Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Noiembrie 2018
LMMJVSD
1234
567891011
12131415161718
19202122232425
2627282930

Decembrie 2018
LMMJVSD
12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31

Online

Vremea
Varful Bora
Muntii Latoritei

Reduceri

Voluntar in Carpati - 2016

Homepage

Lista de discutii

Munții Piatra Craiului: Brâul Ciorânga Mare (Muntii Piatra Craiului)


   Ne-am strâns la Predeal pentru câteva ture de vară și după o plimbărică din prima zi ne-am întins la vorbă pâna seara târziu.

   Iar când am zis că e cazul să încheiem cu poveștile și cu șprițul și să spargem gașca, am văzut în lumina felinarelor că afară s-a înnoptat, dar și s-a pus pe ploaie...

   Ce facem, mai pregătim rucsacii pentru Craiul de mâine?

   Am început parca fara niciun chef, cu apa... mâncarea... și mai la urmă bluza de ploaie... Ca atunci când rechinul întâlnește în ocean un înotător care s-a dat cu cremă anti-rechin. Îl manâncă, dar așa, mai în silă...

   Dimineața, când ne-a claxonat Coco, nu mai ploua, iar entuziasmul a revenit la normal: hai, repartiția pe mașini: băieții cu băieți și Coco cu fetele...

   O luăm noi înainte pentru că duba știe mai bine drumul până la Plaiul Foii. Și ce drum!... O bucurie de drum! Pentru că de la ieșirea din Zarnești mergem pe drum nou asfaltat. Doar spre sfârșit, pe un căpețel rămâne totuși să mergem mai încet, dar măcar e bine ca drumul pietruit e ud și nu facem praf.

   De la Plaiul Foii vedem creasta Pietrei Craiului cuprinsă de nori. Hotărâm să încercăm totuși planul cu Brâul Ciorânga Mare dupa principiul ,,D.Ț.Ț.-D.N.N.” adică ,,Dacă ține-ține, dacă nu-nu.”

 

   Suntem gata de plecare: Cosmin, Emilia, Nelson, Iuliana, Sarah, Coco și cu mine la aparat.

 

/Cioranga1/img_7591-j3.jpg

 

   Mergem cam 300m pe drum înapoi spre Zărnești, până la indicatorul de intrare în traseu.

   Brâul Ciorânga este marcat doar de câțiva ani cu triunghi roșu, anterior traseul conta ca unul alpin de grad 1B.

 

/Cioranga1/img_7598-j3.jpg

 

   Urcăm încet pe Podul Călinețului deoarece vremea de pe vârful muntelui nu e deloc atrăgătoare.

   Până la Refugiul Speranțelor traseul nostru e comun cu traseul de apropiere pentru intrarea în Padina lui Călineț.

 

/Cioranga1/img_7600-j3.jpg

 

   Ne întindem toată trupa pe poiană și când ajungem la altitudinea de circa 1000m, din partea dreaptă vedem apele limpezi ale pârâiașului Izvorul Olteanului, afluent pe stânga al Călinețului.

   Înainte de intrarea în pădure vedem că pe munte cețurile se mai ridică și încercăm să identificăm reperele geografice din această zona a versantului vestic.

   Mai întâi Peretele Gălbenarei, în jumatatea inferioară, apoi sus Vâlcelul cu Fereastră, Peretele Răchitei, Padina lui Călineț și Colții Gemeni mai în dreapta.


/Cioranga1/img_7612-j3.jpg


   Chiar dacă sunt singurul care a mai parcurs traseul, am stilul meu de a avea grijă de orientare, mergând cât mai în spate, pentru a-i lăsa pe ceilalți să simtă că desoperă ei locurile noi și doar dacă e cazul intervin cu o indicație simplă: dreapta, ori stânga...

   Astăzi Emilia a fost deschizător de drum...

 

/Cioranga1/img_7616-j3.jpg

 

   Până aproape sub pereți pădurea prin care urcăm e îngropată într-un strat gros de grohotișuri.

   Zona a fost scena unui adevărat cataclism diluvian.

   S-a înâmplat cu câțiva ani înainte de Revoluție. Îmi amintesc că urcasem în una din turele din Padina luiCălineț și completasem rezerva de apa de la Izvorul Căpitanului Orlovsky, un șipoțel care abia susura la baza versantului din dreapta. Totul în zona era așezat și cu un calm liniștitor.

   În anul următor (din păcate nu-mi mai amintesc anul) coboram pe aici cu Vova Titisnaider și am fost mai întâi surprinși de văgăuna ce se căsca acum în locul în care trebuia sa fie izvorul, dar mai ales de ,,fluviul” de bolovani care acoperea valea dintr-un mal în altul. Atunci pietrele erau albe, curate, iar un firicel de apa se scurgea chiar pe deasupra lor. Ne gândeam cum ar fi fost dacă potopul acela ne-ar fi surprins pe munte...

 

/Cioranga1/img_7619-j3.jpg

 

   În prezent nici nu mai poate fi vorba de potecă. Doar încercăm să urcăm tot mai sus printre bolovanii de pe valea nou creată.

 

/Cioranga1/img_7623-j3.jpg

 

   Și chiar când ajunsesem în zona izvorului, când perspectiva e închisă de marele perete al Gălbenarei, avem surpriza ca un indicator să ne trimită spre pădurea din dreapta.

   Asta înseamnă că nu vom mai urca prin una din variantele de sub Gălbenarea: prin Hornul Nisipos, ori prin spălătura aceea cu cablu și prize pe rădăcini.

 

/Cioranga1/img_7624-j3.jpg

 

 

   Noul traseu ne poartă mai întâi pe un versant înclinat, împădurit, dar fară urmă de potecă la sol.

   Urmărim marcajul și ajungem sub un horn umed și noroios, dar prevăzut cu două lanțuri nou-nouțe.

   Mai sus de horn marcajul ne urcă tare prin pădure și ne scoate... în șeuța de deasupra Hornului Nisipos...

 

/Cioranga1/img_7638-j3.jpg

 

   De aici hățașul deja știut e și mai bine conturat.

   Și cu delicate garofițe albe numite Barba ungurului.

 

/Cioranga1/img_7632-j3.jpg

 

   Coborâm puțin și ajungem în șaua în care iese și a doua variantă mai veche de urcare.

   Suntem la altitudinea de 1540m, pe interfluviul dintre Valea Calinețului în dreapta și Padina lui Râie în stânga.

   Zona împădurită nu ne lasă să vedem mare lucru, să ne bucurăm de altitudinea considerabilă pe care deja am atins-o.

   Urmează un nou pasaj de urcare în forță.

 

/Cioranga1/img_7637-j3.jpg

 

   Suntem sub pereți surplombați, la Adăpatoarea Caprelor. În trecut aici era pusă o teică de beton pentru a colecta picăturile căzute din pereții surplombați, devenind astfel o adăpatoare pentru vietățile din abrupt.

   Acum aici găsim un pet de 5l cu gâtul decupat și plin cu apă.

   Oricum, locul e bun de un mic popas.

   Îmi amintesc că la prima coborâre pe Ciorânga, de la Adăpătoarea Caprelor am greșit potecuța și am ieșit mai jos chiar deasupra Gălbenarei. A fost cu ceva emoții, dar ne-am întors atunci la jgheabul de beton și am căutat drumul cel bun..

 

/Cioranga1/img_7642-j3.jpg

 

   Mergem mult spre dreapta și într-o zonă mai orizontală vedem că hățașul se desparte în două: spre dreapta către Șaua Scării de Fier și Padina lui Călineț, spre stânga spre Refugiul Speranțelor și Brâul Ciorânga.

   Iar dacă ridicăm ochii simțim că Peretele Răchitei parcă se răstoarnă asupra-ne.

   De la intersecție ajungem pe data la Refugiul Speranțelor. Lăsăm rucsacii în ușa adăpostului și urcăm pe stâncile din spate pentru a vedea peisajul.

 

/Cioranga1/img_7655-j3.jpg

 

   Indicatorul din fața refugiului.

 

/Cioranga1/img_7659-j3.jpg

 

   Peretele Răchitei înălțat deasupra refugiului. În stânga sa e încă acuns Vâlcelul cu Fereastră.

 

/Cioranga1/img_7660-j3.jpg

 

   Dincolo de Valea Călinețului vedem Creasta dintre Țimbale, cu Degetul lui Călineț și diagonala Vâlcelului Caprelor.

 

/Cioranga1/img_7664-j3.jpg

 

   De la Refugiul Speranțelor trecem repede în bazinul hidrografic al Padinei lui Râie.

   Mai întâi depășim talvegul Vâlcelului cu Fereastră, pe care îl recunoaștem după Săritoarea Ciupercă de la inrarea de deasupra Brâului.

   Urmează o susccesiune de urcușuri și coborâșuri, care nu sunt decât traversările vâlcelelor care vin din pereți.

   Revin mai în fața formației să mă asigur că fetele nu întâmpină grutăți la orientare, ori la pasajele mai delicate.

 

/Cioranga1/img_7671-j3.jpg

 

   Dar nu, pe alocuri potecuța e chiar frumoasă și ne bucurăm din plin de Brâu.

 

/Cioranga1/img_7675-j3.jpg

 

   Trecem și printr-un mic tunel...

 

/Cioranga1/img_7678-j3.jpg

 

   Imediat după tunel Coco privește spre seninăriile de stâncă și ne arată..

 

/Cioranga1/img_7687-j3.jpg

 

   Bineînțeles, o capră neagră...

 

/Cioranga1/img_7688-j3.jpg

 

   Printr-un horn înierbat coborâm în talvegul sălbatic, cu blocuri mari de stâncă, al Canionului Ciorânga.

   Aici suntem la altitudinea de 1665m și ne dăm seama că pănă acum Brâul Ciorânga Mare doar s-a strecurat pe sub pereții de calcar, de la Refugiu Speranțelor (1660m alt.) și până în Canionul Ciorânga necâștigând mare lucru în altitudine.

   Locurile din aceasta porțiune a canionului îmi amintesc de tentativa din studenție de a urca Creasta Bondarului condus de Andrei Vârlan. Doar că atunci  ne surprinsese o ploaie torențială chiar unde creasta noastră se desprindea de perete, din a doua regrupare...

 

/Cioranga1/img_7699-j3.jpg

 

   De unde ,,ne lasă” hornul înierbat mai coborâm câțiva metri pe talvegul canionului, printre blocurile de calcar.

 

/Cioranga1/img_7702-j3.jpg

 

   Ieșim din Canion pe lângă o placă metalică fixată în perete, apoi fotografiem florile de pe brăna plină de verdeață.

 

/Cioranga1/img_7708-j3.jpg

 

   O altă vale de torent pe care o traversăm este Vâlcelul Spălat.

 

/Cioranga1/img_7712-j3.jpg

 

   Dincolo de Vâlcelul Spălat brâul ține aproape pe sub pereții surplombați, dar începe să urce susținut.

 

/Cioranga1/img_7726-j3.jpg

 

   Ne strecurăm cu grijă printre bolovanii prăbușiți din perete.

 

/Cioranga1/img_7730-j3.jpg

 

   Ieșim din pădurea care însoțește brâul ca o eșarfă verde și deja zările încep să se deschidă în spatele nostru.

 

/Cioranga1/img_7731-j3.jpg

 

   Nu am mai urcat Brâul Ciorânga cam de multișor și acum am surpriza ca zona se mai deschide încă o dată și în dreptul Hornului Închis.

   Suntem deja la 1790m alt. și de aici se lasă spre stânga, în coborâre ușoară, Ramura de Jos a Brâului Ciorânga Mare.

 

/Cioranga1/img_7744-j3.jpg

 

   Ne oprim la umbra pereților și încercăm să identificam locurile de la baza muntelui.

   Vedem jos Bârsa Groșetului, cea care vine dinspre Rudărița, cu afluentul ei de mai jos, Bârsa lui Bucur.

   În stânga identificăm Muchia Tămașului și în planul depărtat Munții Iezer-Păpușa, cu picioarele lor de munte ce coboara spre valea Dâmboviței: Cascue si Dracsin.

 

/Cioranga1/img_7759-j3.jpg

 

  Confluența Bârsei lui Bucur cu Bârsa (formată lângă Cabana Plaiul Foii din Bârsa Groșetului și Bârsa Tămașului).

   Iar mai în spate dealurile de la Poiana Marului.

 

/Cioranga2/img_7761-j3.jpg

 

   Hățașul continuă sa urce tare, când pe praguri de iarbă, cănd pe grohotiș instabil.

 

/Cioranga2/img_7762-j3.jpg

 

   Vedem pe unde am urcat, pe lângă pereții care au rămas acum undeva, jos de tot...

 

/Cioranga2/img_7774-j3.jpg

 

   Continuăm să urcăm și încep să mai  recunosc locurile unde peretele din dreapta se sfârșește și hățașul ajunge într-o zonă mai largă, cu mai multă iarbă.

 

/Cioranga2/img_7777-j3.jpg

 

   Gata cu peretele surplombat... Ajungem pe un pinten de unde putem vedea toată zona prin care vom urca până în creastă.

   Și ce noroc de vreme avem!...

 

/Cioranga2/img_7783-j3.jpg

 

   Contrar amintirilor mele, cum că traseul marcat cu mămâi de piatră urca ceva mai în dreapta, acum marcajul ne conduce printr-un scoc pietros.

 

/Cioranga2/img_7791-j3.jpg

 

   Coco: frumos frate, dar tare!...

 

/Cioranga2/img_7796-j3.jpg

 

   Și cum spunea Pitiș: ,,ține minte, sfârșitul nu-i aici!” Mai avem parte de câteva bucățele de traseu prevăzute cu cabluri.

 

/Cioranga2/img_7798-j3.jpg

 

   De pe un pinten cu jnepeni vedem spre nord pereții formați din strate de calcar redresate până la verticălă. Sunt crestele care închid aici vastul amfiteatru de formare al văii Padina lui Râie. Dincolo de acești pereți se deschide Padina Popii, iar în zare identificăm ușor cupola Măgurii Codlei și dealurile de la Poiana Marului și Holbav.

 

/Cioranga2/img_7800-j3.jpg

 

   Puțin mai de sus avem o vedere amplă asupra porțiunii superioare a Văii Ciorânga.

   Spre dreapta identificăm și hățașul care însoțește pe la altitudinea de 1970-2000m Brâul de Sus.

 

/Cioranga2/img_7813-j3.jpg

 

  Ultima parte a traseului e mai ușoară și se desfășoară pe trepte de iarbă. Așa că avem timp să facem primele fotografii cu Creasta Nordică...

 

/Cioranga2/img_7814-j3.jpg

 

   Ieșim în creastă la altitudinea de 2136m, la mică distanță de Vârful Ascuțit 2150m.

   Am mers bine, noi făcând de la Plaiul Foii și până în creastă 5 ore și un sfert.

 

/Cioranga2/img_7821-j3.jpg

 

   De lângă indicator se vede frumos Creasta Nordica, cu Vârful Padina Popii 1970m alt.

 

/Cioranga2/img_7822-j3.jpg

 

   Refugiul de la Vârful Ascuțit.

   Pe fundal se văd Culmea Tămașului, în plan mijlociu și Vârful Păpușa mai în spate.

 

/Cioranga2/img_7832-j3.jpg

 

   Creasta la sud de Vârful Ascuțit, cu vârfurile Țimbalelor, Vârful Zbirii și Vârful La Om în spate de tot.

 

/Cioranga2/img_7833-j3.jpg

 

   Poza de vârf de la Ascuțit.

 

/Cioranga2/img_7839-j3.jpg

 

   Pe creastă era o atmosferă ca de sărbătoare, cu vreme frumoasă și numeroase grupuri care veneau și se duceau în ambele sesuri pe creastă.

   Noi ne-am tras pe iarba mai la soare, pe fața estică și am întins masa. Meritam măcar o jumătate de ceas pentru admirat departările.

  Dar să fotografiem și florile... de Sângele voinicului.

 

/Cioranga2/img_7846-j3.jpg

 

   Dar mai ales Garofița Pietrei Craiului...

 

/Cioranga2/img_7849-j3.jpg

 

   De la Vârful Ascuțit am pornit pe Creasta Nordică.

 

/Cioranga2/img_7844-j3.jpg

 

   Parcurgerea Crestei Pietrii Craiului pe vreme frumoasă e totdeauna o bucurie...

 

/Cioranga2/img_7857-j3.jpg

 

   Pentru frumusețea muntelui, dar și pentru vederea depărtărilor.

 

/Cioranga2/img_7891-j3.jpg

 

   Muchia Padinei Popii, cea care se termină la partea de jos cu Tunurile Dianei.

 

/Cioranga2/img_7903-j3.jpg

 

   Din Șaua Padinei Închise am început coborârea pe bandă albastră, traversând mai întăi jnepenișul până la Izvorul ,,La Găvan”.

   Pe grohtișul de pe Pdina Închisă a trebuit să-mi bag geanta cu aparatul foto în rucsac deoarece mă incomoda, așa că fotografiile până la Reugiul Diana îmi lipsesc.

   La refugiu am facut o pauză mai mare, golind rucsacii de ultimele provizii de fructe confiate de la Iuliana, batoane energizante și ciocolată de casa pregatita de Emilia, dar și de ultimele gâturi de apă.

   M-am gândit că Emilia ar fi foarte încântată de un bonus cu Schitul Colțul Chiliilor, așa că le-am propus ca numai Coco și cu mine să ne întoarcem la Plaiul Foii pentru a  recupera mașinile, iar ceilalți să continuie coborârea pe bandă albastră până la schit, urmând să ne întâlnim în față la Centrul de Informare Turistică.

 

   Ajung din nou jos, în Podul Călinețului și încerc câteva fotografii cu Brâul Ciorânga Mare, pe unde am urcat noi astăzi.

   În fotografie e o porțiune din brâu de la Hornul Închis până unde pereții de lângă hățaș se cam termină spre stânga.

 

/Cioranga2/img_7910-j3.jpg

 

   Un plan de detaliu al Canionului Ciorânga.

   În centrul imaginii e peretele cu traseul ,,Lespezile Lirei” și Muchia Bondarului.

 

/Cioranga2/img_7920-j3.jpg

 

   Turnurile Dianei. De la stânga: Turnul Mic, Turnul Galben și Turnul Mare.

   Între Turnul Mic și cel Galben se adânceste Vâlcelul Trecătorii Forțate, scoc pietros folosit la coborârea din traseele de alpinism din Turnuri.

   Între Turnul Galben și Turnul Mare e Hornul Festivalului.

 

/Cioranga2/img_7925-j3.jpg

 

   Padina lui Calineț văzută din poiana de la începutul traseului de astăzi.

   De remarcat cerul albastru după ploaia de noaptea trecută...

 

/Cioranga2/img_7929-j3.jpg

 

   Și o ultimă imagine, cu eșarfa verde a Brâului Ciorânga Mare, între Padina lui Călineț în dreapta și creasta Craiului înspre stânga.

 

/Cioranga2/img_7934-j3.jpg

 

 

 

  

 

 

  

 

  

 

  

 

  




Marți, 6 februarie 2018 - 12:54 
Afisari: 1,078 


Postari similare:





Comentariile membrilor (8)

miparv
miparv
Rucsac
 
1
Frumos.


Marți, 6 februarie 2018 - 14:00  

rivas
rivas
Caraba
 
2
poteca ce duce la refugiul Sperantelor ( cabana Ascunsa ) s-a stricat de doua ori : o data prin 1986 daca imi aduc bine aminte cind s-a format o viitura ce a modificat relieful doar pina la izvorul Capitanului ( erodare masiva ) , iar ultima oara ( sa speram ) a fost in anul 2012 cind viitura formata a fost mult mai puternica si a erodat intreaga poteca pina la iesirea din padure ( cum incepi sa urci ).Cind am parcurs acest traseu dupa viitura am fost socat sa vad ce forta a avut apa : poteca erodata , copaci scosi din radacina , grohotis carat cu tonele la vale. De remarcat ca ploile din perioada respectiva au afectat si poteca ce duce spre traseul Anghelide.


Comentariu modificat de autor!

Marți, 6 februarie 2018 - 21:33  

dinac
dinac
Coarda
 
3
Tare fain jurnal, si bine punctat! Felicitari! Carpati.org


Comentariu modificat de autor!

Miercuri, 7 februarie 2018 - 11:51  

nelson
nelson

 
4
Multumim Jiji pentru acea frumoasa reintalnire cu Craiul (09 iulie 2017).
Excelent jurnalul!


Miercuri, 7 februarie 2018 - 17:42  

urlea2002
urlea2002
(admin)

 
5
Citit pe nerasuflate...Carpati.org
Cu mare dor de Crai!


Miercuri, 7 februarie 2018 - 19:38  

rododendron
rododendron
Caraba
 
6
Foarte frumos.Multumim!


Duminică, 11 februarie 2018 - 13:46  

duuude
duuude

 
7
Cand a fost parcurs traseul? O recomandare pentru perioada de abordare?


Marți, 13 martie 2018 - 22:07  

gigicepoiu
gigicepoiu
Coarda
 
8
09 iulie 2017. Probabil ca dupa 15 iunie, pentru a evita limbile de zapada de pe vaile traversate.


Vineri, 16 martie 2018 - 15:25  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0734 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2018) www.carpati.org