Muntii Bucegi – Atelier de Nivologie si Schi de tura

Anul 2011, ziua 2 şi 3 din luna a 4-a

---

Obiectiv:Asimilarea unui cumul general de cunoştinţe privind avalanşele şi noţiuni despre schiul de tură.

---

Învăţăcei:Gabi(gabrielbv), Elena(elenacatalina), Bogdan(mateo), Alexandra(alisa), Nicu(suru), Adriana(adrianan), Claudiu(Conrad), Cristina(crissie), Dragos(ulfi), Carmena(Carmen), Sorel(justsorel), Ioana(ioana), Marius(marsius), Ioana(iwana) şi Alex(alex_sandrin)

---

Îndrumător:Ciprian Lolu(berty_husky)

---

Atelier sprijinit de Asociaţia Montană Carpaţi sub supravegherea Gabrielei(varverica).

De regulă, temperaturile scăzute de la sfârşitul şi începutul anului, favorizând căderile de precipitaţii sub formă de zăpadă, dau ocazia practicării diverselor activităţi de recreere specifice sezonului rece. 

În funcţie de posibilităţile cât şi de abilităţile de care credem că dăm dovadă ne putem orienta de la un banal săniuş până la datul cu placa de snowbord de pe cine ştie ce creastă de munte. 

Ce-i drept îmi este cam dor de vremurile când mă întorceam cu hainele ude toate din cap până în picioare de la derdeluş, când singurele mele griji de atunci erau să nu ratez desenele animate. :)

Luând în considerare clipele actuale ale sfârşitului de iarnă, în această perioadă am avut posibilitatea de a diversifica activităţile privind călătoritul la munte, cu zăpada sub tălpile încălţărilor şi de a putea înţelege mai bine riscurile ce pot apărea în situaţii neprevăzute având ocazia ca la o diferenţă scurtă de timp să particip la două ateliere dedicate mersului pe munte în condiţii de iarnă: atelier de alpinism hivernal şi atelier de nivologie şi schi de tură, fiecare din ele tratând tematici diferite. Amândouă atelierele au fost organizate de către Asociaţia Montană Carpaţi.

În cele ce urmează voi prezenta succint desfăşurarea atelierului de nivologie.

Locul stabilit pentru desfăşurarea activităţilor din cadrul atelierului au fost pe lângă împrejurimile cabanei Valea Dorului, peste noapte cazându-ne la această cabană.

În dimineata zilei de sâmbătă ne strângem cu toţii lângă telecabina de la cota 1400. Cei fără schiuri preferăm să continuăm drumul până la cabană pe jos, cu ocazia aceasta făcându-ne încălzirea pentru ceea ce avea să urmeze iar cu cei ce aveau schiuri în dotare urma să ne întâlnim direct la cabană, ei preferând a merge cu telecabina până la cota 2000 scutind din drumul fără zăpadă.

Mergând uşor şi stând la vorbă despre locurile unde am fost şi drumeţiile ce urmau a fi făcute în cam două ore ajungem la cabană.

Aici avem ceva de furcă cu marea jupâneasă a locului ce poartă titulatura de “şefă” fără de care nu se poate face nimic ca ea să nu ştie. Problemele de fapt apar atunci când ea doarme şi tu aştepţi în acest moment cheia de la cameră să te poţi pregăti de atelier.

Cât timp ne cazăm, atelierul se desfăşoară cu prima parte a acestuia, Ciprian prezentând noţiunile de bază ale schiului de tură. 

Ochii văd, inima cere, portofelul nu şi nu… până când îmi voi permite să pot face o astfel de investiţie în echipament nu îmi rămâne decât să privesc de pe margine. :)

Etapa prezentării noţiunilor despre schiul de tură se finalizează în faţa cabanei de unde pornim cu toţii spre locul în care se vor desfăşura aplicaţiile cursului de-alungul întregii zile.

Pentru început Ciprian ne familiarizează cu riscurile de avalanşă datorate factorilor ce pot interveni reprezentaţi de înclinaţia pantei mai mare de 25 grade, de temperatură, şocuri mecanice, supraîncărcare, vânt puternic sau tipul zăpezii. 

Discutăm despre avalanşele generate de zăpada pulver, zăpada placă şi zăpada umedă; fiecare din ele având caracteristicele sale de formare.

„Zăpada pulver” este o zapadă uşoară, fără stabilitate şi aderenţă, avalanşa generată de această zăpadă având cea mai mare viteză de deplasare. 

Zăpada umedă, numită zăpadă de primăvară sau „de fund” se produce când vremea se încălzeşte, are densitate mare şi viteza cea mai mică de deplasare însă este cea mai distrugătoare. 

Zăpada placă reprezintă stratul de zăpadă tasată şi se formează datorită acţiunii vântului, nu are aderenţă faţă de stratul de dedesubt; este cea mai des întâlnită iar ca viteză de propagare se află la mijloc între cele 3 tipuri de avalanşe menţionate.

Pe urmă Ciprian ne prezintă principalele dotări esenţiale ce nu ar trebui să lipsească de la noi: lopata, sonda şi dispozitivul de căutare a victimelor în avalanşe(DVA). Fiecare unealtă are un rol distinct iar cumulat îţi măresc şansele în caz de nevoie să poţi scăpa cu viaţă.

În ţărişoara noastră numărul persoanelor ce utilizează tot setul complet este foarte redus iar asta nu din cauză că nu le considera necesare ci datorită costului ridicat raportat la nivelul nostru de trai. Dacă pentru o sondă şi o lopată ţi-ai putea permite cu uşurinţă să investeşti ceva bănuţi, în schimb preţul pentru un dispozitiv de căutare al victimelor în avalanşă poate fi considerat pentru noi destul de mare plus că trebuie să te gândeşti că în mod normal şi partenerii tăi de tură ar trebui să deţină un asemenea dispozitiv împreună cu lopată şi sondă. Altfel, cum ţi-e norocul...

Lopata de avalanşă este necesară pentru săparea după victimă în avalanşă ori pentru săparea unui bivuac. Deasemeni atunci când doreşti să verifici stabilitatea stratului de zăpadă într-o zonă pe care vrei să o parcurgi pentru a estima cam cât este de susceptibil spre a porni o avalanşă ai nevoie de o lopată să poţi realiza profilul zăpezii. 

Acest lucru l-am făcut săpând pe verticală o porţiune de zăpadă după care am verificat prin încercarea de a introduce mâna pe orizontală în zăpadă căutând să determinăm numărul de straturi găsite. În mod normal pentru un studiu în profunzime trebuia să săpăm până când atingeam solul.

Verificarea stabilităţii straturilor am realizato săpând în continuare un şanţ cu scopul de a izola un bloc din stratul de zăpadă, forţând apoi straturile de zăpadă întâlnite, cel de deasupra cedând uşor forţei aplicate ulterior de noi.

Fără să ne spetim prea mult în săpat am putut observa mai bine straturile de zapadă şi să le putem simţi fiecare în parte pe un perete al pantei de langă noi.

Sonda de avalanşă, având forma unei vergele, are rolul de a sonda zăpada în căutarea victimei. 

După ce am săpat un mic bivuac în stratul de zăpadă Ciprian a introdus câteva obiecte în bivuac pe care noi trebuia să le sondăm şi să intepretăm rezultatul sondării încercând să identificăm diferenţa între obiectele tari şi cele moi cum ar fi o cască sau un rucsac.

În cazul în care victima nu poate fi detectată cu vreun D.V.A. întrucât acesteia îi lipseşte un astfel de dispozitiv atunci căutarea ar deveni foarte migăloasă fiind necesară a fi sondată fiecare porţiune din avalanşă, înaintând în linie dreaptă cu ceilalţi salvatori câte un pas, după ce s-a făcut sondarea din 25 în 25cm pe aceeaşi linie înfingând sonda odată lângă vârful bocancului stâng apoi între vârfurile bocancilor şi pe urmă lângă vârful bocancului drept, astfel obţinându-se o eficacitate maximă dar de durată.

După ce am utilizat în mod practic lopata şi sonda de avalanşă a venit rândul la discuţii celui de-al treilea obiect indispensabil din setul de salvare şi anume dispozitivul de salvare a victimelor din avalanşă (D.V.A.). Acesta este un aparat de emisie recepţie ce ar trebui purtat lipit de corp, să fie pornit şi comutat pe emisie. Comutarea pe recepţie se face de către salvator pentru a putea localiza victima în avalanşă.

Ciprian ne pune în formaţii de câte 3, unul va căuta cu DVA- ul, altul urmează a sonda terenul iar cel de-al treilea avea să sape. Facem mai întâi căteva urme în teren să se poată realiza o camuflare mai bună asupra locului unde va fi ascuns DVA-ul. Pe unul din ele mi la dat mie să îl ascund. Aveam să îl intreb pe Ciprian dacă la pornit, că îl ascunsesem aşa de bine încât uitasem unde l-am pus în marea întinsură de alb ce era în jur. :)

Întotdeauna partea cea mai interesantă ale unor astfel de aplicaţii o reprezintă practic situaţia în care nu ar trebui să se ajungă iar în cazul nostru o reprezintă căutarea victimelor în avalanşă. La prima vedere ar părea o joacă de copil exerciţiile acestea, însă nu este nici pe departe aşa. Dacă din nefericire într-o situaţie reală se ajunge la aşa ceva, timpul de intervenţie trebuie să fie cât mai redus, de aceea este bine să avem cunoştinţele necesare de a putea interveni cât mai rapid şi eficient.

Seara se lasă iar noi ne retragem la cabană. Ne schimbăm şi ne adunăm cu toţii în sala de mese să punem a mânca după care Ciprian pune laptopul în funcţiune prezentându-ne alte detalii legate despre avalanşe, iar apoi cine a mai rezistat a avut parte de cinema cu filme despre munte.

A doua zi ne deplasăm în acelaşi loc ca în precedenta zi de aplicaţii în jurul orei zece, chiar dacă eram demult treziţi. Nu intru în detalii despre tratamentul gazdei de mare nesimţită unde nu poţi servi nici măcar un ceai sau mic dejun fără acordul şefei ce nu poate fi deranjată de la somn, lăsând clienţii să aibă numai gânduri de duh pentru dumneaei.

Se anunţă o vreme superbă, lumina soarelui este puternică, nu se poate sta fără ochelari de soare. 

Primul aspect tratat au fost amarajele, zăpada era destul de întărită, perfectă pentru a putea realiza amarajele aşa cum trebuiau. 

Ciprian ne-a arătat la marginea unei pante cum se poate realiza un amaraj cu un piolet şi doi pioleţi ţinând cont de toate măsurile de siguranţă pentru ca pioletul să nu poată fi scos afară la prima tragere. Pe urmă am coborât panta fără ca amarajul să dea semne de slăbiciune, ba chiar am tras de coardă şi tot nu am fost în stare să scoatem pioletul din zapadă.

Am mai realizat un amaraj cu schiurile iar pentru că zăpada permitea am făcut o buclă în jurul unei porţiuni de zăpadă apoi am coborât şi în acest caz în siguranţă panta.

În continuare ne-am apucat de dat la lopată vreme de jumătate de oră pentru a face un bivuac. 

Ciprian ne explică că înainte de a săpa un bivuac ar trebui să ţinem cont de câteva aspecte precum că locul ales trebuie să fie ferit de vânt şi posibile avalanşe, zăpada să nu fie pulver ci cât de cât tare, iar după ce am sondat terenul să aflăm grosimea stratului de zăpadă ne apucăm de săpat bivuacul ţinând seama ca locul de dormit să fie puţin mai înalt faţă de cel de la intrare asta pentru a se putea asigura circulaţia aerului în încăpere putându-se elibera dioxidul de carbon acumulat datorită respiraţiei noastre.

Cât timp se lucrează la bivuac eu testez oprirea în piolet pe o pantă îngheţată folosită cu o zi înainte drept trambulină de lansare pentru câţiva snowbordişti.

Aveam să realizez încă odată că nu e aşa de simplu precum ar părea. Teoria în cap o aveam fixată bine numai că îmi cam lipsea timpul de reacţie şi ceva mai multă forţă în braţe că atunci când dădeam să înfing vârful pioletului în gheaţă nu reuşeam să îl ţin la piept, rămâneam atârnat de el. E drept că panta avea înclinaţie la 45 de grade şi era toată oglindă de îţi puteai face freza să poţi da bine în poze. :)

Casa fiind gata musafiri de acum aşteaptă. Mai trebuia să dăm zăpada de pe prispă şi să maturăm puţin la intrare să nu ducem zăpada pe picioare în odaie. :)

Ultima parte a cursului se desfăşoară prin recapitularea în mod practic a cunoştinţelor asimilate până în acest punct exersând căutarea în avalanşă. 

Ciprian ne trimite pe toţi spre vârf de munte, el între timp avea să ascundă în zăpadă 3 rucsăcei cu dispozitivele de emisie în ei, iar apoi contracronometru aveam să le căutăm.

În 3 echipe formate din câte 5 oameni: doi cu lopată, doi cu sonda şi unul cu dispozitivul de căutare în avalanşă coborâm pe rând fiecare echipă. Ciprian picanterează căutarea noastră strigând „avalanşă” iar noi trebuia să ne ferim fugind ca potârnichele în lateral, uitând la locul căutării lopeţile sau sondele care aveau să fie confiscate considerându-se că au fost pierdute în noua avalanşă.

Ne-am încadrat cu toţii în găsirea dispozitivului sub 5 minute ca timp stabilit. Victima în avalanşă ar fi putut supravieţui. Ne-am descurcat bine la aceste exerciţii fiind nişte salvatori ce am putea primi recomandare spre decorare. :)

În stilul său caracteristic, Ciprian la sfârşitul cursului ne examinează în scris să vedem ce am priceput din cele expuse de el de-alungul celor două zile de povăţuire. Nu ne-am dezamăgit profesorul, notele obţinute ne garantează coroniţa la fiecare în parte. :)

În final pot spune că şansa de a supravieţui în avalanşă ţine mai mult de noroc iar dacă te simţi norocos nu strică să joci şi la loto, că tot e reportul mare. 

Înainte de plecare e bine de verificat starea vremii, de întrebat salvamontul despre riscul de avalanşă din zona în care doreşti să ajungi. Îţi măreşti şansele de a ajunge teafăr înapoi acasă dacă nu pleci singur la drum, verifici starea zăpezii la faţa locului pentru zona ce vrei să o abordezi. 

Experienţa nu înseamnă neapărat ducerea la bun sfârşit a unui obiectiv. În cazul în care situaţia o cere trebuie luată decizia corectă chiar dacă aceasta înseamnă întoarcerea din traseu. 

Să avem grijă ca din minimul de echipament ce ne-ar putea uşura salvarea să nu lipsească lopata şi sonda de avalanşă împreună cu dispozitivul de emisie recepţie cu bateriile verificate înainte de plecare. Dacă ajungi să fii luat de avalanşă doar norocul de a nu fi îngropat în zăpadă te poate salva sau timpul de reacţie al celor ce te caută, sporit datorită experienţei lor şi a dotărilor avute ca să te poată gasi la timp, înainte de a deveni pentru cei dragi ţie doar o amintire. 

Până la urmă ar trebui să ne adaptăm fiecare în parte conform experienţei şi echipamentului din dotare, altfel nu are rost să riscăm. 

Nu trebuie să o facem pe craii, s-ar putea să nu mai ajungem vreodată a povesti despre curajul avut...

Cu toate acestea suntem în căutarea provocărilor de esenţă tare...

Cu mulţumiri Asociaţiei Montane Carpaţi pentru organizarea unui astfel de atelier cât şi lui Ciprian Lolu pentru rolul de îndrumător avut.

Impresii despre atelierele susţinute de Asociaţia Montană Carpaţi dedicate mersului pe munte în condiţii de iarnă au mai fost scrise aici:

alex_sandrin: http://www.carpati.org/jurnal/muntii_piatra_craiului_8211_atelier_alpinism_hivernal/2279/

ioanstoenica: http://www.carpati.org/jurnal/despre_atelierul_de_alpinism_din_6-7_martie_2010/1847/

Miercuri, 20 aprilie 2011 - 00:57 
Afisari: 1,401 


alex_sandr..