Cautare:

Doneaza

Calendar

Iunie 2017
LMMJVSD
1234
567891011
12131415161718
19202122232425
2627282930

Iulie 2017
LMMJVSD
12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31

Online

Vremea
Varful Stevia
Muntii Baiului

Reduceri

Voluntar in Carpati - 2016

Homepage

Lista de discutii

Martie 2017: Viscolul și pierderea camerei (Muntii Ciucas)

Nu mai văzusem niciodată Munții Ciucaș sub zăpadă. Cu asta în gând, sâmbătă pe 18 martie la ora 7 dimineața eram deja plecați din București. Eram 5 de data asta: Vodă, Shaggy, Giulianni, Tifos și eu. Cu mașina parcată în nordul localității Cheia, la 10:00 am pornit pe dungă albastră spre Pasul Bratocea, urmând Vărful Ciucaș și înnoptarea la Cabana Ciucaș.


La început de traseu am primit binecuvântarea a doi șoimi ce făceau cercuri deasupra mașinii. 


În următoarele 20 de minute a început să ningă ușor. Știam că vremea nu se prezenta excepțional de bine în perioada respectivă. Traseul a început prin pădure, intersectând șoseaua din când în când. 


/Ciucas017/1.jpg


Pădurea prezenta puțină zăpadă la început și ușor, ușor am fost nevoiți să ne punem parazăpezile.


Din dungă am trecut în triunghi albastru după care l-am părăsit și pe acesta, ghidați de GPS și dornici de puțin off-road. 


/Ciucas017/2.jpg


11:40 -- Ne despărțim. Eu cu Vodă și Tifos urcăm spre intersecția cu șoseaua, iar Giulianni cu Shaggy urmează calea Izvorului Mioarelor.


/Ciucas017/3.jpg


Să nu uităm că oficial era primăvară.


/Ciucas017/4.jpg


Încetase ninsoarea pe când am ajuns iar pe șosea și la 12:05 eram la Pasul Bratocea, băieții de pe râu urmând să ajungă după scurt timp. Am mai profitat puțin de soare lângă șosea, până să începem traseul, știind și totodată văzând că în Ciucaș ninge sigur.


/Ciucas017/5.jpg


După o pauză de aproape o oră am luat-o din loc, spre munți.


În câteva minute era înnorat și începuse să plouă.


/Ciucas017/6.jpg


Am grăbit pasul, numai ca mai sus să fim întâmpinați de vânt. În depărtare vedeam obiectivul celei de a doua zi, Muntele Roșu, pe care urma să îl parcurgem pentru a coborî la Cabana Vânătorului și într-un final înapoi în Cheia pe sfârșit de zi.


/Ciucas017/7.jpg


Dinspre sud ne încântau privirile Munții Grohotiș, care formau ultima imagine clară a zilei.


/Ciucas017/8.jpg


13:55 -- Eram printre brazi la 1490 de metri altitudine când începuse iar să ningă ușor. Cu cât urcam mai mult, cu atât ninsoarea era mai serioasă. Vântul nu bătea, ceea ce era excelent. Fulgii cădeau spre pământ neclintiți, în linie dreaptă.


/Ciucas017/9.jpg


Cum am ieșit din pădure, am intrat direct în nor. Începuse să urle vântul și în felul acesta ne-am dat seama că am parcurs o distanță bună. Zăpada era mai mare și ne adânceam în ea până puțin peste glezne. La câțiva metri în jurul nostru se înălța un perete masiv aparent impenetrabil care își schimba culoarea din timp în timp, din alb în gri întunecat. A fost rapidă tranziția de la ninsoare la viscol.


/Ciucas017/10.jpg


14:45 -- Aflăm că mai avem două ore jumătate până la vârf. Cel puțin așa ne informează Direcția Națională de Marcat Trasee Montane (D.N.M.T.M.-ul). Cunoaștem că specialitatea lor este aprecierea timpului între obiectivele traseelor.


/Ciucas017/11.jpg


Brazii erau împodobiți pe jumătate de zăpadă viscolită, purtând urme clare ale direcției vântului. Nu știm câte grade erau exact, însă nu simțeam frigul. Eram în continuă mișcare. Urmele făcute pe traseu erau acoperite de zăpadă și nu se mai distingeau bine din cauza condițiilor.


/Ciucas017/12.jpg


Cu mici devieri de la traseu din cauza vizibilității reduse, ne găseam pe teren neumblat pășind în zăpadă până la brău, ghidați de GPS cu intenția de a intersecta traseul. Marcajele apăreau de nicăieri și ne confirmau poziția.


/Ciucas017/13.jpg


Încapsulați în timp și spațiu ne prezentam ca niște entități străine pe o pânză complet albă. Numai pașii lăsați în urma noastră indicau o direcție spre un punct inițial de pornire.


/Ciucas017/14.jpg


A fost o singură ocazie în care ne găseam coborând și ne dădeam seama că nu e în regulă. Grupul se spărgea, împânzeam zona și căutam indicii demne de urmat.Cu GPS-ul la pământ și abandonați de tehnologie, tratam problema instinctiv. Ni se părea normal să tot urcăm. Am găsit traseul bun. Zăpada de pe el crescuse și îți ajungea lejer până la genunchi. 


/Ciucas017/15.jpg


15:35 -- Ne decidem că nu mai are rost să atacăm vârful Ciucaș, din cauza viscolului și vizibilității reduse. În rest era frumos. Mărșăluiam cu zâmbetul pe buze prin iadul alb care făcea ca la distanța potrivită, cei din față să se prezinte ca niște siluete vagi și fantomatice. 


Timp de o oră a mai stat albul peste noi, apoi părea că ni se mai arată din peisaj.


/Ciucas017/16.jpg


În timp s-a simțit și oboseala adunată, cu trezirea la 5 dimineața, urcatul toată ziua și albul necruțător care se juca cu ochii tăi.


Odată cu ridicarea norului apăreau și brazii pe alături. Presupun că au fost pe lângă noi tot drumul.


/Ciucas017/16-1.jpg


Aveam frontalele la noi dar nu ne doream în mod special să ne prindă noaptea pe traseu. Astfel s-a instalat graba. Era ora 17:00 și socoteam că mai avem vreo oră și jumătate de lumină. Începeam să mergem robotic și nu mai schimbam multe cuvinte între noi. Mersul nu îl mai simțeam. Eram totuși puțin dezamăgiți că nu ne-a fost permis să atingem vârful Ciucaș în condiții favorabile.


/Ciucas017/17.jpg


17:33 -- S-a instalat iarăși albul complet, însoțit de vânt. Vântul purta particule fine de zăpadă înghețată pe care ți le izbea de față și în felul acesta te mai trezeai.


/Ciucas017/18.jpg


Din nou te îmbrățișa nimicul. Din nou aveam starea de confort, care era amplificată de oboseală. Se simțea foarte bine chiar și cu acel vânt cu gheață. Ne-am simțit norocoși că nu am prins nicio porțiune de gheață pe traseu. Poate asta a fost binecuvântarea șoimilor. 


18:07 -- Eram la marcajul care ne informa că mai avem 30 de minute până la cabană. Mai mult de lene n-am fi vrut să ne prindă întunericul pe drum. Cine mai stătea să-și dea ghiozdanul jos și să caute frontala...


/Ciucas017/18-1.jpg


Ceasul arăta 18:32 când am ajuns la cabană. Ținta era mâncarea caldă. Timpul în care am ajuns a fost bun. Se traducea în multă odihnă. Planul era să pornim mâine dimineață cât mai devreme.


/Ciucas017/19.jpg


După cele 8 ore jumătate de mers, ar fi fost totuși interesant să prindem și niște noapte.


Duminică, 19 martie, 07:15 -- Sună alarma lui Shaggy și sărim amândoi din pat. După niște mici pregătiri coborâm la micul dejun, fiind urmați de restul trupei după aproximativ o oră.


10:20 -- Am ieșit pe ușa cabanei. Dimineața era puțin mai senină. Vântul încă ne atenționa cu prezența sa și ningea cu fulgi rari.


/Ciucas017/19a.jpg


Norii erau plimbați foarte repede de vânt și uneori soarele mai prindea câte o gaură prin care să ne încânte. Fereastra nu dura mult și covorul gri pufos revenea deasupra noastră.


/Ciucas017/20.jpg


După o noapte bine dormită și câteva mese calde eram în forță. Am pornit la drum bine dispuși și entuziasmați. Traseul ducea în jos. Cu atât mai bine, ne încălzeam. După 5 minute de coborât am realizat că mergeam total greșit. Mai exact dungă galbenă greșit. Am făcut drum întors și am urcat iar spre cabană. 


/Ciucas017/20a.jpg


11:00 -- Eram iar în fața cabanei, mai obosiți și mai puțin entuziasmați comparativ cu jumătate de oră în urmă. Alte câteva țigări au fost fumate și am pornit pe drumul corect, marcat cu cruce roșie. Platoul se întindea în fața noastră, iar deasupra erau adunați norii supărați.


/Ciucas017/21.jpg


11:20 -- Vântul se mai domolise, iar ninsoarea încetase definitiv. 


/Ciucas017/21a.jpg


Brazii au început să ne ghideze drumul, plasați pe de-o parte și de-alta a traseului. Arătau superb. Nu erau foarte încărcați cu zăpadă, ci îndeajuns de împodobiți cât să îți încânte privirea, contracarând imaginea cerului încă predominant gri-închis, cu numai câteva petice lipsă prin care vedeai albastrul mult râvnit.


/Ciucas017/22.jpg


Nu numai priveliștea brazilor era încântătoare. Mirosul eliberat de aceștia te făcea să te oprești și să inspiri adânc, să te bucuri de el. Să nu fim ipocriți totuși. Am aprins o țigară imediat după ”Bă cât de frumos miroase..”. Băieții de oraș nu știu multe.


Shaggy și cu Giulianni erau cu mult în fața noastră.


/Ciucas017/23.jpg


Eu cu Vodă și cu Tifos urmam pașii făcuți de cei doi grăbiți. La un moment dat însă ne-am oprit între brazi, pentru că nu mai văzusem marcaje de ceva vreme. Pașii încă continuau în față. Am apelat din nou la tehnologie. GPS-ul spunea că am deviat de la traseu. Am strigat după Giulianni. Am strigat dupa Shaggy. Nimic. Aparent erau mult prea în față. Am așteptat oricum, gândindu-ne că tot pe pașii lor se vor întoarce.


/Ciucas017/24.jpg


12:00 -- După ce și-au confirmat greșeala cu GPS-ul, s-au întors și ei. Erau fericiți că au descoperit pe unde NU e traseul, eliminând astfel o variantă proastă și lăsând loc de găsit traseul corect. Nu eram departe de cabană. Și ei au urmat niște perechi de pași considerând că sunt în direcția bună. Numai că la un moment dat pașii au dispărut. 


/Ciucas017/24a.jpg


Ne imaginam că persoanele care ne vor urma și nouă urmele imprimate în zăpadă, vor merge pe aceași premiză, până când urmele se vor despărți, mergând puțin în sus, puțin in jos, puțin în cerc (fiind momentul în care Giulianni și Shaggy și-au dat seama că merg aiurea și au deviat încercând să găsească traseul) și într-un final se vor îndrepta spre direcția de unde au venit.


12:24 -- Eram din nou bine pe traseu. Punct pentru tehnologie! Vântul a revenit, iar fulgii au început să cadă iar din cer. Poate ningea, poate era zăpada din copaci, e discutabil. 


/Ciucas017/25.jpg


Cerul devenise întunecat și greoi iar împreună cu brazii forma imaginea unui tărâm sălbatic și rece.


/Ciucas017/26.jpg


12:45 -- Uitându-ne pe hartă, am realizat că am parcurs o distanță remarcabilă. Aproximativ o cincime din traseul din ziua respectivă. Eram foarte fericiți.


Glumesc, distanța era mizerabilă și nu eram deloc mândri de ea.


13:10 -- Eram la intersecția ”Cheia prin Culmea Buzăianu”. Pe același semn mai scria ”Cabana Ciucaș – 30 min”. Era destul de târziu. Pe lângă asta, se simțea un început de viscol în timp ce norul ne apăsa din ce în ce mai tare. Vizibilitatea scăzuse treptat.


/Ciucas017/27.jpg


13:15 -- La nici 5 minute de la intersecția cu Buzăianu, vântul a început să bată tare de tot. Îl simțeam puțin mai potent față de cel de ieri.


13:34 -- Viscolul devenea din ce în ce mai puternic. Mai aveam puțin până ”La Răscruce”, urmând apoi Vf. Zăganu. Zăpada era luată pe sus și izbită de corpurile noastre. În marea majoritate a timpului bătea din vest, dinspre Cabana Muntele Roșu. Însă i se mai schimba direcția și ne lua părțile descoperite ale feței prin surprindere.

   

14:50 -- Ajunși și trecuți de răscruce, ne continuam marșul spre Stația Meteo. Totul în jurul nostru era alb. 


/Ciucas017/28.jpg


Viscolul rupea de-a dreptul. Bătea numai dinspre partea de vest, cu atâta putere, încât eu la cele 92 de kilograme ale mele puteam să mă las pe partea din care bătea și eram susținut de vânt. Nu ne mai auzeam între noi decât țipând la distanță foarte apropiată. Cu o zi în urmă, țineam minte că un grup de la Cabana Ciucaș adusese vorba de vânt de până la 50 km/h. Oricare ar fi fost numărul de kilometri pe oră, nu am mai experimentat așa viscol.


/Ciucas017/28a.jpg


Ceața era atât de groasă încât abia ne mai vedeam la câțiva metri depărtare. Norii se mișcau incredibil de repede pe lângă noi. Au fost momente scurte când am zărit soarele printre nori, numai ca el să dispară imediat după și să fim iarăși aruncați în alb.


Se simțea și se vedea de parcă eram pe altă planetă. Pe una înghețată bine de tot și deloc primitoare.


/Ciucas017/29.jpg


Vântul bătea la fel de tare în mod constant. Zăpada îți ajungea aproape de genunchi și erai dezechilibrat dacă încercai să mergi drept. Trebuia mereu să te lași puțin aplecat înspre partea din care viscolea.


/Ciucas017/30.jpg


Am întâlnit un grup care venea din partea opusă, din Cheia, pe același drum. Ne-am ajutat reciproc, dezăpezind fiecare o parte din traseul celuilalt. Însă urmele lor nu au rezistat mult. Erau continuu lovite de zăpadă și într-un final acoperite. Era superb. Mie personal îmi plăcea la nebunie atmosfera. Mergeam cu zâmbetul pe buze, parțial înghețat. În orice caz, distracția abia începuse.


Băieții mergeau în față iar eu rămâneam în spate încercând să prind distanța potrivită cât să-i văd ca niște siluete vagi sau, să nu-i mai văd deloc. Era tare plăcut să fii singur în așa condiții meteo.


/Ciucas017/31.jpg


Eram la jumătatea drumului dintre ”La Răscruce” și Stația Meteo când Tifos a venit grăbit spre mine. ”Băă, cred că am pierdut camera!”. Era în jur de ora 14:00. Inițial nu l-am auzit prea bine. S-a apropiat de mine, mi-a spus scurt ce s-a întâmplat și a continuat spre răscruce, pe pașii noștri, gândindu-se că o să o găsească pe traseu. Pe restul nu-i mai vedeam, am aflat ulterior de la Tifos că i-a zis lui Vodă că se întoarce și să ne aștepte.


Eu m-am îndreptat în jos crezând că poate a fost luată de vânt și dusă în vale. Viscolul nu înceta deloc. La cum căutam, eram împins spre vale dacă mergeam drept. Zăpada era semi-înghețată și fără urmă de potecă.


/Ciucas017/31a.jpg


Tifos căuta pe traseu, iar eu mergeam în paralel cu el la câtiva metri sub linia traseului. Încercam să-l poziționez cu privirea din 10 în 10 secunde. De multe ori abia îl mai vedeam, ori din cauza vizibilității reduse, ori din cauza zăpezii înghețate propulsată de vânt direct în ochii mei.


După 5 minute, m-am întors pe traseu și mergeam spre el la răscruce. L-am găsit întors din drum, încă căutând camera. Mi-a spus că a prins din urmă celălalt grup, însă nu au găsit nici urmă de cameră. Omul meu era sigur că a pierdut-o de la răscruce încoace. La fel de sigur era că urma să o găsească undeva în urmele lăsate de noi, în timp ce eu presupuneam că a căzut și a fost luată de vânt, dusă departe în vale. Nu aveam timp de pierdut. Am continuat căutarea înapoi, spre Stația Meteo unde ne așteptam să fie restul trupei.


/Ciucas017/32.jpg


14:28 -- Aparent Vodă nu l-a auzit pe Tifos când acesta țipase spre el să ne aștepte, pentru că nu era nimeni acolo. Am așteptat în ea câteva minute, după care primesc un mesaj întârziat de la Giulianni: ”Sunt la stația meteo”. Apoi după câteva minute, primește Tifos alt mesaj: ”Vă așteptăm la Vf. Gropșoarele”. Foarte ciudat. Nu înțelegeam nici unul din noi de ce au plecat. Am convenit cu Tifos că le dăm de știre faptul că noi continuăm căutarea și ne vedem în Cheia direct.


/Ciucas017/33.jpg


Zis și făcut. Vântul urla în afara stației. Ne-am refăcut stocul energetic cu apă, batoane și țigări, apoi am ieșit din nou la distracție.


/Ciucas017/34.jpg


Eu am revenit în josul traseului în speranță că aparatul a fost luat de vânt și înfipt într-o... ceva. Slabe șanse, știu, dar merita încercat. Tifos continua pe traseu.


/Ciucas017/35.jpg


Au fost perioade când vizibilitatea creștea. Odată cu ea creșteau și speranțele că o să văd camera de culoare neagră. La fel au fost momente în care soarele ne lumina fețele înghețate. Scurte, în orice caz.


15:07 -- Eram din nou la răscruce. Nici urmă de cameră. Din buzunarul drept, cel îndreptat înspre direcția din care bătea vântul, scoteam al cincilea pumn de zăpadă viscolită. Ne întoarcem spre stația meteo cu aceeași tactică.


Eu pe jos, el pe sus. Urmele noastre erau deja semi-acoperite. Am prins mai senin puțin, dar vântul nu se lăsa deloc mai prejos.


/Ciucas017/36.jpg


Începusem să obosesc. Partea de sub traseu era plină de pașii mei disperați. Zăpada era până la genunchi și începuse să mă leșine. Aici am întâlnit albul. Am zis să abandonez căutarea de sub traseu și să urc spre Tifos. Îl vedeam. Cu ochii strânși și cu partea dreaptă a feței roșie de la proiectilele de gheață. Când am început să urc spre el, m-a cuprins norul. A venit deodată și dispăruse totul din fața mea. Era alb complet la câtiva centimetri în fața, spatele și deasupra mea. Eram complet acoperit. M-am oprit din mers mai mult de panică. Știam că în față urc spre traseu, dar cu privirea tăiată nu-mi plăcea deloc. Rădeam ca prostul. Nu mai experimentasem asta niciodată. A durat până în zece secunde, apoi norul a fost măturat de vânt în valea din spatele meu.


Ne-am intersectat aproape de stația meteo și acolo ne-am decis să ne întoarcem pentru ultima oară la răscruce, apoi să coborâm spre Cheia pe la Cabana Muntele Roșu.


15:37 -- Am abandonat orice speranță de a mai găsi camera, și de la răscruce am mers spre Muntele Roșu, în direcția vântului care nu obosise deloc. Am petrecut mult timp în viscol încercând să combatem soarta. Timp de o oră și 40 de minute am făcut cercuri pe acolo.


/Ciucas017/37__taiata_din_p3180044_film_mcenli_.jpg

Marcajul era triunghi roșu de acum încolo. Nu am scăpat de vânt. Acum își schimba direcția, bătea dintr-o parte și apoi din cealaltă. Dar nu mai reprezenta o problemă, aveam fețele antrenate. Mimica feței era înghețat-încruntată și a rămas așa o parte din drum. Încă nu stabilisem legătura cu băieții.


/Ciucas017/38.jpg


15:55 -- Am zis hop înainte să sar gardul. Vântul începuse să devină o problemă mai mare decât era sus. În mare parte din cauză că acum mergeam în direcția din care bătea. O mare parte din coborârea inițială a fost făcută cu spatele sau ușor pe lateral. Aveam fețele înghețate și usturau. Dar era nemaipomenit, ne plăcea ce-i drept. Brazii erau îndoiți de vânt și zăpadă.


/Ciucas017/39.jpg


16:20 -- Am intrat în pădure. Scăpați de vânt, am avut ocazia de a ne mai întinde fețele în liniște. Cu puține porțiuni de gheață, pădurea se prezenta frumos. În stânga zăream, ca la începutul excursiei, Muntele Roșu pe unde restul băieților coborau.


/Ciucas017/40.jpg


17:00 -- Eram la cabană. Imediat am pășit pe șosea și parcă nu mai știam să mergem pe așa teren ciudat. Începuse ușor să ningă. Atmosfera era liniștită. Eram ușor dezamăgiți de pierderea camerei, dar e doar o cameră. În schimbul ei am primit viscolul și timpul petrecut acolo. Sunt sigur că am fi uitat de cameră la un moment dat în viață. Dar de cele 90 de minute între ”La răscruce” și Stația Meteo, niciodată. 


Am ajuns la mașină cu puțin înainte de ora 18:00 și ne-am dus să-i colectăm pe băieți. Ei nu știau din ce cauză am ales să rămânem în urmă și să coborâm pe la Muntele Roșu. Era greu de crezut că s-a pierdut camera. Ulterior, când ne-am întâlnit cu toții, am comparat și mesajele trimise.


Tifos către Giulianni: Coborâm pe la Muntele Roșu.

Giulianni către Tifos: Sunteți terminați.


Ciucaș sub zăpadă? Da, am fost. A fost magnific.


/Ciucas017/41.jpg


Cu această ocazie apelez la voi, montaniarzilor. 


Dacă cumva ați fost în Ciucaș pe porțiunea de traseu dintre ”La Răscruce” și Stația Meteo și ați găsit un Cube Polaroid negru cu un selfie stick atașat, știți al cui e și am aprecia tare mult dacă l-am primi înapoi.


Ori, dacă l-ați găsit dar nu aveți sufletul mare, am aprecia la fel de mult dacă ne-ați trimite materialul de pe el.


Știu, visez cu ochii deschiși în cazul ambelor variante.


/Ciucas017/42.jpg



Duminică, 9 aprilie 2017 - 23:45 
Afisari: 1,411 


Postari similare:





Comentariile membrilor (3)

neco
neco

 
1
Ai dă capu' meu !!! Eu as fi murit demult ! Si nu de "Tifos", ci de epuizare ! Am facut o parte din traseul asta cand era vara si frumos, am mers ca un "Voda" deci, si tot m-am simtit daramat (ma rog, eu am si-o varsta).
Jos palaria baieti !


Luni, 10 aprilie 2017 - 10:05  

markbv
markbv

 
2
Arata super brazii aia prinsi in zapada spulberata de vant!

Daca nu ai recuperat camera poti incerca sa deschizi un topic la sectiunea Forum - Obiecte pierdute / gasite. Cine stie, poate e mai vizibil asa anuntul si ai noroc.


Vineri, 14 aprilie 2017 - 17:54  

leovit
leovit
Busola
 
3
Tare frate,,,merge zau ca merge la suflet...Tineti-o tot asa Carpati.org


Vineri, 14 aprilie 2017 - 20:21  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0747 secunde

The lyrics that count | GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante | Getamovie.org | Searchromania.net
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com | Patentsmania.com | Getacd.es | Design
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2017) www.carpati.org