Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Octombrie 2017
LMMJVSD
1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031

Noiembrie 2017
LMMJVSD
12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930

Online

Vremea
Varful Negoiu
Muntii Fagarasului

Reduceri

Voluntar in Carpati - 2016

Homepage

Lista de discutii

Muntii Parang - 21 de ore de alb (28-29 ianuarie 2012) (Muntii Parang)

ZIUA 1 - sambata 28 ianuarie



Povestirea noastra de azi incepe in parculetul de pe malul Jiului.

5 dimineata....frig....si doi carpatisti ce viziteaza sculpturile lui Brancusi....asa...pe fuga....intre doua trenuri.


/21/001_poarta_sarutului.jpg


La masa tacerii n-am scos o vorba, iar cand am trecut pe sub Poarta Sarutului, mi-au venit in minte vreo 2-3 carpatiste pe care le-as fi pupat daca erau cu mine in momentul ala.

Glumesc, nu mai stiu exact la ce m-am gandit privind de aproape impresionanta lucrare sculptata.


/21/002_masa_tacerii.jpg


La coloana infinitului n-am avut timp sa ajungem, dar vom face cunostinta cu alte lucruri infinite - dupa cum se va vedea in povestirea ce urmeaza.


....................................................

Ora 7 si ceva - in gara Strambuta coboara un contingent de oameni veseli, cu rucsaci in spate.

15 oameni veseli si inocenti - neavand nici o idee ce ii astepta mai tarziu.

Pe numele lor:

Mugurel (mugurel64), Cristina (siriso21), Raluca (sunny), Gabriela (gaby), Laura (lauramatei), Mircea (micro), Tibi (de la parcul national), Leo (leovit), Tibi (tiberiu), Eugen (senseieugen), Calin (ionescucc), Dani (baubau13), Alin (amos_and), Gabi (kabras) si eu.


/21/003_gara.jpg


Grupul trece pe puntea de peste Jiu, facand cunostinta cu frigul pe care il aduce raul pe vale.


/21/004_trecem_jiul.jpg


Depasim destul de repede portiunea de sosea, si ajungem la intrarea in cheile Polatistei.


Aici e mult mai adapost, si se simt cele cateva grade in plus fata de soseaua de pe malul Jiului.


/21/005_cheile.jpg


Primul lucru frumos pe care mi-l amintesc din chei e un tunel facut de coroanele copacilor, aplecate sub povara de zapada.


/21/006_tunel.jpg


Apoi bataile cu bulgari, tavalelile in zapada, si veselia generala atat de specifica unei ture de iarna.

Totul sub un cer de un albastru perfect, ce se potrivea atat de bine cu varfurile rasfirate ale foioaselor si cu sulitele albe ale brazilor.


/21/007_chei.jpg


/21/008_batalie.jpg


Raluca (sunny) smulge de pe o margine un turture cat o sabie (desi pusese ochii pe unul mult mai imens, dar n-a putut sa-l urneasca din loc).


/21/009_sabie.jpg


Ajungem la primul canton, si la prima bifurcatie de vai. In acest punct s-a terminat cu cararea facuta, cum am avut luxul pana acum. 

Gata......de acum ne bagam prin zapada de juma' de metru. 


/21/010_la_primul_canton.jpg


/21/011_incep_zapezile.jpg


Un cerb ne-a usurat totusi efortul, si am putut sparge cararea mai usor pana aproape de al doilea canton.


Intre timp urmarim atent peretii cheilor, ca sa mai prindem cate o cadere de zapada...ce se vad destul de spectaculos,  ca o cascada de pulbere albicioasa.


/21/012_pulbere.jpg


La cantonul Reci facem o pauza de masa, unii la soare, altii stau la masuta mai umbrita.

Suntem pe drum cam de 6 ore, si ne bucuram din plin de vremea superba de afara.


/21/013_la_canton.jpg


Mai departe ? Paaai...urcam.

O luam spre nustiuce varf (eu nu cunosc prea bine zona asta a Parangului).


/21/014_plecam_spre_varf.jpg


Si nu pornim oricum, ci prin zapada ce ne depaseste genunchii.

La ideea Laurei, formam repede un sistem de spart poteca: cand cel din frunte oboseste, se lasa pe o parte, si asteapta sa treaca sirul, pentru a ramane ultimul. Poteca o sparge urmatorul - si tot asa, pe rand.......am format un adevarat tanc pe senile.


/21/015_prin_padure.jpg


/21/017_albe_zapezi.jpg


Din cand in cand se auzea un zgomot puternic, o paraitura - urmata de o cadere cu 10-15 cm a intregului grup. Zapada se tasa, si se rupea cate o placa (dar fara a fi in pericol - fiind in mijloc de padure, pe o inclinatie lejera).


Ne-am distrat copios cu acest sistem (mai ales cand le vedem pe Cristina si Raluca cum se lupta cu zapada ce le trecea cu mult de genunchi).


/21/016_plecam_spre_varf.jpg


Tancul carpatist ajunge in final si la iesirea din padurea impovarata, si de aici la stana Reci, unde ne oprim pentru o noua pauza de masa.


/21/018_la_stana.jpg


/21/020_stana.jpg


N-am sa folosesc cuvinte sa descriu ce privelisti se vedeau de la stana, ci am sa las pozele sa vorbeasca putin. 

Asa poate, draga cititorule, vei intelege de ce ne-a luat pe toti euforia de a ajunge neaparat pe varf.


/21/021_soare.jpg


Varful s-a lasat greu cucerit (zapada mare, cu gropi unde nu te asteptai) dar, cu acelasi sistem de schimb, reusim sa ajungem sus, si sa ne minunam de creasta Parangului, ce se vedea ca un zid alb si impunator.


/21/022_parang.jpg


Poza de grup, veselie, si terminarea primei parti a jurnalului - caci de aici incepe deja un cu totul alt film.


/21/023_grup.jpg


..........................................................

..........................................................

..........................................................

Asteptati cateva momente, pana schimba proiectionistul rola de film.


/21/024__keaton.jpg


.......................................................

Gata....incepem.


Filmul incepe cu un val de ceata ce se strecoara peste culmi, si ne acopera ca o plasa.

Soarele isi cam termina programul de lucru cu publicul, asa ca ne luam la revedere de la ultimele momente de temperaturi suportabile.


/21/025_apus.jpg


Suntem intr-o coborare, ma aflu undeva intre primii si aflu o veste ce imi da o tresarire neplacuta: cineva in spate are probleme cu genunchiul. Pe ruta telefonului fara fir aflu apoi ca e vorba chiar de Mugurel, organizatorul.


Sper sa fie doar un zvon, sau sa fi inteles eu gresit, fiindca stiu in sinea mea cam ce inseamna o astfel de veste.

Dar nu.......era adevarata vestea. N-as fi vrut deloc sa fiu in locul lui in momentele alea.


Nu cunosc deloc partea asta a Parangului, asa ca imi e foarte neclar ce decizii se iau in fata mea.

Ma ingrijorez ori de cate ori stam pe loc, pentru ca soarele a disparut cam de tot, ceata si-a indesit panza de paianjen, iar gerul de seara ne arata deja toti coltii.


Dam de doua indicatoare rablagite. Pe unul scrie "Lainici - 4 h"

In imaginatia mea, am citit altfel:


/21/027_noapte.jpg


Ne intoarcem de cateva ori, tot cautand nu stiu ce drum, exact cand se face intuneric. De pe cerul sticlos ne priveste doar o luna subtire (ascunsa aproape total sub umbra Pamantului) si cateva constelatii ratacite.


/21/026_noapte.jpg


MOMENTELE  CRITICE


Am inceput sa stam pe loc, si nu intelegeam de ce. Imi vine apoi la ureche zvonul ca e cineva cazut intr-o rapa. Apoi ca de fapt sunt doi.

Nu stiu nici cine, nici unde, nici daca e adevarat, si nici n-am pe cine sa intreb. Stiu doar ca stam pe loc in ger si intuneric.

Pe masura ce trec minutele, fiorul de frig se dubleaza cu cel de neliniste.

Si alte minute se scurg, se scurge si frigul prin mine, se scurg si gandurile de tot felul.

......................................

Cateva clipe ma gandesc si la moarte.

La cei ce vor zice numai lucruri de complezenta ("era un om bun" bla-bla.............), in ipocrizie si plescaieli de coliva.

La ceea ce las in urma (nimic solid - cateva desene, picturi, chestii scrise si alte nimicuri artistice - toate la nivel de amator), plus o amintire destul de vaga celor ce m-au cunoscut.

La cat de neimplinita a fost pana acum acreala asta de viata (fara mari realizari, fara sa fi intalnit marea dragoste, fara nimic cu adevarat important).

.........................................

DAR......erau simple ganduri. Cum ii ziceam si Laurei acolo sus, n-aveam deloc sentimentul ca asta e sfarsitul .....presimtirea era ca ne asteapta o incordare la maxim a nervilor si a limitelor, dar ca vom iesi pana la urma din congelatorul asta intunecat. Din fericire s-a adeverit intocmai.

........................................

O frontala pusa chiar in ochii mei imi intrerupe sirul gandurilor. In sfarsit vesti concrete: chiar sunt doua persoane intr-o rapa , dar nu e nimic grav.....si ce e cel mai bine, suntem chemati sa-i scoatem de acolo, DECI in sfarsit putina miscare si descatusare de energie pozitiva.


Lantul uman pe care l-am facut pe loc a fost un moment cu adevarat memorabil. Ar fi meritat sa fie pe prima pagina a site-ului....dar nu l-a fotografiat nimeni (cui ii mai ardea de facut poze ?).........va ramane in schimb imortalizat in memoria noastra.


In minutele urmatoare ne gasim pe o curba de nivel, pe o panta rau inclinata. In jur e ceata....mai departe intuneric....in jos nu vreau sa stiu.....in sus un univers rece si impasibil.

Pas cu pas, cu grija mare pe unde calc, fara sa inteleg ce cautam pe acolo. Eram intre primii patru, si vedeam ce hau sinistru isi arata umbra pe mai departe. 

Ne intoarcem, spre dezamagirea unora, dar spre usurarea celor ce au apucat sa vada dincolo de curba pantei.


In momentele alea am spus o mica rugaciune, in special cu gandul: "Da Doamne sa nu clacheze nimeni !!!" - caci asta ar fi fost cel mai grav in momentele alea - o persoana in dificultate ne-ar da peste cap pe toti.


DRUMUL ALB


Din nou: doar voci in intuneric.....zvonuri......dar de data asta vesti bune: e Mircea (micro) in frunte, si a gasit drumul cu marcaj la liziera padurii.


Cand ne regrupam in padure, am o stare de bine pe care o pot descrie cu greu. Toti coltii de ger (ce mi-au zgariat obrajii, palmele, gatul, picioarele) au disparut. Aproape ca simt caldura in palme, asa ca scot manusile pentru prima oara dupa multe ore.


Impartim frateste ce mai aveam fiecare de mancare si baut. Dupa lantul uman, cred ca asta a fost cel mai frumos moment din toata tura.


Imi fac repede o evaluare: 


somn - deloc

foame - nu

sete - nu

energie - destula

dureri - doar de umeri (de la atatea ore de carat rucsacul)

(plus o zgarietura la piciorul stang.......ustura, da-i suportabila)


E bine, imi zic, pot fi util, ma pun si eu printre primii, sa facem carare mai larga.


.......................................

Urmeaza coborarea, cu cateva momente de contraziceri, de cercetat GPS-urile, si ne gasim coborand prin niste desisuri ce dau apoi intr-un drum foarte inzapezit.

Drumul asta a reprezentat calvarul multora din grup, pentru ca a fost intr-adevar infiorator de lung. Ore si ore de mers prin noapte, croindu-ne o cale prin zapada mare.


Iar zapada avea darul de a crea cele mai ciudate iluzii optice, jucandu-se mereu cu ochii si cu mintea noastra. (vedeam ba indicatoare, ba drumuri mari, ba case....iar cand ajungeam aproape, ne dadeam seama ca e doar....zapada).


Mai repet de cateva ori un: "Da Doamne sa nu clacheze nimeni !!!" si continui drumul, in pas cat mai repede, ca la mers incet obosesc mult mai rau.


Cand il vad pe Eugen, imi aduc aminte de ceva, asa ca-l intreb:

"Eugen, la tine asta a fost prima tura cu carpati.org ?"

"Da"

Ne apuca pe amandoi un ras, ce-i inveseleste si pe altii.

"Doamneeee, cu ce tura ai debutat" ii zic, si radem si mai tare.

...........................................

Ce bucurie am avut cand am dat in sfarsit de ultimul forestier (cel de pe valea Chitu), si mai ales cand am vazut ca zapada de pe el nu e atat de mare.

Am asteptat sa ne regrupam, si cand am auzit ca suntem toti, am avut un sentiment de mare usurare.


/21/028_noapte.jpg


Deja consideram toate pericolele si greutatile la timpul trecut. 

Cei 5 sau 6 km nu mi s-au mai parut atat de lungi, dar m-am iritat putin cand am aflat ca nu exista pod peste Jiu la iesirea din vale, si mai avem de ocolit vreo 2 km pana la adapost si caldura.


/21/029_noapte.jpg


Calduraaaa....cum am simtit caldura din sala de mese unde ne-am adunat la un ceai. Si cat de bine m-am simtit sa vad c-au ajuns toti bine si nevatamati.

Abia atunci m-am gandit mai bine: 7 si ceva dimineata / 4 noaptea.....11 ore de lumina, 10 de intuneric si ger....cumulate ar veni 21 de ore de alb.


A urmat cel mai adanc somn avut vreodata. Am inchis ochii si dupa o clipire apasata se facuse 11 dimineata.



ZIUA 2 - duminica 29 ianuarie


Am coborat tarziu in sala de mese, unde am dat de o veselie generala, la care am reactionat usor confuz.

Am aflat ulterior ca mai devreme avusesera loc discutiile serioase, plus analiza turei - si ca eu am nimerit exact dupa.


La pranz luam drumul spre gara, cu o vizita scurta la manastirea Lainici. 

Pe exterior, la intrare, peretele bisericii vechi are pictata o reprezentare a Infernului. O duzina de draci ca smoala si niste flacari care ies din pamant.

Daca as picta eu tema asta, probabil as face un infern la -20 grade. Macar pentru diversitatea artistica.


/21/030_manastire.jpg


Urcam la gara Lainici, ne gasim loc in personalul ce coboara pe Jiu, apoi ne luam la revedere de la Mugurel, ce coboara in orasul lui Brancusi.


Mi-e somn, si ma cam doare capul, asa ca n-am deloc chef de OneManShow-ul nereusit facut de unul dintre participanti................ma retrag mai departe, spre liniste (ca tot era vagonul gol).


In accelerat ma asez mai strategic, cu Laura si Gabi (kabras) - cu care am o placuta conversatie.

Era inevitabil ca trenul sa aiba intarziere, asa ca ajung tarziu acasa, intr-un Bucuresti la fel de inghetat ca si locurile unde ne-am trait fiorii timp de o zi si-o noapte.





Miercuri, 1 februarie 2012 - 03:12 
Afisari: 3,013 


Postari similare:





Comentariile membrilor (36)

mflorin
mflorin
Caraba
 
1
Mentionari:
- acesta nu este jurnalul oficial al turei. e doar ce s-a vazut prin ochii mei.
- am ales sa nu scriu nimic din ce ar semana cu o analiza a turei, ci doar un sir de amintiri personale (cat mai neslefuite, mai autentice).
- as ruga pe cei ce vor sa comenteze, sa nu caute polemica sau datul de lectii
- cititi comentariul (tot un fel de jurnal) al Cristinei postat chiar la tura: e mult mai detaliat, si veti intelege mai multe (si e scris cu mult talent si emotie - aveti ce citi).


Miercuri, 1 februarie 2012 - 03:59  

cristi.mondiru
cristi.mondi..
Busola
 
2
În ciuda orei de lecturare și a părților mai puțin plăcute,pot spune că m-am amuzat teribil (partea cu schimbatul rolei și cea cu indicatorul).Apreciez descrierea detaliată a ,,filmului" ce se petrece în minte pentru că de multe ori,în situații mai dure sau mai puțin obișnuite,căutăm o fărâmă de ordine(puțin cam sumbră sau morbidă) în acel haos.
Ture cât mai frumoase!


Miercuri, 1 februarie 2012 - 04:59  

gabir
gabir
Busola
 
3
Am citit de aseara comentariile de la tura, al Cristinei si al Laurei si acum de dimineata jurnalul tau atat de frumos scris, exact ca un film. M-ati emotionat si impresionat sincer si tineam sa va spun ca sunteti de admirat pentru puterea psihica de care ati dat dovada! De judecat din afara e usor, nu mi-as permite. Prima oara cand am citit in statusul Cristinei de pe ym 21 in loc de 2 in 1 nu prea stiam ce sa cred ca vi s-a intamplat exact, 21 ore in 2 zile sau doar in una singura. Apoi am urmarit firul comentariilor si apoi jurnalul de fata. Sunt convinsa ca ati avut de invatat o gramada si alte critici din afara ar fi nelalocul lor cred. Eu una am doar cuvinte de lauda. Inca o data am realizat, prin prisma experientei voastre, ca organismul uman are limite nebanuite si ca poate face fata unor situatii de neinchipuit! Felicitari ca ati dus la bun sfarsit tura si ma bucur ca sunteti nevatamati! Carpati.org Ture frumoase in continuare!


Miercuri, 1 februarie 2012 - 08:22  

mugurel64
mugurel64
Coarda
 
4
Da Florin, ai dreptate.
Insa nu exista si nu va exista un jurnal oficial. Si nici nu are cum.
Si comentariile de la tura descriu tot ce a vazut fiecare prin ochii lui. Si emotiile fiecaruia. In timpul turei si dupa terminarea ei.
Polemici? Nu are cine sa polemizeze, cu atat mai mult cineva care nu a fost acolo.
Ai ales bine comparatia cu filmul. Asa e, parca am vazut un film, cu ochii mai mult sau mai putin deschisi. Mie mi s-a parut mult mai lung acel drum forestier, pentru ca vedeam cum trec orele si nu ajungeam la repere pe care le aveam clar in minte. Si asta aproape tarand un picior prin zapada.
Dar bine ca s-a terminat cu bine.


Miercuri, 1 februarie 2012 - 10:42  

lauramatei
lauramatei
Busola
 
5
Foartre frumos, mi s-a facut pielea de gaina de cateva ori.


Miercuri, 1 februarie 2012 - 11:54  

laura_beje
laura_beje

 
6
Ingenioase creatiile tale cu indicatorul si pelicula Carpati.org
Ce frumoase sunt pozele cu apusul! Frumos e si modul de prezentare a unei ture memorabile. Anduranta voastra fizica si psihica e admirabila


Miercuri, 1 februarie 2012 - 12:10  

baubau13
baubau13

 
7
Un jurnal foarte frumos. Mi se pare ca ai reusit sa surprinzi esenta turei.
Imi place selectia fotografiilor si vorbele cumpatate.

ai scris un jurnal minunat,
dani


Miercuri, 1 februarie 2012 - 12:54  

mugurel64
mugurel64
Coarda
 
8
Ai gresit baubau13, il cheama Florin Carpati.org
Trebuia sa zici: ai scris un jurnal minunat, florin
Iar te-ai ratacit Carpati.org


Miercuri, 1 februarie 2012 - 13:09  

edo
edo
Caraba
 
9
SI mie mi-a placut, un jurnal cu sentimente, cu bune si cu rele, caci asa e pe munte, mai sunt si momente dificile, bine ca ati ajuns cu totii intregi inapoi!


Miercuri, 1 februarie 2012 - 13:27  

danutzz83
danutzz83
Busola
 
10
Da, placut jurnal, scris cu mult suflet.
Bine ca tura s-a terminat cu bine!


Miercuri, 1 februarie 2012 - 13:42  

leovit
leovit
Busola
 
11
Cred ca ne-am impins limitele spre maxim....ma bucur ca a iesit OK....Carpati.org


Miercuri, 1 februarie 2012 - 13:45  

lauramatei
lauramatei
Busola
 
12
Apropos de limite...Faptul ca am rezistat la ceva aproape supraomenesc, fortand la maxim, nu inseamna ca trebuie sa ne supraestimam. Nu inseamna ca trebuie sa fortam in toate turele.

De fapt, fiecare trebuie sa-si aminteasca momentul aproximativ si nivelul incepand de la care a inceput sa se simta depasit. Adevarata limita personala onesta si care ofera siguranta se afla acolo, tot ce e peste e bine sa fie doar de rezerva.

Grija la starea de sanatate si nivelul de oboseala cu care porniti in tura, numar de nopti nedormite in prealabil, etc... Recunosc ca la faza asta eu personal gresesc foarte mult si fortez si eu de multe ori, insa ma cunosc, totusi, destul de rezistenta. Am si incurcat lumea cu asta intr-o tura, povestita chiar intr-un jurnal. Incerc sa nu mai fac asta. Un om din grup care nu mai face fata nu doar ca nu poate fi de folos colegilor prin aportul lui, dar poate deveni chiar o problema care ii tine pe loc. Iarna, lucrul acesta conteaza si mai mult.

In plus, parerea mea (de fapt, am invatat de la altii Carpati.org si am vazut asta si in teren) este ca iarna trebuie avuta mult mai mare grija la componenta grupului, din punct de vedere fizic. Trebuie sa fim siguri ca in grup se afla suficienti oameni care pot sa duca tura, cu conditie fizica foarte buna si experienta, cei "slabi" sa poata fi "acoperiti", in caz ca au probleme. Cum era daca fiecare ar fi gandit ca merge acolo, nu conteaza, s-o gasi cineva sa faca urme? Iarna, problema urmelor e foarte serioasa. Nu e vorba de bravura. Omul care merge primul face efort mult mult mai mare decat ceilalti, asa cum ati simtit cu totii, cand am facut urme cu randul. Ati vazut ce inseamna pur si simplu sa nu poti face asta. Ei bine, trebuie sa fim siguri ca in grupul cu care mergem sunt destui care vor putea pana la capat. Asta e cam treaba organizatorului, el stie oamenii. Nu stiu cum ar fi aratat pana la urma coborarea noastra fara conditia fizica a lui Dani, Alin, Tibi...si a cerbului de la urcare, ce ne-a ajutat sa economisim din resurseCarpati.org. Dupa trecerea prin boschetii aia, eu ma cam taiasem, probabil ca mai puteam inca ceva, dupa un pic de odihna....dar foarte putin. E o problema reala si concreta: n-am fi avut forta sa mai inaintam. Pur si simplu.

Sper ca n-am jignit pe nimeni, nu asta e intentia mea.

CA SI CARACTER SI VOINTA, GRUPUL A FOST DE NOTA 10 !!!!!


Miercuri, 1 februarie 2012 - 14:23  

cornlel999
cornlel999
Caraba
 
13
Good work Florin!
Ce bucata mare de aventura ati avut, bine ca inca aveti extremitatile!


Miercuri, 1 februarie 2012 - 14:32  

mugurel64
mugurel64
Coarda
 
14
Asta vreau sa subliniez si eu Laura: nota maxima pentru grup. Am fost si in ture numai cu atleti (acum multi ani, poate prea multi pentru unii Carpati.org cand si eu eram unul dintre ei), si au aparut probleme mari pentru ca nu a fost GRUP. Cu despartiri in doua sau trei minigrupuri, fiecare facandu-si pana la urma itinerariul propriu. La un moment dat, pe acea curba de nivel, mi-a fost teama ca se va sparge grupul, dar a fost mult mai tare legatura decat banuiam.
Si nu a fost meritul organizatorului pentru asta.
Mai ales ca organizatorul a fost in final cel mai slab pregatit fizic, doar a intrat ultimul in hotel Carpati.org
Asa ca daca mai propun o tura grea, pe mine o sa ma refuz primul Carpati.org


Miercuri, 1 februarie 2012 - 14:37  

lauramatei
lauramatei
Busola
 
15
Am intrat amandoi ultimii, ma...ne-am facut de rasCarpati.org.Eu era sa adorm pe forestier in urma voastra...pe bune...sper ca va mai uitati si in urma sa fiu si euCarpati.org

Cred ca intram in sitorie pentru rpima tura cu probleme de pe site, care nu s-a sfarsit cu dezbinari, certuri, acuze.....chiar si dupa ce am despicat firul in 4. Carpati.org


Miercuri, 1 februarie 2012 - 15:17  

drumetu71
drumetu71
Busola
 
16
Foarte frumos. Rar am vazut asemenea coeziune a unui grup asa mare. Felicitari.


Miercuri, 1 februarie 2012 - 17:57  

cornlel999
cornlel999
Caraba
 
17
exista un liant care ii tine impreuna...


Miercuri, 1 februarie 2012 - 18:02  

lauramatei
lauramatei
Busola
 
18
Frica de a nu muri inghetati? Carpati.org


Miercuri, 1 februarie 2012 - 18:08  

cornlel999
cornlel999
Caraba
 
19
corect..si singuri Carpati.org


Miercuri, 1 februarie 2012 - 18:09  

andronic.ionel
andronic.ion..

 
20
Frumos jurnal ,felicitari!!!


Miercuri, 1 februarie 2012 - 19:26  

wlfy
wlfy

 
21
Frumoasa tura si interesanta, cand sunt multe persoane intr-o tura pot sa apara si probleme mai multe ,totusi cel care a organizat tura era bine sa isi cunoasca limitele si sa stie si ce solutii sa gaseasca in momente limita.
Oricum excursile cu momente de suspans se tin mai usor minte Carpati.org
Treaba cu indicatorul si filmul sunt exceptionale.

Apropo am vazut poza cu apusul si la mugurel ati facut amandoi aceasi poza sau unul dintre voi este autorul oricum este o poza superba.


Miercuri, 1 februarie 2012 - 20:30  

mugurel64
mugurel64
Coarda
 
22
E a mea, dar are voie Florin sa puna in jurnal ce poze vrea. Cel putin din pozele mele.
Nici eu nu stiu ce cauta pe munte cel care a organizat tura Carpati.org
Slaba organizare, chiar nu stiu daca o sa se mai inscrie cineva in turele lui Carpati.org


Miercuri, 1 februarie 2012 - 21:05  

lauramatei
lauramatei
Busola
 
23
Eu ma inscriu. Data viitoare tre' sa fii mai cu bagare de seama.Carpati.org


Miercuri, 1 februarie 2012 - 21:19  

cornlel999
cornlel999
Caraba
 
24
eu astept vara si ma inscriu Carpati.org


Miercuri, 1 februarie 2012 - 21:22  

sunny
sunny

 
25
Ce frumos! Ai ales, intr-adevar, bine pozele.


Miercuri, 1 februarie 2012 - 23:08  

wlfy
wlfy

 
26
Am notat poza din galerie si vroiam sa stiu a cui este caci chiar mi-a placut.
Din astfel de ture are de invatat toata lumea, eu am spus ca cel care a organizat-o trebuie sa fie printre cei mai pregatiti deoarece eu cred ca are raspundere si pentru cele rele si pentru cele bune, daca capitanul clacheaza atunci ceilalti trebuie sa isi asume restul de tura dar de preferat este sa nu te descurajezi si sa poti sa treci peste momentele neplacute pentru ca se poate intampla la oricine .
Oricum bafta pe viitor si ture frumoase.


Joi, 2 februarie 2012 - 02:31  

mugurel64
mugurel64
Coarda
 
27
Stiu, ideal asa e. Mai greu realizabil, pentru ca ar trebui ca organizatorul sa fie foarte cunoscut si cine se considera ca e mai pregatit ca el sa nu mai aiba voie sa se inscrie in acea tura.
Dar te asigur, chiar daca nu a fost cel mai pregatit fizic, a fost printre primii. Dar accidentele nu aleg, un tendon se rupe oricarui sportiv de performanta, mult mai antrenat fizic decat oricare dintre noi.
Referitor la traseu, poate asa a parut in ochii unora, ca nu stiam la un moment dat unde suntem.
O spun si aici, nu de dragul polemicii ci tocmai sa previn asta (doar asa a rugat Florin pe toti comentatorii jurnalului) tot timpul, cu o marja de 50 m, cel putin doi oameni, dintre care unul e organizatorul, au stiut exact unde se afla. Cautarile unei scurtaturi nu inseamna ratacire.
Greselile au fost altele, nu e un jurnal oficial, dar mai multe se pot afla din comentariile de la tura.
Bafta multa si tie, am scris ce am scris mai sus doar ca sa evit alte polemici, aici la comentariile jurnalului. Dupa cum ne-a rugat Florin, sa comentam doar jurnalul si trairile lui.


Joi, 2 februarie 2012 - 05:54  

lauramatei
lauramatei
Busola
 
28
Asa...o parere: eu cred ca un bun organizator de tura nu e musai sa fie cel mai bun fizic, dar trebuie sa cam STIE tot si sa aiba o solutie la toate. Dar e neaparat necesar sa aiba "oamenii lui", suficienti, pe care se bazeaza ca-i duc tura la bun sfarsit din punct de vedere fizic. Trebuie sa fie strategul turei, nu neaparat atletul ei. Liderul nu e neaparat sa mearga primul sau printre primii, nu valoreaza asta nimic, cata vreme nu ia niste decizii bine gandite si adaptate oricarei situatii care apare. Desigur, in luarea deciziilor, poate e bine ca liderul sa tina seama si de eventualele idei, propuneri, pareri de la ceilalti cu experienta, dar decizia este a lui.
Oricat de in spate erai, ultimul, ca aveai un picior ranit, ca mergeai pe burta, eu tot pe tine te recunosteam lider si de la tine asteptam mereu decizia pe care sa o ascult.

Rog si eu pe wlfy sa citeasca eventual si povestirile si comentariile mai "tehnice" de la tura. Sunt lungi, ma simt un pic prost pentru asta, eu poate am comentat prea mult, dar au aparut tocmai in incercarea de a intelege ce s-a gresit si de a ne insusi, inclusiv organizatorul, unele invataminte.


Joi, 2 februarie 2012 - 08:59  

pufulete88
pufulete88
Caraba
 
29
Superba vremea, superba tura (mi-e dor de munte iarnaCarpati.org) felicitarile mele


Joi, 2 februarie 2012 - 20:32  

wlfy
wlfy

 
30
Eu nu am spus ca accidente nu se pot intampla la orcine si eu am patit-o acum 8 ani pe platoul Bucegilor fiind zapada mare am fortat un pic aiurea piciorul si am avut probleme de rotula unde am 4 operatii si din alte cauze si am mai spus ca cel care organizeaza o tura trebuie sa fie in forma pe cat posibil neinsemnand ca altii nu pot sa fie mai bine pregatiti dar la grupul vostru vad ca a fost un pic de degringolada dar pana la urma sa rezolvat , aceasta poate sa apara si datorita oboselii, oricum nu vreau sa intru in polemica caci nu este nici locul si poate nici nu sunt eu in masura sa o fac, oricum am admirat tura si forta de grup de a pleca mai departe.


Joi, 2 februarie 2012 - 21:00  

roze
roze

 
31
wow! ce tura! "cand cel din frunte oboseste, se lasa pe o parte, si asteapta sa treaca sirul, pentru a ramane ultimul" cred ca asta e sistemul standard de batut urme, daca nu ma insel Carpati.org RAVO! Bine ca ati scapat... cu bine!
frumoase locuri, sper sa ajung si eu pe acolo! imaginea in sepia a tunelului facut de coroanele copacilor e deosebita!


Vineri, 3 februarie 2012 - 08:26  

florinam
florinam

 
32
Imi place stilul asta de a scrie despre o tura. Sunt foarte utile datele "tehnice" dintr-o drumetie (cu toate ca e putin probabil ca un "organizator" sa propuna o "iesire" intr-un traseu pe care nu-l cunoaste si sa incerce sa-si scoata informatiile dintr-un jurnal) dar cred ca, cei mai multi dintre noi, cand citim un jurnal, ne asteptam sa gasim acolo trairile celui care l-a scris si in asta consta tot farmecul. Altfel nici nu l-am putea numi astfel.
In alta ordine de idei...Luati asta doar ca pe un sfat al unui om cu ceva ani mai multi decat voi. Am facut de mai multe ori "traversarea" "Padina"- "Leaota" (sau invers!) iarna. Imi amintesc ca, in acele vremuri, stiind ca ne asteapta un drum de vreo 30 de Km prin zapada, ne trezeam pe la 3 dimineata ca la 4 sa plecam deja de la cabana. Pentru siguranta, se alegea o noapte cu luna plina pentru ca, in cazul ca nu am fi ajuns in timpul zilei la cealata cabana din traseu, sa nu ne bazam doar pe lanterne. Si bineinteles ca s-a intamplat sa mergem si noaptea, dar nu am depasit douazeci de ore de mers intr-o zi. "Traversarile" astea se mai fac inca la A. T. Chondia. Asta pentru eventualitatea ca ar fi cineva interesat.
Felicitari pentru tura si coeziunea grupului.


Vineri, 3 februarie 2012 - 19:17  

wlfy
wlfy

 
33
Clubul se numeste A.T Chindia mai, mai,mai Carpati.org florina si salutari la toti mai ales pentru Ileana.


Vineri, 3 februarie 2012 - 21:32  

florinam
florinam

 
34
Ai dreptate mai wlfy. Din neatentie, am apasat doua taste in acelasi timp si era prea tarziu sa mai pot repara greseala cand am observat-o. Scuze, oricum.

Am transmis salutarile. Toate cele bune si voua.


Sâmbătă, 4 februarie 2012 - 08:08  

hana
hana
Coarda
 
35
Nu as da ca exemplu traversarile Padina Leoata, si acolo se lasa cu caderi de oameni pe vale, din cand in cand, Florina ar trebui sa stie mai bine Carpati.org , conditiile pe teren sunt cam aceleasi, oamenii difera ca tip si mentalitate.
E un jurnal de-al meu publicat de Ileana acum mult timp pe alpinet.
Diferenta e ca in traversari sti ce te asteapta, cei din tura postata in Parang nu aveau de unde sa stie dinainte conditiile si ca va dura atat.

Deci, pentru niste oameni luati prin surprindere, merita toti felicitari, si in primul rand pentru spiritul de echipa, asta e ceva foarte rar!
Imagineaza-ti cum este ca 15 oameni care nu sunt apropiati dinainte, nu se vad des, unii poate pentru prima data, sa isi imparta frateste resursele si sa actioneze ca unul singur!!!


Joi, 9 februarie 2012 - 13:55  

florinam
florinam

 
36
Am apreciat si eu toate astea de lainceput. Ce am scris "in plus" au fost niste simple sugestii.


Sâmbătă, 11 februarie 2012 - 16:10  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,1416 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2017) www.carpati.org