Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Decembrie 2019
LMMJVSD
1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031

Ianuarie 2020
LMMJVSD
12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031

Online

Vremea
Varful Podul Calului
Muntii Buzaului

Voluntar in Carpati - 2016

Homepage

Lista de discutii

Ma dusei pe vale-n sus:) (Muntii Bucegi)



22-23 mai.


 O alta tura de suflet. Si de neuitat. Emotii si senzatii care m-au imbogatit, exact atunci cand aveam nevoie de ceva frumos. Si din nou singura. De la o vreme sunt salbatica? Nu, nicidecum, indragesc in continuare oamenii de treaba. Dar nu stiu de ce, viata imi tot arata, de la o vreme, ca uneori e suficient sa intind mana si sa iau. Si ca uneori nu are rost sa astept lucruri frumoase de la altii, ci mai bine ar fi sa cred in ceea ce eu insami pot sa-mi ofer.


 Imi doream sa mai merg in primavara asta pe o vale, pe zapada. Dar de unde sa mai fie atata zapada? Ma gandesc, intreb in stanga-dreapta si decid eu ca alternative nu-s multe, care sa fie sigure pentru priceperea mea. Planific sa merg cu Corina, ea zice pas pana la urma, asa ca raman singura cu ochii pe prognoze. De doua saptamani incoace si inca o saptamana de acum numai asta vad: dimineata ok, dup-amiaza ploi si fulgere. De ploaie nu ma tem, dar de blitzuri m-as cam feri. Deci trebuie sa fiu destul de rapida, sa-mi cam termin treaba inainte de sesiunea de blitzuri.


 Si incep sa simt ca e momentul. Ma mananca talpile, e clar. Cer parerea cui cred eu si da, primesc ok. Ar trebui sa-mi fie un pic teama. Incerc sa ma ascult cu adevarat. Sa simt ce-mi dicteaza instinctul. Din experiente mai triste am invatat sa nu ignor ceea ce-mi spune simtul acela mai special. Incerc sa-mi imaginez situatii dificile, de criza….dar simt ca oricat de mult as incerca sa iscodesc prin gandurile negre, ele sunt departe. Nici alunecand nu ma vad, nici ranita in vreun fel, nici ursul nu se intrezareste si nici in mijlocul furtunii nu ma pot vedea. O sa fie fain.

 Sambata seara tarziu, rucsacelul meu prinde forma. Dar ce forma:). E ca un pom de Craciun. Dilema de sezon: ce bocanci imi iau? Nu ma vad tropaind cu uriasii mei de iarna prin padure pana pe vale, dar nici cu cei de vara pe zapada de pe vale. De coltari ma gandeam eu ca nu prea e, dar ii iau cu mine, sa fie, si decid sa rezolv dilema bocancilor cu minimul de efort intelectual: o sa iau ambele perechi. O sa fac o vizita scurta sa salut lumea la Omu, asa ca am pregatit prajitura cu visine:). Stiu eu ca visinele sunt fructele favorite ale cuiva si imi place tare mult sa fac ceva dragut pentru bucuria marunta a oamenilor la care tin. Mai pun eu una alta acolo, in rucsacel, si iata-l:





/j3/foto_001.jpg



Dimineata senina, superba. Conduc pe drumuri pustii, linistita…E duminica, cu noaptea in cap, oamenii normali dorm. Eu nu:). Ascult muzica …Si ma ascult pe mine…las linistea sa ma cuprinda si sunt sigura, tot mai sigura ca va fi bine. Nu-mi pare rau ca-s singura. Voi fi cu gandurile mele si o sa pot savura in voie fiecare secunda petrecuta acolo. La 8 dimineata ciugulesc ultima furculita de paste cu branza, cocos si stafide, iam-iam(e ritual deja), verific de 3 ori daca am stins farurile si daca am incuiat masina, apoi iar verific daca am stins farurile si daca am incuiat masina si in sfarsit pornesc la drum, de la Caminul Alpin in sus, intrebandu-ma daca am stins farurile si daca am incuiat masina. Deh, am o varsta…


 Padure. Natura proaspata.


/j3/foto_005.jpg


Se aud doar triluri. In rest, o liniste adanca, odihnitoare; miros de verde; aburii diminetii vibreaza si valuri de lumina aurie se strecoara prin frunzisul umed. M-am abatut de ceva timp de la marcaj, merg in sus, pe poteca, fara sa ma gandesc prea bine daca sunt pe drumul bun. Dar sunt linistita. E unul din momentele acelea cand nici o ezitare nu ma incurca si pasii merg singuri pe unde trebuie, fara sa ma gandesc; eu nu fac decat sa ma abandonez acelui sentiment sublim de armonizare cu ceea ce e in jur. Imi place cand ma simt asa.


/j3/foto_006.jpg



Vreau sa fac poze. Dar nu inteleg ce-i cu acumulatorii mei. I-am incarcat, dar mi-i arata goi. Of! Nu insist, o sa-i storc in sus, pe vale. Si ma loveste salvator un gand si-mi vine sa rad de mine: telefonul meu stie sa faca fotografii, teoretic, dar n-am facut asta cu el niciodata. Eu si tehnologia, baba si mitraliera. Oricum, la cat de varza e, or sa fie pozele nasoale, dar macar daca dau nas in nas cu ursul, sa am dovada, sa nu creada lumea ca spun povesti vanatoresti. Eh, daca trebuie, o sa incerc, dar n-am chef acum de butonat…treaba mea e alta…si-apoi daca n-o fi sa fac poze, o sa raman oricum cu aminirile mele, nestiute de nimeni.


Dar stai, am spus mai devreme “urs”? Chiar, Laura, ar trebui sa faci ceva zgomot, sa canti, sa fluieri…Dar e prea faina linistea asta, de ce s-o tulbur? Nu ma indur… Si merg in tacere, umplandu-mi pieptul de aroma diminetii si a padurii crude.


Dar ce aud? Din vale, din stanga mea, latra niste caini, destul de aproape. Cum naiba? De unde? Si-i vad, hotarati sa ma alunge. Doi. Incep sa le vorbesc cu toata blandetea si cu convingerea omului bun, care crede ca nu are de ce si de cine sa fie atacat, daca nu face nimic rau. Ce naiva! Din fericire, de data asta credinta mea in echilibrul lucrurilor nu e zadarnica si cainii se linistesc si se intorc in vale, de unde se aud si ceva schelaituri de catelusi. Doar isi aparau puii, asadar.


Ma bucur mai departe de linistea mea, cand deodata aud cum trosnesc niste crengi un pic in spate, spre dreapta mea. Si iar, si iar…pasi seriosi de animal. Simt parul ridicandu-se cat e de lung…si mi-e teama sa ma uit intr-acolo. Arunc o coada de ochi, nu vad nimic, dar incep sa strig, apuc fluierul de pe rucsac si incep sa “doinesc” cu un fel de disparare. O iau din loc grabita, ma gandeam ca-i bine sa parasesc zona. Fac doar cativa pasi. Crengile inca trosnesc, de parca fiinta aceea merge o data cu mine. Si de-o data nu stiu cum simt ca-mi trece pe la spate ceva, ma intorc si vad o naluca maronie, robusta, dar eleganta, sprintena, fugind catre vale. Superba creatura. O ciuta. N-am apucat sa fac nimic cu aparatul, mi s-a taiat rasuflarea de teama in prima faza, apoi de incantare si de admiratie. Natura e la ea acasa si eu sunt din nou unde trebuie, ca sa vad ceva frumos. Ma cuprinde regretul ca am facut galagie si ca am deranjat fiinta asta de la treaba ei, dar nah, cu teama nu te pui, cand te cuprinde. Decid ca e bine sa fredonez ceva de acum, ca sa nu mai fie momente de criza: “Nu pot sa atiiiiing, cuvintele ce-ncet se sting,/ Nu pot fi altul decat sunt, /Ma inspaimant/ Suntem toti o apa si-un pamant…” ( Kumm). Nah, asta mi-a venit in minte, sper sa ma ierte fauna Bucegilor.

 Ma , dar merg cam de multisor. Unde e “cop-ciupul”? Asa zice Sergiu copacului cu ciuperci care se zice ca m-ar indrepta catre destinatia mea. Cop-ciupul nu-i, dar recunosc ceva ceva din locuri, si vad triunghiul galben invechit, semn ca sunt pe drumul bun. Stau linistita. A, uite si izvorul, patratul de piatra in care se aduna apa rece si buna. Se ramifica poteca, dar e clar ca eu merg la stanga, catre vale. Oare unde duce cealalta? La Costila, la refugiu?





/j3/foto_008.jpg


Urc serios pana la baza unei sanci si fac stanga. Pe aici cred ca cineva a dat iar cu vopsea peste triunghiul ala galben, ca prea e evident marcajul. O alta lume parca se deschide, e mai lumina, se raresc copacii, apare stanca printre crengi, sunt multe floricele.

/j3/foto_009.jpg


Ajung la un luminis de unde pot admira creasta Picaturii in toata splendoarea ei.



/j3/foto_010.jpg


Se vede in dreapta si iesirea din vale sus, in platou. Acolo o sa ajung eu, da, o sa fiu un punct acolo, pe Valea Alba. Si o sa ma simt bine.


/j3/foto_013.jpg



Merg pe o brana frumoasa, printre zade inmugurite si multe flori. Ce energie are locul asta! Ce-mi place, ce bine ma simt! Ciudat, vad cruci pe aici, dar eu ma simt bine… Aveam sa aflu mai dup-amiaza povestea trista a uneia dintre ele…si n-am sa inteleg cum se pot intampla lucruri atat de negre intr-un loc atat de frumos, desavarsit. Maretia stancilor ametitoare se imbina cu duiosia padurii si a florilor, peretii abrupti si haul de sub mine se armonizeaza cu blandetea potecii unduind printre copaci. Se vede cerul si se vede zapada de pe vale…am de toate aici, sa-mi bucur ochii si sufletul.


 Am mai trecut de doua ori in viata pe aici, si imi dau seama cat de relativa e perceptia noastra, in functie de noi insine, starea noastra, modul cum am evoluat, nevoile noastre. Am trecut candva, demult, cu vreo 4 ani in urma, printre primele mele ture pe munte, cand mergeam prima data pe o vale de abrupt si eram deja obosita si mi-era cam teama…N-am simtit atunci mare lucru din frumusetea si energia locului. N-am simtit nimic. Am mai trecut o data intr-o toamna, acum doi ani, intr-o perioada grea a vietii mele, foarte stresata si obosita, si tot asa, n-am inteles mare lucru din locul asta. Ce mult conteaza sa gust, sa respir frumusetea. Ce bine ar fi sa nu mai las nimic sa ma incuie pe dinauntru! Oare pe langa ce-am mai trecut, in viata mea, fara sa inteleg nimic?

 A fost un refugiu pe aici, pe sus, intuiesc locul, dar n-am timp de studiat terenul prea mult, asa ca ma indrept hotarata catre poiana “la verdeata”. Ma minunez din nou de maretia muntelui, admir peretele Vaii Albe, creasta Picaturii, incep sa ma intreb daca as avea cum, vreodata, sa ajung mai sus, mai aproape de perete, ma intreb oare cum e senzatia aceea, sa te uiti in sus exact de sub acel perete.



/j3/foto_017.jpg


Inspectez valea si sunt multumita asa, la o prima evaluare: zapada continua, limba de zapada chiar si la saritoarea Carnului, in stanga, nu e nevoie de ocolit pe valcel, … toate bune


/j3/foto_018.jpg



Incep deja sa urc un pic, cu gandul sa fac pauza acolo unde nu mai pot merge pe margine, pe uscat, si trebuie sa ma echipez. E clar ca nu-i de coltari, zapada e numai buna de mers linistit cu bocancii de iarna, dar fara sa te afunzi. Am si urme pe acolo, unele stiu ale cui sunt. Ma felicit ca mi-am luat bocancii astia cu mine, valea asta e exact treaba lor. Ma pregatesc de urcus. Aparatul foto vad ca ma ajuta, daca il rog frumos si-l deschid de doua ori, asa ca o sa fac si poze. Nu mi-a foame, dar beau jumate din apa din sticla, convinsa ca mai sus o sa completez cu ceva apa din zapada, ce curge in mod sigur pe acolo, pe stanci; n-o avea ea ce-i trebuie, dar o sa ma racoreasca. E cald, soare mult, simt ca nu pot rezista fara ochelari, bine ca nu i-am uitat. Insolatie n-o sa fac, imi pun oricum casca, mi-am jurat candva, cand am avut o trista ocazie, sa nu calc pe vai fara casca.

Am vazut eu ca unii isi fac poze singuri, asa ca zic hai, ma, sa-mi fac si eu una, n-o fi bai, cu valea. Ar fi fost fain sa se vada scanteia de bucurie si nerabdare in ochi, dar nu ma lasa lumina asta sa dau ochelarii jos, asa ca o sa ma multumesc cu o poza mai neexpresiva:).



/j3/foto_023.jpg


Si pornesc la ora 10. Un-doi-trei, un-doi-trei, ….mama, ce cald e… Obosesc cam repede, mai, sa fie, daca nu maresc pasul, ma prinde potopul pe aici, pe vale. Dar nu ma agit prea tare, ce-o fi, o fi, am chef sa ma simt bine, nu sa merg cu teama.


/j3/foto_026.jpg



/j3/foto_032.jpg



Vad jos un mare grup, la verdeata, pesemne vor urca in urma mea. Sper sa mai astepte, mi-e bine singura. Vad cum iau altitudine, ii vad tot mai mici si-mi place asta. Langa mine, peretele Albisoarelor plin de apa, curg cascade. Si pe valea mea clipocesc frumos fire de apa si stralucesc jucause.


/j3/foto_021.jpg


Mi-e asa de sete…dar trebuie sa mai am grija de apa. Am gresit, ma stiu Setila, dar am zis ca poate beau mai putina , daca ma straduiesc. Nu ma apropii de cascadele ce curg la doar cativa metri, podul de zapada e fragil la margine si n-am chef sa scap printre stranci. Asa ca salivez pana la o cascada care chiar ma lasa sa ajung la ea si sa ma racoresc..


/j3/foto_034.jpg


/j3/foto_035.jpg


Tot admirand, tot facand poze, nici nu simt cum ajung langa saritoare.


/j3/foto_038.jpg


O limba de zapada din stanga marelui bolovan ma scuteste de eforturi de ocolire, numai sa tina. Oi vedea eu la fata locului, o sa calc in urmele deja facute si n-am sa ma agit prea tare pe acolo, poate trec.


/j3/foto_049.jpg


Urcusul pana in dreptul bolovanului e un pic mai abrupt, cea mai abrupta parte a vaii, aici parca parca erau buni coltarii in picioare, dar nu e cazul, totusi, sa ma stresez cu ei, e suficient sa calc cu urme zdravene, sa infig pioletul cu simt, sa merg cu grija si sa nu fac miscari aiurea pe acolo.


/j3/foto_052.jpg


Trec usurel pe podul de zapada intarita si ies pe marele bolovan, la cucurigu. Admir…


/j3/foto_045.jpg



De acolo, stiu ca doar intr-un loc mai e posibil sa mi se intrerupa firul de zapada, dar oricum, acolo e usor de ocolit pe brane, dac-o fi musai. Prima data am fost pe valea asta tot asa, la sfarsit de primavera, era deja iunie, cred, si n-au mai fost saritori descoperite, de ce ar fi acum? Pe uscat, am mers o data pana la brana mare a Costilei si nu-mi aduc aminte alte saritori. Sunt relaxata deci, numai vremea sa tina cu mine.


De pe saritoare, vad ca a pornit si grupul de la verdeata. Vin cu spor, dar n-au cum sa ma ajunga, totusi. Ca nici eu nu stau degeaba. O iau din loc. He , ce aproape e cealalta saritoare. Pai si de acolo mai e un pic. Inaintez cu spor, anticipand bucuria iesirii in platou. Ajung si la al doilea hop si totul e ok, am si aici un pod de zapada care pare ca tine, daca nu joc tontoroiul pe el. Peste cateva zile, cred ca se strica podurile, incep sa se impuna ceva manevre, improvizatii, dar eu n-am astfel de griji acum. Exact la timp m-am pus in miscare.

 Dinspre peretele Vaii Albe intra in raza mea vizuala un mare nor negru, amenintator. Hm, deci vine.




/j3/foto_061.jpg



Acum nah, ce-o fi, o fi, numai sa nu fulgere. Stiu ce-am de facut. Daca e nasol rau, cobor, mereu ma uit inapoi si sunt sigura ca pot sa cobor. Daca o trebui, o sa astept sa treaca si o sa ies din vale in platou mai tarziu. E o vale prietenoasa, larga, nu e ca cele de se fac suvoi daca ploua si oricum, ma pot retrage din fir pe fetele cu iarba. In sus, zapada cinstita. Doar sa merg cu grija, sa nu alunec, dar daca nu ma simteam in stare de asta, nu mai plecam de acasa. Analizez periodic norul negru ce venea de deasupra peretelui si voia sa traverseze valea. Ma rog, mint, de fapt, ma opream sa-mi trag sufletul:).

Ciulind urechile sa aud eventualele tunete care din fericire nu ma amenintau, aud voci si vad deasura trei schiori, de trei varste. Ne salutam bucurosi de intalnire, schimbam doua vorbe si sunt uimita sa aflu varsta unuia dintre ei. Si cum povesteam noi, primele picaturi ma trezesc la realitate. Acum e-acum. Oamenii o iau din loc la vale, eu in sus, dar curand tre sa ma opresc sa pun ceva pe mine. Si incepe a da cu grindina. Tot mai temeinic.



/j3/foto_083.jpg


Grindina adevarata, noroc ca nu era prea mare. Ma durea mana cu care tineam pioletul de la loviturile boabelor . Ma apuca rasul: bine ca am casca, ia uite la ce bombardament ma supun pe mine Bucegii. Cineva de acolo, din platou, poate de la Omu, da cu pietre in mine:). Daca stiam, nu-i faceam prajitura cu visine pe care o car acum in spate:). Ce fain se aud pietrele pe casca. Dar nu fulgera. E chiar frumos.


/j3/foto_084.jpg


Bobitele sar in stanga si in dreapta, ma dau din vale langa o stanca, pe iarba, si ma uit la spectacol. Apoi gheata se transforma in bobite de polistiren , sau spuma de mare, topaind peste zapada tasata a vaii si pe.stanci. Curand, se umple pamantul de ele. Fetele cu iarba devin albe, iar pe vale curge suvoi de bobite.


/j3/foto_087.jpg


Superba senzatie. Nu mi-e frica deloc, de nimic. Sunt bucuroasa sa fiu acolo, singura. Nu am ce sa patesc, si pot sa vad natura la ea acasa. Peisajul e ametitor, abruptul e salbatic, peretele Vaii Albe e negru de la umbra norului intunecat de deasupra lui, in vale verdele padurilor, branele cu iarba pudrate cu bobitele astea, un contrast superb intre norul intunecat si restul cerului, luminos, cantecul asta al bobitelor…


/j3/foto_095.jpg


Filmez. Aveam sa ma uit acasa cu drag la filmuletul asta si asa de mult imi place muzica asta a bobitelor jucause. Incredibila senzatie de armonizare cu maretia muntelui si sublim sentiment de a fi aleasa sa particip la spactacolul asta al naturii. Se mai potoleste ninsoarea, sau cum sa-i zic, si o iau din loc printre graunte. Dar e mai greu de inaintat. Parca merg in gol, prin nisip. Covorul de bobite curge inapoi cu mine, mai, sa fie, asta e treaba serioasa. Nu se pune problema de accidente majore, valea e larga si suvoiul nu e semnificativ, doar ca inaintez greu. Dau tare cu bocancii mei uriasi, sa prind bine stratul de zapada stabila, infig cu simt pioletul, si uite asa, reusesc sa merg in sus, si nu in jos:).Si dau de fetele laterale largi, cu iarba in trepte, comod de urcat. Super. Ies din firul vaii pe dreapta si ultimul sfert de ora de vale il urc zglobie pe acolo. Pe stratul de bobite bine ancorate in firele de iarba se merge foarte bine.


/j3/foto_100.jpg


La 12 si ceva, ies din vale, pe platou, in marcajul cruce rosie. Norul negru se lasa spre Sinaia, asa pare, nu vine dupa mine.


/j3/foto_102.jpg


Sper ca nu incepe sa dea cu blitzuri. Sa dea acolo, la ei. Oricat m-as grabi, floricelele astea merita un pic de timp.


/j3/foto_112.jpg


Imi fac planul de bataie: sa trec repede de Costila , in saua Sugarilor, si daca o fi sa vina nasol, o sa ma las un pic in vale pana ce-o trece nebunia, apoi sa prind un pic de liniste sa trec cerdacul, ca apoi iar am unde sa ma las in vale, daca o fi nevoie, si-oi mai prinde eu un moment sa trec de Gavane si de Bucura, pana la Omu.


/j3/foto_106.jpg


Asa ca pornesc intins catre aplicarea strategiei mele.


/j3/foto_110.jpg


/j3/foto_116.jpg


Pe la cerdac, bum-bum, o chestie ameninta de dupa cerdac, dinspre zona Strunga, Leaota. Nu prea am curaj sa urc acum pe acolo, pe langa stalpi. Si se termina si gazul. Daca nu ciugul ceva, nu mai functionez. Asa ca las rucsacul mai sus, cu fierataniile de rigoare, ma las un pic in jos sub cerdac, catre Valea Cerbului, si refac resursele.


/j3/foto_117.jpg


Intre timp, norii se duc mai incolo, se lumineaza bine si pornesc linistita pe sus, pe cerdac, si usurel, usurel, ma vad ajunsa la Omu, dupa prima mea tura singura pe o vale de abrupt cu zapada.


/j3/foto_121.jpg


/j3/foto_123.jpg




Ma dau la vorbe si aflu ca am ratat un apus frumos in munti, dar nu-mi pare rau, sunt momente cand oamenii de langa noi sunt mai importanti, pentru ca ei nu sunt vesnici. Asa mi-a spus mie o prietena candva si are mare dreptate. Constat ca am adus vremea buna la Omu, seara superba, noapte senina, cu multe stele, a cata noapte minunata pe munte?

 Ma trezesc cu chef de tropaiala. Am sarit peste rasarit si poze, deja am prea multe.Cred ca e prima data , din cele vreo zece coborari pe zapada de la Omu, cand nu mi-e teama deloc, de nimic, desi plec singura. E vreme buna, deocamdata, dar e clar ca vine ceva, norisorii strang randurile.



/j3/foto_126.jpg


Si o iau la vale pe Morar, direct de sub statia meteo, zic eu sa ma invat cu coborarile mai abrupte, pe calcaie. Ce calcaie, domnule, ca intru in zapada pana la genunchi, pe alocuri.


/j3/foto_127.jpg


Dar usor-usor, ies din zona cu nameti, parcurg caldarea, privesc ultima data inapoi spre Omu si incep sa cobor serios zona mai abrupta, dar nu-s probleme, sunt hotarata sa ma conving ca pe zapada asta, cu pioletul in mana, n-am cum sa ma duc aiurea.


/j3/foto_129.jpg


/j3/foto_132.jpg


Nici nu-mi dau seama cum ajung la canion si parca prea repede. E acoperit si asta de zapada, nu-i nevoie de ocol. La baza lui, insa, stanca a iesit la suprafata si trebuie sa fac ceva pe acolo, sa trec cumva din nou pe podul de zapada. Cu un pic de bajbaiala, treaba merge si ajung la poteca prin padure ce ma scoate in poiana de unde pleaca Adanca. Ma uit in sus, pe celelalte vai. Gata, saritorile s-au ivit, zapada intrerupta serios. Vine vara:).


/j3/foto_141.jpg



Si ma asez la dezechipare si leneveala. Imi aduc aminte ca pe aici e ursarie mare si incep sa cant. Ma tem sa dau toate alea jos de pe mine si de pe rucsac,daca o trebui sa fug, sa n-am prea multe de adunat:). Catinel, cu randul. E soare, frumos, dar ploaia vine sigur.

 Flori in poiana. Multe flori.



/j3/foto_145.jpg


/j3/foto_168.jpg


/j3/foto_160.jpg


Si Acele Morarului, strapungand cerul.


/j3/foto_151.jpg


Si Timbalul.


/j3/foto_153.jpg


Incredibil, aparatul inca ma mai ajuta.As sta toata ziua prin padure, daca n-ar trebui sa fiu mai pe seara acasa, la munca:(. Si cant. De data asta, nici nu stiu ce cant, fredonez dupa cum imi vine si cred ca deja am compus ceva.


/j3/foto_158.jpg


Padurea…parca mai frumoasa decat ieri. Plina de flori si de leurda. Si de pasari. Explozie de viata. Muguri cruzi de fag. Imi vine in minte o melodie, “Verde crud”, de-o stiu de cand eram mica si o canta Anda Calugareanu.


/j3/foto_183.jpg


/j3/foto_179.jpg



/j3/foto_178.jpg


/j3/foto_180.jpg


/j3/foto_188.jpg


O veverita rade de mine, vreau sa-i fac poze, ea tot dupa crengi isi ascunde capsorul, asa ca ma inclin in fata celor care stiu sa “vaneze” animalute.


/j3/foto_185.jpg


Si ma bucur. Si ma umplu de senin.


/j3/foto_194.jpg


Ajung in poiana Costilei si-mi aduc aminte de tura pe valea Coltilor. Si de multe altele imi mai aduc aminte.


/j3/foto_204.jpg


/j3/foto_212.jpg


/j3/foto_222.jpg


Asa ca nu zabovesc prea mult, pentru ca nu toate amintirile ne bucura. Si plec mai departe prin padure.Dar cine o fi mesterit aici?:)


/j3/foto_224.jpg


Incep sa-mi doresc o ploaie de vara, stiu eu de care, sa aud cum cad picaturile pe frunzele de fag. Si pe cand traversam valea Costilei, picaturi uriase ma trezesc din ganduri. Ma bag sub pelerina mea verde si ma fac una cu padurea, nu-mi mai pasa de urs si de nimic, ascult cum cade ploaia…


/j3/foto_226.jpg



Si ma gandesc cum se face, ce-am facut sa merit… ca in ultimele doua luni am avut parte de asa senzatii faine si de ture pline de emotii placute: intr-o noapte cu viscol, pe la 3, porneam la Malaiesti cu Miruna, superb fior, amestec intre teama si linistea gandului ca padurea mi-e prietena si noaptea, ca si ziua, si pe viscol, ca si pe vreme buna; in zori urcam pe horn si fiecare pas cu coltarul infigandu-se in zapada intarita ma umplea de energie mai mult decat o ora de somn; de vreo doua ori, am hoinarit cu Sergiu, in nopti de vis, pe la poalele Craiului, inotand mai ceva ca-n miezul iernii prin zapada imaculata, neatinsa, descoperind poezia stanelor ca niste casute din povesti sau dormind sub cerul liber, cu ochii la stele; am savurat nuantele Dobrogei, printre stropi de ploaie si lumini de curcubeu, intr-una dintre cele mai de suflet calatorii de care am avut parte; acum vreo doua saptamani, ma bucuram ca un copil de o ninsoare cum n-am mai vazut, cu fulgi imensi, apoi cautam prin iarna si ceata un varf ca o Fata Morgana…si-l gaseam, si ma simteam de parca urcasem Everestul…; acum tura asta… singura… Ce urmeaza?

Si ma duc…pe sub frunze…



/j3/foto_227.jpg



Joi, 26 mai 2011 - 03:51 
Afisari: 5,046 


Postari similare:





Comentariile membrilor (52)

lauramatei
lauramatei
(admin)

 
1
Eh, sunt mandra de mine, de data asta mi-am pregatit singura pozele, dar tot nu stiu cum sa le oblig pe cele tip portret sa fie clare si mai micute. Imi pare rau ..O sa invat eu si asta...Carpati.org.


Joi, 26 mai 2011 - 04:34  

cristi1980
cristi1980

 
2
felicitari pt aceasta tura..si mai ales pt faptul ca ai mers singura...doar tu si muntele...din partea cuiva care a mers ani de zile asa singur ...numai bine


Joi, 26 mai 2011 - 09:31  

edo
edo
Caraba
 
3
Frumoasa tura Laura si jurnalul foarte bine realizat, la mai mare Carpati.org


Joi, 26 mai 2011 - 10:58  

vali51
vali51

 
4
Iti trimit un buchet de flori de camp pentru frumusetea jurnalului tau.Felicitari si ture minunate in continuare.


Joi, 26 mai 2011 - 12:54  

ruxu_oac
ruxu_oac

 
5
Ce frumoooooos. Fix tura pe care voiam sa o fac si eu, tot singura (ca trebuie sa incep cumva sa nu ma mai tem atata de ursi si alte lighioane) maine. Numai ca nu s-au aliniat astrele si nu am cum sa plec spre munte vineri Carpati.org Eh, o las pentru alta data Carpati.org neaparat
Felicitari pentru curaj!!


Joi, 26 mai 2011 - 14:49  

lauramatei
lauramatei
(admin)

 
6
Multumesc tuturor pentru ca ati avut rabdare sa cititi povestea asta si mi-ati inteles bucuria, lui Vali pentru minunatele flori de camp, fie ele si virtualeCarpati.org si mai ales acelui domn admin, ingerul pazitor al jurnalelor mele, care s-a furisat in lipsa mea si mi-a aranjat din nou pozele!

Rux: mersi frumos! Da' ce, tu crezi ca eu nu ma tem de lighioane?Carpati.orgDa' ma gandesc ca tot o lighioana sunt si eu, o femela din specia comuna de muntozauri, increngatura coclaurienilor. Iar cu vremea, am avut norocCarpati.org. Imi pare rau ca nu poti sa faci maine tura, zapada se cam duce, dar sunt multe alte chestii de facut...si-ti doresc sa-ti iasa toate cum iti propui!


Joi, 26 mai 2011 - 16:14  

ruxu_oac
ruxu_oac

 
7
Stiu eu un loc unde am gasit in fiecare an zapada chiar si la sfarsitul lui iunie, de jos pana sus, Valea Bucsoiului Carpati.org
Si e mai ok de ajuns, riscul intalnirii cu ursache scade exponential, ca e prea umblata zona Carpati.org


Joi, 26 mai 2011 - 16:28  

lauramatei
lauramatei
(admin)

 
8
Pe Take, multi mi-au zis ca s-au intalnit cu ursacheCarpati.org. Eu doar l-am auzit candva, in zona Balaurului.
Nu stiu cum e zapada pe valea Bucsoiului. Acum doi ani am fost acolo prin mai si a fost acoperita cap-coada, dar la o saritoare mai sus era pe duca zapada, am simtit cum se misca cu noi, brrrrr! Oricum, depinde de la an la an, dar putem sa ne interesam, daca doresti informatii din terenCarpati.org Am oamenii meiCarpati.org

Sau poate ma duc sa vadCarpati.org


Joi, 26 mai 2011 - 16:33  

leovit
leovit
Busola
 
9
O ..vin de la serviciu si gasesc o minunatie de jurnal...pai as vrea si eu niste pasteee.Am admirat tenacitatea ta in tura asta dar si cand pleci la ora 3 spre Malaiesti..super Totul.


Joi, 26 mai 2011 - 16:39  

lauramatei
lauramatei
(admin)

 
10
Aia cu plecatul la 3 noaptea de la Gura Diham prin vajgalau a fost ca sa fac o surpriza amicilor, imi place sa fac d-astea, deh...Nu credeam ca o sa-mi placa atat; ninsoare viscolita prin padure, de nu puteai sa cauti marcajul cu privirea, copaci cazuti pe poteca spre Malaiesti, ehe, ...frumos...Carpati.org


Joi, 26 mai 2011 - 16:49  

zentai
zentai
Coarda
 
11
Felicitari pentru tura!Am inceput sa descoper in mine un oarescare atasament fata de BucegiCarpati.org.
F.faina poza cu Coltii Morarului.Din unghiul in care ai facut-o tu pare fezabil de ajuns pana la baza si aruncat o privire...

N-o sa tulbur pacea consideratiilor tale personale!Acentuez doar pe ideea ca niciodata nu-i prea tarziu sa patesti cevaCarpati.org...si cand esti singura....stii tu teoria aia cu procente si exponentialeCarpati.org Si am frazat doar din amicitie...


Joi, 26 mai 2011 - 16:54  

lauramatei
lauramatei
(admin)

 
12
zentai: multumesc de grija, sunt constienta de riscuri, de regula nu ma aventurez, ci plec singura doar atunci cand stiu foarte bine ce fac si minimizez pe cat posibil riscurile. De patit, am patit chestii destul de serioase, culmea, niciodata singuraCarpati.org. Iar singura n-am patit niciodata nimic.Carpati.org
Asadar, statistic vorbind, sunt mai in siguranta singuraCarpati.org Glumeam, desigur. Tin cont, nu voi forta norocul.

Cat despre Colti, pai da, pe vaile alea care dau spre colti si pe la baza lor sau pe ei chiar umbla exemplare de muntozauri, dar din increngatura stancozaurienilor, eu din pacate nu-s chiar de-acolo inca (asta apropos de ceea ce raspundeam lui Rux un pic mai susCarpati.org)


Joi, 26 mai 2011 - 17:02  

andreea2401
andreea2401
Busola
 
13
"Ce bine ar fi sa nu mai las nimic sa ma incuie pe dinauntru! Oare pe langa ce-am mai trecut, in viata mea, fara sa inteleg nimic?"

Ca bine zici! Cati dintre noi nu-si pun oare intrebarea asta, la un moment dat in viata?! Cu siguranta ca multe au fost lucrurile, intamplarile, locurile, chipurile etc pe langa care am trecut fara a le da importanta...

Imi place foarte mult modul cum iti descrii trairile din calatoriile tale solitare si tare bine mi-a prins lecturarea jurnalului tau dupa o zi de munca! Felicitari!


Joi, 26 mai 2011 - 17:05  

costi
costi

 
14
Frumos scris si poze idem .Colege de-ale mele tinere , care stiu ca am mers si eu singur , ma intreaba daca am intalnit fete singure pe munte . F rar desi uneori am vazut si in locuri ceva mai putin circulate .Imi vine sa rad si acum de un amic care intr-o asemenea situatie a rams cu gura deschisa de uimire , voia sa o intrebe daca nu cumva s-a intamplat ceva cu partenerul ei si ea i-a spus in primul rand sa inchida gura .
Mare e gradina ... noastra .Incapem toti .
Cat poti nu te gandi la nimic rau sau si mai important sa nu se strecoare niciunul obsesiv in suflet .Gandurile formeaza campuri energetice care ne pot influenta .
Continua .


Joi, 26 mai 2011 - 17:24  

lauramatei
lauramatei
(admin)

 
15
Dl Costi: despre ganduri....da, exact asta cred si eu, si mi-am format ideile acestea nicidecum citind ceva legat de asta, sau imprumutand idei de la persoane care le-au promovat, ci doar pe baza experientei personale si a intuitiei. Si cred cu adevarat in teoria aceasta. La asta m-am referit cand am povestit cum imi intrebam gandurile daca e bine sa plec.

Si da, cu gandurile negre incerc mereu sa ma lupt, sa le sterg imediat ce incoltesc, stiu ca daca nu pot indeparta scena aceea din mintea mea, atunci ea va deveni realitate. Si mi s-a intamplat si invers: sa-mi treaca prin minte o scena frumoasa, dar care parea utopica sau prea putin probabila...si de fapt sa se intample, pentru ca eu am incurajat, totusi, gandul acela.


Joi, 26 mai 2011 - 17:41  

costi
costi

 
16
E un domeniu extrem de putin cunoscut din pacate , atat de putina lume e constienta de relatia cauza - efect -care ne conduce prin viata , nimic nu e intamplator pe lumea asta , dar cred ca din pasiune pt acest domeniu deviez si maine trebuie sa merg pe munte din zori pana sara tarziu , si sambata mai vad cand si unde ma apuca bubuiala .


Joi, 26 mai 2011 - 21:52  

octav
octav

 
17
Am citit toata relatarea pe nerasuflate si am ramas fara cuvinte.
Pura admiratie am pentru tura pe care ai facut-o si iti multumesc ca ai impartasit-o si cu noi.
Trebuie sa merg mai des la munte ca m-a apucat un dor...! Numai de bine!


Vineri, 27 mai 2011 - 01:16  

cosminandrei
cosminandrei..
Busola
 
18
da, spre refugiu Carpati.org

ma bucur ca ai ajuns si tu prin aste parti ale muntelui.


Vineri, 27 mai 2011 - 11:59  

mvc
mvc
Caraba
 
19
Aprecieri pt ca ai mers singura pe doua vai de abrupt din Bucegi !
Nu te incurajez in acest sens, dar face bine; o stiu din propriile experientze...

Ture frumoase !


Vineri, 27 mai 2011 - 15:42  

alinutza79
alinutza79

 
20
Din pacate eu nu prea pot intelege aceasta placere solitara insa sunt sigura ca exista!
Te felicit pentru tura si pentru curajul de care dai dovada ( sa pleci singura pe pante abrupte si inzapezite e o dovada de mare curaj!)

Iti doresc numai bine si ture cat mai frumose!


Vineri, 27 mai 2011 - 16:43  

mihaiburo
mihaiburo
Busola
 
21
Și pe o vale în jos ... singură. Zarurile au fost cu noroc de această dată. Cu două zile înainte:
http://avalanse.blogspot.com/2011/05/avalansa-versantul-n-valea-m
orarului.html


Vineri, 27 mai 2011 - 17:03  

zentai
zentai
Coarda
 
22
lasa Mihai...ca daca nu se gandeste, nu se intamplaCarpati.org..argument care m-a frapat prin "sinceritatea" lui.A ma lasa la mana sortii mi se pare o trista lipsa de prevedere.

Apoi ca, Laura, ti-am citit si cele doua RT-uri legate de Dobrogea.Intr-unul din ele, ai iesit repede dintr-o pestera, gandind sa nu fii surprinsa si total vulnerabila la gura pesterii.Ciudat ca ai gandit asta.De fapt, lucrurile sunt cu mult mai simple.Daca ai gandit tu, a gandit acelasi lucru si cel de care te temeai, ca doar nu-i vorba de-o mare sofisticare intelectuala in asemenea ganduri!Uneori, distanta de la gand la fapta e inexplicabil de micaCarpati.org.Am ca argument literatura si practica judiciaraCarpati.org.Majoritatea talhariilor si violurilor au ca schema de pornire situatia in care victima se afla intr-o situatie vulnerabila.Din acel moment, alegerea nu mai este a victimei, ci tine de cenzurile celui care ar putea comite fapta.Nu zic ca vina este victimei.Zic ca in viata ar trebui sa facem alegerile cele mai bune din toate cele bune.Si chiar si asa, uneori se intampla sa nu avem noroc.Ca pierdem un autobuz, disconfortul e minim, ca patim altele, poate lasa traume.Parerea mea!Si mai cred ca un adevar, o situatie obiectiva exista si se manifesta indiferent de parerea noastra despre acel adevar sau acea situatie.

Si eu iti doresc numai bine!si sa ai grija de tineCarpati.org


Vineri, 27 mai 2011 - 17:25  

love_alpin4807
love_alpin48..

 
23
Prea fain...
Tot singura,e de laudat......
Numai bine si la mai multe.....


Vineri, 27 mai 2011 - 21:47  

pisti2004
pisti2004
Cort
 
24
Frumos!


Vineri, 27 mai 2011 - 23:27  

dinudr
dinudr
Coarda
 
25
F frumos jurnalul ,pozele si tura in sine.Pozele chiar artistice.Dar.....nu cred ca e cea mai buna solutie sa mergi singura pe munte, sa fi fost macar doi/doua era altceva. Oricand poate sa apara ceva neprevazut.Iti doresc mult succes si sa ai grija de tine.


Duminică, 29 mai 2011 - 00:12  

lauramatei
lauramatei
(admin)

 
26
@ Cosmin: am mai fost prin asta parti ale muntelui, ca tocmai de aceea mi-am permis sa merg acum singura. In alta ordine de idei, am aranjat pozele cum m-ai invatat si a fost ok, deci multumesc.

Tuturor celor care s-au bucurat de relatare si de pozele de pe munte si care au inteles placerea mea de a oferi si altora ceva din bucuria mea, va multumesc!
La fel si celor care imi poarta de grija!

Referitor la faptul ca am plecat singura, poate e bine sa spun cateva cuvinte.

Nu dau socoteala nimanui pentru ceea ce am facut, dar sesisez intentia catorva persoane de a ma pune la zid.

Nu promovez mersul pe munte de unul singur, insa nu sunt nici prima, nici ultima persoana care face asta. Din pacate am senzatia ca e vorba si de discriminare, pentru ca daca eram barbat, in mod cert nu s-ar fi comentat atat, ba cred ca nimeni nu ar fi zis nimic rau. Nu am eu destul timp acum, dar ar fi fost bine sa adaug cateva linkuri catre jurnale din ture in care s-a mers de unul singur , fara sa se comenteze... Oare merit eu o grija speciala?Carpati.org

Nu am facut asta inconstienta, nu am 13 ani. Am mers pe munte de multe ori cu oameni foarte experimentati si de incredere, am invatat niste lucruri, stiu ce stiu, dar si ce nu stapanesc ( vin acum dintr-o tura unde am mers ca sa invat lucruri si unde cu toata sinceritatea mi-am recunoscut neputinta, lipsa de cunostinte, ezitarile, lipsa de curaj in unele situatii si m-am straduit sa fac progrese, atat cat am putut).Am ales cu multa ratiune vaile pe unde pot merge, m-am gandit foarte mult la ceea ce fac, am cerut parerea si sfatul unor peroane experimentate , am stiut din teren , chiar de pe vaile cu pricina, starea zapezii, conditiile, de la oameni care au parcurs Valea Alba cu doua zile inainte, iar Morarul cu o zi inainte...etc. Si mai ales nu mi s-a urcat la cap, cum se spune pe romanesteCarpati.org


Nu am facut asta nici ca sa bravez, nici ca sa-mi dovedesc eu mie ceva, nici atat altcuiva, cine ma cunoaste cu adevarat stie ca nu am astfel de porniri. Nu am povestit tura pentru a ma lauda sau pentru a primi aprecieri. Daca eram genul care vrea sa dovedeasca ce ture extreme face, nu ma "dezonoram" povestind pe un site de munte ce plimbare minunata am facut eu prin campurile Dobrogei. Credeti-ma ca am zeci de ture "serioase" cu care as fi putut sa ma "laud" Carpati.org.
Faptul ca nu pe acelea, ci pe acestea le-am povestit e doar pentru ca am simtit ca am chef sa le povestesc, atata tot, nu am urmarit vreun folos.

Am specificat din start ca era planificat cu o prietena, ea n-a mai mers, am cumpanit si am decis ca e ok sa merg singura, asa s-a intamplat. Am mers de mai multe ori singura, nu e un act de vitejie, e un fapt in sine si atat, de asta am avut eu chef. Imi place in egala masura sau uneori poate chiar mai mult sa merg cu cineva apropiat sau chiar cu un grup, dar fiecare are chef la un moment dat de ceva, alteori de altceva. Atata vreme cat nu am deranjat pe nimeni, nu vad care este problema. Multi, foarte multi merg singuri. Lucruri rele patim pe munte, din pacate, in diverse situatii, am patit si eu, sunt constienta de riscuri si cred ca am mai zis, le minimizez cat pot.

Gasesc aici doua categorii de reactii negative la povestea mea: unele de bun simt, civilizate, chiar daca vor sa ma atentioneze sau sa imi dea un sfat, altele cu un ton cel putin necorespunzator, care vor sa ma contureze ca fiind imatura, superficiala, ignoranta, observatii care suna jignitor sau ironic. Pentru semnatarii primelor observatii, multumiri sincere, nu uit sa tin cont de sfatul lor! Pentru ceilalti, doresc sa precizez ca eu sunt o persoana civilizata, care nu intentioneaza sa jigneasca pe nimeni si care nu obisnuieste sa adopte aere de superioritate, mai ales fata de persoane pe care nu le cunosc si care cel putin apriori ar putea fi absolut ok. Oricum, va rog sa va amintiti ca nici unul dintre noi nu este imaculat sau perfect si nu le stie pe toate.

@mihaiburo: nu am mers la noroc, asa cum insinuezi, niciodata pe munte nu merg la noroc si nu recomand nimanui sa faca asta: singurul aspect in care recunosc ca am fortat un pic sansa au fost fulgerele, dar eram pregatita si de aceasta situatie, in caz ca apareau probleme. Zapada era ok pe unde mergeam eu: sus, unde era abrupt, am mers pe locuri cu zapada putina, singurul loc unde am inceput sa ma afund pana spre genunchi era aproape de baza caldarii, acolo unde nu mai avea cum sa porneasca o avalansa. Am vazut urmele avalanselor provocate de schiuri, nu erau avalanse de mari dimensiuni si erau provocate in locuri unde chiar era zapada (normal, oamenii cu schiuri s-au dus pe unde era zapada). E foarte usor sa iei cuvant cu cuvant o informatie, la modul grosier, si sa nu te raportezi exact la situatia din teren, insinuand astfel ca ceilalti sunt ignoranti. Sunt detalii de finete, care conteaza, pe care le vezi doar in teren si de care am tinut cont.

@zentai: nu vreau sa dezvolt polemici, dar e regretabil ce faceti; eu nu nu vad atat buna intentie in ceea ce scrieti, cat mai degraba alte aspecte, pe care, din respect pentru acest site si pentru cei care au grija ca el sa bucure si sa ajute pe iubitorii muntelui, nu vreau sa le comentez aici. Am sa ignor notele jignitoare de ironie si aerul de superioritate din interventiile dumneavoasta( una nu v-a fost de ajuns sa va linistiti, ati cautat context pentru una si mai si). Va permiteti sa vorbiti ca si cum eu as fi o pustoaica teribilista, iar dumneavoastra marele intelept, ceea ce nu este conform cu realitatea. Suntem doar doua personalitati diferite, cu niste conceptii diferite si va rog sa nu luati in deradere ideile mele despre anumite aspecte. Le puteti prezenta pe ale dumneavoastra , daca doriti, dar doar acolo unde este cazul si fara sa ironizati pe cei care gandesc si simt altfel. Numai bine!

Pentru toata lumea care merge pe munte, mai ales pentru cei neexperimentati(printre care ma numar inca si o sa ma mai numar multa vreme…Carpati.org, sa fie clar: nu promovez si nu recomand sa mergeti singuri pe munte. N-as vrea ca printre cei mai neexperimentati sa se gaseasca persoane care sa fie impresionate de frumusetea turei si de cat de bine zic eu ca m-am simtit si sa se aventureze in vreo incercare similara, fara sa aiba discernamant. Dupa cum s-a scris si aici, multi facem asta, dar nu e bine, e ca fumatul, asta e....Insa nu prin asta se masoara priceperea pe munte sau experienta, nu e nevoie sa facem asta ca sa dovedim ce buni suntem. Suntem buni abia cand imbatranim si constatam ca am avut o viata pe munte, plina d eture interesante, dar in care am stiut sa ne ferim de pericole, astfel ca fiecare tura s-a incheiat cu bine pentru noi si pentru cei cu care mergem. Dar daca la un moment dat simtiti ca vreti sa mergeti singuri, aveti grija sa cumpaniti bine, sa fiti cinstiti cu voi insiva cand e vorba de limitele voastre, analizati bine riscurile, pericolele, incercati sa fiti cat mai pregatiti pentru situatiile ce pot sa apara, cereti sfaturi de la oameni mai experimentati si urmati-le, fiti siguri, absolut siguri ca situatia nu va depaseste!! Si da, neprevazutul exista, dar il minimizam cat putem!!! N-am mers la noroc, iar faptul ca totul s-a incheiat frumos nu a fost datorita norocului, ci pentru ca am facut ceva bine planificat si pe masura puterilor mele reale. Pe nici o alta vale de abrupt, absolut pe nici una, n-as fi mers singura, nici macar cu oricine, ci doar cu persoane mult mai experimentate decat mine. Pe altele, n-as merge deloc, stiu ca nu sunt de mine. Pentru cine nu stie, pentru cei nefamiliarizati cu mersul pe munte pe zapada si cu vaile de abrupt, acele vai pe care am mers eu nu sunt la indemana oricarui om care s-a plimbat pe munte, nu sunt drumetie, dar nu sunt nici dintre cele mai grele, eu as zice ca sunt cele mai usoare vai de abrupt si mai ales e foarte important ca au fost corespunzatoare cu priceperea si nivelul meu, anterior testate in diverse ocazii, in timp.

Sper din toata inima ca nu am umbrit frumusetea turei mele cu aceste randuri, si mai ales ca acest comantariu nu va fi dezactivat si se va intelege ca el vrea sa clarifice niste aspecte si sa opreasca inca de la inceput niste discutii care nu isi au rostul aici.


Luni, 30 mai 2011 - 01:50  

kya
kya
Coarda
 
27
Ce imagine de cenzori teribili am reusit sa ne facem pentru tine, Laura! Carpati.org
Nici macar lungimea comentariului nu va fi un motiv de inactivare Carpati.org

Sa fii sanatoasa si sa mai faci ture asa cum crezi, dar in care sa pui siguranta ta si a tovarasilor tai mai presus de orice!


Luni, 30 mai 2011 - 09:41  

zentai
zentai
Coarda
 
28
Laura...cred c-ai inteles gresit...Eu am tinut cu tine!Pana la urma, necazurile sunt ale fiecaruia!N-am zis ca tura ta n-ar fi faina sau ca pozele ar fi aiurea.(Dealtfel, la poze nici nu ma pricep si n-am zis niciodata despre poza cuiva c-ar fi profi sau blazerCarpati.org ).Apoi ca n-am zis despre lucruri care se intampla pe undeva...prin Afganistan sau Nairobi si nici macar lucruri care se intampla rar.As vrea si eu sa traim intr-o societate ideala, pura, superba, magnifica, facuta din poeti, cantareti si sfinti...Am mai argumentat cuiva pe aceeasi tema si reactia voastra, a femelilor, cand vi se vorbeste de riscuri mi se pare bizara, nefireasca!In fond, nu mi se poate reprosa mie ca lumea e asa cum e.Dar daca argumentele tale sunt valide, te rog sa-ti imaginezi ca le spui in fata tuturor femeilor victime.Daca le poti spune si n-o sa rosesti...inseamna ca ma insel eu in privinta realitatii!Insa argumentele mele, pe o oarescare realitate s-au intemeiat!Nu am nici o treaba cu libertatea persoanei.Stiu femei care alearga prin locuri prin care mie mi-e frica sa si privesc!

Daca eu as anunta, maine, pe site, ca vreau sa urc pe Materhorn si Octavian sau Gabi sau altii care se pricep mi-ar zice ca fac o greseala imensa, ca nu sunt pregatit, ca imi asum riscuri peste pregatirea mea, oare nu m-as supara spre propria mea paguba?Dar oare ce parere ar avea ei despre supararea mea?Carpati.org

In final, eu personal, voi avea mereu aceeasi pozitie cu privire la acest lucru si sper sa n-o iei ca pe un afront, e parerea mea cu privire la societatea in care traim.Imi pare rau ca te-ai suparat asa tare.NU e vorba ca mor de grija ta, sau a tuturor femeilor care urca singure.E vorba ca am dreptul sa-mi asum o anumita atitudine , sa am o anumita parere si sa ma exercit cu aceasta parere.Evident, posibil ca pe acest site sa creada 2-3 ca mine si restul sa li se para super oke sau sa aiba aceeasi parere ca mine mai toti barbatii/tipii/baietii/flacaii dar sa-i fi durut la basca despre riscul tau, ceea ce tie ti se pare o atitudine f.potrivita.Poate ca o sa mi se para si mieCarpati.org

Intrebare pentru utilizatorii site-ului: la cati dintre voi, persoanele de sex masculin, vi s-ar parea OK ca prietena/iubita/logodnica/sotia sa mearga singura pe munte?Cati ati fi cu inima impacata?

PS- uneori, si mie imi place sa ma fac ca ploua....Mai ales ca nu aman niciodata placerea contemplariiCarpati.org

O viata plina de ture faine iti doresc, draga Laura!


Luni, 30 mai 2011 - 09:44  

lauramatei
lauramatei
(admin)

 
29
@kia: ok, o sa am grija!

@zentai: vad ca nu puteti vorbi altfel, decat de sus si foarte moralizator. Ar fi bine sa va consult de fiecare data cand am sa ies pe strada, se pare ca asa cum traiesc eu, am nevoie de cineva cu adevarat intelept, care sa-mi deschida ochii si sa-mi arate lumea(eu n-am vazut si n-am patit chiar nimic pana la varsta mea), de singurul om de pe pamant care vede si stie. Desigur ca in unele privinte aveti dreptate, dar ...Daca as gandi ca dumneavoastra, ar trebui sa nu mai locuiesc unde locuiesc, sa nu mai muncesc unde muncesc, sa nu mai ies cam niciodata pe munte, sa nu ma mai urc la volan, sa nu mai mananc nimic...
Sunt foarte realista si cu picioarele pe pamant, dar asa am ales eu sa traiesc: n-am chef sa ma trezesc in fiecare dimineata, sa-mi pun armura si sa ies din casa cu teama. Sincer, prefer sa fiu eu asa, mai " inconstienta" uneori, si da, am chef sa ma bucur! Am incercat sa ma adaptez si sa ma apar cum pot, dar fara sa traiesc in eprubeta.

De cate ori am mers singur ape munte, cel care mi-a fost iubit m-a inteles si i s-a parut absolut ok, cata vreme a vazut ca stiu ce fac si unde ma duc, asta pentru ca el insusi merge pe munte singur uneori si intelege asta cu adevarat. M-a indrumat, m-a sfatuit, mi-a purtat de grija, dar nu m-a ingradit. Pentru ca a tine la cineva nu inseamna a-l inchide intr-o cusca.

Puteti avea orice "pozitie" despre orice, puteti sta pe ganduri sau cum doriti, dar uneori e bine sa controlati un pic modul cum o expuneti, sa nu mai considerati din start ca este mult superioara pozitiei altora si mai ales sa nu mai adoptati o atitudine ironica fata de cei ce nu gandesc ca si dumneavoastra.

Culmea e ca nu e prima data cand regasesc aceasta atitudine la dumneavoastra pe acest site si cand tineti discursuri moralizatoare. Motiv pentru care incep sa zambesc si nu mai privesc ceea ce spuneti ca pe ceva personal, ci pur si simplu cred ca nu stiti sa fiti altfel sau NU va puteti abtineCarpati.org. Numai ca va rog sa ma scuzati, dar satisfactia de a avea ultimul cuvant, in aplauzele publicului, aici, pe un teren unde eu am povestit ceva frumos, cu suflet, ca sa se bucure si altii, n-am sa v-o las. Aici vorbim, povestim, ne sfatuim, dar nu ia nimeni cuvantul si nu are nimeni "pozitii" de sustinut. Si cu asta sper ca discutia s-a incheiat. Asa ca:

o viata minunata si ture faine va doresc, draga domnule!


Luni, 30 mai 2011 - 11:29  

zentai
zentai
Coarda
 
30
Poate ca aveti dreptate...Poate ca-mi trimiteti si mie pe "privat" (ca sa nu plictisim urbea) acele texte care v-au determinat sa considerati ca reprezinta "o pozitie superioara".Pot fi, intr-adevar, ironic...dar ziceam ca discutia s-ar putea axa pe argumente logice, nu pe puseuri emotionale, pe care mi le-as insusi cu barbatie...daca ati fi singura femeie de pe Pamant, ca as considera ca "asa gandesc toate"Carpati.org.

Daca libertatea mea de exprimare se "loveste" de libertatea dv.de exprimare si dv.aveti o problema cu asta inseamna ca unul dintre noi doi greseste undeva.Mie imi place dialectica si daca gresesc eu, sunt gata sa fac pasul inapoiCarpati.org.Numai sa nu ma considerati elevul care e pus la punct de doamna profesoara, ca atunci s-ar putea sa am si io nste reactii...Nu exagerate, ci doar de restabilire a situatiei de egalitateCarpati.org

Apoi ca exagerarea unei teze pentru a determina reactia contrara se denumeste, indeobste, manipulareCarpati.org


Luni, 30 mai 2011 - 11:44  

lauramatei
lauramatei
(admin)

 
31
nu avem ce discuta pe personala, am spus totul aici si mai am si alte treburi...N-am timp si chef nici sa mai citesc tot ce ati ascris acum, dar sunt surprinsa de viteza de reactieCarpati.org


Luni, 30 mai 2011 - 11:53  

cosminandrei
cosminandrei..
Busola
 
32
Laura, eu intelesesem (aiurea, se pare), din cele doua vorbe schimbate in tren asta-iarna, ca n-ai fost nici prin partile Albei, de-asta ziceam ...

Noroc? riscuri exista in orice (si in urma unor evaluari sau a altora, se poate stabili si gradul lor). Interesant e ca accidentele, au un dar asa, de a se intampla de multe ori, si in afara evaluarilor astora si claselor de risc prevazute...

Mihai, eu inteleg ca tu nu vrei sa se ia tura asta ca incurajare si exemplu de urmat. Mi se pare o treaba corecta dar cred ca destul de important e si ca cineva (mai putin experimentat) caruia i-ar fi putut veni idei, sa fie mai intai de toate, constient ca, desi se scrie mult in spatiul public al internetului, datele despre tura asta si conditiile, situatia ei si a persoanei care a calcat prin acele locuri, nu incepe cu primul aliniat al textului si nici nu se termina la ultimele puncte de suspensie (si nici nu cred ca poate fi chiar asa de usor intuit folosind materiale publice, prezente pe web).

Intotdeauna, inainte de a pleca la un drum necunoscut, intr-o situatie necunoscuta, exista posibilitatea (foarte usoara, acum) de a intreba pe la cei care poate sunt in tema, mie chestia asta mi se pare ca ar fi frumos sa fie un pic mai mult incurajata...

p.s. scuze pt. ca m-am bagat in vorba, mi s-a parut doar ca e un aspect cumva uitat intr-un colt, asta de care zic eu...


Luni, 30 mai 2011 - 12:28  

simoon
simoon

 
33
no, fata draga, cred ca stii deja care sunt pozele care mi-au placut cel mai mult Carpati.org. insa mi-a placut si ca ai intors obiectivul spre tine. la cat mai multe jurnale!


Luni, 30 mai 2011 - 13:39  

roxim
roxim

 
34
frumos si curajos...bravo..o tura senzationala


Luni, 30 mai 2011 - 13:39  

illonna
illonna
Busola
 
35
draga Laura!
am citit cu muuult drag povestea ta, si m-am regasit in trairile tale chiar daca nu am facut niciodata in conditiile astea o vale, si mai ale singura. dar stiu perfect din proprie experienta cat de tare ti se ascut toate simturile si perceptiile cand pornesti pe un traseu riscant, de unul/una singur/a. Te felicit si in acelasi timp ma bucur ca toate au tinut cu tine si te-ai intors ok si fericita.
mi-a placut mult jurnalul tau, Felicitari...poate nu neaparat pentru curaj (pentru ca mi se pare si o doza buna de inconstienta in el, sa nu te superi Carpati.org ) cat pentru atentia, prudenta si felul in care ai scos lucrurile la bun sfarit!
sa ne revedem cu bine....
pozele sunt pline de suflet si foarte frumoase!


Luni, 30 mai 2011 - 17:55  

lauramatei
lauramatei
(admin)

 
36
Irina, n-a fost nici o doza de inconstienta, asta incerc sa explic, dar se pare ca degeaba am scris un comentariu de un kilometru. Nu am fost si nu sunt nici un pic inconstienta, cunosc toate riscurile si mi le asum pe deplin. Asta aleg eu, sa risc, pentru ca altfel nu m-as bucura de ceea ce imi place. Si fac tot ce pot sa ma apar, totusi, de pericole, atat cat tine de mine, si am cat de multa grija pot.

De suparat nu ma supar pentru ceea ce imi scrii, pentru ca stii sa spui ceva fara sa jignesti.

Stiu ca tu esti intre persoanele care inteleg foarte bine, din proprie experienta, despre ce vorbesc aici.
Iti doresc ture faine!

Mersi de aprecieri.


Luni, 30 mai 2011 - 18:40  

andrei.st
andrei.st
(admin)

 
37
Faina tura si descriere. Trebuie sa recunosc, la inceput m-au atras comentariile de dupa dar cand am vazut cat de lungi si pline de invataminte sunt am ales sa ma opresc la simpla citire a jurnalului Carpati.org Mai fata, altadata sa nu te mai avanti asa pe munte, putin respect macar.
Tare faza cu fluieratul, de multe ori e de folos, bine ca nu a fost eva serios.
Bravos Laura, daca pionierii ascultau de cei care stateau pe margine... Dar pana la urma asta este riscul postarii unui jurnal pe carpati.org


Luni, 30 mai 2011 - 19:55  

alinutza79
alinutza79

 
38
la un astfel de tura parerile sunt impartite, unii sunt pro alti contra, este normal, nu poti avea pretentia ca toti sa aplaude faptul ca te-ai supus la anumite riscuri!

In fond alegand sa publici un jurnal de genul asta cumva incurajezi indirect mesul la munte singur!
"lasa ca stiu eu, am citit un jurnal pe carpati org al unei fete care s-a dus singura...daca ea ca fata a patit nimic rau ce as putea pati eu ca baiat?!"
Perosnal eu nu mi-as lasa sotul singur (nu-l las eu nici in grup dar asta e problema noastra Carpati.org


vreau sa-ti zic ca tura ta + comentariile ma duc cu gandul la filmul 127 Hours ...trist!

Bafta multa si numai bine!


Luni, 30 mai 2011 - 20:27  

lauramatei
lauramatei
(admin)

 
39
Pacat ca m-am implicat prea mult cu sufletul in treaba asta si cel mai lung comentariu este al meu. E clar ca nu-l va citi nimeni, si e pacat, acolo spun niste lucruri.

@alinutza79: Nu am scris jurnalul cu vreo "pretentie" sau asteptand "ca toti sa aplaude". Nu l-am scris inconstient, eu zic ca din el se vede ca stiu ce fac, ca m-am gandit la riscuri, ca mi-am luat masuri de precautie, ca stiu cum sa procedez intr-un caz sau altul, ca am mai facut asta, ca n-am plecat caine surd la vanatoare. Sunt zeci de jurnale scrise de oameni care merg singuri, nu am facut nimic iesit din comun, nu inteleg de ce se considera ca al meu ar provoca rau mai mult decat altele. Nu ma deranjeaza sfaturile celor care, pe buna dreptate, zic ca nu e recomandat sa merg singura. Ma deranjeaza modul cum se pune problema in unele comentarii, atat...

Personal, nu ma simt vinovata de nimic, in jur sunt sute de modele nepotrivite sau chiar gresite pentru noi toti, dar fiecare discerne cu propria minte. Mersul pe munte si multe alte activitati sunt pline de riscuri si ar insemna ca n-ar mai trebui sa-l promovam deloc. Daca cineva e impresionat de jurnalul meu si pleaca aiurea la drum, nu e vina mea, eu n-am plecat niciodata sa fac singura creasta Fagarasului iarna doar pentru ca am citit ca cineva a facut-o vreodata. Eu nu promovez nimic. In plus, sunt atatea cazuri in care se intampla evenimente nefericite pe munte chiar in doi sau chiar in grupuri, nu cred ca are vreo relevanta faptul ca am fost singura. Personal, tot ce am patit rau pe munte (si credeti-ma ca am patit!!!) s-a intamplat cu grup, nu singura. Simplul fapt ca pe munte mor oameni ar trebui, oare, sa ne faca sa nu lasam pe cei care merg sa-si povesteasca expeientele din calatorii?

Sunt multe lucruri frumoase care presupun riscuri. E mult de discutat, daca merita sa riscam pentru ele, daca merita sa le promovam.... Viata insasi e plina de riscuri, tot ceea ce facem. Fiecare decide cat e dispus sa riste si cum traieste, pentru ce vrea sa riste si pentru ce nu merita sa se puna in pericol.

Imi pare rau ca jurnalul meu va intristeaza, asa cum concluzionati. E departe de intentiile mele.
Insa apreciez exprimarea civilizata si concreta a punctului dumneavoastra de vedere.

Numai bine si ture pe munte fara evenimente nefericite!


Luni, 30 mai 2011 - 21:21  

alinutza79
alinutza79

 
40
Jurnalul este foarte frumos, imi plac mult si pozele!
Cand am zis trist m-am referit mai mult la unele comenatrii care m-au dus cu gandul la finalul trist al filmului de mai sus!
Recunosc ca in ceea ce priveste muntele nu am niciun fel de experienta, sunt o gaina plouata careia ii tremura fundu la cea mai mica prapastie - probabil si lucrul asta ma face sa cred ca ai cam riscat plecand singura!

Cum ti-am mai scris mai sus: apreciez foarte mult curajul Carpati.org

te-ar ruga ceva: cu toate ca nu sunt de acord cu tine in ceea ce priveste plecatul pe munte singura mai ales pe zapada asa cum ai descris tu mai sus, nu-mi vorbi cu dumneavoastra, ma faci sa ma simt batrana si nu sunt!

bafta multa!


Luni, 30 mai 2011 - 22:01  

cipicernat
cipicernat
(admin)

 
41
Și multe pietre s-au aruncat în astă seară, căci toți suntem fără de păcat...


Luni, 30 mai 2011 - 22:06  

lauramatei
lauramatei
(admin)

 
42
Carpati.org ok, alinutza.

Poate ar trebui sa mai adaug ca atunci cand plec pe coclauri, lumea stie de mine. De multe ori, ca si de data asta, vorbeam din cand in cand la telefon cu cineva, de fapt in jurnal scrie clar ca am mers undeva unde m-am vazut cu niste oameni. Iar cand am ajuns, am trimis mesaje la doua prietene, care asteptau sa le dau vesti. Asta ca sa nu te mai gandesti la comparatia cu filmul si sa nu te mai intristeze jurnalul si comentariile.


Luni, 30 mai 2011 - 22:09  

baltarel
baltarel
Busola
 
43
Felicitari pentru tenacitate, important e ca te simti multumita de ce ai infaptuit, cumpene sunt multe in viata, cu curaj mergi mai departe atat pe drumuri batatorite cati si pe cele neumblate. iata mai jos in acest link un album,
http://groups.yahoo.com/group/MecanTurist/photos/album/1024711664
/pic/list
candva am facut si eu acest traseu cu un amic si in una din pozele din acest album se vede intalnirea mea cu Mos Martin, o conserve aruncata la intamplare si noi am continuat drumul, cumatrul avea cu ce se ocupa.


Luni, 30 mai 2011 - 22:38  

zentai
zentai
Coarda
 
44
Poate ca eu port toata vina trendului...Si mai cred ca ieri m-a luat un pic valul.

NU ma refeream la riscul pe munte, care are si el procentul lui din realitate, ci ma refeream la cat de vulnerabila e o femeie singura pe munte si cum este privita de cei cu "tendinte" ca o "oportunitate".As fi vrut sa-ti povestesc, pe privat, draga Laura, cateva intamplari reale cu "fete si baieti", despre etologia comportamentala agresiva (adica de ce unii comit niste fapte si altii nu).In nici un caz nu doream sa avem schimburi jignitoare pe mail, caci ce rost ar avea toate astea?!Dar, sunt convins ca ,undeva in sufletul tau, imi dai dreptate si la urmatoarele ture singura, cu siguranta vei gandi si mai eficient desfasurarea acesteia.

Jurnalul e f.fain, pozele la fel, tura as face-o si eu pentru ca si mie imi plac Bucegii...
Revin si te rog sa ma ierti daca vorbele mele ti-au mahnit sufletul.Foarte departe de mine sa fi dorit acest lucru.M-am bucurat alaturi de tine in toate turele povestite de tine.Viata merita sarbatorita de fiecare data cand avem posibilitateaa asta si ce poate fi mai minunat decat sa sarbatorim daruindu-ne muntele!Nu ma consider superior pentru ca nu sunt.De fiecare data cand zic ceva iau in calcul ca cei ce vor citi sunt de 10 ori mai destepti si cu o mai adanca viziune asupra realului decat o sa pot eu vreodata!

Imi pare rau ca te-am mahnit, chiar imi pare rau!Daca poti accepta circumstante, am asistat de cateva ori la audieri privind neste fapte ....si mi-e f.greu sa uit disperarea neputincioasa a acelor femei, lacrimile lor, suferinta lor ce-mi parea nesfarsita... un fel de resemnare privind faptul ca societatea le va aplica un stigmat, de parca ce patisera pana atunci s-ar considera c-ar fi vina lor!Daca putem ierta, unii nu pot sa uite...si aceastea mi-au determinat reactia!

Te rog sa ma ierti pentru ca nici tu n-ai nici o vina pentru ca vrei sa fii libera si sa te bucuri de toate celea, ceea ce eu iti si doresc!


Marți, 31 mai 2011 - 09:18  

andrey
andrey
(admin)

 
45
Felicitari Laura pentru jurnal si pentru ca ai ales sa iti impartasesti trairile aici cu noi. Nu trebuie sa pui la suflet tot ce s-a scris aici pentru ca multi dintre cei care au scris aici nici macar nu prea stiu ce insemana cu adevarat parcurgerea unui traseu daramite ce este o plimbare solitara pe munte si cata bucurie aduce cu precizarea ca nu trebuie incercata decat de cei care au un bogat bagaj de cunostinte si care deja stiu sa faca fata unei situatii limita. Eu nu l-am perceput ca un indemn la turism solitar ci doar ca pe o relatare-povestire. Te asteptam si cu alte jurnale la fel de frumos povestite fie ele chiar si solitare.
PS: Si data viitoare sa ai mai mult curaj si sa nu te mai sperii de orice zgomot. Carpati.org


Marți, 31 mai 2011 - 15:45  

lauramatei
lauramatei
(admin)

 
46
@baltarel: multumesc pentru incurajare si pentru starea de liniste pe care mi-ati transmis-o.

@zentai: de povestit intamplari care sa ma sperie si sa-mi arate realitatea nu-i nevoie; daca vreau asta, ma uit la stirile de la ora 5 Carpati.org. Raul e peste tot, ma feresc de el cum pot, dar n-am de gand sa stau inchisa in casa si sa-mi refuz bucuria, de teama ca o sa patesc ceva. Am sa ma duc unde ma duce viata si am sa ma conduc dupa ratiunea si instinctul meu, in care voi crede mereu, oricat ar rade inteleptii de naivitatea si inconstienta mea. Si da, o sa am grija!

Mahnita am fost, da, pentru cat de aiurea si de contradictorii au ajuns schimburile de replici si pentru cat de usor e ca cei din jur sa-ti caute o vina cand crezi ca faci ceva frumos.

Poate si eu m-am lasat cuprinsa de impulsul de moment, cand am scris pe nerasuflate marele comentariu.

Imi doresc sa fim toti bine si sa ne bucuram de frumos, pe munte si oriunde, iar raul sa ne ocoleasca pe toti cei care nu vrem raul nimanui.


Marți, 31 mai 2011 - 15:51  

zentai
zentai
Coarda
 
47
si deci incheiem acest periplu al idelilor in pace, da?Carpati.org.Sincer, chiar n-am vrut sa-ti umbresc vreo bucurie si cu atat mai putin cea de mers pe munte, caci toti, pe aici, suntem cam asemenea!Daca tu spui ca o sa ai mai mare grija, mie imi este suficient, ca asta imi doream si eu pentru tine...
Repet ca tura si jurnalul, precum si pozele (dar la asta nu zic pe vreun temei al priceperii, ca mie mi-ar place orice poza cu BucegiiCarpati.org ) au fost super faine!Oricand as bantui si eu un pic prin Valea Alba!

Iar eu nu caut vina nimanui, caci nici eu nu sunt fara de pacat....ca sa-mi insusesc si critica lui cipicernatCarpati.org

Cu respect, atat pentru tine, cat si pentru ceilalti interlocutori!

Gabi


Marți, 31 mai 2011 - 16:03  

dega
dega

 
48
E clar ca nu e recomandabil sa mergem singuri pe munte dar in nici un caz nu sunt de acord ca trebuie sa renuntam la excursii in lipsa unor parteneri de incredere,majoritatea excursiilor eu le-am facut singur si cand dupa eforturi considerabile conving pe cate un coleg sa participe trebuie sa aleg trasee usoare,pe langa cabane,vara,ca doar ei nu detin piolet si coltari.in plus se spune ca grupurile sunt dispuse sa isi asume riscuri mai mari,asa ca mergeti fratilor pe munte,oricum nu sunteti niciodata singuri,stiti bancul cu militianul si preotul.


Marți, 31 mai 2011 - 22:58  

lauramatei
lauramatei
(admin)

 
49
@dega: nu stiu banculCarpati.org

In nici un caz nu e vorba ca sunt eu prea buna si prea echipata fata de cunoscutii cu care as putea merge, sunt alte motive care ma imping uneori singura pe munte. Am in jur oameni mult mai pregatiti decat mine, ca doar de la ei am invatat.


Miercuri, 1 iunie 2011 - 11:39  

dega
dega

 
50
@lauramatei...in perioada comunista intr-o comuna oarecare seful de post primise indicatii clare de la tovarasi sa sicaneze preotul,la un moment dat il zareste mergand voios cu bicicleta cu sutana fluturand in vant,constata rapid ca bicicleta e corect echipata si plictisit intreaba ce mai face,preotul spune ca merge cu DUMNEZEU inainte la care militianul il amendeaza pentru ca merg doi pe o bicicleta.Si eu am in jur oameni mult mai pregatiti dar nu cunosc nici macar unul insa ii intalnesc in majoritatea excursiilor,tot ce stiu despre munte am invatat din defuncta revista Muntii Carpati incapand cu nr 2,poate o sa-l intalnesc vreodata pe nenea Ica Giurgiu.


Miercuri, 1 iunie 2011 - 21:51  

dorian
dorian

 
51
Frumoasă tură, felicitări. Sincer să fiu te invidiez (în sensul bun al cuvântului) pentru ea. Și spun asta pentru că eu, de câțiva ani, nu am mai avut ocazia să fac astfel de ieșiri în mijlocul naturii. Din motive obiective. Iar jurnalul, a nuanțat într-un mod plăcut această tură. Picant chiar: uneori boem, alteori presărat cu puțin umor. Și așa, din rând în rând, din poză în poză nici nu știu când am ajuns la final. Dar nu la finalul jurnalului, ci chiar mai departe, la finalul comentariilor.
Încă odată felicitări pentru tură, jurnal și fotografii.
Pentru că prea mulți și-au dat cu părerea (pro și contra) referitor la decizia ta de a merge singură, nu pot să nu-mi spun și eu părerea. E ca atunci când te duci la doctor și-ți spune că nu e bine să fumezi, dar după ce ieși din cabinet el își aprinde țigara. E evident că și eu ca toată lumea (sau marea majoritate) sunt de părere că la munte se merge minim în doi. Din multe motive pe care nu le mai enumăr acum. Există însă și situații când ești nevoit să mergi singur (te hotătești în ultima clipă să pleci și nu găsești rapid niciun camarad de drumeție) sau VREI să pleci singur, pentru că numai atunci ești TU ȘI GÂNDURILE TALE. Și parcă atunci ești mai aproape de natură, te simți mai împlinit, mai liniștit sufletește. Și e o senzație nemaipomenită să fi doar tu și natura: murmurul izvoarelor, trilul păsărelelor, șuieratul vântului, ropotul picăturilor de ploaie, vuietul viscolului și câte și mai câte. Toate sunt ale tale. E un sentiment fantastic. Unii i-ar spune curaj, alții inconștiență. La urma urmei depinde de cum se termină. Cu toate astea, repet, recomand a se merge minim în doi. Uneori, (sau de fiecare dată) noi înșine decidem. De împrejurare sau de starea sufletească. (Nu-i așa că te-am băgat în ceață ?)
Îți doresc cărări însorite, ture minunate în continuare și la cât mai multe jurnale (chiar dacă mergi singură).


Miercuri, 28 septembrie 2011 - 20:52  

jokeru
jokeru
Coarda
 
52
iata ca am mai citit un "capitol" din cartea taCarpati.org (fac paranteza asta ca sa iti spun ca toate jurnalele tale de aici le poti tipar intr-o carte,exact cum sunt ele cu pozeCarpati.org poate si cu comentariile aferente?Carpati.org...eu ti-as cumpara cartea,pe buneCarpati.org consider ca ai talentul sa scrii o carte din experienta ta si fara jurnalele astea )

si acum sa ma intorc la tura ta.....si mie imi plac sa ies in munte,chiar daca singur,de fapt cu bicicleta fac traseele asteaCarpati.org...imi place sa imi pun castile de la telefon in urechi si sa incep pedalatul...cutreier si eu dealuri,imi place sa trec de la un sat la altul scurtand peste dealCarpati.org....si sunt vrajit de ce vad in jur si ma simt unic acoloCarpati.orgCarpati.orgCarpati.org...daca vine ursul? probabil zice de vreo doua ori "mor" si se duce in treaba lui...pai daca nu il aud si nu il bag in seamaCarpati.org

eu am avut o experienta cu blitzuri,una zdravana,incepusem coborarea de la cascada Cofu si norii negri s-au adunat deasupra mea...si tuna si fulgera!!!!iar eu pedalam doar la vale,eram mai ceva ca un pisic plouatCarpati.org ma temeam ca aveam in buzunare doua telefoane si IPodul,dar cred ca am avut noroc cu brazii ...uite ca am uitat sa mentionez in jurnalul meu de la cascada Cofu faza cu blitzurileCarpati.org

in fine....de abia astept sa iti citesc si celelalte jurnaleCarpati.org si imi place poza aceea cu tine,ochelarii tai au rol de oglinda si se vede putin ce e in fata taCarpati.org pai cand mergi singur unde nu sunt oameni care sa iti faca o poza trebuie improvizat nu?Carpati.org

Carari minunate si ture insorite!

...si ca sa folosesc vorba lui Bond...James Bond,te salut eu muntozaurul...bicicletomuntozaurulCarpati.org si mie imi plac coclaurileCarpati.org


Vineri, 10 februarie 2012 - 22:23  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,2166 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2019) www.carpati.org