Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Martie 2019
LMMJVSD
123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031

Aprilie 2019
LMMJVSD
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
2930

Online

Vremea
Varful Grindusu
Muntii Tarcau

Reduceri

Voluntar in Carpati - 2016

Homepage

Lista de discutii

MUGUREL ILIE – IN MEMORIAM



     E aproape imposibil de crezut că scriu aceste rânduri la trecut. Pentru cei care l-au cunoscut, Mugur se identifica total cu abordarea echilibrată a muntelui. A fost o lumină pentru mulți, iar cei care au avut onoarea să-l întâlnească au învățat de la el că muntele se gustă cu prudență și cu pași mici. Fără să aspire la mândria temerarilor marilor pereți, Mugur a dus explorarea văilor de abrupt și a crestelor la nivel de artă, o pasiune pe care a cultivat-o cu măiestrie pe parcursul a trei decenii. 



     În ciuda aclamațiilor primite, era un om deosebit de modest. Nu cred că l-am auzit vreodată vorbind cu superioritate ori mândrie nedisimulată despre vreuna din realizări. O făcea, în schimb, cu pasiune, menționând mereu condițiile în care s-a desfășurat parcurgerea ori măsurile preventive pe care și le-a luat. Pe lângă activitatea montană deosebită am aflat că era implicat și în activități de voluntariat, ca donator de sânge ori ajutor al unor copii defavorizați. 


     

     Când ducea oameni pe munte, o făcea de fiecare dată benevol, însă știa să-și exprime aprecierea față de cei care dădeau, din puținul lor, mai departe către alții. Nu cerea asta nimănui, el doar te plimba și îți explica locurile prin care treci, ce ai văzut și ce se poate face cu altă ocazie. În turele lui era nelipsită schița ori harta, de regulă realizată de el sau de Mircea Ordean, în țiplă de plastic, pe care o înmâna fiecărui participant. Căci pentru Mugur, actul de parcurgere alpină nu putea fi o experiență pur senzorială, ci și o conștientizare de către participant a mediului deosebit în care calcă. Iar dacă, la rândul tău, împărtășeai cu alții cele înțelese, te bucurai de privilegiul de a fi invitatul unei alte incursiuni în abrupt. Cum spune o vorbă, la început dai din ceea ce ai; apoi, după un timp, dai din ceea ce ești.



/Mugur/1540.jpg

Mugurel Ilie




   L-am cunoscut pe Mugurel în iunie, 2013. La sfârșitul acelei luni l-am însoțit într-o tură postată pe Carpați pe brâurile sudice ale Morarului. Atunci am urcat împreună Valea Bujorilor și tot atunci a fost singura dată când l-am văzut panicat: abia ieșisem de pe vale și mă trimisese să merg în față, lucru pe care îl făcea deseori, deopotrivă pentru a te lăsa să descoperi singur zona cât și pentru a încerca să dibui de unul singur continuarea traseului. Mi-amintesc că m-am trezit pe un sol foarte friabil, cu niște bulgări de pământ, foarte sfărâmicioși, presărați cu bolovani cât o minge de rugby. Doi dintre aceștia au plecat de sub picioarele mele și mi-aduc aminte cum, îngrozit, Mugur a strigat la mine să casc ochii, în timp ce cataroaiele au trecut la nici 30 cm de casca lui. Din fericire nu am rămas decât cu sperieturile. Traseul a continuat un pic pe Brâul Mare, apoi pe Creasta Ascuțită și mai departe pe Brâul Acelor. Aflându-ne în iunie, am întâlnit sumedenie de flori. De pe versantul din Morar al Văii Cerbului, Mugur ne-a prezentat văile de abrupt care se vedeau „peste drum”: Seaca Coștilei,  Țapului, Urzicii, Caprelor, Priponului și Căldarilor, succesiune devenită rapid poezie, precum șirul munților vulcanici (Oaș, Gutâi, Țibleș..).



/Mugur/10.jpg

Echipa la baza Văii Bujorilor



/Mugur/15.jpg



/Mugur/20.jpg

Înainte de Creasta Ascuțită



/Mugur/21.jpg

Coborârea spre Cerb



     Entuziasmul meu era uriaș, dat fiind faptul că îi tot urmăream turele și postările. Am avut ocazia să interacționăm destul de mult, sfătuindu-mă foarte discret să nu fac salturi prea mari, fără a mă descuraja câtuși de puțin. Pe drumul de întoarcere în mașina sa am fost doar noi doi, având ocazia să-l întreb direct tot felul de lucruri despre trasee, echipament, mod de abordare etc. Feedback-ul său pozitiv a făcut ca doar cinci zile mai târziu să îl însoțesc pe Eugen într-o nouă tură în abrupt, după ce acesta se interesase în prealabil de mine la „Atotștiutor”.



     În toamna aceluiași an s-a organizat marea întrunire din Piatra Craiului, la cabana Valea lui Ivan de către Eugen Horjea, avându-i coorganizatori pe Mugurel și pe Sorin Borza. Am fost și eu prezent, deși eram ca un cățel mic și gălăgios printre veterani. S-a discutat mult și constructiv despre trasee alpine, echipament, siguranță, prevenție, iar împătimiții obișnuiți ai nemarcatelor au avut la dispoziție un cadru ideal pentru a se cunoaște și a face schimb de experiență.



/Mugur/25.jpg

Peretele Piscului Rece



/Mugur/30.jpg

Cine nu-l cunoștea pe Mugur putea să-și dea seama ce forță de polarizare are acest om judecând și numai după ce oameni putea să adune în jurul său.



În poză, de la stânga la dreapta, în picioare pe ultimul rând: Tibi Buzdugan, Alex Anton, Petru Enoiu, Paul Dumitrescu, Alex Crânguș, Sorin Borza, Mugur, eu, Miruna Iancu, Sorin Stan, Alex (alekstar); rândul din față: Zelma Ivan, Rodica Dumitrascu, Vlad Borza, Andreea Soare, Alexandrina Nicolescu; pe vine : Dana Botezatu, Iuliana Marchian, Gabriela Gomoi 



/Mugur/40_hornul_de_la_cerdac.jpg

Hornul de la Cerdac. A nu se confunda cu Hornul din Cerdac



/Mugur/50_hornul_din_cerdac.jpg

Hornul din Cerdac. A nu se confunda cu Hornul de la Cerdac




   2014 a adus cu sine și prima tură serioasă de iarnă în abrupt, în care, fix de Mărțișor, l-am însoțit pe Mugur în abrupturile Coștilei. Am urcat pe Valea Gălbinele, făcând trecerea prin Strunga Gălbinele în Valea Scorușilor, din care am ieșit sus în platou. 



/Mugur/60.jpg

Mugur în plină acțiune în Strunga Gălbinelelor





     Pe Scoruși panta accentuată (frecvent peste 50°) și zăpada bocnă, de ne-am omorât gambele și ne-au ruginit frontalii, au solicitat puternic aptitudinile alpine. Mugur ne povestea cum, la începutul fiecărui sezon hivernal, se ducea cu echipamentul de iarnă undeva, pe un vâlcel mai prietenos, și exersa de câteva zeci de ori oprirea în piolet, cu fața în sus, în jos, din lateral. Din platou am coborât pe Valea Albă, singura oară în care am parcurs complet această vale.



/Mugur/70.jpg

 


/Mugur/90.jpg

Echipa la final de traseu: Sorin Stan, Claudia Brînzan, eu, Mugurel și Marius Florea. Cu Crissie și cei doi băieți din dreapta ne-am întâlnit pe Take Ionescu. 





     Luna iulie a fost una deosebit de bogată din punct de vedere alpin pentru mine, iar prima ieșire a fost cu Mugur pe Brâna Aeriană, abordată inedit nu de la Refugiul Coștila, cum se obișnuiește, ci dinspre Valea Albăžprin Circurile Văii Albe, un gen de traseu spre care Mugurel a manifestat o predilecție aparte (bine ascuns, cu nenumărate puncte unde poate fi pierdut de către un amator, presărat cu jnepeni, stânci, pasaje de cățărat, brâne expuse, ce să mai, un deliciu pentru pasionații de bucegăraie și crăism).



/Mugur/110.jpg

Pe Aeriană






/Mugur/100.jpg

cu Mugur era ceva foarte comun să vezi minunății sau rarități botanice 


/Mugur/101.jpg


sângele voinicului – nigritella rubra



/Mugur/102.jpg

ghințura – gentiana verna




/Mugur/103.jpg

rhododendron myrtifolium





     Tot în acel iulie mănos de 2014 a venit marele festin – turul de forță din Bucegi, propus de Eugen Horjea, dar la care Mugur a avut o contribuție semnificativă, inclusiv prin prezența sa la două din cele trei ture redutabile desfășurate în abruptul prahovean. Avea să fie ultima tură de asemenea anvergură postată pe Carpati.org (eu și Andrei Badea am avut o tentativă similară trei ani mai târziu, dar, din motive mai mult sau mai puțin evidente, ea nu s-a bucurat nici pe departe de același interes). Mugur ne-a însoțit pe Acele Morarului și pe traseul din ultima zi, marcă proprie M.I., în care am parcurs Brâul Hornurilor, am trecut apoi pe versantul Portiței și am urcat ceea ce se cheamă Cheia Brânelor. Au fost multe momente frumoase și memorabile în acea tură care merită redate mai pe larg cu altă ocazie.



/Mugur/120.jpg

Mugur alături de alt meșter al abruptului - Eugen





/Mugur/130.jpg

Ice bucket challenge :))





/Mugur/135.jpg

Mare bucurie – ne pregăteam de Ace





/Mugur/150.jpg

Înainte de Acul Mare





/Mugur/152.jpg



/Mugur/190.jpg

Au mai fost și alții pe Ace, tot cu Mugurel.. :D



/Mugur/153.jpg

Oare e vreo persoană care l-a însoțit pe Mugur măcar o dată și nu cunoaște coarda asta galbenă ? :) 






/Mugur/154.jpg



/Mugur/155.jpg

Poza de grup la final de traseu; în spatele nostru, deși neghicibil, e Tunelul Morarului



/Mugur/160.jpg

Un pas delicat pe Brâul Hornurilor, pare-mi-se la intersecția cu Albișoara Crucii. Ehehei, ce tură aveau să facă domnii din imagine pe aici, niscai luni mai târziu )) 



     În noiembrie ne-am reunit iarăși în Piatra Craiului, de data aceasta la Plaiul Foii, pentru o nouă sesiune de discuții aprinse pe tema siguranței alpine și a acestui gen de trasee. Am regretul de a nu îl fi însoțit pe Mugur în ziua dedicată traseului alpin, pentru că în mintea mea pricepusem că se duc pe nu știu ce brâu mai sărac în pasaje tehnice, astfel că am mers cu Sorin Borza, Emil și Zelma pe Padina lui Călineț. Ghinion – ceilalți, conduși de Mugur, au ajuns pe la fosta scară de lemn și au coborât pe Vâlcelul Trecătorii Forțate, locuri de care m-aș fi îndrăgostit rapid. Pe cel din urmă aveam să pășesc cu Daniel Mihalache în vara următoare, la indicațiile oferite telefonic de Mugur cu precizia unui ceas elvețian, în urma cărora în mai puțin de 75 min eram de la bifurcația BA – TA la refugiul Diana (Mugur avusese grijă să îmi comunice în detaliu punctul de unde scapă, aproape vertical, tunelul printre jnepeni, punctul cheie al traseului).



/Mugur/180.jpg

Iac-așa se-agață corect sfoara în cuier





/Mugur/185.jpg



      Tot în Piatra Craiului, mai bine de un an și jumătate mai târziu, la sfârșit de mai, 2016, ne duce Mugur pe un Brâu cu Scoruși, bine cotlonit pe deasupra Brâului de Mijloc. Nu puteam să nu mă întreb oare câte zeci de astfel de trasee o cunoaște omul ăsta prin Crai, nu degeaba Eugen îi spunea „Atotștiutorul”; pe lângă aptitudinile din teren, Mugur era ajutat de o memorie fantastică, una care îi permitea să descrie cu lux de amănunte fiecare bucățică explorată de teren.



/Mugur/219.jpg

Pe Brâul cu Scoruși





/Mugur/210.jpg

Nu bat pân’acolo, dar parcă îl văd pe Mugur





     2017 a fost ultimul an în care am mers pe munte cu Mugur. Mai întâi pe final de august, când am parcurs împreună cu el și cu Mirela Valea Seacă a Caraimanului (până la întâlnirea cu Brâna Portiței), apoi am mers pe Brână până în Jepii Mici, pe care am coborât. Aceasta fusese o invitație personală de la Mugur, ca o răsplată la organizarea unei ture pe nemarcate în Bucegi, împreună cu Andrei. Aceste invitații deosebite, la care puțini aveau acces, erau modul de mulțumire al lui Mugur pentru cei care încercau să ofere mai departe din ceea ce primiseră, de la el și de la alții. Niciodată nu forța pe nimeni să descrie sau să ducă oameni, ba chiar ne repeta importanța selectării riguroase a celor care calcă în abrupt. „Am dus oameni pe munte care acum nu mai sunt” povestea cândva, iar cu altă ocazie l-am auzit zicând „prefer să refuz zece oameni despre care nu am siguranța că s-ar descurca, deși e posibil să se descurce, decât să iau un singur om care să nu facă față”, cuvinte care ar trebui să dea de gândit oricărui organizator de ture alpine. Ne povestea și de băiatul său, Matei, pe care l-a încurajat să facă sport, dar nu alpinism, acesta necesitând în primul rând maturitate dar și o chemare interioară pentru a fi practicat într-o rezonabilă siguranță.



/Mugur/250.jpg



/Mugur/260.jpg



/Mugur/270.jpg

Coarda mea încă era prinsă pe rucsac )) 





     Ultima tură pe care am avut șansa să o parcurg împreună cu Mugur a fost anul trecut, în Cozia, superb îmbrăcată în hainele colorate de toamnă. Ne-a însoțit și Daniel Stănescu, de asemenea apropiat al lui Mugur. Deși ajunsesem în masiv de câteva ori, Mugur ne-a surprins încă o dată cu niște cotloane impredictibile, o Punte a Iadului care se strecura prin locuri iubite mai degrabă de caprele negre, o Grădină a Zânelor cocoțată într-un măiastru turn de stâncă, plasat ideal pentru a-ți clăti ochii cu minunățiile pastelate din jur, sau o Frunte a Oii care urcă în văzduh peste stânci presărate cu pini falnici. Am fi vrut să atacăm și cupola verticală a Bulzului, dar durata restrânsă a zilei de toamnă ne-a coborât pașii spre Stânișoara și Turnu.



/Mugur/280.jpg



     Anul acesta nu s-a întâmplat să ne sincronizăm. Îi propusesem să parcurgem împreună Creasta Coștila-Gălbinele, însă m-a refuzat politicos motivând că în prima jumătate a anului nu se mai cățărase mai deloc. Cu trei decenii de experiență în spate, Mugur știa că nu doar realizările trecute sunt garanția unei parcurgeri reușite, cât și condiția fizică și antrenamentul din prezent.


     Pentru ceea ce a făcut Mugurel pentru noi, aceia care am avut șansa de a-l însoți fie și măcar o dată în viață, dar și cei care au mers pe baza descrierilor sale, mulțumirile directe nu mai pot veni. În schimb putem duce spiritul său mai departe, cultivând informarea riguroasă, obiectivă și descriind, în măsura abilităților fiecăruia dintre noi, trasee pentru alții, sau ducând alți participanți în siguranță pe munte. 


     Mugurel se numără printre ultimii corifei ai traseelor de abrupt, ai locurilor spectaculoase unde priveliștea se schimbă „la trecerea dintr-un brâu într-altul, dintr-un decor în următorul, cu fiecare pas”. În urma lui rămân bogate scrieri despre trasee, unele și azi cvasi-necunoscute. Poate ar fi un lucru frumos dacă scrierile sale ar fi culese și publicate într-o cărticică, la a cărei apariție am putea contribui material. În mai multe rânduri l-am auzit vorbind de o monografie a Craiului, una actualizată, la care incursiunile sale văratice anuale în masiv erau menite să mai arunce puțină lumină pe această bijuterie alpină autohtonă.


     Mugur ne-a oferit tuturor o părticică din munte și din el, bucurându-se sincer când aceasta prindea formă în alți montaniarzi. Iar în a șaptea zi, pentru că era istovit, s-a dus să moară puțin...



/Mugur/000.jpg

Mulțumim, Mugur ! 





https://www.youtube.com/watch?v=VePaI3jX4Sk



Luni, 17 decembrie 2018 - 23:58 
Afisari: 1,610 


Postari similare:





Comentariile membrilor (6)

mar1us
mar1us

 
1
L-am cunoscut pe Mugurel in tinerețea lui când am mers împreuna,in prima lui tura,iarna pe Valea Costila acum foarte mulți ani in urma!
Pierderea lui neașteptata lasă in comunitatea montana un mare gol dar prin întreaga lui activitate alpina el o sa rămână veșnic in amintirea noastră!


Marți, 18 decembrie 2018 - 01:59  

baumwolle
baumwolle
(admin)

 
2
Mugur a fost pentru mulți dintre noi un mentor sau un maestru de abrupt. Locul său în comunitate va rămâne pentru mult timp neocupat, însă locul său din inimile celor pe care i-a călăuzit pe munte va fi mereu al său.


Marți, 18 decembrie 2018 - 06:55  

rivas
rivas
Caraba
 
3
Astazi Mugur ar fi implinit 51 de ani ....


Marți, 18 decembrie 2018 - 13:13  

neco
neco

 
4
Fie-i somnul lin !
Stie careva ce varsta avea Morar Ionut (scufitul _rosu) ?


Marți, 18 decembrie 2018 - 13:38  

horjeaeugen
horjeaeugen
Caraba
 
5
Multe ar fi de spus! Multe sunt de facut...IN MEMORIAM.


Marți, 25 decembrie 2018 - 19:33  

mihaita_39
mihaita_39
Busola
 
6
Citesc și mi-e atât de greu să cred deznodâmântul ...
Odihnească-se în pace !


Miercuri, 26 decembrie 2018 - 15:51  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0711 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2019) www.carpati.org