Muntii Mehedinti:Varful lui Stan- 1466 m

Frumoasele plaiuri ale Muntilor Mehedinti sunt dominate de Varful lui Stan, un urias adormit, ce ascunde legende si povesti cunoscute de oamenii locului. Daca stai de vorba cu cineva din Isverna, Ponoare sau Giurgiani si il intrebi de Stan, se uita lung la tine si te intreaba; de ce urcati pe Stan? Cautati aur? Sunt obisnuiti cu "turisti" care sub pretextul drumetiilor au urcat aici sperand sa plece bogati. Am urcat si noi intr-o duminica de toamna si am coborat fericiti. Nu! Nu am gasit comori ascunse de haiduci sau de Maria Tereza(vestitul tezaur de argint), doar ne-am mangaiat sufletul cu frumusetea locurilor. Am ales sa urcam pe Stan din localitatea Godeanu, Mehedinti.     Am plecat din Severin cu gandul sa mergem in Piatra Scarisoarei, in Godeanu dar vremea mohorata a speriat pe unii membrii ai grupului, care se temeau se ploaie, asa ca , de la intrarea in Cerna Sat, am intors masinile si am plecat spre Baia de Arama. La intrarea in Godeanu am oprit si am ales un traseu nemarcat(de obicei intram in traseu din Saua la Mazdronea). Am lasat asfaltul si am coborat pe drum de tara, in stanga, asa cum ne arata si un indicator, spre localitatea Godeanu. Dupa cateva sute de metrii lasam masinile langa cateva casute de vacanta... ... si incpem sa urcam pe un drm forestier, care nu era pe aici la ultima noastra tura. Zarim in dreapta locul pe unde intram mai demult in padure dar acum locurile pareau schibate de cei distrug padurile. Hotaram sa mai mergem pe drum pana cand gasim un loc pe unde sa ocolim hatisul ce a crescut pe unde au defrisat cei "harnici". Am urcat aceasta portiune de "drum" care, in unele locuri, era cam moale si am ajuns la marginea paduri de unde incepem cu advarat sa urcam spre Stan. Ne oprim pentru cateva minute sa admiram plaiurile Closanilor, pe unde nu am mai fost de toamna trecuta. Hotaram deja sa mergem spre Hermanu si Glodu' si asta cat mai curand. Avem in fata Maiagu, pe sub care trecem, mergand pe Cracul Lung si Zmeuraru, spre Geantul Hermanu si Arsasca. Spre dreapta se vede Paharnicul iar la poalele lui, localitatea Obarsia Closani. Dupa ce ne dam seama ca am ramas in urma de restul grupului o luam din loc si intram si noi in padure. Am trecut repede pri padure si am iesit in poiana, unde alta data ne intampinau pastori. Era pustiu iar stana, parasita, statea sa cada. Lasam stana si urcam din nou pe drumul care venea de la casela de vacanta si se termina aici sus. De aici vedem Pietrele Cerbului, in stanga noastra,  unde o sa ne oprim la intoarcere. Dupa ce trcem pe langa stana intram iarasi in padure si urcam spre deaptra catre locul unde o sa gasim marcajul dunga rosie(refacut de curand de cativa tineri sub indrumarea unui carpatist-hallowman). Locurile pareu altele desi venim aici destul de des. Stan pare altul de fiecare data.     Vedeti aici Pietrele Cerbului, in dreapta, si in stanga am lasat stana.          Am urcat prin palcurile de padure si in 45 de minute am ajuns la traseul de creasta.               Lapiezurile isi fac simtita prezenta si printre el apar, timid, cateva flori.     Urcam spre dreapta si in scurt timp iesim pe culme.   Ne oprim pentru cateva minute aici, ca sa admiram locurile de la picioarele noastre si sa facem cateva fotografii.Se vade Valea Cernei si geanturile. Maiagu...Frumoasa Beletina, cum o numeste doamna Naziana Mosanu...  ... iar in fata, ne astepta Varful lui Stan.Dupa ce au ajuns toti incepem sa mergem spre stanga, mai feriti de marginea prapastiosa dar si pentru ca acolo vom avea pe unde sa urcam parte finala a drumului. Ajungem deasupra unei frumoase poienite care, zic eu, reprezinta aceste locuri, prin armonia lemnului cu piatra. Asemanarea cu peisajul crovurilor este izbitoare si vom gasi asa ceva in Piatra Mare a Closanilor, dar aici au ceva aparte. Lasam poienita si incepem sa urcam la capatul ei. In scurt tim ajungem si vedem locurile pe unde am urcat. Ne asezam si nu ne mai saturam sa privim pana departe, spre Godeanu, unde eu as merge in fiecare sfarsit de saptamana daca vremea ar fi buna. Norii se risipesc  si vedem locuri pe care ne-am tocit bocancii. Se vede Arjana, Vlascu, Babii Oplesata, Oslea Romaneasca si ma opresc caci sunt multe. Dar trebuie sa plecam asa ca trag un cadru spre Geantul Taranului, la picioarele noastre... ... si plecam.  Ajungem la poienita...   ... o traversam si de aici ajungem repede in locul unde am gasit marcajul de creasta.    Coboram repede, desi nu prea vrem sa plecam si ajungem la stana. Aici eu merg spre Pietrele Cerbului iar ceilalti din grup coboara mai departe. Au obosit si nu vor sa ramana in urma asa ca au preferat sa plece mai departe.  In spatele nostru Stan isi ia ramas bun.  Credeti ca am plecat? Nu! Doamna Naziana, si cei care au venit cu ei au plecat, noi insa nu. Am oprit masina putin mai jos de Saua la Mazdronea si impreuna cu cel mic si cu sotia am facut o mica plimbare spre Cracul Cojocea. Vremea era superba si era pacat sa ratam. asa ca, in loc de ramas bun, iata un colt de natura:                                                                                                                                                                                                                    

Luni, 5 octombrie 2009 - 00:24 
Afisari: 1,801 


jujea