Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Noiembrie 2017
LMMJVSD
12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930

Decembrie 2017
LMMJVSD
123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031

Online

Vremea
Varful Leaota
Muntii Leaota

Reduceri

Voluntar in Carpati - 2016

Homepage

Lista de discutii

Muntele Cazan (Muntii -- Munti din afara Romaniei --)

Varful Gerlach, in slovaca Gerlachovsky stit, reprezinta cel mai inalt punct al intregului lant carpatic, apartinand din punct de vederegeograficde partea centrala a muntilor Tatra Inalta, pe teritoriul Slovaciei. Inclus in TANAP, parcul national slovac, Gerlach nu a fost de prima data considerat cel mai inalt varf din Tatra. Masuratorile din sec XVIII indicau varful Krivan (actualul simbol national al Slovaciei), cu 2494 m,ca fiind castigator in lupta pentru altitudine. Totusi, in 1838, varful Gerlach a fost recunoscut si desemnat de catre „udovít Greiner, expert in silvicultura, ca fiind cel mai inalt. Odată ce s-a constatat că vârful este cel mai înalt din regiune, autoritățile, care au controlat la un moment sau altul regiunea respectivă, au căpătat un interes deosebit pentru denumirea sa și au modificat-o din când în când din motive simbolice. Primul nume atestat al acestui munte a fost denumirea din dialectul germanilor din Carpați, Kösselberg (Muntele Cazan), nume apărut pe o hartă din 1762. Numele se referea la forma caracteristica a circului glaciar de sub varful Gerlach. Numele a cărui utilizare a devenit consacrată în ghidurile turistice din secolul al XIX-lea este numele din prezent, care leagă muntele de satul Gerlachov aflat la poalele lui.


În ciuda altitudinii maxime relativ scăzute, peretele vertical care se înalță din vale îi dă vârfului Gerlachovskę un aspect impunător. Muntele a reprezentat un refugiu pentru cehi, est-germani, maghiari, polonezi și slovaci în perioada restricțiilor de călătorie din timpul Războiului Rece. Prima ascensiune a varfului se considera ca apartine echipei formate din Z. Bosniacki si V. Grzegorzek, desi a fost atins inainte de vanatori si naturalisti.



Carpati.org





Exista numeroase rute de acces spre varf, toate tehnice.


Accesul pe varf se calculeza tinand cont de anumite restrictii. Ascensiunea varfului este permisa doar grupurilor insotite de ghid. Cele mai usoare ascensiuni se pot efectua pe Velicka proba si Batizovska proba, existand montate lanturi pe traseu. In conditii de vara, ambele rute sunt marcate cu grad II sau III, fiind indeosebi frecventate de catre cei ce au ca obiectiv doar atingerea varfului. Diferența totală de altitudine este de aproximativ 1.000 m pentru cei care ajung sa petreaca noaptea la Hotelul Sliezsky Dom.


Sliezky Dom a fost si punctul terminus al primei zile in munti straini pentru echipa noastra.


Plecati cu trenul din Bucuresti, avem ca prima destinatie capitala Ungariei, Budapesta. Intarzierile cresc cu fiecare kilometru parcurs iar vamesilor nu pare sa le pese de acest lucru. Pierdem legaturile din Budapesta. Ziua pare nesfarsit de lunga. Reusim sa ajungem la poalele Tatrei, in orasul Poprad, gustand pe drum si din aerul Bratislavei. Urmam deja vechiul plan si ajungem in Tatranska Polianka. Expeditia romaneasca porneste spre inaltimile Tatrei, ghidandu-se dupa un banal marcaj verde. Dusurile si o masa calda pareau ca ne asteapta, iar suvenirurile straluceau in vitrina receptiei.Dar mai intai aveam alte obiective !



Carpati.org


Nu pot trece insa cu vederea peste cateva aspecte ce caracterizeaza si dau frumusete ascensiunilor montane in Tatra. Ultima veriga a Carpatilor, muntii Tatra se pot descrie simplu printr-un amestec de Fagaras cu Retezat. Vechile cabane cu o istorie incarcata inca rezista in fata valurilor de turisti, in timp ce in muntii nostri doar cateva au invins in lupta cu timpul dar mai ales cu oamenii. Dusurile sunt esentialepentru reputatia cabanei, iar berea este principalul mijloc de hidratare dupa o tura lunga. Suvenirurile sunt prezente peste tot, iar stampila cabanei nu poate lipsi din jurnalul calatorului. Parasind cabana te aventurezi pe poteci bine intretinute, dupa un marcaj discret, ghidat de indicatoare perfect plasate, adapostite in fata vremii de acoperisuri mici si rosii.Aici se vede ca exista o administratie a parcului , se cunoaste ca exista oameni ce protejeaza muntele. Se stie ca aici vin doar cei ce-l iubesc. In Vysoke Tatry aproape toata lumea pare sa aiba o destinatie apropiata. Toti drumetii duc bagaje mici, deplasandu-se lejer pe magistrala scaldata in soare.Dar pentru a simti cu adevarat atmosfera din Tatra trebuie sa intelegi spiritul celor ce urca si traiesc alaturi de fiecare pietricica din munte.



Carpati.org


Batizovsky stit a parut o incalzire usoara, o adevarata placere pentru mainile ce atingeausi simteau pentru prima data siguranta si placerea granitului. O lunga ascensiune pe valea Batizovska dar si entuziasmulgasirii zapezii completau tura, bifand astfel primul obiectiv din Tatra.


Ladies and gentlemen, next station: Gerlachovsky stit !


Planurile se pun la punct. La 5 si jumatate e plecarea, mancarea zace in rucsace, iar tura este o premiera de anduranta pentru unii dintre noi. Ploaia e anuntata pentru ora doua.O mica sedinta este necesara. Opiniile sunt impartite, dar varianta pe care o vrem cu totii pare imposibila. Varful, dar si traseul planificat, celeabra creasta Martin, nu pot fi combinate. Necunoscutul acestei rute intretine energia din noi. Dupa cateva zeci de metri ne aducem aminte ca pierdem ambele tinte daca alegem varianta asta si votul se schimba catre Gerlach. Marian ne prezinta o alta varianta ce nu suna la fel de interesant, dar gustul inaltimii pare sa treaca cu vederea aceste mici imperfectiuni. De data aceasta pornim spre baza unui valcel frecventat adesea de ghizi. O alta echipa este inaintea noastra pregatindu-se la intrarea pe valcel.Cateva glume, pariuri pentru primii picuri de ploaie dar inghitim in sec si ne apropiem de Velicka proba. Pare un nume prea cunoscut dar deja visam la poza de varf. Urmarim cum grupul trece de prima parte a valcelului ce urmareste o directie mai mult spre dreapta. Dupa primele obstacole ni se deschide o panorama splendida atat spre valea Velicka dar si spre valcelul ce pare sa iasa in creasta. Urcusul este pe picioare, lejer. Grupul din fata urca prin dreapta firului vaii. Micul dejun il luam in fata soarelui in timp ce Marian ne propune o ascensiune diferita fata de ce au abordat cei din fata . O trecere printr-un horn cu iesire pe varful Kotlovy. Nu ezita nimeni. Continuam traseul spre dreapta, urcand pana in apropierea unui horn destul de larg. Echipele sunt facute. Curand incepem cu totii sa urcam. Intr-un ritm bine stabilit fiecare asteapta miscarea celuilalt din fata, verificam apoi in spate si punem urmatoarea mana pe stanca rece,ascunsa de mangaierile soarelui. Taieturile cu marca Batizovsky musca adanc si astazi in pielea palmelor. Crema solara se scurge pe fruntile fiecaruia. Comenzile se dau repede, cu strigate ce par interzise pe aceasta cicatrice a muntelui. Mircea e in fata si il aud cum mai cere coarda dupa ce i se pare ca s-a aventurat gresit pe o parte a hornului, mai expusa. Eu ma odihnesc asteptand sa se intinda coarda in fata. Simt cum sunt ridicat pe varfuri dupa cateva clipe. Ma pregatesc sa plec, dar nu dibuiesc din prima urmatoarea miscare.Din spate aud cateva indicatii, multumirile sunt de prisos sireusesc sa trec mai departe. Ma intorc si privesc catre cei din urma cum se misca ritmic, ghidati de coarda. Hornul se sfarseste destul de repede odata cu timpul care a trecut si el cu aceeasi masura. Iesim in varful Kotlovy, descoperind o alta vale, cu un culoar ingust, acoperit de zapada. Pe rand soseste fiecare si Marian ne prezinta continuarea. Urmeaza o traversare ce se anunta a fi patinaj artistic pe un grohotis ascuns de soarele arzator. Marian pleaca si il vedem cum avanseaza cu grija, verificand fiecare pas. Imi reglez casca, fac cateva poze, o gura de apa si trag aer in piept. Prima traversare pare ca va fi una lunga. Corzile sunt inegale. De aceea, inaintam precauti, calcand cu atentie. O lungime, doua , trei… dar se pare ca acest grohotis, plaja de pe munte, nu este atat de usor de traversat. Urmeaza iesirea in creasta ce duce spre Gerlach. Varful nu se vede inca, iar norii incep sa se stranga incet in valea Velicka. Totul este instabil, iar iesirea in creasta este una deosebit de interesanta. Pietrele se misca la fiecare atingere. Traiectoria pe care o abordam trebuie modificata si dupa un pasaj mai expus, de o lungime considerabila, iesim in bataia razelor soarelui. Asezat pe creasta, privind uimit de o parte si de alta a muntelui ma pregatesc de poze. Se termina memoria cardului. O situatie amuzanta, intr-o pozitie amuzanta dar cu atentie reusesc sa schimb cardul si incep sa declansez. De aici imaginea spre creasta se tulbura.


Carpati.org


Incepem din nou ascensiunea. Ceata pune stapanire pe fiecare zona. Nu mai aud decat vocile colegilor ce rasuna din fata si din spate. Creasta este mai lunga decat credeam.Ploaia pare aproape insa pentru o vreme ne ocoleste.

Stau in fata calculatorului si scriu din amintiri fragede acest scurt jurnal. Esenta nu este doar varful, dar Gerlach era scopul ascensiunii noastre. Fugariti de ploaie si ceata, simteam fiecare grad in minus. Fiecare farama din creasta o revad in fotografii, putine ce-i drept … vreo 800. Numai siluetele si glasurile colegilor s-au pastrat vii. Nu mai avem pe cap castile galbene sau albe dupa care ne reperam. In schimb eu inca ma mai bucur de sentimentul de siguranta pe care mi-l dadeau bocancii, de bucuria depasirii unui obstacol sau de caldura oferita de geaca mea.


Un vant taios ametea coarda in fata mea pe partea vaii Batizovska. Ajungem intr-o fereastra unde rafalele se intetesc. Viteaza noastra pare scazuta, resimtind fiecare crestatura din stanca in palmele descoperite. Suntem nevoiti sa coboram din creasta prin doua rapeluri. Varful pare tot mai greu de atins. Dar urcam din nou in creasta.Traseul nu pune mari dificultati tehnice. Practic sari pe creasta de pe un bolovan pe altul pana pe Gerrlach. Totul se realizeaza cu protectii mobile. Iarna, traseul devine mult mai dificil.


Auzim voci. Transmit veselie siincantare. Ele se pierd repede pe valcelul ce coboara in valea Batizovska, traseu ce reprezinta ruta clasica. In jurul orei 2 si jumatate incepe sa bureze. O ploaie dura , tare, dar marunta. Ma imbrac si incerc sa-mi protejez rucsacul vechi de umezeala. Tin la el dar e ultima data cand mai fac asa ceva cu un asemenea rucsac ! Picurii de ploaie se pierd repede in ceata densa si chinul inceteaza pentru moment. Varful trebuie sa fie aproape.


Aproximativ in jurul orei 16 atingem varful. Ceata peste tot.Senzatie de implinire, bucurie , cat despre priveliste, nu nesatisface curiozitatea. Cateva secunde suntem rasplatiti cu vederea crestei parcurse dar ceata se lasa din nou. Poza de varf. Am adus si steagul, unul mare cat varful. Pregatiti ? Gata ? O poza perfecta ! Fericirea se citeste in glasurile entuziasmate de poza cu steagul. Pe rand arboram cu mandrie drapelul in fata noastra, adevarati cuceritori ai varfului.


Carpati.org


Coboram pe ruta clasica. Prudenti, inaintam incet. Dupa nisipul de la inceput urmeaza si «inghetata de pe Gerlach »  - o portine destul de mare de zapada chiar pe firul valcelului.Ajungem in vale dupa o retragere lunga si pornim grabiti spre cabana ! Masa de seara sigur nu ne va astepta dar noi in schimb ne-am gandit la ea toata ziua.


Carpati.org



Traseul parcursa fost complet. Horn, traversare, creasta – o adevarata lectie de alpinism. Dupa mai bine de 15 h ne aflam in camera, asteptand dusul reconfortant.Maine mutam tabara.

*


Vârful Gerlachovskę (în slovacă Gerlachovskę čtít) reprezintă cel mai înalt punct din munții Tatra și din întreg lanțul carpatic, precum și cel mai înalt punct din Slovacia, la o altitudine de 2.655 m. Pe data de 21 iulie 2009 a fost atins de catre o echipa romaneasca formata din 6 alpinisti urmand creasta Kotlovy - Gerlachovsky Veza.


Carpati.org



La final de tura, de articol, dupa intoarcerea acasa, cu toate obiectivele realizate si avand in fata pozele ce spun povestea taberei, recunosc ca mi-as dori sa ma intorc, chiar si pentru putin timp, in Tatra : cu gluga trasa deasupra castii, aparand o fata bronzata de soarele de pe inaltimi si asteptand in liniste sa soseasca toata lumea ; ajungand intr-o noua regrupare si simtind ca sunt mai aproape de varf ; gandind mereu la urmatoarea miscare pe firul corzii ; privind increzator fiecare asigurare si nu in ultimul rand sperand la … poza de pe varf.


 Mica relatare poate fi citita si pe blog: http://unkrautmm.blogspot.com/


Multumesc pentru atentia acordata!


O zi buna si ture faine!



Joi, 10 septembrie 2009 - 09:32 
Afisari: 2,210 


Postari similare:





Comentariile membrilor (6)

baltighost
baltighost
Coarda
 
1
Frumos. La cit mai multe ture de genul asta si la cit mai multe jurnale reusite. Felicitari!


Marți, 1 septembrie 2009 - 12:45  

alex_buru
alex_buru
Caraba
 
2
Mulumesc pentru aprecieri!
O zi buna!


Marți, 1 septembrie 2009 - 17:27  

sfiuda
sfiuda

 
3
Frumos chiar foarte frumos. Scris cu patos "potolit", redat excelent sentimentele. Ce pot zice decat la cat mai multe astfel de aventuri. Carari senine.


Marți, 1 septembrie 2009 - 19:01  

mike
mike
Rucsac
 
4
Fiecare tura in munti noi si mai departati ne aduce o suma de noi senzatii si experiente, care sunt insa nepretuite si chiar daca aceste iesiri se soldeaza sau nu cu ascensiunea unui varf conteaza drumul, oamenii,locurile, alta ordine a lucrurilor cu care ne-am confruntat.


Miercuri, 2 septembrie 2009 - 19:24  

mihaispr
mihaispr
Rucsac
 
5
Daca ar fi sa compari Muntii Tatra cu ce munti de la noi i-ai compara ?

Seamana cu Fagarasul nitelus, iar cei din zona poloniei aduc mai mult cu retezatul de la noi.

Ma rog tu ai fost in zona si poti evalua mult mai bine decat mine.


Ture faine iti doresc !


Joi, 16 iunie 2011 - 10:21  

alex_buru
alex_buru
Caraba
 
6
Salut!
Da ai dreptate. Tatra seamana foarte mult cu Retezatul ca si tip de teren. Lespezi imense, foarte multi bolovani etc. Ca inaltimi si ca dinamica a reliefului se incadreaza intr-o grupa asemanatoare Fagarasului. Daca ar fi sa ma pronunt as zice ca e o combinatie intre cele doua masive. Daca este sa aleg as spune ca seamana cu partea vestica a Fagarasului, Negoiu- Lespezi. Oricum este dificila o comparatie. Ca si adiministrare si parc nu prea se compara cu ce avem noi. Evolutia turismului montan si investitiile sunt foarte mult peste ce probabil ca te-ai putea astepta de la o fosta tara comunista destul de mica.
Creasta lor de asemenea nu este continua ca si a Fagarasului iar diferentele de nivel care la noi in Fagaras par destul de mari sunt si mai mari acolo . Nici nu au o forma circulara ca si a Retezatului. Prezinta un traseu principal la baza. Este destul de diferit. Sunt o baza buna de pregatire pentru Alpi.

Iti recomand din toata inima sa incerci zona. Va fi deosebit.

Ture faine si tie!


Joi, 16 iunie 2011 - 11:48  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0850 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2017) www.carpati.org