Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Decembrie 2019
LMMJVSD
1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031

Ianuarie 2020
LMMJVSD
12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031

Online

Vremea
Varful Buila
Muntii Capatinii

Voluntar in Carpati - 2016

Homepage

Lista de discutii

Munții Rarău: Popii Rarăului și Muntele Todirescu (Muntii Rarau - Giumalau)


,A cunoaște. A iubi.

Înc-o dată, iar și iară,

a cunoaște-nseamnă iarnă,

a iubi e primăvară.”             Lucian Blaga-Primăvară

 

   Mi-au venit în minte aceste versuri când am vrut să fac unele referiri la dragostea de munte... Pentru că în acest poate unic caz lucrurile stau taman invers decât în poezie.

   Atunci când afirmi că iubești muntele, și folosești cuvântul ,,muntele” doar ca pe o denumire generică, atotcuprinzătoare, eu am senzația că nu faci altceva decât să vorbești despre tine și despre pasiunea ta pentru mersul pe munte, pasiune ridicată, iată, la rang de iubire.

   Pentru că a iubi un munte, un munte anume și nu ,,muntele”, așa în general, trebuie mai întâi să cunoști acel munte cât mai bine, să încerci să ști totul despre el, mai întâi prin informarea teoretică, din înscrisuri și din hărți, după care, mai bine, din străbaterea cărărilor sale cu piciorul.

   Pe munte nu poți să iubești decât ceea ce cunoști.

 

   Pentru a-mi apropia Muntele Rarău cât mai mult, am încercat să-mi însușesc imaginea lui asemănându-l cu unul din munții mai bine cunoscuți mie, bunăoară cu Ciucașul, ori cu Ceahlaul, dar la o mai atentă răsfoire a memoriei afective am hotărât că Rarăul se seamănă cel mai mult cu Hășmașul...

   În primul rând ca aspect general: amândoi sunt munți de calcar, cu întinse pajiști înflorite în zona somitală, locuri ce pot fi numite  adevărate ,,grădini suspendate”, și asta  dacă îi privim pe fiecare de sub marile abrupturi stâncoase dinspre Valea Moldovei în Rarău, respectiv dinspre Valea Oltului în Hășmaș.

   Ca particularitate, Rarăul este înfrățit cu Giumalăul, dar asta doar ca urmare a vecinătății, pentru că atât geologic, dar și ca aspect, ei sunt total diferiți.

   Imaginea pe care trebuie să o avem despre Giumalău și Rarău trebuie să vină din timpuri srăvechi, timpuri geologice în care Giumalăul apărea ca o stivă imensă de șisturi cristaline și porfire foarte dure, cu un aspect de țărm înalt al unei mări tropicale.

   Ei bine, în acele ere gelogice care precedau mezozoicul, Rarăul nici măcar nu exista. Era doar o mare întinsă liniștit la țărmul Giumalăului, o mare puțin adâncă, caldă și de aceea plină de viețuitoare marine, astfel că, strat după strat, pe fundul ei s-au depus schelete de corali și cochiliile tuturor neamurilor de moluște.

   La sfârșitul mezozoicului tectonica responsabilă de ridicarea întregului lanț carpatic a adus și aici la lumina zilei calcare de toate felurile: calcare cristaline, dolomitice, calcare cu noduli silicoși, calcare urgoniene, cu fosile de amoniți și numuliți...

   Varietatea aceasta se prezintă totuși ordonat pe verticala muntelui, lucru pe care putem să îl vedem atât mai jos, în cheile strâmte de la Moara Dracului și Valea Caselor, dar și sus de tot, în Șaua Ciobanilor, pe Pietrele Doamnelor, ori prin Popii Rarăului.

   O altă caracteristică ce ține de tectonica munților de calcar este și apariția în peisaj a blocurilor singuratice de calcar, blocuri de mari dimensiuni numite ,,klippe”. În Rarău ele sunt numite Piatra Șoimului, Piatra Zimbrului, Pietrele Doamnelor, Munceii Înșirați, Popii Rarăului.

   Și tot ce am amintit aici despre Rarău poate fi întâlnit și în cazul Hășmasului...

   Astfel că și Hășmașul are un ,,frate”, care la el se cheamă chiar așa, ,,Ecem” în ungurește, adică ,,Fratele”, apoi și în Hăsmaș găsim o Moara Dracului care macină si cerne calcare cu amoniti și numuliți, iar o ,,klippa” reprezentativă pentru Hășmaă e chiar Piatra Singuratică.

 

   De la Vatra Dornei și până la Chiril drumul ține malul stâng al Bistriței cale de vreo 25 de km.

   Deși e ora 8 a dimineții și de pe pajiști se ridică fuioare subțiri de ceață, în Cheile Zugrenilor se face dintr-o dată aproape întuneric, cu o negură groasă, care îmi spulberă orice intenție de a opri pentru câteva fotografii în zona pereților.

   La Chiril urc 2-3km pe drumul spre munte și las mașinaîn capatul satului, la intersectia Transrarăului cu drumul forestier de vine de pe Valea Chiril. Asta pentru că în tura de azi vreau să fac un circuit al zonei somitale Pietrele Doamnei-Popii Rarăului- Muntele Todirescu, cu coborâre prin Pasul Prislop (legatura dintre Rarău si Stânișoara) și pe Valea Chiril.

   De fapt primul obiectiv al zilei, Pietrele Doamnei, deja se vad de aici de jos și iluzia e că sunt destul de aproape.

 

/Todirescu/img_6001-fb-j3.jpg

 

   Drumul urmează pentru o vreme pârâul Toance, după care începe să însăileze muntele cu serpentine.

   Pentru a alunga monotonia asfaltului hotărăsc să tai o pajiște deacurmezișul, doar că drumul în care ajung sus e cel care mă conduce repede la Schitul Rarău.

 

/Todirescu/img_6015-fb-j3.jpg

 

   Revin deasupra poienii cu scurtătura și de pe drumul spre schit privesc la versanții împăduriti și la valea adâncă unde se ascunde satul Chiril.

 

/Todirescu/img_6016-j3.jpg

 

   Această ramură sudică a Transrarăului e mai nou și asfaltată și lățită în partea dinspre abrupt cu o bandă de cam1,5m de beton, care foloseste ăi ca șanț de scurgere a apelor de ploaie.

 

/Todirescu/img_6022-j3.jpg

 

   Un bloc de calcar stă aninat deasupra drumului și îi blocheaza cumva sensul de mers spre munte.

 

/Todirescu/img_6027-j3.jpg

 

   Mai sus ies iarăși la lumină și privesc din nou spre satul Chiril și spre culmile nesfârșite ale Munților Stânișoarei.

 

/Todirescu/img_6034-j3.jpg

 

   Toamna a cam răvășit florile de prin pajiști și doar Ciurul Zânelor mai slipește de prin iarba arsă de brumă.

 

/Todirescu/img_6041-j3.jpg

 

   Dintr-un loc mai înalt al drumului se vede spre nord un segment al șoselei care, mai nou, urcă pe Rarău dinspre Pojorâta.

 

/Todirescu/img_6048-j3.jpg

 

   Spre vest se ridică impunator cupola greoaie a Giumalăului.

 

/Todirescu/img_6049-j3.jpg

 

   Printre cetinile molizilor se zărește câteodată și colțanii de calcare albe ale Pietrei Șoimului, semn că până  spre vârful muntelui nu ar mai fi prea mult de mers pe drum.

 

/Todirescu/img_6055-j3.jpg

 

   Ajung în intersecția cu drumul mai larg ce urca dinspre Pojorâta și văd cam cum stau cu distanțele...

 

/Todirescu/img_6057-j3.jpg

 

   Regăsesc Hotelul Rarău renovat și aproape să nu-l mai recunosc. În schimb, mai nou,  locul e foarte aglomerat.

 

/Todirescu/img_6061-j3.jpg

 

   Se vede treaba că toți de aici au urcat pe munte cu mașina și, invariabil, toti pornesc pe traseul marat cu cruce albastră, cel care face un circuit în jurul Pietrelor Doamnei și chiar conduce și pe vârful lor.

   Așa că trebuie să fiu atent pentru a găsi cărarea care traversează o pădure plină cu blocuri de piatră, probabil prăbușite peste vremuri chiar din Piatrele Doamnei.

 

/Todirescu/img_6063-j3.jpg

 

   La ieșirea din pânza de pădure marcajul cruce roșie urmărește pentru scurtă vreme drumul ce duce spre stația meteo și spre releele de pe vârf.

 

/Todirescu/img_6064-j3.jpg

 

   Mai sus cărarea cotește spre dreapta și trece prin poiana de deasupra stației meteo.

 

/Todirescu/img_6089-j3.jpg

 

   De aici Pietrele Doamnei se văd dintr-un unghi mai puțin convențional.

 

/Todirescu/img_6077-fb-j3.jpg

 

   Cu cât urc mai sus, pe stânci se văd și oamenii urcați până în vârf, la cota de 1634m a Pietrelor.

 

/Todirescu/img_6085-j3.jpg

 

   Poteca mea urcă în diagonală, prin iarba înaltă și ajunge într-un drum pastoral chiar când acesta depășește un pinten de munte.

   Spre sud începe să se deschidă peisajul larg dinspre Popii Rarăului.

 

/Todirescu/img_6110-fb-j3.jpg

 

   La partea de jos a golului alpin identific locul unde ar fi trebuit să ies pe marcajul triunghi galben, asta dacă la Schitul Rarău ma hotăram să urc direc spre munte, prin pădure.

 

/Todirescu/img_6108-j3.jpg

 

   Drumul meu încinge muntele pe curba de nivel și deasupra se văd din când în când releele de pe vârf, de la înalțimea maxima a Rarăului, la 1650m.

   După ce trece printre câțiva molizi răzleți drumul coboară spre Șaua Ciobanilor.

 

/Todirescu/img_6121-fb-j3.jpg

 

   E locul unde ajung în creastă traseele ce urcă dinspre Câmpulung Moldovenesc, apoi traseul ce vine de la Schitul Rarău, dar pe unde trec și traseele de culme, dinspre Hotelul Rarău spre Muntele Todirescu și mai departe spre satul Slătioara, ori Pasul Prislop, dinspre Munții Stânișoarei.

 

/Todirescu/img_6122-j3.jpg

 

   Din Șaua Ciobanilor continui să merg pe drumul spre Popii Rarăului.

 

/Todirescu/img_6126-j3.jpg

 

   De pe la jumătatea muntelui se văd spre vest, mai aproape culmea mai joasa a Toancelor și mai în spate impunătoarea creastă a Munților Bistriței, cea cu vârfurile Bogolinu și Pietrosu.

 

/Todirescu/img_6137-j3.jpg

 

   Spre înapoi se văd, mai spre stânga Vârful Giumalău, apoi Pietrele Doamnei vazute mai din spate, drumul pastoral din zona înaltă a Rarăului, cel pe care am venit eu, iar în plan central se impune în peisaj klippa de calcar numită Piatra Zimbrului.

 

/Todirescu/img_6139-fb-j3.jpg

 

   Cam la jumatate de ceas din Șaua Ciobanilor drumul ajunge sub Popii Rarăului.

   Sunt peste zece blocuri de calcar, unele mai mici, altele mai impunătoare, înșirate pe culmea principală a muntelui.

   Pe cel mai înalt dintre ele, la cota de 1628m, s-a ridicat o cruce metalică și un drapel tricolor ce se vede de la mari depărtări.

   Dincolo de culme trebuie să fie abruptul de peste 600m diferență de nivel, cel care se prăbușește dintr-o dată spre Valea Moldovei.

 

/Todirescu/img_6146-fb-j3.jpg

 

   Da la Popii Rarăului, vedere spre zona înaltă a masivului.

   Dacă din tura de azi mă întorceam doar cu fotografia asta și tot se merita. Mai ales că de la Piatrele Doamnei încoace nu am mai întâlnit pe nimeni pe traseu.

 

/Todirescu/img_6152-fb-j3.jpg

 

   La coada muntelui cobor într-o mică depresiune carstică. Spre răsărit se vede Râul Moldova, undeva foarte jos, în zona de chei numită Prisaca Dornei.

   În aceste chei ale Moldovei coboara abrupt dinspre stânga coada muntelui Obcina Feredeului și identific cu atenție pe unde aș putea urca pentru o tură pe Feredeu, până în Pasul Curmatura Boului.

   Trec printr-o pânză de pădure, după care urmează un pasaj mai liniștit, de trecere spre Muntele Todirescu.

 

/Todirescu/img_6165-j3.jpg

 

   Ajung pe Vârful Todirescu 1476m, într-o zona carstică, cu mici doline.

  Spre sud se deschide din nou un gol de munte prelung. Dincolo de el, unde pădurea coboară în Valea Ciril, se termină arealul Muntelui Rarău și începe o culme mai joasă, golașă și ea, ce ține de întinsul masiv al Stânișoarei.

 

/Todirescu/img_6161-fb-j3.jpg

 

   Doar că de pe Vârful Todirescu se pierde orice urmă de marcaj.

   Triunghiul roșu ar trebui să facă stânga și să coboare spre satul Slatioara, iar banda roșie, cea pe care merg eu, să continuie spre sud, prin Varful Arșița Rea 1324m și Pasul Prislop.

   Am mai întâlnit si pe alți munți din preajma orașului Vatra Dornei ca marcajul sa fie abandonat de cei care l-au refăcut, deîndată ce se depășește zona mai umblată a vreunuia dintre masive.

   Fară marcaj, nu pot decât să păstrez direcția spre sud și să țin drumul pastoral, în sperața că în marginea de acolo a pădurii voi găsi din nou marcajul bandă roșie.

 

/Todirescu/img_6178-j3.jpg

 

   Ajung până la capătul poienii și încerc să găsesc marcajul la intrarea în pădure.

   După un mare ocol înțeleg că muntele se sfârșește brusc, în zona de pădure adâncindu-se un abrupt inaccesibil.

   Descumpănit, revin în zona cu țarcuri de deasupra unei stâni.

   În spate se vede Muntele Todirescu, cel pe care am pierdut marcajul.

 

/Todirescu/img_6179-fb-j3.jpg

 

   Din poiana se vede că e cam mult de coborât până în satul Chiril.

   Pentru a coborî totusi pe un marcaj aș putea să merg înapoi și să ajung sub Piatra Zimrului, iar de acolo, la vale, pe triunghi galben spre Schitul Rarău.

   Totdeauna e o greșeala să încerci să ocolești picioarele de munte pe curba de nivel. Distanța pe care trebuie astfel să mergi e de fiecare dată una mult mai mare decât daca ai urca la vârf și ai coborî pe piciorul de munte vizat acolo.

 

/Todirescu/img_6183-j3.jpg

 

   Am totuși un dram de noroc, pentru că mai jos e o stâna de la care ciobanii încă nu au coborât cu oile în sat.

   Mă simt repede câinii și cineva iese din stână și-mi spune să mă apropii fară frică.

 

/Todirescu/img_6188-j3.jpg

 

   La stână stau de vorba cu baciul și aflu ca el nu știe nimic despre marcajele turistice de care îi vorbesc eu.

Totuși îmi spune că chiar în drept cu stâna, mai jos, la buza pădurii se înfiripeaza un vechi drum, acum abandonat.

   Dacă îl caut cu atenție, nu se poate să nu îl nimeresc. La început face multe cotituri, dar într-un final trebuie să mă scoată în satul Chiril.

   Recunoaște totuși că el n-a umblat pe drum până jos, că de fapt ei sunt din partea cealalta a muntelui, de la Slătioara...

   Între timp se întorc și oile de la pascut.

 

/Todirescu/img_6192-j3.jpg

 

   Cobor de-a dreptul spre padure, printr-o poiana cu iarba mare, dar răvășită altă dată de râmăturile porcilor mistreți.

   Înainte de a intra în pădure și să găsesc drumul cel vechi, mai arunc o privire în sus, spre Muntele Todirescu, cel pe care m-am cam rătăcit.

 

/Todirescu/img_6197-j3.jpg

 

 

   Bucuria că am găsit repede drumul s-a cam risipit când am vazut câteva lăsături mai vechi de ursalău...

   Am scos sprayul de urși și l-am pus în geanta aparatului foto, mai la îndemână și am pornit pe serpentine, la vale.

   Am coborât cam un ceas prin iarba mare de pe părelnicul drum și peste cele câteva doborâturi de vânt, semne că nimeni n-a mai trecut cam de mult pe aici.

   Pe la jumatatea muntelui am ieșit într-un drum de TAF, cu noroiul de jumătate de metru în porțiunea dintre făgașele roților. Noroc că toamna e secetoasă și noroiul devenise cumva un fel de asfalt numai bun de mers.

 

/Todirescu/img_6198-j3.jpg

 

   Mai jos am tecut prin câteva poieni care aveau câte un fânar pentru căprioare mai spre colțul pădurii.

 

/Todirescu/img_6214-j3.jpg

 

   Când versantul din față s-a apropiat mult, am înțeles ca voi ajunge cumva în firul Văii Chiril.

   Am ajuns la un fir de apă și am urmat drumul spre aval, dar după vreo 2km am înțeles că am coborât totuși pe o altă vale,  Valea Măgura...

 

/Todirescu/img_6223-j3.jpg

 

   Mai jos valea se deschide, apar pe versanți fânețele cu sălașele pentru fân și în cele din urmă ajung în intersecția de capătul de sus al satului Chiril, unde lăsasem mașina, încheind astfel un circuit prin această parte sud-vestică a Muntelui Rarău.

 

/Todirescu/img_6227-j3.jpg

 

   Peste vreme, despre însemnatatea Muntelui Rarău în peisajul bucovinean avea să dea seamă Calistrat Hogaș, dar mai ales Geo Bogza.

   Văzuți din întreaga Bucovină, pereții săi albi par a fi o frunte luminată, în jurul căreia bat aripile largi ale fanteziei oamenior.

   Caci, după caz, soarele răsare ori apune pe Rarău, turmele urcă ori coboara de pe Rarău, iarna e adusă, ca o Buna-Vestire de Popii Rarăului...

   Totul gravitează în jurul acstui munte stindard, iar numele lui e rostit de orice om al locului măcar o dată pe zi, ca pe o rugăciune a firii...

 

 

 

  

  

 

  

  

 

  

 

  

 




Luni, 2 decembrie 2019 - 13:55 
Afisari: 291 


Postari similare:





Comentariile membrilor (6)

rovid
rovid
Caraba
 
1
Inainte de a face stanga ai vazut o troita?Ei bine cu putin inainte era drumul spre Slatioara,marcat.


Marți, 3 decembrie 2019 - 10:26  

gigicepoiu
gigicepoiu
Coarda
 
2
Bun, spre Slatioara am vazut ca pornea traseul cu triunghi rosu din Varful Todirescu, dar si o alta poteca, nemarcata, de deaspura stanii mele, dar eu trebuia sa cobor spre Chiril.
Ma gandesc la posibilitatea ca din extremitatea poienii, spre sud, sa fi fost totusi marcajul banda rosie , cu directie mai intai putin stanga, spre Slatioara, dar eu nu l-am gasit.
Mai mult, la coborarea de pe Todirescu au aparut cateva marcaje banda galbena, spre dreapta, la vale, care nu aveau niciun rost...


Marți, 3 decembrie 2019 - 13:23  

rovid
rovid
Caraba
 
3
Este si marcajul cu banda rosie care duce spre pasul Puzdra(nu am fost) iar cel cu banda galbena duce tot spre Slatioara tot nu am fost,am vazut intrarea din Slatioara,indicatorul care este inainte de a ajunge la canton in capat.


Miercuri, 4 decembrie 2019 - 09:11  

gigicepoiu
gigicepoiu
Coarda
 
4
Am inteles. Multumesc! Data viitoare voi fi mai pregatit.


Miercuri, 4 decembrie 2019 - 11:13  

vestale
vestale

 
5
Frumos jurnalul si peisajele. Intr-adevar este nevoie sa te indepartezi de zonele mai usor accesibile, sa te bucuri de anumite locuri.
@rovid Marcul BR continua pana in Pasul Petru Voda, nu doar pana in pasaul Puzdra


Comentariu modificat de autor!

Miercuri, 4 decembrie 2019 - 16:24  

edo
edo
Caraba
 
6
Felicitari Gigi pentru tura si poveste!
@Florin Vestale: am vazut pe harta noua Schubert-Franzke ca are si Muntele Tarnita. Ma bucur ca a fost marcat, sper sa ajung prin zona.


Joi, 5 decembrie 2019 - 13:31  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0679 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2019) www.carpati.org