Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

August 2017
LMMJVSD
123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031

Septembrie 2017
LMMJVSD
123
45678910
11121314151617
18192021222324
252627282930

Online

Vremea
Varful Piatra Arsa
Muntii Bihor-Vladeasa

Reduceri

Voluntar in Carpati - 2016

Homepage

Lista de discutii

M-tii Pirin – vf.Vihren (o saptamana prin Bulgaria) (Muntii -- Munti din afara Romaniei --)

Anul 2010: stateam aplecat pe geamul trenului ce mergea spre Thessaloniki. Privind in departare dupa ce trecusem de orasul Blagoevgrad ma uitam cu mare regret la muntii Pirin la care renuntasem a-i mai cutreiera din lipsa de timp. Ma uitam la crestele albe, stancoase ce se vedeau si ma intrebam cum o fi acolo...Insa am promis atunci ca voi reveni...


Anul 2011: odata cu planificarea concediilor, am planificat si ce zona voi vizita. Am stabilit sa revin in Bulgaria, si sa dedic o intreaga saptamana acestor munti. Scopul principal a fost atingerea varfului cel mai inalt (al doilea ca inaltime din Bulgaria, si al treilea din Peninsula Balcanica), parcurgerea crestei Konceto, o minunata creasta ce provoaca emotii chiar si celor mai pasionati, dar si alte trasee in care pot vedea numeroase peisaje si lacuri. 


Propunerea initiala am facut-o lui Alex, vechiul meu partener de drumetii, care nestiind ce vor fi la locul lui de munca nu s-a putut pronunta intr-un mod cert daca va merge sau nu, daca va avea suficienti bani sau nu. Am gasit-o in schimb foarte dornica pe Alexandra, cu care mai fusesem intr-un traseu de iarna prin Bucegi, si alte cateva prin Macin. Nu are o experienta montana prea mare, insa are ambitie, si asta m-a facut sa am incredere in fortele ei, si i-am explicat tot timpul despre dificultatea sau lungimea unor segmente de drum.


Dupa lungi documentari si dezbateri asupra datei de pornire, a venit si vremea plecarii. Vineri 12 august pregateam bagajele dupa ce-mi cumparasem biletele dus-intors cu o zi inainte...


Sambata 13 august


Plecam din Braila la ora 18:10 cu directia Bucuresti N, iar de aici tren spre Sofia la ora 23:20. Cum fereastra nu e prea mare, stam la Mac de vorba cu Marius ce venise sa-i aduca Alexandrei betele de trekking uitate p'acolo si inca un prosop special de munte. Eu stau insa cu un ochi atent la tabelul cu mersul trenurilor cu o oarecare frica de intarziere. Biletul dus- intors pe ruta Braila-Bucuresti-Sofia a costat aprox 350 lei cu tot cu rezervarea la vagon de dormit. Se pleaca la timp, insa sosirea in Sofia evident n-a mai fost la timp, de data aceasta cu o intarziere de 2 ore. Nu a dat asta planul peste cap. Este ora 11, si timp suficient sa gasim un autobuz pana in Bansko, orasul de la baza Pirinilor, punctul principal de plecare catre masiv. De la gara am plecat catre Autogara Centrala, care este chiar alaturi, unde aveam un autobuz la ora 14, nu inainte de a gasi un schimb valutar si sa cumparam leva. Mersul autobuzelor il luasem de pe site-ul lor.


Reusesc sa ma inteleg cu o functionara legat de ora autobuzului, bulgarii nefiind mari cunoscatori de lb.engleza, mai mult din semne si inscrisuri pe hartie. Imi scrie alt orar decat cel pe care il aveam. Primul urma sa fie la ora 13:15. Cumparam bilet de la alt ghiseu contra sumei de 16 leva/pers si ne ducem in sectorul corespunzator unde am stat pana cand a sosit autocarul hranind pormumbeii si vrabiutele cu cornuri 7 Days.


in Autogara Centrala Sofia asteptand autocarul spre Bansko

/Pirin/_dsc0395.jpg


Plecam la timp nu inainte de a ne face remarcati oleaca. Invatat ca in Romania, m-am asezat unde am vazut un loc liber, nestiind ca mi s-a rezervat un anumit loc conform biletului cumparat. Nici cifrele de pe husa scaunilor nu mi-a sarit in ochi. Un tanar bulgar care stia engleza m-a lamurit asupra locului ce-mi era destinat, aratandu-mi-l si pe bilet. La doar 20 min de la plecare, soferul opreste intr-o statie de taxi, si incepe sa desurubeze de zor bordul unde erau comenzile de la AC intr-un ritm foarte alert. Sudoarea ce incepuse sa curga alert de pe el, cat si convorbirile insistente la telefon mi-au dat de inteles ca e o problema, si nu poate continua cursa pana nu o remediaza...


Plecam dupa o jumatate de ora cu toate usile deschise sa se faca curent in interior, cu o usoare informare asupra faptului ca daca mai intervine ceva va veni alt autocar sa ne preia. Ajungem in Bansko la ora 16:45. Ma uit la sacosa in care aveam bocancii si ma gandesc sa-i incalt de acum, sau sa mai stau in papuci pana la cabana. Hotarasc sa mai stau in papuci, ca doar urma sa ajung cu un mijloc de transport pana la destinatie, care era cabana Vihren aflata la 1950m. Intru in autogara din Bansko sa intreb la ce ora sunt autocarele catre Sofia.


Atentie! Sunt curse la fiecare ora catre Sofia, insa nu toate ajung in Autogara Centrala. Intreb si de cursele regulate ce asigura transportul pana la cabana insa nu aflu nimic folositor. 


Afara sunt doua taxiuri, ma uit la ele, ma uit si la soseaua principala in toate partile...cam pustiu...nu stau acum sa ma plimb nu stiu cat sa aflu de un maxi taxi. Ma duc la taximetrist care spre bucuria mea vorbeste bine engleza. Ma poate duce pana la cabana contra a 27 leva. Nu e o avere imi zic in gand. Ma duc o iau si pe Alexandra, bagam rucsacii in portbagaj si ne urcam in spate. In mai putin de 30 min eram deja la cabana. Drumul pana sus este foarte bine intretinut, doar ultima portiune mai are ceva cratere pe alocuri. Multe curbe, unele din ele foarte stranse si in urcare mi-aduce aminte de curbele Transfagarasanului, insa peisajul nu se compara, suntem inconjurati de copaci inalti. Soferul prietenos ne arata si intrarea in cabana, ba chiar ne duce la proprietarul cabanei sa ne faca cunostinta. Luam o carte de vizita in ideea de a chema un taxi si la coborare, multumim si ne vedem de rezervare mai departe.


Primim o camera de 2 persoane pentru 2 nopti la cheie (12 leva/pers/noapte). Ne incaltam, despachetam rucsacii, si plecam sa luam ceva de mancare. Politica pe care am ales-o a fost sa ma bazez in intregime pe mancarea si cazarea oferita la cabane. Pe traseu doar ceva de rontait, cornulete, fistic, stafide etc. Ne gasim cu proprietarul care ne spune ca nu servesc mancare. M-am blocat initial, urma sa stau 2 zile aici, trebuia sa am mancare, asa ma calculasem.


Planul B: mai jos la 30 min de mers mai era o cabana Banderitsa unde speram sa gasesc mancare, asa ca plecam incet pe drumul asfaltat admirand culmile inalte ce ne inconjoara. Inainte de cabana Banderitsa la vreo 5 min, este un popas foarte populat, cu locuri de parcare, locuri campare la cort (contra sumei de 2 leva), si cu ceea ce ma interesa: mancare calda.


Servirea e cam lenta in schimb , am avut mereu de asteptat ba pentru a cere meniu, ba pentru a comanda, ba chiar si pentru a cere nota de plata. Insa mancarea este exceptionala, si la preturi foarte accesibile. Supa 1-2 leva; portia de cartofi prajiti cu branza 4 leva; cotlet la gratar 4 leva; salata shopska 3-4 leva; frigaruie 7 leva; bere 1.5 leva. La ora asta posibil sa mai fi umflat putin preturile...doua persoane, meniu fel I + II , bautura fie suc, bere, paine....in jur de 22-25 leva.


/Pirin/_dsc0422.jpg


Pinul lui Baikushev

/Pirin/_dsc0450.jpg


Dupa o asa masa, partea dificila e sa urci inapoi jumatate de ora pana la locul de hibernare. In drum gasim o atractie a zonei: Pinul lui Baikushev, un urias pin cu o varsta de 1300 ani. Facem poze, ne uimim de amenajarea zonei, sunt scari din lemn pt.a fi accesibil oricarei categorii de varsta, precum si multe panouri informative cu privire la fauna si flora din masiv insa pe bulgara. Continuam drumul, ajungem la cabana, ne mai cumparam o ciocolata, diverse de rontait pentru a doua zi. Facem cateva poze dupa lasarea intunericului si ne culcam. Urma o zi lunga...


noaptea la cabana Vihren

/Pirin/_dsc0481.jpg


Luni 15 august


Dau trezirea la ora 6, insa somnambuli cum suntem amandoi mai motaim in pat jumatate de ora. Intrucat urma sa ne intoarcem in aceeasi cabana am hotarat sa caram cu noi doar un rucsac mic in care am pus apa, 2 conserve, putina paine, si ceva haine in caz de frig. Pe Alexandra am lasat-o sa care doar geanta goala de la aparatul foto, si trepiedul foto, de care tot s-a plans ca era foarte incomod.


privind spre Sud de la cabana Vihren

/Pirin/_dsc0489.jpg


Traseul pana in vf. e de 3h30min conform celor afisate la cabana. Planul era sa urcam pe vf, pe traseul banda rosie prin saua Kabata, coborarea catre saua Premkata, continuarea traseului catre Konceto pana la refugiul cu acelasi nume si intoarcere pe traseul banda verde pana la cab.Banderitsa.


traseu montan banda rosie si o momaie bulgareasca

/Pirin/_dsc0500.jpg


Sa trecem la fapte! Lasam in urma cabana la ora 7:15, afara e inca racoare, soarele inca nu se observa de culmea Todorini Ulitsi. Mi-am achizitionat cu ocazia asta un altimetru care m-a ajutat in diferite momente facandu-mi o ideea la cat mai am de mers. Urmaream constant afisajul acestuia si scadeam putin cate putin din cat stiam ca am de urcat (sau coborat). Marcajul e vizibil, este aplicat pe pietre, uneori la o distanta mai mare intre ele. Poteca e vizibil batuta, insa mai sunt pe locuri false poteci care te duc in eroare daca nu observi marcajul, ceea ce s-a si intamplat, am deviat odata si a trebui sa ma intorc sa reiau traseul. La ora 10 am iesit in saua dintre Vihren si Hvoynati Vrah, dincolo de care se vedea frumosul lac Vlahinski Ezero, si sageata catre vf, ce indica inca 45 min de urcare.


salutari celor care in momentul acela se aflau pe vf.Moldoveanu

/Pirin/_dsc0503.jpg


Din sa, se vad frumos crestele marete in departare iar Vihrenul se vede ca o uriasa piramida alba. Soarele arde puternic, inca nu m-am dat cu crema solara, nu ma simteam in pericol de a fi ars dar pana voi termina traseul ma voi bronza destul de mult. Incepem urcarea si in urma noastra se vedea frumos diferite cuvinte scrise de alti turisti cu pietre pe pajistea din sa. Pe masura ce urcam acestea deveneau tot mai vizibile, si mai impresionante. Vad un loc liber si ii spun Alexandrei sa scriem si noi ceva acolo, eu cobor si ea ramane pe pozitie sa-mi zica daca asez bine pietrele. Decat sa vad inscrisuri cu markerul sau sculpturi ba pe stanci ba pe copaci, mi se pare mai frumos o aranjare de pietre ca aceasta.


piscurile din Pirin

/Pirin/_dsc0507.jpg


lacul Vlahinski Ezero

/Pirin/_dsc0505.jpg


inscriptii facute din pietre

/Pirin/_dsc0518.jpg


Alexandra si uriasul Vihren (fata sudica)

/Pirin/_dsc0513.jpg


Uriasul alb este foarte sterp, doar stanca si pietris, pe alocuri cateva floricele care te pun pe ganduri, cum de au aparut acele frumuseti acolo, si cum de supravietuiesc in acele conditii. La ora 11 suntem pe vf. Alexandra desi tot drumul a mers in spatele meu , profita de faptul ca m-am oprit sa pozez mai indeaproape floricelele, trece imediat in fata mea ajungand prima pe vf :(


/Pirin/_dsc0529.jpg


/Pirin/_dsc0531.jpg


/Pirin/_dsc0532.jpg


Foamea la mine incepe sa urle, asa ca nu fac nici o poza, doar filmez momentul cand am ajuns acolo, si imediat desfac rucsacul sa scot sa mancam ceva. Varful se aglomereaza foarte rapid cu turisti din toate directiile. Unii urcau pe versantul nordic (care dupa ce l-am coborat, as zice ca nu as alege sa urc pe acolo, fiind foarte abrupt), altii veneau in urma noastra. Termin de mancat si incep sedinta foto, mesaje catre cei de acasa, filmari panoramice, montez si trepiedul pentru cadre ce urmau sa le fac panorame, grabit in ultima parte de amenintarea ce venea din vest...nori grei, cenusii, cu un aer foarte rece ce anuntau o furtuna. N-as vrea sa ma prinda o furtuna la inaltimea aia, se facuse deja prea frig ca sa mai fiu udat, termometru arata 9-10 grade.


pozand cu tricolorul

/Pirin/_dsc0547.jpg


privind spre vest

/Pirin/_dsc0556.jpg


norii care au venit din senin

/Pirin/_dsc0574.jpg


oare o sa ne ude?

/Pirin/_dsc0555.jpg


La ora 12 incepem coborarea. Una foarte abrupta, unele zone imi amintea de coborarea de pe vf.Mytikas, ma puneam in fund si mergeam cu mare atentie. Alexandra si ea foarte incet si cu mare grija cobora ajutandu-se si de betele de trekking de care a fost mandra toata excursia (dar si de bocancii). La ritmul incet in care am coborat am ajuns in saua Premkata dupa 1h30min unde ne-am orpit la o pauza de fistic, si negociere asupra continuarii traseului catre Konceto sau coborarea la cabana.


Coborasem sub nivelul norilor cenusii, insa toata creasta era inca in nori. Sa urcam si sa nu vedem nimic, sa mergem bajbait prin ceata nu e prea frumos, am mai avut astfel de momente si e chiar deprimant. Turistii cu care ne mai intalnisem ne-au spus ca au urcat de la cabana in 3h30min. Fac socoteala repede 3h urcare hai 2h-2h30min la coborare.


Vremea nu e prielnica pentru Konceto, hai sa revenim maine, mai luam o noapte si maine urcam napoi pe banda verde, continuam cu rosie pe Konceto, si ne intoarcem.


vf.Vihren (fata nordica) privit din saua Premkata

/Pirin/_dsc0608.jpg


Stabilit! Nu ne grabim, stam mult la poze si stafide si undeva pe la 14:30 coboram incetisor. Coborarea e lina la inceput, apoi incepe putin mai abrupt sa fie, printre stanci si pietris pe alocuri. Alexandra cobora incet si cu grija insa incepuse s-o bata bocancul la unul din degete. Ajungem la intersectia traseelor, in zona refugiului Kazana dupa 1h15min, aici se desparte traseul banda verde catre cabana Banderitsa, si traseul banda rosie catre cabana Vihren. Refugiul nu e in traseu, e undeva mai sus la max 5 min deviere, insa e vizibil.


bifurcatia traseelor

/Pirin/_dsc0684.jpg


alte floricele intalnite pe traseu

/Pirin/_dsc0662.jpg


una mai frumoasa ca cealalta

/Pirin/_dsc0650.jpg


d’acolo am inceput noi coborarea

/Pirin/_dsc0670.jpg


Cum noi trebuia sa mancam la Banderitsa alegem banda verde in continuare. Si coboram, coboram si tot coboram...altimetrul inca arata peste 2000m, Alexandra tot mai incet mergea din cauza oboselii si a degetului. Iar eu ma uit la ceas si fac tot felul de precizari asupra timpului ramas.


Alexandra obosita…oare cum va reactiona la ce va urma?

/Pirin/_dsc0704.jpg


La un moment dat pierd marcajul si cobor pe o falsa poteca ce scurta traseul oficial, insa la reintrare nu am vazut decat marcajul ce urca inapoi. Am mai "coborat" pe trasee in care se mai si urca pe alocuri, asa ca nu am bagat de seama initial, dar cand tot urcam si urcam ma apucase toti nervii. Incepe sa mi se para cunoscute anumite zone, zone cu jnepenis, si cu mare rusine, zic ca ne-am invartit in cerc.


Dar nu te supara ca nu ne-am invartit mult! ii zic ei...Alexandra ma privea cu niste ochi, bine ca era la distanta de mine ca altfel sigur imi luam un bat de trekking in cap. Reaiau traseul logic si observ locul unde m-am ratacit...de ce am facut dreapta in loc de stanga? Dohh...pt.ca marcajul din stg. era pe o piatra ascunsa de iarba inalta, d'aia....


Continuam, coboram, tot coboram, Alexandra tot mai incet. Ma uit la ceas si incepe sa-mi fie teama sa nu cumva sa nu mai gasesc deschis la acel popas. Ii iau betele Alexandrei, le strang le agat de rucsac si ii zic sa coboare in spatele meu si sa se tina cum poate de mine, sa fiu eu punctul ei de sprijin intr-o coborare foarte alerta. Coboram asa cam 30 min, dar foarte rapid, mainile si picioarele mie incep sa-mi tremure de la presiunea exercitata, insa trebuia sa ajungem mai repede la popas. Ajungem la cabana in jurul orei 18:30, iar de aici inca putin pana la popas, unde comandam iar acelasi meniu, supa, cartofi prajiti cu cotlet, bere si suc.


Picioarele ne dor pe amandoi si ne intrebam cum sa urcam iar a 2-a zi pe acelasi traseu catre Konceto...La acelasi ritm, nu e suficient timp, mai ales daca urma sa ne trezim cu febra musculara. Sa urcam, sa nu mai urcam? Hai sa nu mai urcam ii zic....mai luam o noapte si maine stam aici, ne relaxam, dormim, sa fim odihniti pentru celelalte zile. A fost o coborare mai grea decat am crezut, prea dureroasa s-o urc si s-o cobor iar in urmatoarea zi.


Platim iar in jur de 25 leva, mai cumparam si o ciocolata Milka si urcam cu burtile pline spre cab. Vihren, mers de melc de data aceasta, doar ne-a luat o ora sa urcam :)).


Il caut pe proprietar ii arat cheile ii fac semn din maini in semn de bani ca sa inteleaga ce am de gand, si sotia lui ii vb pe bulgara, a inteles ca vreau sa mai platesc o noapte. Mai las 24 leva si urc in camera. Nu ma gandesc decat sa ma spal cu apa rece ca gheata, si sa pun intr-un fel o patura in geam sa nu ma trezesc prea devreme. O improvizatie cu un bat de trekking si reusesc; voi avea intuneric in camera pana la ora 11 a doua zi.


e timpul pentru somn… :D

/Pirin/_dsc0715.jpg


Marti 16 august


Ne trezim mai mult de zgomotul celor care se plimbau prin cabana, scartaia podeaua ingrozitor. Ma uit la ceas e 11, hai sa fac lumina in camera si sa iesim la aer. Iesim la stat in iarba si admirat peisajul, turistii; Alexandra se intinde sa se bronzeze, eu plec in spatele cabanei sa vad raul si sa ma mai documentez de trasee. Gasesc si un afis in care erau anuntate cursele de maxi-taxi pana in Bansko (se pleaca din Bansko din dreptul podului de langa hotelurile Glazne si Strajite catre Vihren la orele 08:30, 14:20 si 17:00...iar de la Vihren catre Bansko se pleaca la orele 09:30, 15:00 si 18:00; biletul costa 6leva/pers)


admirand peisajele

/Pirin/_dsc0761.jpg


Citesc despre un lac Okato aflat la doar 30 min distanta pe un traseu comun banda galbena, rosie, verde, si albastru ??? Propun sa plecam usor catre el sa facem poze, si sa facem o usoara miscare sa scapam de febra. Am ales banda galbena ce pleaca in directia cab. Yane Sandanski, cu ideea ca e un lac la 30min.


traseul foarte plat pe alocuri, de placere mergeai

/Pirin/_dsc0811.jpg


Mergem frumos pe langa rau, traseul e plat pe alocuri, mergem, mergem insa numai de lac nu dam. Dupa vreo 2h dezamagit ca nu vad nimic, hotarasc sa ne intoarcem (lacul il voi descoperi in urmatoarea zi). Ne oprim langa rau pentru o baie rece la picioare, unde poposim inca vreo ora. Fac poze, Alexandra face plaja, se si potriveste ideea de plaja cu peisajul montan, bocanci etc.


/Pirin/_dsc0814.jpg


podul la bifurcatia traseelor galben-albastru de rosu-verde

/Pirin/_dsc0068.jpg


cine mai vine la munte sa faca plaja in bocanci?

/Pirin/_dsc0018.jpg


In departare se vad cativa nori ce anunta ploaie, asa ca plecam spre cabana, si sa mergem sa mancam. Ne obisnuisem cu ideea de a merge la bucatarie 30 min dus si alte 30 min intors. Azi schimb meniul in schimb. Nu mai vreau cartofi prajiti si supa, incerc o salata Shopska si 2 frigarui, care comparate cu ce am mai mancat in Romania, aici erau uriase, si nu costau decat 7 leva.


norii care anuntau zilnic o posibila ploaie (aici inca erau albiciosi)

/Pirin/_dsc0016.jpg


Urmatoarea zi urma sa plecam catre refugul Tevno. Aveam un numar de telefon, stiam de capacitatea mica a refugiului, si ma gandeam sa fac o rezervare cum puteam. Il intreb pe ospatar cum se spune la "a face rezervare...doua persoane" insa nu reusesc sa iau legatura cu nimeni telefonic, probabil nu aveau semnal.


Dupa masa, mai stam ceva timp in niste leagane si abea apoi plecam catre dormitor, amuzandu-ma pe drum de 3 oi ratacite de turma care s-au bagat cu capul in tufe rusinoase parca de faptul ca s-au pierdut :))


La cabana incep sa fac bagajele pt.plecarea definitiva de la cab.Vihren. Am reesalonat greutatile, astfel ca eu am preluat atat bagajul meu cat si al ei, iar Alexandra urma sa care doar proviziile cu apa-4l si cate ceva de gustarit. In felul asta fiind mai usoara sa se deplaseze mai cu usurinta.


Miercuri 17 august


Ne trezim matinal la 6, insa e timp de inca 30 min de motait in pat ceea ce se si intampla. Imi fac curaj, strang ultimele lucruri, alimentez cu apa si plecam in jur de 7:15 pe traseu comun banda verde si banda rosie spre directia refugiului Tevno. Daca ajungem la bifurcatia traseelor in timp util continuam spre Tevno (traseu teoretic de 6h30m), daca nu, continuam pe verde catre Demyanitsa (teoretic 5h).


inceputul unui traseu lung (ora 7, 10 grade celsius)

/Pirin/_dsc0161.jpg


Pe drum gasesc o sageata informativa ce ma anunta ca la 5 min este lacul Okato deviere pe banda galbena. Ma duc doar eu sa-l vad, fac 2 poze si continui. Dupa inca 30 min gasesc alta sageata ce anunta un lac la 5 min deviere numit Ribno Banderishko Ezero catre care nu voi pleca, il voi poza doar de la distanta.


mersul pe lespezi (in dreapta lacul Dalgato)

/Pirin/_dsc0220.jpg


Ajungem la bifurcatia traseelor dupa 2h30, timp bun apreciat de mine, undeva langa un minunat lac Zhabeshkoto Ezero. Decid sa mergem catre Tevno apreciind ca ajungem undeva in jurul orei 16 mers lejer. Trecem de acest lac, unde gasim si un grup de vreo 7 pers ce inoptase la cort, si dam apoi de lacurile Banderishki Ezera, si dupa ele, Dalgato Ezero. Lacuri langa lacuri, mi-aduce aminte de Rila unde la fel intr-un timp foarte scurt vazusem multe lacuri la o distanta mica unul de celalalt. Traseul incepe sa urce printre lespezi, traseu asemanator cu cel de la Caltun catre Negoiu. Inaintam incet, betele Alexandrei o incomodeaza, asa ca mi le transfera mie. Continuam, dam de alt lac, cam secat, insa cum deja eram la inaltime, aveam un peisaj foarte frumos catre lacurile lasate in urma, dar si catre varful vizitat luni.


ultima urcare spre creasta

/Pirin/_dsc0224.jpg


Inca un efort in urcarea catre creasta, de unde peisajul este fantastic. Suntem in Bashliyska Porta si privim in departare varfuri inalte precum Banderishki Chukar , Bashliyski Chukar ambele cu inaltimi de peste 2700m. Un peisaj se apreciaza si mai mult cand mananci, fapt pt.care ne oprim sa infulecam putin.


lacul Dalgato si vf. Malka Todorka 2712m (cred)…Vf.Vihren in departare in nori

/Pirin/_dsc0236.jpg


o creasta in departare cu turisti pe ea

/Pirin/_dsc0240.jpg


/Pirin/_dsc0238.jpg


Ii prezint traseul de creasta ii arat in departare niste varfulete in directia carora apreciez eu a fi localizat refugiul, si pornim la drum intreband durata traseului pana la refugiul persoanele intalnite. Un om trecut de 50 ani mi-a spus ca 3 ore, alt grup mi-a spus 5h30. Acum pe cine sa cred? Este ora 13, chiar si 6-7 ore daca facem tot ajung pe lumina la destinatie. Pe masura ce mergeam vedeam alte lacuri, unele mai spectaculoase decat celelalte, altele mai mari, altele mai mici, unul chiar cu o mica insulita ce se vedea superb, cele mai multe din ele faceau parte din circul Vasilashki.


lacul Tevno Vasilashko

/Pirin/_dsc0241.jpg


Traseul ocoleste vf. Golyam Tipits de 2645m iar intre el si Golyamata Strana, treseul merge pe o creasta foarte ingusta, foarte asemanator cu Piatra Craiului, abrupturi ametitoare pe ambele parti, insa fara nici un cablu ajutator. Urcam si pe Prevalki Chukar 2604m, de unde incepe sa se vada bifurcatia traseelor din Vinarska Porta. De aici se continua trasee catre cab. Damyanitsa (banda verde o scurta perioada apoi comun banda galbena/albastra), cab. Yane Sandanki (banda verde), cab.Begovitsa (banda verde, apoi maro), sau ref.Tevno in continuare pe banda rosie la distanta de 1h. Coborarea e lunga si plictisitoare, Alexandra nu mai are rabdare vrea sa ajunga mai repede la destinatie.


cu ceva emotii pe aceasta creasta

/Pirin/_dsc0261.jpg


vf. Prevalki Chukar 2604m

/Pirin/_dsc0276.jpg


coborarea catre Vinarska Porta, in fata lacurile Prevalsko Ezera, si in dreapta se vede si saua Mozgovishka Porta

/Pirin/_dsc0280.jpg


e uimitor cum pot creste aceste florile printre stancile uriase

/Pirin/_dsc0282.jpg


si am ajuns si aici…Vinarska Porta…de aici inca o ora

/Pirin/_dsc0287.jpg


Este ora 16, si ii promit ca intr-o ora ajungem. Norii incep sa se stranga, nori ce anunta o ploaie ca si-n celelalte zile. Si eu vreau sa ajung mai repede la refugiu, nu vreau sa ma ud deloc. Refugiul insa nu se vede deloc...traseul continua printre jnepeni, la capatul carora se vede saua Mozgovishka Porta. In dreapta si stanga se ridica niste varfuri inalte pe care mi-e frica sa nu cumva sa trebuiasca sa le urc. Nu mai aveam energie pt.inca o urcare abrupta chiar si ea de 150-200m cat ar fi avut. Spre norocul nostru traseul merge pe curba de nivel pana in mijlocul seii unde se intersecteaza cu traseul banda albastra ce face legatura intre Bansko-cab.Damyanitsa-cab.Begovitsa-cab.Yane Sandanki. Inainte de a intra in sa, admiram si lacurile Chairski Ezera, pe langa care pasteau destul de multe vaci.


Merg inainte cu ideea de a zari refugiul din timp sa pot ridica moralul Alexandrei care din 5 in 5 min ma intreaba daca mai e, sau daca se vede :)). Ajungem la ora 17 la refugiu unde incep sa si fac vorbele pentru cazare. Doamna de acolo stie destul de bine engleza, si ne trimite in spate intr-o camera cu 7 paturi contra a 12 leva/pers.


lacul si refugiul omonim

/Pirin/_dsc0291.jpg


Refugiul este situat chiar langa lacul cu acelasi nume, are o capacitate de 30 locuri, bucatarie, apa, ba chiar si panouri solare. Multe panouri informative ofera informatii in bulgara referitor la flora/fauna masivului, harta cu trasee si timpii de parcurgere, regulile cabanei printre care accesul in interior strict interzis cu incaltamintea in picioare atat in camere, cat si in bucatarie. Gasesc afise ce ma anunta ca apa din lac este potabila si ca atare orice scaldare sau balaceala in el nu e permisa.


Dupa ce ne-am ales amandoi paturile de sus in care urma sa dormim, plecam spre bucatarie sa comandam cate ceva. Aici meniul e mai restrans constand in supe, omlete (uriase), cascaval prajit cu oua (prima oara cand mananc asa ceva), piftele, bauturi diverse de la bere, ceai, cappucino, sucuri, cornulete, ciocolate etc.


Dupa ce mancam bine, nu ramane decat sa stam in iarba sa ne odihnim, facem poze, asteptam apusul (nu chiar apus, mai degraba trecerea soarelului dupa o culme inalta), si sa asteptam noaptea in ideea ca va fi cerul senin. Norii se risipesc, astfel ca frica de o posibila ploaie a disparut complet. Aproape de inserat din directia cab.Bezbog vine un grup masiv de bugari, dar noi suntem fericiti ca avem patul asigurat.


am ramas impresionat de aceasta femeie care a stat neclintita vreo ora privind soarele cum trecea peste o culme in departare. Era hipnotizata…avea si de ce :)

/Pirin/_dsc0321.jpg


Facem planurile traseului zilei urmatoare, mai stam in paturi, si cand se intuneca complet iesim sa facem cateva poze si sa vedem cerul plin de stele. Nu mai era nici un nor, luna nu se vedea deloc, doar mii si mii de stele si stelisoare pe care incerc sa le surprind cu aparatul. De frig Alexandra a luat si patura sa se incalzeasca asa ca nu pot sa nu-i fac o poza cu noua moda bulgara :))


refugiul sub lumina stelelor

/Pirin/_dsc0336.jpg


noua moda bulgara :)

/Pirin/_dsc0341.jpg


Joi 18 august


Trezirea o facem in jurul orei 7; trei paturi deja au fost evacuate, celelalte 2 sunt si ele ravasite, doar noi mai puturosi abea ne miscam pana la wc-ul aflat la 50m de cabana. Mergem sa mancam, comandam un cappucino, eu o omleta, si amandoi portii duble de cascaval prajit. Cam scumpisor cascavalul 5.5leva/portia, deci 22 leva numai portiile de cascaval, mai adunam si restul deja lasam 30 leva, cea mai scumpa masa din cate am avut pana atunci :)).


Dupa masa nu ratez ocazia de a ma spala cu apa rece ca gheata, apoi fac bagajele, multumesc pt.ospitalitate si plecam catre cab.Damyanitsa in jurul orei 11. Alexandra dupa ce incarca sticla cu apa ma anunta ca a prins si cativa mormoloci (impuritati) in ea, moment la care si eu ironic o informez ca sunt buni mormolocii, contin multe proteine necesare oranismului. Vom avea astfel mai multa energie de mers. Nu mai schimbam apa de impuritati, ca doar tot din lac venea si cealalta incercare de aprovizionare.


norii se jucau cu varfurile inalte ce inconjurau zona

/Pirin/_dsc0356.jpg


Mergem pe acelasi traseu pana in saua Mozgovishka Porta de unde schimbam apoi culoarea pe albastru pana la cabana. Coborarea nu e dificila, mergem foarte incet, avem timp destul sa ajungem cam 3h teoretic e traseul, noi insa profitam de timp sa admiram mai mult.


Rana temporaria sau mai pe romaneste…o broasca :)

/Pirin/_dsc0368a.jpg


Pe drum ne intalnim cu 2 bulgari veniti de la cabana catre refugiu, cu care mai schimb cateva vorbe, trecem pe langa lacurile Prevalsko Ezera, ba chiar intalnim un om cu patru cai incarcati maxim cu marfa pentru aprovizionarea uneia din cabanele de mai sus. Mi-a fost mila de saracii cai, numai suportul din lemn parea sa cantareasca foarte mult, incarcat maxim deja nu mai ma gandesc ce inseamna pentru ei :(


unul din lacurile Prevalsko Ezera, mai exact Chetvarto Prevalsko Ezera (2305m) in dreapta se vede mititica saua Mozgovishka Porta de unde am inceput coborarea pe traseu albastru

/Pirin/_dsc0397.jpg


caii ce aprovizionau refugiul Tevno (sau o alta cabana mai in departare)

/Pirin/_dsc0401.jpg


Ne unim mai departe cu traseul banda galbena ce vine de la cab. Bezbog, mergem mai departe si ne oprim in dreptul raului Bashliytsa pentru baie la picioare (eu) si bronzat (Alexandra). Stam aici cam 1h, si plecam mai deaparte odata cu venirea norilor falsi aducatori de ploaie. Traseul e foarte lejer, se merge chiar la plat pe alocuri, multe, multe vaci la pascut, iar la cabana ajungem in jurul orei 15.


raul nu e adanc, insa are o apa foarte limpede, si foarte rece :D

/Pirin/_dsc0412.jpg


Cabana este situata la 1895m la confluenta a 3 rauri, dispune de toate conditiile unei cabane montane, bucatarie, apa la izvor, accesc auto pe drum forestier, ba chiar si dus. Pe afis scrie 1leva insa cum nu era nimeni in zona n-am platit pt.apa consumata (desi am asteptat putin si uitat expre sa nu atrag vreo privire urata asupra mea). Camera cu 2 paturi la cheie ne-a costat 24 leva; lasam bagajele si plecam in recunoasterea zonei. Ca mancare am comandat supa de porc, o piftea pt.Alexandra (i-am zis eu ca sunt mari,asa le vazusem la Tevno....m-a injurat insa cand a venit comanda), si o friptura mare de porc, care desi arata bine, ficatului meu nu i-a convenit prea mult, am simtit fiecare inghititura pana am adormit tarziu. Mai stam la jucat carti, si cand s-a lasat intunericul si frigul am intrat in camera.


putin mai sus era confluenta celor 3 rauri

/Pirin/_dsc0481__2_.jpg


pare violenta pisica, dar defapt era foarte blanda…si somnoroasa, aici in poza defapt casca

/Pirin/_dsc0509.jpg


Vineri 19 august


Plecarea catre casa.

Parasim cabana la ora 8, avem ca destinatie orasul Bansko pe traseu banda albastra. Mergem cand pe drumul forestier, cand pe poteca ce merge lejer prin padure. Dupa 2h ne intersectam cu soseaua ce urca catre Banderitsa si Vihren, traseul continua prin padure insa se mai intersecteaza cu soseaua din cand in cand. Noi mergem pe sosea insa si ajungem in Bansko in jurul orei 12. Cautam magazine sa cumparam suveniruri, la inceput vad numai magazine inchise, ma faceau sa ma intreb ce se intampla de e totul inchis, vinerea la ora aia. Insa mai spre centru gasim magazine langa magazine, si incepe dezmatul...

Mereu se spune ca e pericol sa faci shooping cu o femeie! Mare adevar! In 30 min cheltuim in jur de 70 euro. Pe masura ce vedea alte magazine ii intorceam capul intr-o directie opusa. In drum spre autogara care e in partea de N a orasului vizitam si Biserica Sf.Treime. Ajunsi la autogara iau din nou orarul autocarelor si cum timp mai e, ne intoarcem in centru sa mancam copios mancare de oras: pizza si inghetata.

In jur de 16 plecam spre Sofia unde ajungem in jur de 19. Trenul il aveam la 20:40, asa ca stam si asteptam. Cumpar rezervarea la vagonul de dormit si cum a garat trenul, ne-am si bagat in el.


Sambata 20 august


Ajunge in Bucuresti dupa 5 ore de intarziere. Ce bine e la cuseta, stai intins asa ca nu ma deranjeaza prea mult intarzierea. La 14:30 avem tren spre Braila si gata si cu excursia noastra. Va urma alta...dar cand si unde, ramane de vazut...


In ideea ca n-am plictisit pe nimeni citind jurnalul, sper ca am reusit sa ofer o descriere suficienta pentru a inspira si alte persoane sa viziteze acesti munti, si daca au ocazia sa acorde mai mult decat 5 zile. Merita!

Toate denumirile folosite in jurnal sunt din lb.engleza luate, asa ca nu e exclus ca vreun nume de cabana/munte/lac sa fie cunoscut si in alta forma sau varianta (romaneasca)


Surse principale de documentare:

http://www.carpati.org/

http://pirin.bg/

http://www.summitpost.org/pirin/151879

http://bansko.org/

http://sinoptik.bg/bansko-bulgaria-100733462?search (pt.prognoze meteo)

http://www.centralnaavtogara.bg/ (pt. mersul autocarelor)

http://bdz.bg/ (pt.mersul trenurilor cine doreste)

http://www.google.com (alte informatii)



Duminică, 4 septembrie 2011 - 13:04 
Afisari: 3,833 


Postari similare:





Comentariile membrilor (3)

edo
edo
Caraba
 
1
Felicitari Dragos, frumos jurnalul, superbe locuri, sper sa ajung si eu cat mai curand prin Pirin !


Luni, 5 septembrie 2011 - 10:32  

baumwolle
baumwolle
(admin)

 
2
Mi se pare doar mie sau, din punct de vedere "estetic", munții ăștia seamănă tare cu Retezatul? Carpati.org


Luni, 5 septembrie 2011 - 12:13  

casian
casian

 
3
...cred ca o tura de iarna pe meleagurile alea ar fi interesanta, chiar si pe pe schiuri de tura ! Frumos jurnal !


Marți, 6 septembrie 2011 - 16:23  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0784 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2017) www.carpati.org