
1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031

Online

Vremea
Varful Gruiu
Muntii Calimani

Voluntar in Carpati - 2016

Homepage

Lista de discutii

Muntii Piatra Craiului: Valea cu Calea-Magurile Magurii (Muntii Piatra Craiului)

   Piemontul e regiunea din nord-vestul Italiei situată la poalele Alpilor, pe care aceștia se sprijină ca pe niște contraforți.

   Această specificitate a facut din acest nume un substantiv comun, denumire a unui element geografic des întâlnit în unitățile submontane.

   La noi se vorbește despre piemontul Getic, piemontul Subcarpaților Moldovei etc.

 

   Minunata creastă a Pietrei Craiului plutește uneori doar în aparențăpe deasupra norilor.

   Ea se sprijină spre est pe spinările prelungi ale Măgurilor Branului.

   Fiind o zonă a calcarului, apele au brăzdat văi foarte adânci, interfluviile părând astfel adevărate spinări de munți.

   Altitudinile Măgurilor Branului sunt pâna în 1000m, vegetația acoperindu-le în totalitate sub formă de pășuni, fânețe și, mai rare, pădurici de mesteceni, fagi, ori molizi.

 

   O tură la poalele Craiului poate fi în orice anotimp o desfătare pentru fotograf și o neîntreruptă încântare pentru drumețul obișnuit.

 

   Mergem pe DN73 și la vreo 5km după ce trecem de Castelul Bran, facem dreapta e drumul spre localitatea Peștera.

   Când locurile mai capătă puțină largime tragem pe stânga (,,Nu ne mai trageți pe dreapta!” și ne pregătim de plecarea în tură.

 

/ValeacuCalea1/img_1976-j2.jpg

 

   Se pare că drumul până la Casa Folea a fost asfaltat de curând. Noi urmăm acest drum încă vreo câteva sute de metri.

 

/ValeacuCalea1/img_1977-j2.jpg

 

   Înainte de primul pod întâlnit facem dreapta pe o ulicioară mai îngustă, care are și indicator cu nume de stradă: Valea cu Calea.

 

/ValeacuCalea1/img_1980-j2.jpg

 

   Chiar și pârâul pe marginea căruia vom merge un timp poartă acest nume: Valea cu Calea. Aceasta pentru că văile adânci dintre Magurile Branului nu sunt însoțite de drumuri.

   Aici drumurile ori urmează culmea măgurii, ori șerpuiesc pe unul dintre versanții acestora.

 

/ValeacuCalea1/img_1982-j2.jpg

 

   Cu toate că sunt foarte la îndemână, locurile acestea sunt deosebit de pitorești, noi asemănându-le de la început cu zonele mai puțin umblate de prin Apuseni.

 

/ValeacuCalea1/img_1985-j2.jpg

 

   Elementul de decor care avea să ne încânte dealungul întregii zile avea să fie verdele crud al pădurii și al poienilor.

 

/ValeacuCalea1/img_1986-j2.jpg

 

   Sarim într-o grădina pentru un unghi mai bun din care să surprindem creasta limpede a Craiului.

 

/ValeacuCalea1/img_1992-j2.jpg

 

   Poienile de pe versanț, fânețe în devenire, sunt străjuite fiecare de câte un sălaș, de o locuință de vară, ori de un saivan pentru păstrarea fânului peste iarnă.

 

/ValeacuCalea1/img_1993-j2.jpg

 

   Ne afundăm mult în amontele văii, dar drumul continuă să țină marginea pârâului.

 

/ValeacuCalea1/img_1997-j2.jpg

 

   Ei bine, pe cât de neînsemnat pare cursul de apă, descoperim că bulboanele mai mari sunt pline de păstrăvi.

   Aici am pândit cu toții fulgerările întunecate a doi păstrăvi babani.

 

/ValeacuCalea1/img_1998-j2.jpg

 

   Întâlnim și case locuite și, după ce cățeii se mai potolesc, vom putea sta de vorbă cu un batrân de 82 de ani. E supărat doar pentru că anul trecut și-a pierdut soția și acum suportă foarte greu singuratatea.

 

/ValeacuCalea1/img_2001-j2.jpg

 

   Drumul, transformat de la o vreme în potecă de picior, ne trece pe o podeață pe partea sreapta a apei.

 

/ValeacuCalea1/img_2002-j2.jpg

 

   Un afluent de pe stânga ne face să ne temem că drumul nostru s-ar putea înfunda.

   Pe hartă nu e trecut traseul parcurs de noi astăzi. Mergem în necunoscut.

 

/ValeacuCalea1/img_2004-j2.jpg

 

   Mai sus trecem din nou apa.

 

/ValeacuCalea1/img_2006-j2.jpg

 

   Un cireș înflorit, printre mesteceni și molizi. Pentru reușita fotografiei e drept că ne ajută mult și vremea deoasebit de frumoasă.

 

/ValeacuCalea1/img_2007-j2.jpg

 

   Nu știm cât am mers până aici și nici cât vom mai putea înainta pe această vale.

 

/ValeacuCalea1/img_2012-j2.jpg

 

   Mai sus firul de apă se desparte în doua văi fără urme de poteci, iar noi urmăm drumul ce pare că urca pe spinarea unei măguri.

 

/ValeacuCalea1/img_2017-j2.jpg

 

   Spre stânga identificăm peretele de calcar la baza caruia se deschide gura Peșterii liliecilor, numită și Peștera din satul Peștera.

   Accesul de aici ar fi mai dificil, la ea ajungându-se mai ușor de pe drumul spre Casa Folea.

 

/ValeacuCalea1/img_2018-j2.jpg

 

   Pe dreapta locurile par mai aproiate și mai accesibile.

 

/ValeacuCalea1/img_2019-j2.jpg

 

   Noul drum ne poartă printr-o rariste de mesteceni.

 

/ValeacuCalea1/img_2021-j2.jpg

 

   Piatra Craiului ne face din nou cu ochiul dincolo de verdele crud al pajiștilor.

 

/ValeacuCalea2/img_2022-j2.jpg

 

   Ajungem pe culmea unei maguri și peisajele sunt tot mai deschise.

 

/ValeacuCalea2/img_2025-j2.jpg

 

   O plimbare la înălțime, de unde să tot privești...

 

/ValeacuCalea2/img_2027-j2.jpg

 

   Lăsăm schimbarea de impresii pe mai târziu. Acum fiecare savurează peisajul pe cont propriu...

 

/ValeacuCalea2/img_2033-j2.jpg

 

   Pentru ziua de azi aparatul de fotografiat are o singură tema de lucru: flori și munți.

 

/ValeacuCalea2/img_2037-j2.jpg

 

   O livadă cu cireși înfloriți și primele imagini cu centrul satului Măgura, spre care ne îndreptăm noi.

 

/ValeacuCalea2/img_2043-j2.jpg

 

   Unde o fi plecat vecinu?...

 

/ValeacuCalea2/img_2045-j2.jpg

 

   Locuri în care pictorul și-ar putea întinde și el șevaletul.

 

/ValeacuCalea2/img_2054-j2.jpg

 

   Se vede treaba că ne apropiem de satul Magura.

   Deasupra satului se vede capătul din stânga al șirului de măguri. Stabilim că vom urca pâna pe culmea lor pe potecile acelea care se văd și de aici.

 

/ValeacuCalea2/img_2055-j2.jpg

 

   Ajungem la drumul ce leaga Casa Folea (si Mânăstirea Peștera) de centrul localității Magura.

   Dincolo de Prăpăstiile Zărneștilor se vede versantul estic al Pietrei Mici.

 

/ValeacuCalea2/img_2057-j2.jpg

 

   Locuri în care, în aparență, nu se întâmplă nimic.

 

/ValeacuCalea2/img_2059-j2.jpg

 

   Echipa de astăzi: Edo, Adriana și Lucian.

 

/ValeacuCalea2/img_2060-j2.jpg

 

   În sat oprim la una dintre cele mai importante instituții...

   După căte o bere socializăm și mai bine cu gazda, apoi cumpărăm și o roată de caș afumat, una imensă dar foarte ușoară, de parca ar fi o iască.

   Puțin mai târziu ne vom convinge ca are și un gust foarte bun.

 

/ValeacuCalea2/img_2062-j2.jpg

 

   Gospodarul care ne-a servit cu bere rece din magazinul din pivnița casei ne confirmă că drumul ales de noi pentru urcare pe Măgurile Magurii e cel bun.

   În plus ecsta trece chiar prin curtea casei lui mai vechi.

 

/ValeacuCalea2/img_2063-j2.jpg

 

   Din intersecția din centrul satului intrăm pe o ulicioară mai îngustă.

 

/ValeacuCalea2/img_2065-j2.jpg

 

   Așa cum spuneam, ptrecem prin curtea casei mai vechi a omului.

 

/ValeacuCalea2/img_2066-jjjjj2.jpg

 

   Nu ne mănânca nici câinii...

 

/ValeacuCalea2/img_2067-j2.jpg

 

   Dacă n-am fi băut bere rece și proaspătă abia acum jumătate de ceas am fi crezut că locurile astea sunt uitate de lume.

 

/ValeacuCalea2/img_2073-j2.jpg

 

   Poroinic (Orchis morio)-e una din cele câteva orhidee de munte ce se pot întâlni în Piarta Craiului.

 

/ValeacuCalea2/img_2078-j1.jpg

 

   Mai sus facem un popas la umbra unui molid. Vântul abia se simte prin cetină.

   Sa tot stai aici sus și să privești...

 

/ValeacuCalea3/img_2089-j2.jpg

 

   Urcăm tot mai sus, pâna aproape de vârful Magurei Mici 1224m alt.

   În stânga se vede drumul care face legătura între satele Peștera și Magura, iar mai în reapta e drumul care duce, pe vale, până la noua Mânăstire Peștera.

 

/ValeacuCalea3/img_2092-j2.jpg

 

   În mijlocul imaginii identificăm și drumul pe care am urcat noi dupa ce am părăsit Valea cu Calea.

 

/ValeacuCalea3/img_2095-j2.jpg

 

   Degetăruț. (Soldanela pusilla.)

 

/ValeacuCalea3/img_2099-j2.jpg

 

   Ne așezăm să mâncăm în poiana asta de pe dreapta potecii.

   După masă scoatem harta Munților Piatra Craiului și căutăm să vedem cum e mai bine: să ne întoarcem pe versantul estic, cel de deasupra satului și să mergem pe curba de nivel, pe sub stânci, sau să ținem poteca asta în continuare pentru a trece pe versantul celălalt al Măgurii, spre Prapastiile Zarneștiului...

 

/ValeacuCalea3/img_2102-jjjj2.jpg

 

   O altă specie de orhidee de munte. (Dactylorhiza sambucina)

 

/ValeacuCalea4/img_2103-j2.jpg

 

   Gențiană. Numele acestei familii cu peste 500 de specii vine de la regele Iliriei, Gentialus, care a domnit între anii 180-168 î. Hr.. El ar fi recomandat folosirea florilr de gențiana în tratarea cazurilor de ciumă.

   Aceasta este Gențiana ciliata, numită și trâmbița ciobanului. Se întâlnește mai rar decât Gențiana verna, numită și ghințura de primăvară și considerată cea mai albastră floare din Europa.

 

/ValeacuCalea3/img_2104-j2.jpg

 

   Mergem vreun sfert de ceas pe poteca nemarcată din pădure și când ne temem mai tare că o să ne lasăm cu totul în Prăpăstiile Zărneștiului aveam marea surpriză să ieșim într-o poiană însorită, greu de închipuit că ar putea exista acolo.

 

/ValeacuCalea3/img_2110-j2.jpg

 

   Suntem la peste 1200m alt. și totuși întâlnim în poiană un corcoduș înflorit. Se profilează frumos pe muntele Piatra Mică.

 

/ValeacuCalea3/img_2116-j2.jpg

 

   Spre vest zarea se deschide până spre creasta Pietrei Craiului.

   În tura de azi fotograful și-a tras partea leului, dar iată că și povestitorul mănâncă o pâine albă pe lângă el...

 

/ValeacuCalea3/img_2120-j2.jpg

 

   O plimbare printr-o zonă total necunoscută a Pietrei Craiului.

 

/ValeacuCalea3/img_2122-j2.jpg

 

   Poiana se adâncește până spre pădurea de pe culmea Măgurii.

   E clar că e vorba de o depresiune carstică, o polie asemănătoare cu cele de deasupra satului Șirnea, sau cu cele din Munții Mehedinți.

 

/ValeacuCalea3/img_2126-j2.jpg

 

   Ieșim în culme și trecem pe lângă două căpițe mai vechi, ciugulite peste iarnă de animalele pădurii. Adica de crăpioare...

 

/ValeacuCalea3/img_2132-j2.jpg

 

   Urmează o șa largă, după care se ridică vârful stâncos al Măgurii Mari.

   Mai în spate, când am ieșit în poiana asta mare de pe fața nordică, am găsit un marcaj bandă roșie, care se pare ca urca de la Fântâna lui Botorog și continuă pe aceată creastă a Măgurii, mai mult pe versantul nordic, până jos spre Castelul Bran, făcând astfel legătura între piatra Craiului și Bucegi. (A nu se confunda cu Creasta Carpaților, care aici merge pe La Table-Curmătura Groapelor-Șirnea-Fundata.

 

/ValeacuCalea3/img_2134-j2.jpg

 

   Atâta doar că furtuna de pe Bucegi pare că se îndreaptă exact către noi.

   Tunete seci, de parcă se crapă munții, vin amenințătoare dinspre partea stângă.

 

/ValeacuCalea3/img_2136-j2.jpg

 

   Spre Piatra Craiului vremea rămâne în continuare frumoasă.

   Pe copacul din spate se vede marcajul bandă roșie pe care în urmăm de o vreme.

 

/ValeacuCalea3/img_2137-j2.jpg

 

   Din șaua de pe culme vedem din nou zona dinspre Casa Folea și culmea împădurită cu vârfurile Coja 1521m, Spărturi 1516m, Steghiori 1541 și Toancheș 1418m alt.

 

/ValeacuCalea3/img_2138-mod-mod-j2.jpg

 

   O furtună cu descărcări electrice nu ne-ar cădea prea bine dacă ne-ar surprinde pe creastă. Hotărâm să coborâm spre sat.

 

/ValeacuCalea3/img_2142-j2.jpg

 

   La nevoie ne-am putea adăposti în sălașul acesta. De la înălțimea asta ar fi frumos să vezi o furtună în desfășurare.

 

/ValeacuCalea3/img_2147-j2.jpg

 

   Pentru o clipa hotărâm să ținem mai departe curba de nivel, pe sub creastă.

 

/ValeacuCalea4/img_2150-j2.jpg

 

   Mai bine hai mai jos, căci nu e de glumă!

 

/ValeacuCalea4/img_2151-j2.jpg

 

   Când ajungem în apropierea caselor începe să picure.

 

/ValeacuCalea4/img_2157-j2.jpg

 

   Un peisaj specific Măgurilor Branului, cu Bucegii înzăpeziți pe fundal.

 

/ValeacuCalea4/img_2158-j2.jpg

 

   Ne-am adăpostit de ploaie lângă o casă și ne-am făcut de lucru cu o cățelușă zglobie (Linda), cu pisici blânde și cu un cocoș gelos, gata să ne sară în cap.

   Plecăm la drum printre ultimile picături, rare dar consistente, ca niște bulgări de apă.

 

/ValeacuCalea4/img_2164-j2.jpg

 

   De acolo de sus, de pe Culmea Măgurii am coborât.

 

/ValeacuCalea4/img_2166-j2.jpg

 

   Se înseninează repede, ca vara și noi ne continuăm tura pe drumul spre Moeciu de Jos.

 

/ValeacuCalea4/img_2168-j2.jpg

 

   Un peisaj ca în tablourile pictorului  ăla rus, bătrân și cu barba albă. Cum îi zice?... Seamăna el cu un lipovean din Carcaliu...

   A, da. Cred ca mi-am amintit: Igor Grabar. Are tablouri cu peisaje cu mesteceni.

 

/ValeacuCalea4/img_2169-j2.jpg

 

   Pentru un timp părăsim drumul care se duce, înșelător, spre dreapta.

 

/ValeacuCalea4/img_2172-j2.jpg

 

   Prin poienile de la Magura, cu creasta Pietrei Craiului și culmea Toancheș pe fundal.

 

/ValeacuCalea4/img_2174-j2.jpg

 

   Ieșim din nou pe culmea unei măguri și vedem spre înainte drumul pe care vom continua noi tura pentru a ne apropia de casele din Moeciu de Jos.

 

/ValeacuCalea4/img_2178-j2.jpg

 

   Ne înșirăm pe drumul ce leagă Magura de Moeciu.

 

/ValeacuCalea4/img_2180-j2.jpg

 

   Cănd ajungem la capătul drumului, la botul de deal cu relee, înțelegem că ne mai așteaptă și un al doilea val de ploaie.

 

/ValeacuCalea4/img_2181-j2.jpg

 

   Pe Bucegi toată ziua vremea a fost urâtă.

 

/ValeacuCalea4/img_2186-j2.jpg

 

   Începem coborârea spre sat pe o potecă ce trece printr-o livadă cu meri.

 

/ValeacuCalea4/img_2187-j2.jpg

 

   Moeciu de jos văzut de pe dealul dinspre Măgura.

 

/ValeacuCalea4/img_2192-j2.jpg

 

 

 

   Un tablou plin de culoare...

  

   Doi prieteni evrei merg la rabin:

   ,,Rabi, prietenul meu e nelamurit într-o problemă. Negru este culoare?”

   ,,Sigur că da, negru este culoarea morții...”

   ,,Rabi, albul este și el culoare?”

   ,,Sigur că da, albul este culoarea nunții...”

   ,,Vezi prietene că ți-am vândut un televizor color...”

 

/ValeacuCalea4/img_2188-j2.jpg

 

 

   Locurile prin care am trecut induc multă liniște.

   Aici vântul nu bate, iarba nu crește și timpul pare că a rămas și el în loc.

   Ai putea crede că după o vreme aici te-ar putea ajunge plictiseala. E firesc și cât se poate de omenesc.

   Am citit despre un astfel de lucru în jurnalul unui copil de taliban de lângă Kandahar. Se pare că și acolo zilele trec lin, egale cu ele însele...

 

 

 

LUNI: Mă plictisesc.

MARȚI: Azi stăteam la poartă și a trecut un vecin. Am făcut o glumă și el m-a înjurat. L-    

               am împușcat pe loc.

MIERCURI: A venit tatăl vecinului să mă întrebe de ce l-am împușcat pe fiul său. L-am

                      împușcat și pe el.

JOI: A venit preotul să-mi țină o lecție de morală. L-am scutit de prea multă vorbă și l-am

        împușcat și pe el.

VINERI: A venit tot satul să-mi ceară socoteală pentru moartea preotului. Am împușcat

                câțiva, iar ceilalți au fugit.

SÂMBĂTĂ: A venit poliția. I-am împușcat pe toți.

DUMINICĂ: M-am săturat de atâta vânzoleală și am fost nevoit să mă mut cu familia în altă localitate. Acum locuim în Gealalabad.

LUNI: Mă plictisesc...    



Sâmbătă, 28 mai 2011 - 15:53 
Afisari: 5,086 


Postari similare:





Comentariile membrilor (5)

leovit
leovit
Busola
 
1
Frumoase tinuturi ,am ajuns din pacate numai pina la Plaiu Foii..,mereu am preferat Fagarasii..nu sti u de ce am fost asa neglilent cu Craiul..Citeam candva de Folea caci ramasese Burlac..si gazduia cu mare placere turistii...etc..Referitor la Salase ...tot asa ...descopeream rostul lor si cum erau ele la inceputuri..Frumos..impresionante imagini.


Sâmbătă, 28 mai 2011 - 21:10  

van51
van51

 
2
Felicitari pentru jurnal si multimea de fotografii.O tura dorita de ori ce iubitor de natura, si al asezarilor montane,pline de farmec,liniste si poezie.


Luni, 30 mai 2011 - 14:14  

edo
edo
Caraba
 
3
Locuri frumoase si pitoresti, avand in permanenta peisaje superbe spre creasta Piatrei Craiului sau a Bucegilor, in armonie cu verdele crud al primaverii, o adevarata bucurie pentru ochi si suflet. Iar jurnalul, pe masura, multumesc Gigi!


Luni, 30 mai 2011 - 15:41  

baltarel
baltarel
Busola
 
4
Felicitari echipei! Ati reusit o serie de ture foarte frumaose, ma bucur sa revad cate ceva pe unde impreuna pasi i-am purtat. Aceasta depresiune e minunata, privelisti incantatoare in orice anotimp si indiferent de starea vremii.


Luni, 30 mai 2011 - 22:18  

myfav
myfav

 
5
Drumul pana la casa Folea NU este asfaltat deloc. Am fost in acest weekend (9-10.07.2011). Se merge 8 km pe drum neasfaltat/ forestier, plin de gropi si praf, prin satul Pestera, dealtfel un drum foarte pitoresc, un peisaj de basm. Insa nu este asfaltat. De la drumul national se merge doar 2-3 km pe asfalt, restul de 8 km sunt jalnici. Dar mai bine asa decat sa ne invadeze pantofarii acest colt de rai.


Miercuri, 13 iulie 2011 - 12:14  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0687 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2019) www.carpati.org