Cautare:

Doneaza

Calendar

Decembrie 2018
LMMJVSD
12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31

Ianuarie 2019
LMMJVSD
123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031

Online

Vremea
Varful Prislop
Muntii Tarcu-Muntele Mic

Reduceri

Voluntar in Carpati - 2016

Homepage

Lista de discutii

Munții Pădurea Craiului: Peșteri în Cheile Cuților și pe platoul carstic Runc (Muntii Padurea Craiului)


   Am urcat în mașină înainte de ora 7 a dimineții de 14 iulie (E ziua Franței.).

   În aceasta ,,tură de descoperire” sunt singur, lucru care face și mai intensă aceasta chemare a necunoscutului.

   De aceată dată am prins drumul spre sudul Munților Pădurea Craiului și am mers vreo 60km pe DN76, de la Oradea până la Beiuș. Oho!... Municipiul Beiuș...

   La sensul giratoriu din mijlocul orașului fac stânga și merg pe un drum județean bun, mai întâi 10km până în Remetea, apoi încă 10km până în comuna Roșia.

   Lângă primărie opresc și un localnic mă îndrumă spre intrarea în Cheile Albioarei.

   E intrarea din aval, exact acolo unde se sfârșește satul Țarina, care și el ține de comuna Roșia.

   Deci după încă 3km opresc la intrarea în chei, cu gândul să fac aici mai întâi o tură de recunoaștere, pentru că nu știu dacă urcarea pe platoul carstic Runc se face pe aici, prin aval de Cheile Albioarei, ori 2,5km mai sus, la ieșire din amonte a cheilor.

   Și cum pe versanții de calcar ai cheilor se deschid o sumedenie de peșteri, îmi iau în rucsac și lanternele, dar și cizmele de cauciuc.

   Nu mă gândesc la ce surprize îmi poate rezerva ziua și fac greșeala să nu pun în rucsac și pachețelul cu mâncare și nici bidonul cu apă... Zic că au o fugă prin chei și mă întorc repede la mașină...

 

   CHEILE ALBIOAREI sunt săpate în calcare tithonice de pârâul omonim, pârâu care acum își pierde apele de suprafață în Ponorul Albioarei, numit și Ponorul Runcușorului.

   Chiar dacă sunt străbatute de un drum județean asfaltat, între localitățile Țarina și Bratca, zona e ofertantă și prin numărul mare de peșteri dezvoltate în ambii versanți.

  

   Intrarea în Cheile Albioarei. Se văd pe versanți intruziuni de bauxită în mixtură cu minereu de fier, de culoare roșiatică.

 

/Runc1/img_2514-j2.jpg

 

   Un semn convențional de peșteră, acel inconfundabil ,,omega”, desenat pe un stâlp electric mă anunță că în versantul drept se deschide o peșteră.

 

   PEȘTERA VACII se află la o înălțime relativă de aproape 50m față de drum.

   Hățașul urcă tare printre urzici și tufe de păducel, așa că nu prea am de ce mă ține. Iar în partea de sus trece și prin apropierea unui aven adâncit între câteva blocuri de piatră.

   Încă o traversare în diagonală spre dreapta și sunt în fața peșterii.

 

/Runc1/img_2516-j2.jpg

 

   Portalul de intrare în peșteră are dimensiuni apreciabile: 27x13m.

 

/Runc1/img_2522-j2.jpg

 

   Peștera Vacii este o peșteră fosilă, cu o sală mare la intrare. În continuare se definesc doua galerii: una ce se sfârșește într-o sală cu tavanul mai jos și o galerie usor ascendentă, ce duce spre fundul unui aven.

   Prin acest aven se pare că se comunica cu fundul unei doline de deasupra, loc numit de localnici Hârtopul Simioanii.

   Dar această galerie e închisă de un grilaj metalic.

   Peștera are o lungime a galeriilor de 138m și o extensie de 72m.

  ( De precizat aici că lungimea unei peșteri e considerată ca fiind suma lungimilor tuturor galeriilor, iar extensia e distanța în plan orizontal între cele doua extremități ale cavității.

   Fracția dintre lungime supra extensie dă coeficientul de ramificație al peșterii.)

 

/Runc1/img_2527-j2.jpg

 

   Ca imagine reprezentativa pentru Peștera Vacii sunt blocurile de piatră de sub arcada de intrare în peșteră.

 

/Runc1/img_2529-j2.jpg

 

   Revin sub portalul de intrare pentru o fotografie care să redea masivitatea pilonului pe care se sprijină arcada dinspre dreapta.

   Dealtfel peștera are o prispă larga în exterior.

 

/Runc1/img_2547-j2.jpg


   Cobor la drum prin ,,rapeluri” pe crengi de alun și ajuns jos caut, dar fără succes, Peștera Uricioșii, de pe versantul celălalt, undeva în drept cu Peștera Vacii.

   Merg mai departe prin chei și în dreptul unui abri întâlnesc o troiță.

 

/Runc1/img_2560-j2.jpg

 

   Pe acest versant stâng observ deschiderea PEȘTERII CRUCII la vreo 10m mai sus de drum.

  

/Runc1/img_2558-j2.jpg

 

   Cavitatea are doar o galerie de circa 20m, fără concrețiuni și cu pietre rotunde și frunze pe fund.

 

/Runc1/img_2559-j2.jpg

 

   Soarele patrunde cu greu în Cheile Albioarei datorită îngustimii lor, dar și datorită vegetației dezvoltată din belșug pe cei doi versanți.

 

   PEȘTERA DIN GALERIA DE MINĂ DIN CHEILE ALBIOAREI e ușor de reperat pe versantul stâng, la nivel cu drumul.

 

/Runc1/img_2579-j2.jpg

 

   La început merg prin galeria minei de bauxită.

 

/Runc1/img_2580-j2.jpg

 

   Cu tot cu galeria minei, peștera are 46m lungime, iar în partea finala e inundată.

 

/Runc1/img_2589-j2.jpg

 

   Întoarcerea la gura galeriei.

 

/Runc1/img_2596-j2.jpg

 

 

   Ceva mai sus apare pe versantul stâng o altă galerie.

 

/Runc1/img_2563-j2.jpg

 

   Dar pentru a o cerceta sunt nevoit să mă strecor înăuntru prin ochiurile unui grilaj de lemn.

 

/Runc1/img_2574-j2.jpg

 

   Spre capăt și această galerie e inundată.

 

/Runc1/img_2568-j2.jpg

 

   Aproape de ieșirea din chei descopăr pe partea stângă (geografic) PONORUL RUNCUȘORULUI.

   E locul de la baza versantului stâng unde apele pârâului din Cheile Albioarei intră în subteran, astfel încât pe toata lungimea lor din aval cheile sunt seci.

 

/Runc1/img_2608-j2.jpg

 

   Locurile încep să se mai lumineze și înțeleg că în curând voi ajunge în capătul de sus al cheilor.

   Nu e motiv de bucurie. Dimpotrivă, sunt dezamăgit că nu am găsit PEȘTERA DE LA VALĂU, poate cea mai spectaculoasa din cuprinsul cheilor.

   Trebuia s-o fi văzut pe versantul drept, în spatele unui jgheab de adăpat vitele, din peșteră ieșind un firicel de apa captat la un  țuțuroi...

   Peștera are în partea din fund două galerii, astfel ca lungimea cumulată ar fi trebuit să ajunga la  vreo 260m.

   Și nici PEȘTERA JOFI nu am găsit-o..

 

   În capătul de sus al cheilor versantul stâng dispare ca prin munune, iar pe cel drept apare un izvor puternic, captat și denumit Izvorul Ceața.

   La izvor tocmai își umple multe bidoane de 5l un localnic venit aici cu un Suzuki mititel.

   Dau binețe și îl întreb cum aș putea ajunge la Pensiunea ,,Casa Tradițională”.

   ,,Vreți să ajungeți la căsuțe, la domnul Viorel?”

   ,,De fapt eu vreau să ajung pe Platoul Runc, la Peștera Ciur Izbuc...”

   ,,Să pun apa în mașină și vă duc eu până aproape de pensiune și de acolo vă arăt cum să ajungeți la peșteri.”

   Nu apucăm să plecăm că din chei vine un tractor mititel, cu un utilaj de întors fânul prins în spate.

   Se vede treaba ca tractoristul e nenea Sandu și îl întreabă pe nenea Victor dacă sunt srăin și unde vreau să ajung. Apoi se înțeleg între ei ca să merg cu mașina până sus pe Platoul Runc, de unde mă va lua cu tractorul și mă va duce exact deasupra peșterii Ciur Izbuc.

   Pe drum aflu că nenea Victor, cel care mă duce cu mașina, e tehnician veterinar, și asta când un localnic întâlnit în drum îl oprește și îi reproșeaza veterinarului că atunci când i-a însămânțat vaca i-a promis o vițică florie, și de fapt a ieșit un tăuraș bălțat...

  

   Pentru mine lucrurile merg mult mai bine atunci când ajung în vârful dealului și din spate vine tractorul care mă va duce la peșteră.

 

/Runc1/img_2614-j2.jpg

 

   Urc pe fierătanele care fac legătura între tractor și utilaj, stau mai mult într-un picior, dar mă țin bine cu mâinile de grătarele de fier ce țin loc de geamuri laterale la cabină.

   Părăsim imediat drumul asfaltat ce duce la pensiune și prindem un drum de căruță spre stânga.

   Locurile sunt frumoase, cu multe culmi de dealuri, dar și cu gropi adânci între coamele lor.

   Urmăm un drum de căruță la fel de bun ca cel din copilarie, pe care mai răsturnam câteodată carul cu fân...

   Când mergem pe o culme, mai e cum mai e, dar când drumul deacurmezișul unei pante abia se distinge mă las cu totul la îndemânarea tractoristului.

   Omul abia dacă aruncă câte o privire la drum, fiind mai preocupat să se întoarca pe jumătate spre mine pentru a-mi vorbi la ureche.

   Pare la fel de neglijent cu drumul și atunci când urcăm câte un pripor și tractorul se oprește la jumătatea pantei, intră scuturat înr-antâia, apoi se ridica de trei palme de roțile din față.

   Dar totul pare să fie în ordine, nenea Sandu bombănind doar atunci când, din senin, se pornesc să se rotească și cele trei roți cu gheare ale utilajului... Să văd să nu-mi prind piciorul...

   Din câte îmi explică, înțeleg că tocmai dăm ocol ,,gropii” lungi în care se află cele două peșteri, iar după aproape un ceas ajungem la fâneața de 2ha a gospodarului.

   Aici are un adăpost de vară și o mică grădina de legume, repere tocmai bune pentru începutul coborârii spre peșteri.

   Pentru că aceasta fâneață se află chiar deasupra peșterii Ciur Izbuc. În partea cealaltă a fâneței, tot la adâncimea unei ,,gropi” intră în pământ apele Pârâului Tinoasa, ape care vor ieși dincoace sub forma Peșterii Ciur Izbuc.

 

/Runc1/img_2616-j2.jpg

 

   De pe fâneață iau o primă imagine cu platoul carstic Runc. Locurile nu sunt atât de tipice unui platou carstic pentru că aici dolinele sunt cam adânci și cam împădurite...

   Poftim de caută aici cele două peșteri surori!...

 

/Runc1/img_2618-j2.jpg

 

   După ce cobor fără potecă, ba chiar prin adevărate păduri de ferigi, ajung în cele din urma în fața PEȘTERII CIUR IZBUC.

   Peștera Ciur Izbuc este alcătuită din două galerii suprapuse, cea superioară fiind fosilă, iar cea de mai jos având un curs de apă activ.

   Galeria superioară, cu sălile Aragonitei, Gururilor, Urșilor și Sala Pașilor, este de mare importanță științifică, aici fiind descoperite urme de pași ale oamenilor preistorici.

   Acestea au fost datate ca fiind facute în podeaua de argila cu 36 500 de ani în urmă, o revistă americană de specialitate apreciind că ele sunt cele mai vechi din Europa și de aceeași vârstă cu alte urme de picioare similate din Tanzania .

   Suficiente motive ca zona să fie declarată rezervație științifică și gura peșterii să fie închisă cu un grilaj de fier.

 

/Runc1/img_2627-j2.jpg

 

   În zadar caut eu cu teleobiectivul ceva urme pe talpa peșterii...

 

/Runc1/img_2632-j2.jpg

 

   Cât fotografiam eu printre gratiile peșterii, am auzit în spate pași... Să nu zici că se întorsese omul preistoric să calce în noroi și pentru o fotografie cu aparatul meu.

   După tricoul gen uniformă am înțeles că domnul care s-a apropiat e un ranger de la WWF-România.

   Are un grup de copii la Pensiunea ,,Casa Tradițională” și a coborât la peșteri pentru a vedea dacă debitul de apă a crescut în urma ploilor.

   Împrteună pornim pe patul pietros, dar sec, al pârâului ce duce spre Peștera Ciur Ponor.

 

/Runc1/img_2635-j2.jpg

 

   Aici relieful carstic e format dintr-o dolină foarte lungă, de fapt o uvală adânca de vreo 50m și lungă de circa 800m.

   Apa care iese din Peștera Ciur Izbuc primește pe această porțiune ca afluent Pârâul Ciur, apoi pătrunde din nou în subteran în Peștera Ciur Ponor.

   Pe albie se merge greu, așa că ieșim puțin pe poienile din dreapta pârâului.

 

/Runc1/img_2637-j2.jpg

 

   PEȘTERA CIUR PONOR face parte dintr-un sistem carstic mai amplu, galeriile ei având o lungime totală de peste 20km, iar extensia în plan orizontal fiind de circa 7,7km, până la Izbucul Topliței de Roșia, locul unde apele subterane ale peșterii ies la lumina zilei, la baza Dealului Runc.

   Peștera a fost parcursă și cartată, cu toate greutățile reliefului subteran, printre care și 5 sifoane și este în prezent cea mai lungă străpungere hidraulică parcursă de om din țara noastră.

   Chiar dacă la intrare cursul de apă este firav și chiar temporar, în adâncuri există multe galerii confluente, care aduc în galeria principală apele din mai toate dolinele platoului carstic Runc, astfel încât la Izbucul Topliței de Roșia debitul devine considerabil.

 

   Portalul de pătrundere în peșteră.

 

/Runc1/img_2676-j2.jpg

 

   Încă de la intrare noul meu prieten, care se recomandă ,,Hombre”, găsește pe o lespede un harnașament complet de speolog.

   Ne sfătuim ce să facem cu el și credem că cel mai bine e să-l ducă la pensiune și pagubașului să-i lase un bilețel chiar în locul echipamentului.

 

/Runc1/img_2670-j2.jpg

 

   Ceva mai încolo găsim o formă ciudată, de ,,omidă”, care nu e decât un excrement de vulpe, acaparat de sporii unei ciuperci, în zona respectivă deja galeria nemaifiind luminată.

 

/Runc1/img_2655-j2.jpg

 

   Chiar dacă prima sala are mai multe firide laterale, apa ne conduce spre galeria principală, care se îngustează după prima sală.

 

/Runc1/img_2654-j2.jpg

 

   Mai jos e o galerie laterală scundă și câteva scurgeri parietale.

 

/Runc1/img_2672-j2.jpg

 

   În pârâiașul subteran descoperim și un răcușor maroniu, probabil intrat de curând în peșteră.

   Apoi, după circa 100m galeria peșterii e închisă cu un grilaj metalic.

 

/Runc1/img_2651-j2.jpg

 

   Ne întoarcem spre ieșire cu informația că cele două peșteri surori se pot vizita doar cu acordul custodelui Viorel Lascu, ce poate fi găsit la Pensiunea ,,Tradițional Casa”.

 

/Runc1/img_2664-j2.jpg

 

   Ieșim la lumina zilei și mergem prin dolinele de deasupra Peșterii Ciur Ponor.

 

/Runc1/img_2678-j2.jpg

 

   Peisaje deosebit de frumoase pe platoul carstic Runc.

 

/Runc1/img_2682-j2.jpg

 

   Drumuri care vin de nicăieri și se îndreaptă spre nicăieri, prin poieni și colbul roșu, cu oxizi de fier și bauxită, specific întregului areal al Munților Pădurea Craiului.

 

/Runc1/img_2686-j2.jpg

 

   O lumânărică și un peisaj frumos în dolina pe fundul căreia se află Peștera Doboș.

 

/Runc1/img_2694-j2.jpg

 

   Platoul carstic Runc se întinde între Cheile Albioarei la vest și Cheile Cuților la est.

 

/Runc1/img_2702-j2.jpg

 

   Pentru a pătrunde în Cheile Cuților prietenul ranger mi-a oferit vreo trei repere de relief, care urmate, nu fără emoții, mă coboară la intrarea din amonte a Cheilor Cuților.

 

/Runc2/img_2715-j2.jpg

 

   CHEILE CUȚILOR apar pe un afluent al Văii Roșia. Pereți de calcar înalți de circa 80-100m apar pe o lungime de 1,5km.

   Eu am patruns în chei prin amonte, pe o cărare ce coboară în diagonală spre vad. Pentru siguranță am marcat locul cu o săgeata făcută din bețe, dacă o fi cazul să gasesc poteca și pentru întoarcere, apoi m-am răcorit cu apă din pârâu și am băut fără grijă, pentru că printre pietre am văzut 2-3 răcușori, garanție că apa e curată.

   Dealtfel apa dispare repede în talvegul cu grohotișuri al văii.

 

/Runc2/img_2723-j2.jpg

 

   În cei doi versanți ai cheilor se deschid gurile câtorva peșteri.

   PEȘTERA CARE CÂNTĂ apare în versantul stâng, la o înăltime de 4-5m fața de firul văii.

 

/Runc2/img_2724-j2.jpg

 

   Doar că după 5-6m de la intrare galeria se continuă cu un puț aproape vertical, căruia nu-i pot vedea fundul în lumina lanternei.

   Se pare că peștera are 160m lungime, dar galeria tot cobară pâna la nivelul Izbucului Toplița de Roșia.

   Rămâne ca și cântatul să îl aud altadată...

 

/Runc2/img_2725-j2.jpg

 

   PEȘTERA FIULUI se afla tot pe versantul stâng. Ea are doua galerii, dintre care una uscată.

 

/Runc2/img_2756-j2.jpg

 

   Spre fundul galeriei uscate.

 

/Runc2/img_2765-j2.jpg

 

   Cobor mai departe, printre pereții din Cheile Cuților.

 

P2737/Runc2/img_2737-j2.jpg

 

   PEȘTERA LILIECILOR se află pe versantul drept al cheilor, la 8-10m înaltime relativă.

 

/Runc2/img_2748-j2.jpg

 

   După portalul de intrare tavanul coboară brusc. Dealtfel, când m-am cocoșat pentru a lumina fundul galeriei, mi-a fâlfâit pe la ureche un liliac...

 

/Runc2/img_2727-j2.jpg

 

   Mai la vale mai găsesc încă două guri de peșteră, dar pe care nu le-am putut identifica.

 

/Runc2/img_2741-j2.jpg

 

   Și aici talpa peșterii se continuă cu un aven.

 

/Runc2/img_2744-j2.jpg

 

   Un pinten al cheilor pare să blocheze valea.

 

/Runc2/img_2753-j2.jpg

 

   La ieșirea din aval a Cheilor Cuților se găsește un valău pentru adăpatul vitelor.

   Tocmai a trecut și un fluture în zbor...

 

/Runc2/img_2774-j2.jpg

 

   La ieșirea din munte Valea Cuților trece prin satul Ponița (Poienița).

 

/Runc2/img_2783-j2.jpg

 

   Nu ajung la străzile din sat pentru că deja întâlnesc un localnic ce se hotărăște să meargă cu mine cât mai sus, pe deal, pentru a-mi arăta direcția de mers pentru a ajunge din nou în satul Țarina și la intrarea în Cheile Albioarei, unde am lăsat mașina.

   Astăzi am constatat că e mai bine să umblii singur prin locuri necunoscute, localnicii dovedindu-se în acest caz cu mult mai săritori să te ajute la orientare.

   E clar că fară ajutorul celor 4-5 oameni întâlniti astăzi nu ași fi reusit să descopăr prea multe din locurile și peșterile pe care mi le propusesem la plecarea în tura.

 

   O depresiune carstică la poalele Dealului Runc.

 

/Runc2/img_2789-j2.jpg

 

   Trec peste deal prin câmpuri cu lapiezuri și alte păduri de ferigi.

 

/Runc2/img_2795-j2.jpg

 

   O altă depresiune carstică și după ultimul bot de deal.

 

/Runc2/img_2796-j2.jpg

 

   Apoi ajung să văd casele din satul Țarina, înșirate pe marginea drumului județean ce duce la Bratca, prin Cheile Albioarei.

 

/Runc2/img_2804-j2.jpg

 

   Încerc să ajung la dumul din sat, doar că locurile pe unde am coborât eu mă conduc în grădina unei case.

 

/Runc2/img_2810-j2.jpg

 

   În cele din urmă ajung și la intrarea în Cheile Albioarei, unde am lăsat mașina.

   E deja ora 14,00 și sunt deshidratat și hămesit de foame.

   Chiar peste pârâu e un izvor cu țuțuroi, așa că mă trag la umbră și mai văd și de mine...

 

/Runc2/img_2815-j2.jpg

 

   E abia trecut de miezul zilei și socotesc că ar fi suficient timp să dau o fugă și până la Peștera cu Cristale din Mina Farcu.

   Revin în centrul localității Roșia și lângă primărie găsesc un indicator spre peșteră.

   Un drum asfaltat, dar foarte îngust, ca o alee, mă duce până la baza Dealului Farcu, unde încep să urc câteva serpentine ale drumului.

   La căbanuța custodelui sunt deja strânși câțiva turiști români, francezi și polonezi, care asteaptă să iasă grupul intrat în mină.

 

   PEȘTERA CU CRISTALE DIN MINA FARCU e un gol subteran fară intrare sau ieșire, gol care a fost descoperit când galeria unei mine de bauxită a dat în golul peșterii.

   La intrare primim căști de protecție și vizităm mai întâi galeriile minei de bauxită Farcu.

 

/Runc2/img_2823-j2.jpg

 

   Galeriile minei se întind pe o lungime de aproape 1km, aici fiind adăpostit și un mic muzeu al mineritului în bauxită.

   Astfel, pe una din galerii se găsesc vagoneți de mină încărcați cu bucăți de minereu.

 

/Runc2/img_2827-j2.jpg

 

   Alături sunt probe de strat pe care inginerii geologi le scot pentru a evalua potențialul depozitului natural de bauxită.

 

/Runc2/img_2825-j2.jpg

 

   Dealtfel minereul de bauxită (cea din care se extrage mai întâi alumina și din alumină-aluminiu) se prezintă natural sub diferite texturi și culori, funcție de mineralele cu care se găsește în combinație.

   Cel mai adesea culoarea roșie a bauxitei e dată de oxidul de fier din minereu.

 

/Runc2/img_2832-j2.jpg

 

   Mergem prin galeria minei, spre fund, unde vom da în peșteră.

 

/Runc2/img_2834-j2.jpg

 

   Peștera cu Cristale din Mina Farcu a fost una de tip ,,geodă”, adica fără contact cu aerul de afară, condiție esențială pentru formarea cristalelor de calcit de pe pereții peșterii.

   Mai întâi vedem câteva speleoteme clasice, din depuneri de calcar.

 

/Runc2/img_2841-j2.jpg

 

   Peștera propriu-zisa are 160m, din care numai 60 sunt amenajați pentru vizitare, restul fiind doar pentru cercetări stiințifice.

   Asta pentru că această peșteră cu cristale de calcit este unică în Europa și a doua după una asemanătoare din Africa de Sud.

   Cristalele de un alb translucid apar sub forma unor excrescențe prinse de speleotemele de calcar.

 

/Runc2/img_2844-j2.jpg

 

   ,,Înmugurite” printre stalactitele din tavan...

 

/Runc2/img_2845-j2.jpg

 

   N-am avut ce face, a trebuit să pun mâna și apoi pe limbă, să mă conving singur că nu e vorba de gheață, ori de sare...

 

/Runc2/img_2847-j2.jpg

 

   Cristalele ,,înfloresc” îndeosebi în fisurile pereților.

 

/Runc2/img_2853-j2.jpg

 

   Aceasta e fotografia clasică a acestei peșteri, cea pe care o văzusem anterior și în alte reviste și saituri.

   Nu-mi venea sa cred că sunt și eu aici... Foarte frumos!

 

/Runc2/img_2854-j2.jpg

 

   Iluminarea peșterii se face discret, cu lumina rece a unor leduri, de baza pentru fotografie rămânând tot lumina de la lanterna mea și de la blitz-ul aparatului foto.

 

/Runc2/img_2857-j2.jpg

 

   Pasarela metalică se sfârșește sub forma unui balcon, de unde am luat o imagine mai amplă cu interiorul peșterii, dar și cu galeria îngustă ce conduce spre sălile Rezervației stiințifice.

 

/Runc2/img_2868-j2.jpg

 

   Ieșim afară, la lumina orbitoare a după-amiezei de iulie, dar cu convingerea că frumusețile pot străluci și în întuneric...

 

/Runc2/img_2877-j2.jpg

 

 

   Și, și de aceasta dată, cu regretul că nu fac parte dintr-un club de speologie, pentru mine chemarea frumuseților subpământene rămânând mereu vie.



 

/Runc2/img_2846-j2.jpg

 







/Runc2/img_2866-j2.jpg




 

 

 

  

 

  

 

  

 

  

 

  




Marți, 7 august 2018 - 14:48 
Afisari: 519 


Postari similare:





Comentariile membrilor (2)

senty
senty
(admin)

 
1
Pestera cu Cristale e superba, am fost si noi mai demult acolo. Din cate am inteles, mai e o sectiune vizitabila si pentru turisti, dar numai cu echipament special si cu aprobarile de rigoare, evident insotiti de un ghid. Partea faina este ca accesul in acea zona este printr-un put vertical, pe coarda Carpati.org

In alta ordine de idei, Lucian nu se mai baga in pesteri? Nu cred ca s-a lasat de placerea asta... chiar daca de ceva timp il vad mai des prin delta Carpati.org


Luni, 13 august 2018 - 22:04  

gigicepoiu
gigicepoiu
Coarda
 
2
In anul 2017 s-au amenajat pentru un speoturism mai special vreo 10 pesteri din Padurea Craiului:

http://www.bihon.ro/speoturism-10-pesteri-amenajate-in-padurea-cr
aiului/1878301

Lucian si-a inceput o frumoasa colectie de fotografii cu pasari de apa si nu numai.


Sâmbătă, 18 august 2018 - 11:26  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0687 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2018) www.carpati.org