Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Noiembrie 2019
LMMJVSD
123
45678910
11121314151617
18192021222324
252627282930

Decembrie 2019
LMMJVSD
1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031

Online

Vremea
Varful Pietrosul
Muntii Calimani

Voluntar in Carpati - 2016

Homepage

Lista de discutii

Muntii Ciucas: Valea Alpina din Zaganu (Muntii Ciucas)

   Muntele Zăganu se impune în peisajul variat al Munților Ciucaș atât prin creasta sa crenelată cât și prin versanții stâncoși, de o rară sălbăticie.

   Dacă din est, dinspre Valea Stânii, se poate urca în culme, dificil, pe 2-3 poteci marcate și pe hățașul vânătoresc de pe Culmea Șuvițelor, versantul vestic pare complet inaccesibil.

   Totuși, într-o vreme, o potecă tainică străbătea muntele de la stâna din Zaganu până spre Muntele Roșu pe la nivelul superior al pădurii de conifere. (Am reușit să o parcurg într-o vară împreună cu Vova Titisnaider și Dan Tudorache, dar acum se pare că e înnecată de vegetație.)

 

   Un traseu sălbatic, dar și spectaculos, ne ridică aproape direct din marea poiană de la baza muntelui până în apropierea celui mai înalt vârf al culmii principale, Vârful Gropșoarele de 1883m altitudine.

   În prima parte este vizata o vale seacă, barată în porțiunile sale mediană și finală de pereți mari de conglomerat.

   Valea, sau mai bine zis întregu traseu de ascensiune, a fost numit Valea Alpină, pentru caracterul sau de permanentă altitudine, el putănd fi considerat și ca un traseu alpin de gradul IA.

    Două întâmplări ce mă leagă de acest munte vor renaște în acest jurnal sub formă de poveste...

 

   Aștept de ceva vreme să mai parcurg încă o dată acest traseu, care, pentru mine, are și o oarecare însemnătate sentimentală și iată că în acest sfârșit de primăvară lucrurile s-au așternut cuminți în direcția cea bună.

   Trecem munții de la Predeal la Cheia și intrăm în stațiune pe drumul ce se desprinde din DN1A lângă podul peste apa Tâmpa (Gropșoarele).

   Tragem mașina în fața unei vile și ne echipăm de plecare în traseu.

 

/ValeaAlpina1/img_1613-j1.jpg

 

   Ne întoarcem la drumul național fulgerat din ambele părți de TIR-uri conduse de șoferi cel puțin țicniți.

   Prindem drumul forestier de pe Valea Gropșoarelor și în scurt timp vacarmul de pe șosea rămâne undeva în urmă, iar noi ascultăm doar trilurile măiastre ale unor cântărețe nevăzute.

 

/ValeaAlpina1/img_1617-j1.jpg

 

   Se vede cum răsună verdele crud al pădurii.

 

/ValeaAlpina1/img_1619-j1.jpg

 

   Ajungem în marea poiană de la poalele Zaganului și, în lumina nepotrivită a dimineții, căutăm cu privirea terenul de joc al zilei de astăzi.

   Vom urca pe valea ce se distinge ușor în centrul fotografiei până la primul perete, apoi vom ocoli obstacolul prin dreapta și vom reveni în firul superior al văii.

   Înainte de a ajunge sub pereții de sus, facem dreapta, pe sub colțul Marelui Triunghiular, cel care se vede mai semeț în imagine și trecem pe fața sudică a muntelui, aceasta nemaivăzându-se din acest unghi.

 

/ValeaAlpina1/img_1628-mod-j1.jpg

 

   Trseul în sine pornește din colțul din stânga al poienii. Un ,,semimarcaj”, ce s-a dorit a fi punct albastru, ne va fi de un real folos la începutul drumului, în padure adâncindu-se mai multe văioage paralele, lucru care ne-ar putea deruta.

   Marcajul l-am făcut într-o tură anterioară, în care am urcat pe vale vreo 9 persoane, lucru care a dus la confuzie și vopseaua albastră a rămas în mașină.

   Despre acea tura voi vorbi și ceva mai încolo...

 

/ValeaAlpina1/img_1647-j1.jpg

 

   Pădurea de conifere are o tapiserie de primăvară, cu floricele delicate de măcriș iepuresc, cu frunze de trifoi ce au un gust acrișor.

 

/ValeaAlpina1/img_1652-j1.jpg

 

   Mai sus ieșim din pădurea de molid și aici, printre fagi, ulmi și anini, trecem pe lânga blocuri mai de conglomerat, desprinse vreodată din pereții muntelui.

 

/ValeaAlpina1/img_1657-j1.jpg

 

   Talvegul văii nu e bine definit, iar grohotișul stabilizat precar de vegetație face înaintarea și mai grea pe panta deosebit de înclinată.

 

/ValeaAlpina1/img_1665-j1.jpg

 

   În partea de sus a văii ieșim și din lăstarișul de anin negru și constatăm că acum valea e năpadita de crengi și trunchiuri aduse până aici de avalanșe.

 

/ValeaAlpina1/img_1672-j1.jpg

 

   Pe partea stângă a văii (dreapta cum urcăm) se ridica deasupra copacilor un perete de stâncă pe care îl vedem ca un frate geamăn al Colțului Vânatorului de pe versantul estic.

 

/ValeaAlpina1/img_1682-j1.jpg

 

   Zarea se deschide în spatele nostru și constatăm că efortul de până acum a contat ceva în economia turei: am luat serios în altitudine.

 

/ValeaAlpina1/img_1690-j1.jpg

 

   Urcăm din greu printr-o poiană înmiresmată dulce de florile de ciuboțica cucului.

   Peretele pare că ne apasă tot mai mult, spulberându-ne astfel orice speranță ca am putea înainta și dincolo de el.

 

/ValeaAlpina1/img_1692-kroop-j1.jpg

 

   Ajunși pe brânița de sub perete ne oprim doar pentru o clipă, pentru a ne recăpăta echilibrul afectat de urcușul continuu, urmând ca pauza binemeritată sa o luăm puțin mai în dreapta, la umbra unor molizi veșnic tineri.

 

/ValeaAlpina1/img_1700-j1.jpg

 

   Lasăm jos rucsacii și ne răsfățăm cu turta dulce, ciocolată aerată și stafide transparente. Fiecare încearcă să fie cât mai amabil și numai pentru faptul de a-și ușura sarcina de pe samar.

   Privim pereții de pe dreapta văii încântați de aspectul alpin pe care începe să îl capete zona.

 

/ValeaAlpina1/img_1703-j1.jpg

 

   Marele perete e străbatut de o brână ascendentă, care urcă în diagonală spre stânga.

   Pe această brâna am urcat în prima tura făcuta pe Valea Alpină.

 

   Eram prin anul IV de facultate și colegii de la vechiul ,,Mecanturist” au fost surprinși că eu nu voi mai merge și pentru a treia oară în Munții Trascăului, la invitația clubului ,,Albamont”, în acele zile libere de 1 Mai.   

   Eu aveam să vin la Cheia, unde Marian Vasile, colegul din școala generală, ma invitase să urcăm împreună Traseul Prieteniei din Turnul Caprioarei.

   De la autobuz am mers glonț până la casa lui Marian, cea veche, de langă școala cu o singura clasă.

   Am fost anunțați de bucuria lui Lady, ciobănescul german care ne însoțea de fiecare dată pe munte.

   Marian avea oaspeți de la București. Și nu orice fel de oaspeți... Walter Kargel, cel atât de îndrăgostit de Ciucaș, trăgea de ani de zile aici, la prietenul din Cheia, pentru a pătrunde pe cât mai mult posibil în sufletul muntelui, căci băieții din Cheia erau cei care dăduseră viață multor verticale de pe turnurile de calcare și conglomerate.

 

   Aflăm că nu vom mai merge în Turnul Caprioarei, ci vom face Valea Alpină din Zăganu, împreună cu Ninel Achim, un alt prieten din echipa ,,Ciucaș Maxima”.

   Se hotărăște prin telefon ce scule să mai luăm de la Marian și în scurt timp iată-ne îndreptându-ne spre munte.

   Primăvara întârzia și în acel an și plafonul norilor se lasa greu peste munte, ascunzând privirii Colții Zăganului.

   Urcăm pe vale într-un ritm infernal, parca împinși în sus de nerăbdare și de zăngănitul atât de drag al carabinierelor de dural de pe zelburi.

   Ne oprim sub perete și capul de coardă hotărăște să urcăm pe brăna în diagonală.

   Țin minte că partea finală e cam expusă și, văzându-ne reținerea, Ninel hotărăște să ne asigure după ce se leaga de un bradușcan de mai sus.

 

/ValeaAlpina1/img_1705-j1.jpg

 

Să revenim...

   Pregătim rucsacii și ne înscriem pe hățașul din dreapta peretelui.

 

/ValeaAlpina1/img_1708-j1.jpg

 

   Acesta cotește spre stânga și străbate în urcare o pădurice de molizi. Porțiunea aceasta de potecă ce ne scoate deasupra peretelui era singura la care ma gândeam cu oarecare emoție, dar acum văd că arborii au crescut, iar urmele acelea de bocanci pe care le știam eu din trecut, când depășeam obstacolul ținându-ne de rădăcini, s-au transformat într-o potecuță acceptabilă, chiar dacă ea rămâne cat de cat expusă.

 

/ValeaAlpina1/img_1711-j1.jpg

 

   Firul superior al Văii Alpine se dovedește și mai anevoios la urcat, printre crengile arborilor răpuși de avalanșe și peste pietrele instabile.

 

/ValeaAlpina1/img_1722-j1.jpg

 

   În iarba tot mai măruntă descoperim frumoase exemplare de crucea voinicului.

 

/ValeaAlpina1/img_1730-mod-j1.jpg

 

   Facem pauze dese și mai privim peste umăr, la poiana lăsată jos, la baza mntelui.

 

/ValeaAlpina1/img_1740-j1.jpg

 

   Depășim un trunchi masiv de copac ce a adunat în spatele lui o avalanșă de piatre și căutăm cu atenție, spre dreapta, un hățaș care să treaca printre molizii groși și care să ne scoata sub peretele Marelui Triunghiular.

   Acesta este locul unde părăsim Valea Alpină spre dreapta.

 

/ValeaAlpina1/img_1743-j1.jpg

 

Traversăm pânza de pădure și ieșim repede la poienița în clinată de sub perete.

 

/ValeaAlpina1/img_1748-j1.jpg

 

   Deși locurile par a se îmblânzi, panta continuă să fie foarte mare și efortul de a o urca-pe măsură. Și asta în arșița unei zile ca de vară.

 

/ValeaAlpina1/img_1766-j1.jpg

 

   O ,,cățărătoare” pe peretele cu intruziuni de gipsuri și numuliți. (Era să scriu ,,cipsuri”.)

 

/ValeaAlpina2/img_1771-j1.jpg

 

 

   Rămânem o clipă nemișcați, pentru revenirea în parametrii...

 

/ValeaAlpina2/img_1774-j1.jpg

 

   Vremea e frumoasă, așa că nu avem niciun motiv de grabă.

   Admirăm verticalele de stâncă pe sub care, sau peste care ne găsim cărarea.

 

/ValeaAlpina2/img_1776-j1.jpg

 

   Prin lumea de poveste a pereților Zaganului.

 

/ValeaAlpina2/img_1781-j1.jpg

 

   Ajungem pe o muchie secundară, un interfluviu dintre Valea Alpină și Izvorul lui Cârstocea, valea mult mai adânca de sub Colții Zăganului.

 

/ValeaAlpina2/img_1782-j1.jpg

 

   Locurile liniștite îndeamnă la relaxare.

 

/ValeaAlpina2/img_1785-j1.jpg

 

   Dar nu totdeauna se poate întâmpla să fie așa de bine...

   În altă tură venisem până aici cu Dragoș Axinte să încercăm Traseul Capra Neagră din Triunghiular.

   Cand am ajuns pe acest pinten orizontal, acoperit atunci de un păiș înalt, s-a pornit o furtuna cu fulgere de nu știam unde să ne adăpostim mai bine, sub perete, sub copaci, ori să rămânem sub cerul liber...

 

/ValeaAlpina2/img_1787-j1.jpg

 

   După popasul prelungit pentru schimbarea de impresii, ne înscriem pe o brână, pe sub fața sudică a perețiolr.

   Gata, Valea Alpină a rămas de partea cealaltă a crestei secundare.

 

/ValeaAlpina2/img_1789-j1.jpg

 

   Ne căutăm continuarea drumului pe policioarele proaspăt înverzite.

 

/ValeaAlpina2/img_1794-j1.jpg

 

   Pe brâna de pe versantul sudic ne descurcăm mai bine pe porțiunile cu iarbă. În zonele în care hățașul trece printre copaci locurile sunt ceva mai priporoase.

   Nu vrem să ne gândim ce e în dreapta, sub noi.

 

/ValeaAlpina2/img_1806-j1.jpg

 

   Ne apropiem de culmea principală a Zăganului, care apare pe deasupra vârfurilor de copaci și peretele continuu din stânga pare ca se sfârșește.

 

/ValeaAlpina2/img_1820-j1.jpg

 

   Vârful Zăganului 1817m alt., cu firele de obârșie ale Izvorului lui Cârstocea.

 

/ValeaAlpina2/img_1821-j1.jpg

 

   Potecuța noastră continuă să ia altitudine, hotărâtă să ajungă în cele din urmă la nivelul pereților de deasupra ei.

 

/ValeaAlpina2/img_1830-j1.jpg

 

   Când peretele de conglomerat se termină ne înscriem pe talvegul larg al unei văi, mărginită de molizi și ienuperi. Se pare că valea aceasta înierbată ne va scoate în apropierea Vârfului Gropșoare.

   Dar cu ce efort din partea noastră!....

 

/ValeaAlpina2/img_1849-j1.jpg

 

   Ajungem la nivelul crestei pe care se desfășoară traseul alpin despre care începusem să vorbesc ceva mai înainte.

   Să ne întoarcem la timpul acela...

 

   Urcam în șir pe panta și mai înclinata de deasupra primului perete.

   Un al doilea perete barează valea și o închide definitiv.

    Ne legăm în coardă cu un cap și doi secunzi. La acel 1 Mai de aici începea zăpada și ceața.

   După o escaladă relativ simplă urmează o creastă îngustă acoperită cu zăpadă. Noroc că vizibilitatea e limitată și nu vedem hăurile ce se adâncesc de o parte și de alta.

   Mai târziu aveam să compar acest segment aerian de creastă cu creasta îngustă a Acului Mare din Moraru.

   Ajungem ca prin minune în gura unei grote și ne oprim sa ciugulim câte ceva din rucsaci. Tura mergea bine și pe chipurile noastre se vedea, probabil, satisfacția unei apropiate reușite.

   Dacă ar fi fost vreme bună ne-am fi bucurat și de o priveliște grozavă spre colții înzăpeziți ai Zăganului.

   Țin minte că am ieșit din nou în creasta nostră cu ajutorul unui piton aflat chiar în streașina grotei.

   În porțiunea finală creasta aceasta secundară pe care am urcat noi face un zig-zag și se pierde sub o saltea de ienuperi acoperiți de zăpadă viscolită.

 

   Pe creasta principlă era iarna în toată regula.

   În zona containerelor metalice, asemănatoare unor căsuțe din poveștile cu pitici, întâlnim un grup de studenți blocați pe vârf de ceață și de vânt. Urcaseră de la Muntele Roșu și acum căutau drumul de întoarcere.

   Reușim să-i strângem la un loc lângă un stâlp indicator și pentru a le reda încrederea spunem ca suntem de la Salvamont.

   Nu mai trecem pe la stâlpul cu săgeți de la Răscruce pentru a evita versantul nordic, înghețat, al Vârfului Roșu. Ținem creasta măturată de vânt, apoi revenim la poteca de pe fața sudică, unde zăpada e topită.

 

   La cabană rugăm e nenea Stelică să ne fiarbă un vin alb, iar noi punem în compoziție și două mere galbene, parfumate.

 

/ValeaAlpina2/img_1851-j1.jpg

 

   Ma trezesc din visare și bag de seamă că, dupa florile care înviorează poiana, la aceasta altitudine ar fi cel mult 1 Martie.

 

/ValeaAlpina2/img_1854-jjj1.jpg

 

   Poate ca am fost prea îngaduitor. Să zicem sfârșit de februarie?...

 

/ValeaAlpina2/img_1856-j1.jpg

 

   După un adevărat dans pe verticală, pe o diferență de altitudine de peste 1000m, ajungem în șaua îngustă din sudul Vârfului Gropșoare, după patru ore și jumătate de la intrarea în traseu.

 

/ValeaAlpina2/img_1859-j1.jpg

 

   Ignorăm ienuperii care ne-au zgâriat pe ultima porțiune țurloaiele și ne bucurăm de priveliștea spre Cheia, peste crestele în guste ale Văii Alpine.

 

/ValeaAlpina2/img_1860-j1.jpg

 

   De pe un vârf intermediar aruncăm o privire spre partea sudică a Crestei Zăganului. Poteca bine conturată cheama spre alte zări...

 

/ValeaAlpina2/img_1871-j1.jpg

 

   Noi, fotograful și povestitorul.

 

/ValeaAlpina2/img_1872-j1.jpg

 

   De aceea urcăm muntele: pentru a vedea mai bine...

 

/ValeaAlpina2/img_1876-j1.jpg

 

   Sau pote pentru a mânca mai cu poftă. Lucian, Adriana și Edy Munteanu.

 

/ValeaAlpina2/img_1877-j1.jpg

 

   După pauza de masă din șeuță pornim la drum spre nord și urcăm pe poteca ruptă de pe fața sudică a Vârfului Gropșoarele.

   Pentru mine toate aceste locuri sunt pline de amintiri...

 

   Țin minte de parcă s-ar fi întâmpat ieri...

   Mâncasem tot în șeuța de la sud de Vârful Gropșoare.

   Pe platforma largă dinspre nord Lucian o luase îninte însoțit de alți doi puști din grup, dar parca ceva mai mari decât el. Pe atunci avea 9-10 ani.

   Îi spusesem să nu se depărteze prea munlt și să nu piardă contactul vizual cu noi.

   Atunci ne îndreptam spre Cabana Ciucaș, iar el mai fusese acolo de câteva ori.

   Până la coada nordică a muntelui i-am pierdut din vedere.

   După o oră, o oră și jumatate, când am ajuns la Cabana Ciucas, aveam să constat că Lucian nu ajunsese acolo. Mi s-au tăiat picioarele...

   Ceilalți doi băieți, care ajunseseră mai din timp, mâncaseră și chiar se odihniseră puțin. Promit că mă însoțesc și ei pentru a-l căuta pe Lucian.

   Din Șaua Chirușca ei o iau pe poteca marcată, pe la Izvorul Hoțului, iar eu revin în Șaua Gropșoarele pentru a trece muntele spre fundul Vaii Stânii.

 

   Alerg și strig...

   Dincolo de munte potecile de oi iau locul celei marcate.

   Ajung într-un suflet la stâna din Curmătura Albiilor. Aici ciobanii ma mai liniștesc nițel: a ajuns la ei un copil, a întrebat de cabana și l-au îndrumat peste munte, spre Cabana Muntele Roșu.

   Ajung și ceilalți doi băieți și pornim împreuna să urcăm piciorul estic, foarte abrupt, al muntelui Gropsoarele.

   Aproape de culme simt ca ma lasă puterile. Sunt pe drum de pe la unu noaptea, la volanul microbuzului cu care am plecat din Galați.

   Lângă un petec de zăpadă ma las pe iarbă și incerc să storc apa, apoi să mănânc zăpadă.

   Ramân mai în urmă, singur, trec pe partea cealaltă a muntelui, dar nu pot să mai alerg nici la vale și nici să strig.

   Speranța mea era că Lucian a ajuns teafăr la cabană...

 

 

   /ValeaAlpina3/img_1882-j1.jpg

 

   Spre dreapta vedem culmea domoală a Mănăilei din Munții Tătaru, în lungul careia trecea vechiul drum roman din Ardeal în muntenia, pe la Tabla Buții și Cimitirul Eroilor.

 

/ValeaAlpina3/img_1887-j1.jpg

 

   Dincolo de Culmea Șuvițelor și de Culmea Vaii Stânii deslușim creasta Carpaților de Curbură continuată spre est pe Munții Tătaru și Tătăruț, apoi pe Munții Mălâia și Bocârnea din Masivul Siriu.

 

/ValeaAlpina3/img_1888-mod-j1.jpg

 

   Înspre vest apare Vârful Roșu 1766m alt. și cetatea de piatră a Ciucașului.

 

/ValeaAlpina3/img_1889-j1.jpg

 

   De la obârșia firelor Văii Gropșoare vedem poiana în care se află Cabana Muntele Roșu.

 

/ValeaAlpina3/img_1896-mod-j1.jpg

 

   Dincolo de Valea Teleajenului, în Munții Grohotiș, se distinge în peisaj potcoava Muntelui Babeș, care parcă strânge între brațele sale Poiana Văii Negre.

 

/ValeaAlpina3/img_1899-mod-mod-kroop-j1.jpg

 

   În drum spre Muntele Roșu. Un nume ce ne aduce în minte un vârf ascuțit și o veche cabană.

 

/ValeaAlpina3/img_1911-j1.jpg

 

   Versantul vestic al Zaganului cu vârful Gropșoarele în stânga.

   Traseul nostru a fost în spatele culmii ce coboară din Gropșoare.

 

/ValeaAlpina3/img_1918-j1.jpg

 

   Gențiane albastre prin poienile Muntelui Roșu.

 

 

/ValeaAlpina3/img_1924-j1.jpg

 

   Pe poteca frumoasă, mereu însorită, de deasupra Pqrâului Fugarilor.

 

/ValeaAlpina3/img_1931-j1.jpg

 

   Aceleași flori de ciuboțica cucului ca pe Valea Alpina.

 

/ValeaAlpina3/img_1937-j1.jpg

 

   Rămăsesem dator cu sfârșitul unei povești...

 

   Într-o poieniță cu urzici și măcriș mă aplec să culeg câteva frunze. Apoi s-a rupt filmul...

   Cred că mi-am pierdut cunoștința și am căzut pe iarbă.

   Nu șiu cât am stat acolo fară să stiu de mine...

   M-am trezit și am auzit ca sunt și eu strigat, la rândul meu. Nu-mi amintesc dacă aveam puterea să răspund.

   Am început să mănânc, deavalma, măcriș și urzici... și deodată parcă mi s-a luat o pânza de păianjen de pe ochi...

 

   Ne-am găsit cu toții în poteca ce urcă spre Cabana Ciucaș. Îl găsiseră pe Lucian, bine-mersi, la cabană, cu un suc în față.

   Cu toate ca se lăsa seara, puștii care-mi dăduseră o mâna de ajutor sunt hotărâți sa urce înapoi la Ciucaș, unde aveau cortul și mâncarea.

   Eu cobor cu Lucian la Muntele Roșu și ne luăm de mâncat și de băut.

   Nu apucăm să trecem la felul doi și vedem ca prietenii noștri intră și ei în sala de mese.

   Ajunseseră până în poienița de la Colțul Roșu și acolo dăduseră peste o ursoaica cu doi pui.

   Luăm mâncare pentru toți, apoi urcăm să dormim într-o camera cu patru paturi.

 

   A doua zi, pe la ora nouă, ajungem la Cabana Ciucaș, în alauzele celor ieșiți să mănânce la soare.

 

 

 

 

/ValeaAlpina3/img_1941-j1.jpg

 

   Păi da bineînțeles.... Nu poți merge pe un munte fără să întâlnești un câțel bucuros, gata să te însoțească la drum...

 

/ValeaAlpina3/img_1945-j1.jpg

 

   Ne îndreptăm spre Cabana Silva, altădată doar o anexă a Cabanei Muntele Roșu.

   De câteva ori, iarna, am fost singurii stăpâni a acestei cabane, preț de câte o săptămână.

   (Alte și alte povestiri în Jurnalul meu mai vechi ,,Vârful Ciucaș și Culmea Bratocei în lumina soarelui și a amintirilor”.)

 

/ValeaAlpina3/img_1952-j1.jpg

 

   Clădirea stației seismice. Aparatura e dosită bine într-un tunel ce pătrunde până în inima muntelui.

   În vremurile bune aveam aici un prieten și împreună cu el și cu Mihai Vasile montam un baby-ski rudimentar, dar care ne trăgea încet spre vârful Pârtiei.

 

/ValeaAlpina3/img_1953-mod-j1.jpg

 

   Cabana Muntele Roșu. Acum aproape pustie, dar o gazdă bună pentru o bere și o vorbă lungă.

   Am regăsit sala de mese ornamentata mai mult ca la un restaurant și nu ca într-o cabană, așa cum o păstrez eu în minte și în suflet.

 

/ValeaAlpina3/img_1955-j1.jpg

 

   Nicio grabă!

   Chiar dacă Busu propovaduia ploi zilnice, furtuni, grindină, dezastre, iar un pastor american chiar Apcalipsa doar peste trei zile...

   Ne îndreptăm agale spre plaiul Muntelui Roșu, adus la rangul de traseu turistic datorită unui marcaj mai nou, punct albastru.

 

/ValeaAlpina3/img_1956-j1.jpg

 

   Flori delicate din pădurea de fag. Nu știu s-o numesc, dar mă bate gândul să strâng fotografii cu flora montană și să vin cu datele necesare identificării fiecărei plante.

 

/ValeaAlpina3/img_1958-j1.jpg

 

   Pe aceasta o știu: urzică moartă cu flori roșii.

 

/ValeaAlpina3/img_1961-j1.jpg

 

   Padurea înflorită în ultimile zile ale primăverii.

 

/ValeaAlpina3/img_1963-jjjj1.jpg

 

   Plaiul domol ne coboară la nivelul poienii de sub munte și privim încă o dată terenul de joc al zilei de astăzi.

   E foarte posibil să nu mai am ocazia să urc vreodată pe Valea Alpină.

   În schimb Edy Munteanu abia așteaptă să conducă pe vale prietenii de la Mecan Turist Galați. În plus promite că va completa și marcajul, pentru a deveni un util punct albastru.

   Desigur, va fi un marcaj de care să știm doar noi.

 

/ValeaAlpina3/img_1967-mod-j1.jpg

 

   Zona în care padurea ne iese înainte cu verdele său și sonorul păsărelelor date la maxim.

 

/ValeaAlpina3/img_1973-j1.jpg

 

 

 

   Dacă ai întâlni aici pe Grigore Leșe cântând:

   ,,Cântă cucul, bată-l vina

     De răsună Bucovina...”    ar fi ceva firesc, facând parte din peisaj,

dar dacă ți-ar ieși în cale Lady Gaga supermachiată... ai fugi prin pădure, urlând îngrozit, cu mâinile ridicate în sus...

 



Miercuri, 25 mai 2011 - 18:21 
Afisari: 7,127 


Postari similare:





Comentariile membrilor (8)

doina68
doina68
Coarda
 
1
Pentru noi "lucrurile s-au așternut cuminți" in alta directie si astfel tura 4 din lista celor propuse o putem parcurge deocamdata doar aici, prin intermediul acestui frumos jurnal in care se intrepatrund amintiri de odinioara cu imagini actuale. Mi-a placut foarte mult traseul ales .

Sa ne revedem cu bine, in formatie cat mai mare !


Joi, 26 mai 2011 - 06:57  

edo
edo
Caraba
 
2
Excelentă tura Gigi, felicitări pentru jurnal, Ciucasul este splendid in primăvară iar locurile prin care am umblat sunt de o frumusețe aparte!


Joi, 26 mai 2011 - 09:42  

lauramatei
lauramatei
(admin)

 
3
Mi-ati dat o noua "tema", multumesc!


Joi, 26 mai 2011 - 10:28  

vali_zanfir
vali_zanfir

 
4
Felicitari dl. Gigi pentru acest jurnal superb.

Ciucasul este un munte care imi trezeste amintri placute, fiind primul munte caruia i-am parcurs creasta.
Iar acest jurnal ma face sa-mi doresc sa ajung cat mai curand la el, sa-i simt caldura de bunic pe care o percep cand ii descopar minunile...


Joi, 26 mai 2011 - 11:09  

leovit
leovit
Busola
 
5
Frumoase imagini ,traiasca Carp org si cei care l au facut .Tot citesc pe ici pe colo ... dar vin si pozele cu lamuririle de rigoare..Multumiri dl Cepoiu.


Joi, 26 mai 2011 - 16:52  

gigicepoiu
gigicepoiu
Coarda
 
6
@doina68: vara nici macar nu a inceput. Raman celelalte ture, incepand cu podul Calului.
@edo: excelenta tura! Ca-n vremurile bune. Echipa de aici va mai aparea, nu-i asa, in 4-5 jurnale.
@lauramatei: asta e o tema pentru toata clasa. Pentru preminati e cea de pe creasta ingusta, de care am amintit.
@vali_zamfir: si mie tot in Ciucas ,,mi-au dat ochii". Sper sa ajungeti in Zaganu cand infloreste smirdarul.
@leovit: multumim si noi pentru aprecieri!

P.S.-Am scris jurnalul cu tristete. A plecat dintre noi Andrei Varlan, omul de munte cel mai bun pe care l-a dat vreodata Ciucasul.


Vineri, 27 mai 2011 - 19:23  

dinudr
dinudr
Coarda
 
7
Superbe poze, tura extraordinara, felicitari.


Sâmbătă, 28 mai 2011 - 23:37  

andrei.st
andrei.st
(admin)

 
8
Fain domnule Gigi, am gasit jurnalul cautand informatii despre Izvorul lui Carstocea (vale pe care am facut-o ieri fara sa vrem). Folositoare descrierea traseului iar pozele o completeaza f. bine.
Mai bine ne purtam pasii pe acest traseu decat pe unde am fost noi, e rupere pe valea aia. Dar cum spunea si Laura... poate o viitoare tema ? Carpati.org


Duminică, 10 iulie 2011 - 12:07  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0802 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2019) www.carpati.org