Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Octombrie 2018
LMMJVSD
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031

Noiembrie 2018
LMMJVSD
1234
567891011
12131415161718
19202122232425
2627282930

Online

Vremea
Varful Papusa
Muntii Iezer-Papusa

Reduceri

Voluntar in Carpati - 2016

Homepage

Lista de discutii

Munții Pădurea Craiului: Peșteri la Vadu Crișului și Șuncuiuș (Muntii Padurea Craiului)


   Munții Pădurea Craiului se prezintă ca o ramura de nord-vest a Munților Apuseni, un areal cuprins între Valea Crișului Repede la nord și Depresiunea Beiușului, cu apele mai leneșe al Crișului Negru la sud.

   Altitudinea maximă a acestei grupe montane abia depășește 1000m în vârful Hodrâncușa 1027m alt., în schimb Pădurea Craiului e un rai al speologilor, muntele fiind un imens carst, ce ascunde în adâncurile sale peste 250 de peșteri, iar la lumina zilei desfășoară întinse platouri carstice, câmpuri de lapiezuri și chei impresionante.

 

   De la Oradea mergem spre Cluj pe DN1 vreo 50 de km și în localitatea Topa de Criș facem la dreapta pe un drum asfaltat.

   Imediat pătrundem în Vadu Crișului, o așezare tipic ardelenească, cu casele strânse unele în altele și cu străduțele extrem de înguste.

   Partea bună e că la fiecare colț ori intersecție indicatoare clare ne orientează spre Peștera de la Vadu Crișului.

   Ajungem la calea ferată Cluj-Oradea și mergem încă puțin în paralel cu ea.

   Dar doar până la intrarea în Defileul Crișului Repede... Căci doar drumul de fier, pe o singura linie și neelectrificat, strabate defileul sălbatic pe care Crișul Repede îl taie aici în clacarele Pădurii Craiului pe o lungime de 6-7km.

   Lăsăm mașina lângă altele parcate lângă Pensiunea ,,Roua Muntelui”. Ne echipăm de tură și pentru peșteri luăm doar lanterne și aparatele foto, deocamdată fără cizmele de cauciuc cu care ne-am dotat preventiv.

 

   Primul obiectiv al zilei ar trebui să fie Peștera de la Vadu Crișului. De pe net știam că va trebui să mergem pe calea ferată vreo 2km, până la fosta haltă Peșatera, deci pe malul drept al râului, urmând ca abia acolo să traversăm pe malul stâng.

   Doar că acum vedem că un indicator ne îndeamnă să trecem pe un pod rutier, care de fapt nu duce nicăieri pe malul acesta, drumul de pe el blocându-se deocamdata în șinele căii ferate.

   Mergem la început printr-o padure de fag, după care poteca marcata cu punct roșu se apropie de malul râului și urmărește o brână agățată la 10m deasupra apelor. În câteva locuri pasajele alunecoase sunt asigurate cu lanțuri prinse în abruptul de calcar.

 

/VaduCrisului1/img_2257-j1.jpg

 

 

   După vreo 20min. ajungem la intersecția cu traseul turistic marcat cu bandă albastră, cel care urca vârtos spre Peștera Bătrânului din platoul carstic Zece Hotare.

 

/VaduCrisului1/img_2261-j1.jpg

 

 

   Deocamdată această potecă ne saltă vreo 30m până la gura Peșterii Caprei.

 

/VaduCrisului1/img_2262-j1.jpg

 

   PEȘTERA CAPREI de la Vadu Crișului este formată dintr-un portal de intrare de formă aproape circulară, cam de 4m înălțime, după care urmează o sala de dimensiuni ceva mai mari.

 

/VaduCrisului1/img_2263-j1.jpg

 

   În această sală mai mare se remarcă cele câteva blocuri de piatră căzute pe talpa peșterii, dar și înclinarea sa pozitivă, spre fund peștera urcând constant.

   Lungimea totală e de doar 28m, cu o denivelare pozitivă de 4m.

   O privire dinspre fundul peșterii spre gura de intrare.

 

/VaduCrisului1/img_2271-j1.jpg

 

   Cobor la poteca marcată cu punct roșu și după alte 10min. ajungem la ruinele fostei Cabane Peștera de la Vadu Crișului.

   Aceste ruine le-am putea trece ușor cu vederea, dar problema apare atunci când toate traseele turistice marcate din aceasta zonă au ca punct de plecare aceasta fostă cabană...

   La căbănuța noua din fața Peșterii de la Vadul Crișului ne întâmpină doi dintre custozi, clătinând din cap atunci când se uită la ceas. E cam devreme, suntem primii ajunși la peșteră și parcă nu ar intra doar cu noi doi...

   Dar, dacă luăm bilete, ar putea aprinde lumina în peșteră pentru a o vizita singuri.

   Bineînțeles că suntem de acord și ne îndreptăm cu nerăbdare și emoție spre poarta de intrare.

 

/VaduCrisului1/img_2277-j1.jpg

 

   PEȘTERA DE LA VADU CRIȘULUI a fost descoperită în anul 1903 de cantonierul K. Handl, cu ocazia construirii căii ferate prin Defileul Crișului Repede.

   Doi ani mai târziu ea va fi amenajată pentru vizitare de către contele Zichy, propietarul locurilor. (Personaj peste care am mai dat și câteva zile mai târziu, la Castelul Zichy din Poiana Florilor, Munții Șes.)

 

/VaduCrisului1/img_2283-j1.jpg

 

   În prezent peștera are peste 2,7km, amenajați pentru vizitare fiind 680m.

   Morfologic peștera este o resurgență a apelor Văii Peștirelului, cele care pătrund în subteran în Peștera Bătrânului din platoul carstic Zece Hotare.

 

/VaduCrisului1/img_2291-j1.jpg

 

   Speleotemele sunt bine reprezentate la tot pasul, dimensiunile lor fiind de multe ori apreciabile.

   În schimb, ca la orice peșteră turistică, părțile orizontale ale calcarelor sunt acoperite cu o ,,mâzgă” organică.

 

/VaduCrisului1/img_2293-j1.jpg

 

   A fost suficient timp pentru ca stalactitele să se unească cu stalagmitele și să formeze coloane.

 

/VaduCrisului1/img_2296-j1.jpg

 

   Pe o porțiune pasarelele de acces sunt dispuse pe două niveluri, diferența de înălțime dintre ele fiind apreciabilă.

   Noi am ales să parcurgem la dus varianta de jos și la întoarcere pe cea de la înălțime.

 

/VaduCrisului1/img_2298-j1.jpg

 

   Din cele 6 peșteri din Apuseni care au fost amenajate turistic, Peștera de la Vadu Crișului e singura care are un pârâu subteran.

   Înainte de o galerie mai îngustă se auzea zgomotul unei cascade și ne așteptam să găsim una de cel puțin 2-3m înălțime.

   Ei bine, căderea de apă avea 20-30cm și era foarte aproape de pasarela de trecere peste ea.

 

/VaduCrisului1/img_2307-j1.jpg

 

   Un ,,dom” imens, cu scurgeri de ,,mont milck”.

 

/VaduCrisului1/img_2317-j1.jpg

 

   Faptul că am fost singuri în peșteră ne-a văduvit de explicațiile ghidului și de indicarea formațiunilor care de obicei poartă denumiri mitologice prin peșteri.

   În schimb am avut libertate de mișcare și posibilitate să fotografiem în zonele ,,cu lipici”.

   Am bântuit vreun ceas și jumătate, iar la ieșire am găsit un mare grup de copii care ascultau poveștile ghidului și se pregăteau să intre.

   Deci cine se scoala de dimineață...

 

/VaduCrisului1/img_2325-j1.jpg

 

   La baza unor coloane admirăm un dom acoperit cu mulțime de ,,gururi”, lăculețele micuțe dispuse aici în cascadă.

 

/VaduCrisului1/img_2328-j1.jpg

 

   Dincolo de ultimul felinar din peșteră continuă un pasaj pe pietre așezate lângă pârâu.

   La ieșire nu am băgat de seamă culoarea diferita de pe peretele din stânga, cea care indica nivelul apei cât balustrada metalică.

   Da, pentru că aveam să revin în fața intrării în peșteră dupa vreo 10 zile și după 3 zile de ploi cu cod galben și să văd cum nivelul pârâului ce ieșea din peșteră era pe la jumatatea grilajului de fier.

 

/VaduCrisului1/img_2334-j1.jpg

 

   În spatele căbănuței de lemn a ghidului peșterii ne oprim să facem o orientare și o trecere în revistă a traseelor marcate din zonă.

 

/VaduCrisului1/img_2335-j1.jpg

 

   În fața peșterii, de fapt vreo 100m în amonte, nu la foișorul de perspectivă, traversăm Crișul Repede pe un pod pietonal și ieșim la calea ferată exact la fosta haltă Peștera.

 

/VaduCrisului1/img_2342-j1.jpg

 

   Mergem pe traverse spre Vadu Crișului, până în drept cu Cascada de sub Peșteră.

   Caderea de apa e formată chiar de pârâul care iese din peștera situata pe un mic platou cam la 15-20m înăltime relativă fața de cursul apei.

   Cacada are o frumoasă mantie de travertin acoperit cu mușchi, asemănându-se din aceasta privință cu mult mai cunoscuta Cascadă Bigăr din Banat.

 

/VaduCrisului1/img_2347-j1.jpg

 

   La întoarcere trecem și prin unul din cele trei tuneluri din defileu.

 

/VaduCrisului1/img_2354-j1.jpg

 

   Imediat dupa ieșirea din tunel apare o peșteră în perete și cu roca de culoare roșie la bază. Mă entuziasmez la gândul ca ar pute fii Peștera Roșie.

  

/VaduCrisului1/img_2356-j1.jpg

 

   Urc până la ea, dar cavitatea e de mici dimensiuni și nici nu corespunde cu cea din descriere. Pentru ca aveam la mine foițe cu descrierile peșterilor, fițuici pe care mi le făcusem de acasă.

   Oricum, peșterile sunt printre cele mai bine ascunse obiective pe care dorești să le atingi într-o tură... Și doar unele potecuțe le trădează uneori prezența.

 

/VaduCrisului1/img_2359-j1.jpg

 

   O altă potecuță spre versantul muntelui nu ma duce nici ea la o peșteră, ci la traseul de ,,via ferrata” din Peretele Zânelor.

 

/VaduCrisului1/img_2362-j1.jpg

 

   A treia oară am mai mult noroc, pentru că potecuța ce se strecoară printr-un lan compact de urzici mă conduce la Peștera Casa Zmăului.

 

/VaduCrisului1/img_2367-j1.jpg

 

   PEȘTERA CASA ZMĂULUI are un portal de intrare impresionant, cu dimensiuni de circa 20m, după care se continua cu o galerie ceva mai îngustă.

 

/VaduCrisului1/img_2368-j1.jpg

 

   În stânga portalului de intrare în peșteră se obsevă ruinele unei construcții de zid, o mică locuință agățată pe perete, ce a funcționat ca ,,birou vamal” al vămii de sare, asta prin sec.13, pe la 1256, cănd sarea se transporta de la minele din Ardeal spre Ungaria, cu plutele, pe Crișul Repede.

 

/VaduCrisului1/img_2371-j1.jpg

 

   Peștera Casa Zmăului are o lungime de aproape 100m, cu o galerie ușor ascendentă, pe talpa căreia se prelinge un firișor de apă lăptoasă, dar care face pe alocuri mici băltițe în care poți călca cu bocancul dacă nu ești atent.

 

/VaduCrisului1/img_2372-j1.jpg

 

   O imagine spre ieșirea din peșteră.

 

/VaduCrisului2/img_2377-j1.jpg

 

   Totuși eu continui să pătrund spre maruntaiele pământului și să fotografiez cu mijloacele mele modeste.

 

/VaduCrisului2/img_2380-j1.jpg

 

   La ieșirea din peșteră, în partea stângă cum ne uităm la perete, gasesc un alt traseu de,,via ferrata”.

 

/VaduCrisului2/img_2389-j1.jpg

 

   Se vede cum traseul urcă prin apropiere de ,,Vama Sării”...

 

/VaduCrisului2/img_2391-j1.jpg

 

   La ieșirea din defileu bifăm și micuța PEȘTERĂ PODIREUL II.

   De fapt e vorba de o despicătură în stâncă, ceva mai jos de nivelul rambleului de cale ferată.

   Prin peștera de 5-6m lungime iese la lumina zilei un firicel de apă, care e amenajat ca izvor cu țuțuroi și de unde am văzut că loclanicii vin să ia apă.

 

/VaduCrisului2/img_2253-j1.jpg

 

   Peștera se identifică ușor după înscrierea cu vopsea albastră de pe perete.

 

/VaduCrisului2/img_2255-j1.jpg

 

   Doar că galeria se înfundă repede și vreau să cred că nu e vorba decât de o colmatare a unui fost izbuc mai putenic.

    De obicei cursurile de apă subterane procedează așa, își caută un nivel de curgere cât mai jos, abandonând vechile niveluri, care devin astfel peșteri fosile.

   Poate că acum apele din peșteră pot curge direc în Criș...

 

/VaduCrisului2/img_2254-j1.jpg

 

   Revenim la mașina lasată în parcarea Pensiunii ,,Roua Muntelui” și pentru a ajunge în localitatea Șuncuiuș, din capătul din amonte al Defileului Crișului Repede, trecem peste dealurile din dreapta canionului (din stânga cum mergem noi acum) și după circa 6km ajungem într-o zonă a malului drept al Crișului Repede unde apare o mișcare turistică mai amplă, cu activități de rafting, caiace și cățărare.

   Pe malul râului e chiar și o plajă cu nisip...

   După încă 1km de mers cu mașina pe un drum pietruit ajungem într-o zonă unde Crișul Repede face o mare buclă spre malul stâng.

   Tocmai în aceasta buclă, pe malul celălalt (deci stâng) se deschide portalul imens al Peșterii Unguru Mare.

 

/VaduCrisului2/img_2396-j1.jpg

 

   PEȘTERA UNGURU MARE  se mai numește și Peștera de la Bolhac.

   Ea se deschide la baza unui perete vertical de aproape 250m înălțime.

   Pentru a se ajunge la peșteră se trece peste apele Crișului Repede pe o punte pe cabluri, punte care pare să porneasca chiar din pridvorul cabanei ghidului.

 

/VaduCrisului2/img_2399-j1.jpg

 

   Peștera Unguru Mare impresionează în primul rând prin dimensiunile portalului de intrare: 32m înălțime și 22m lățime.

   Sala imensă de la intrare se adâncește la aceste dimensiuni pâna spre 150m.

   Aici talpa peșterii e aproape orizontală și doar prin partea stângă se scurge un firicel de apa, într-un vad de vreo 2m adâncime.

 

/VaduCrisului2/img_2406-j1.jpg

 

   Peștera nu are speleoteme și nici măcar concrețiuni mai mărunte.

   Totuși ea vine înaintea vizitatorului cu informația că aici s-au găsit urme de locuire umană încă din neolitic, arheologii descoperind chiar în sala mare de la intrare artefacte constând din vase ceramice pictate, unelte de piatră cioplită și din os ascuțit.

   Mai în fundul peșterii, în locul numit ,,Galeria Sacră”, a fost desoperită o necropolă din perioada bronzului.

   Alături de resturile de schelete umane au fost scoase la lumina vase ceramice, unelte de bronz și o remarcabilă mărgea de chihlimbar, de proveniență de pe țărmurile Marii Baltice.

   Semn că și atunci peștera era vizitata de turiști scandinavi (!)...

 

/VaduCrisului2/img_2419-j1.jpg

 

   Poate că sectorul vizitabil al peșterii depășește 200m lungime, după care, de la un balcon al pasarelei de acces, doar putem să privim cum galeria cotește brusc la stânga.

   Aici se pare ca peștera se desface în doua galerii suprapuse, cea inferioară sfârșind într-un sifon inpenetrabil.

 

/VaduCrisului2/img_2423-j1.jpg

 

   Un ungher al sălii mari.

 

/VaduCrisului2/img_2425-j1.jpg

 

   Spuneam că un mic curs de apă însoțește peștera pe partea stângă, interesant fiind aspectul albicios pe care îl ia o cascadă de mici dimensiuni, dar și patul albiei din aval de ea.

  Culoarea albicioasă a apei și a locurilor pe unde ea curge e dată de un mineral rar, numit crisit, endemic pentru Munții Apuseni, astfel că la prima vedere ai impresia că din măruntaiele muntelui izvorăște lapte, un fel de cafea cu lapte, adică un 2 în1...

 

/VaduCrisului2/img_2440-j1.jpg

 

   La întoarcere trecem din nou pe puntea metalică și revenim la mașina lăsata lângă o tabără de corturi a unor cățărători ce tocmai terminaseră joaca pe peretele de calcar alăturat.

 

/VaduCrisului2/img_2443-j1.jpg

 

   De la Peștera Unguru Mare ne întoarcem pe drumul pe care am venit și după vreo 300m găsim o altă punte metalică aruncată peste unda apei, punte ce conduce spre intrarea pe Valea Mișidului și spre Peștera Unguru Mic.

 

/VaduCrisului2/img_2449-j1.jpg

 

   Imediat de la capătul de pe malul stâng al punții facem stângă și ne luptăm voinicește cu un pluton compact de urzici cu sămânță. Din acelea care îți fac basoreliefuri pe piciorul gol...

   O mică ridicatură și suntem deja în fața portalului de întrarea în PEȘTERA  UNGURU MIC.


   /VaduCrisului2/img_2452-j1.jpg

 

   După o galerie de dimensiuni numai bune pentru a fi străbătută lejer, se dechide o sală mai mare, pe pereții careia apar scurgeri de mont milck impregnat cu minerale roșii de oxizi de fier și de bauxită.

 

/VaduCrisului2/img_2457-j1.jpg

 

   Peștera are o singură galerie liniară și ușor ascendentă și abia după aproape 100m aceasta se îngustează și cotește ușor spre stânga.

 

/VaduCrisului2/img_2464-j1.jpg

 

   Apoi meandru spre dreapta impune la târâș...

 

/VaduCrisului2/img_2465-j1.jpg

 

   Pe tavanul peșterii vedem frumoase scurgeri cu forme între stalactite și draperii colorate...

 

/VaduCrisului2/img_2471-j1.jpg

 

   Ieșim din Peștera Unguru Mic cu impresii mai bune decât cele produse de hudubaia Ungurului Mare...

   E suficient de lungă și tapetată cu formațiuni de calcit colorate. Și e de dimensiunile la care îți reprezinți mintal de obicei noțiunea de peșteră.

   Mai mult, între cele două peșteri surori se pare că ar mai fi și Peștera Napiștileu, cu un aliniament asemănator cu cel al Ungurului Mic, adică paralel cu Valea Mișidului.

 

/VaduCrisului2/img_2474-j1.jpg

 

   Și, văzut din interior, portatul Ungurului Mic parcă ar semăna cu cel de la Peștera Moanei, cu deschidere aceea mica din stânga...

 

/VaduCrisului2/img_2487-j1.jpg

 

   Și la Peștera Moanei se ajunge chiar pe aici, pe Valea Mișidului.

   Știu asta acum, când scriu jurnalul, dar când a trebuit... nu știam. Dar despre asta, într-un alt jurnal...

 

/VaduCrisului2/img_2489-j1.jpg

 

   Da, asta e cărarea de pe Valea Mișidului...

 

/VaduCrisului2/img_2490-j1.jpg

 

   Trecem puntea pe cabluri înapoi și revenim la mașină.

   Mergem spre aval cam 500m și vedem o a treia punte metalică...

   E cea care ne trece peste Crișul Repede pentru a ajunge în zona Peșterii Vântului.

   Ajunsi pe malul celălalt vedem că am parcat exact sub un traseu de ,,via Ferrata”, unde își fac de treabă câțiva cățăratori.

   ,,Sa nu dați piatre pe mașină, că va ia mama-dracu pe toți!”

 

/VaduCrisului2/img_2494-j1.jpg

 

   PEȘTERA VÂNTULUI ar trebui să se deschida la baza unui perete de calcar ascuns printre copaci, cam la 200m distanță de apele Crișului Repede.

   Spun ,,ar trebui” deoarece intrarea în peșteră e foarte bine restricționată, aici turnându-se un planșeu de beton orizontal peste forma adâncită a văioagei.

   Un chepeneag încuiat constituie acum intrarea verticală în peșteră.

 

/VaduCrisului2/img_2500-j1.jpg

 

   Peștera Vântului a fost desoperita în anul 1957 de către ing. Bagameri Bela.

   Numele și l-a luat de la curentul de aer care iese (sau intră) din peșteră. S-a crezut inițial că acesta provine din accesul aerului printr-o a doua cale de acces, ulterior înțelegându-se că vântul cu pricina provine doar din diferențele de temperatură și presiune a aerului din interior și din exterior.

   Peștera Vântului are cel mai lung traseu subteran cunoscut în carstul românesc, lungimea acestuia crescând în timp, odată cu noile expeditii organizate în această adevărată piatră de încercare a speoplogiei românești.

   Astfel, dacă descoperitorul anunța în 1957 că peștera are 500m lungime, astăzi lungimea tuturor galeriilor descoperite depășește 57km.

   Mai mult, Peștera Vântului fiind una activă, s-a arătat că apa care străbate golul subteran ar proveni din Peștera Izbândiș, de la marginea de sus a localității Șuncuiuș.

   Poate altă data voi ajunge la Vadu Crișului și Șuncuiuș mai bine pregătit și poate însoțit de cineva care să îmi dezvăluie și frumusețile din adâncurile Munților Pădurea Craiului.

   Deocamdată la Peștera Vântului e doar gustul amar al interdicției...

 

/VaduCrisului2/img_2499-j1.jpg

 

Și regretul că în clubul nostru montan, din care fac parte de-o viață, nu există  și preocupări de descoperire a frumuseților peșterilor...

  

 

  

 

 




Miercuri, 1 august 2018 - 11:27 
Afisari: 436 


Postari similare:





Comentariile membrilor (6)

senty
senty
(admin)

 
1
Superba zona, cat si jurnalul. Am fost si noi pe acolo, dar se pare ca la mica diferenta de timp Carpati.org

La pestera Vantului, chiar langa intrare (mai spre Cris) se poate sta in "bataia vantului" ce iese cu putere din perstera. Acolo fereastra e inchisa cu gratii/tevi astfel incat circulatia aerului sa nu fie oprita cand trapa de acces e inchisa.

Felicitari si multumiri pentru jurnal!


Joi, 2 august 2018 - 12:28  

gigicepoiu
gigicepoiu
Coarda
 
2
Multumesc pentru aprecieri! Iti dai seama ce rau imi pare ca nu am umblat impreuna prin locurile alea frumoase!...


Joi, 2 august 2018 - 13:17  

zentai
zentai
Coarda
 
3
La Peștera de la Vadu Crișului am o amintire dintre cele mai bizare. Când am ieșit din peșteră, un pic mai jos, pe lângă căsuța domnului cu bilete, niște olteni (după accent) puseseră de-un grătar!Urându-le inimă bună, am fost invitat cu pită și alte regionalisme, ce am aflat că-nseamnă ceapă și slănină, dar și cu o țuică! După un mic moment de îndoială am acceptat țuica, așa... vreo două țuiuri. Absolut bestială!...Mi-a luat jumătate de oră să arunc cu pietre în pârâul din vale și să-mi revin, căci în mod absolut ciudat îmi venea să cânt și simțeam cum, al dreacu', s-a împuținat și gravitația!
Pot zice că tare țuică a fost aia și-o căldură afară de te tăiai ca maioneza! Carpati.org

Felicitări pentru poze și pentru jurnal din locuri faine, faine de tot!


Comentariu modificat de autor!

Vineri, 3 august 2018 - 09:27  

senty
senty
(admin)

 
4
Carpati.org)
Gabi, sigur erau olteni? sau... sigur aia era tuica de la ei? Pe la ei, in general tuica e... apa de gura.


Vineri, 3 august 2018 - 12:26  

zentai
zentai
Coarda
 
5
Rog a se avea în vedere căldura năucitoare de-afară și entuziasmul de la ieșirea din peșteră (frig/umezeală/întuneric). Surpriza plăcută a primului păhăruț a crescut mândria și ospitalitatea gazdelor la nivelul unui al doilea păhăruț! Aveau o sticlă de 1 litru...la vedere! Am avut decența și inspirația să mă îndepărtez de locul cu pricina...c-o bucată de slănină într-o mână și-o ceapă în cealaltă! Mai târziu și mai jos am realizat că le țin în mână, pur prostește! Carpati.org
Eu socotesc c-a fost o vrajă! Dar jur că n-am băut în viața mea o țuică(de prună) mai bună! Carpati.org

Cu respect!


Vineri, 3 august 2018 - 12:37  

puiu_liviu
puiu_liviu

 
6
Superb jurnal...anul viitor ma voi ghida dupa el


Miercuri, 8 august 2018 - 12:47  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0677 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2018) www.carpati.org