Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Septembrie 2019
LMMJVSD
1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
30

Octombrie 2019
LMMJVSD
123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031

Online

Vremea
Varful Cindrel
Muntii Cindrel (cibin

Voluntar in Carpati - 2016

Homepage

Lista de discutii

Lumea de Piatra a Craiului. Ziua 1: Valea Podurilor, Braul Soarelui, Braul de Sus (Muntii Piatra Craiului)

Acesta este primul jurnal dintr-o serie de 3 (trilogie, ca la filmele de succes), care descrie o excursie prin abrupturile de piatra din Parcul National Piatra Craiului. Este vorba de trasee nemarcate, ce pot fi periculoase pentru cei neantrenati, neechipati si care se aventureaza in necunostinta de cauza pe astfel de poteci.


Traseul acestei zile a fost urmatorul: Plaiul Foii – valea Podurilor – Braul Soarelui – Braul de Sus – avenul Zbirii – Braul de Mijloc – Caldarea Ocolita – creasta – Braul de Mijloc – Anghelide – Plaiul Foii


Eu am fost unul din cei 5 norocosi selectati de Mugurel Ilie sa participe la tura propusa de el pe site-ul carpati.org. Desi aveam mai putina experienta pe astfel de trasee decat ceilalti participanti, a contat faptul ca aveam o conditie fizica buna dar si activitatea mea intensa pe carpati.org. Una din cerinte era “dorinta participantilor de a-si impartasi cunostintele si experienta si cu alti membri ai site-ului” – iar jurnalele mele vorbeau pentru mine din punctul asta de vedere. Mereu am considerat ca e important sa fii activ, sa oferi si altora ceva – orice – din ceea ce tu esti, stii, ai, faci etc.

Aici este pagina turei, unde s-au facut inscrierile si unde gasiti si parerile participantilor:


http://www.carpati.org/planificator_ture/lumea_de_piatra_a_craiului/2134/


Tura fusese propusa cu vreo 2 luni inainte, asa ca dupa ce am fost acceptat, am avut o perioada de asteptare – in care mi-am facut rost de echipamentul specific, pe care nu-l aveam: ham, casca de catarat, carabiniera, coborator etc. Dar a fost in acelasi timp si o perioada in care gandurile mi-au fost pline de tot felul de idei: oare chiar ma voi descurca? Oare nu era mai bine sa o iau mai usurel, cu o tura mai usoara?


Toate indoielile pe care le-am avut mi-au fost insa spulberate de tura din Bucegi pe Valea Tapului, propusa de Mugurel tocmai in ideea de a ne cunoaste mai bine si de a ne familiariza mai mult cu genul de trasee pe care urma sa le parcurgem. In Bucegi mi-a placut nespus si m-am descurcat foarte bine, asa ca abia asteptam sa vina 4 august! Si a venit.


Vineri dupa-masa am ajuns in Plaiul Foii si mi-am montat cortul intr-o poiana cu privelisti spre creasta. Acesta a fost locsorul unde m-am intors sa ma odihnesc in urmatoarele 4 zile, pentru ca turele pe care urma sa le facem erau ture de o zi – cu intoarcere la baza seara.

/ValeaPodurilor/dsc_7966.jpg


Sambata dimineata ne-am strans toata echipa: Mugurel, Gabi, Laura, Eugen, Florin, Tibi si cu mine. Pe la ora 8 si 10 am pornit pe un drumulet forestier pe Valea Podurilor, inspre poiana Cotofenei – unde am ajuns dupa vreo 50 de minute.


De aici poteca face stanga si incepe sa urce sustinut prin padure, facand serpentine scurte printre tufele de zmeura si bustenii cazuti. Poteca e marcata de momai dar e nevoie de multa atentie ca sa nu te abati de la ea. Bineinteles ca noi ne-am abatut 5 minute ca sa usuram bietele crengute pline de zmeura – ar fi putut sa se rupa de la greutatea bobitelor delicioase si ar fi fost pacat.

/ValeaPodurilor/dsc_7977.jpg


Dupa alte 50 de minute ajungem la un punct de belvedere – inconjurat totusi de copaci in vreo 3 parti. Vedem de-aici varful Papusa foarte clar.


/ValeaPodurilor/dsc_7980.jpg


De aici nu mai avem mult si intersectam Braul de Jos – intersectie nu prea evidenta, dar pe care Mugurel ne-o mentioneaza ca sa stim pentru viitor. De fapt toate aceste excursii facute au avut o puternica tenta educationala – ideea nu era doar sa ne bucuram de peisajele frumoase, ci si sa invatam zone mai putin stiute din Piatra Craiului – si asta chiar s-a intamplat!

/ValeaPodurilor/dsc_7986.jpg


Am ajuns in zona cu stanci, chiar daca suntem  inca in padure - si curand ajungem in punctul numit Termopile. Aici este si intersectia cu Braul de Mijloc al Pietrei Craiului. Ne cocotam putin pe o stanca pentru a vedea mai bine Valea Podurilor – pe care vom urca si noi.

/ValeaPodurilor/dsc_7991.jpg


Desi nu sunt deloc comod de folosit, folosesc cu succes si filtrele in degrade – de fapt doar unul, ND4. In felul asta reusesc sa pastrez putin albastru pe cer, fara sa-l scot prea ars din nevoia de a lumina partea de jos a pozei, care era mai umbrita.


/ValeaPodurilor/dsc_7996.jpg


Intrarea pe vale nu o facem insa chiar de aici, ci mai urcam putin pe partea dreapta a muchiei pana ajungem in Amfiteatrul Coltilor Gemeni ...

/ValeaPodurilor/dsc_8001.jpg


E o zona spectaculoasa unde simti foarte bine cum stancile te inconjoara din toate partile...


/ValeaPodurilor/dsc_8004.jpg


/ValeaPodurilor/dsc_8005.jpg


La baza acestui amfiteatru ne echipam cu hamuri si casti. De aici, Eugen si Tibi pornesc in urcare printr-o zona un pic mai dificila...


(imi pare rau ca pozele verticale au o calitate mai scazuta aici pe site, nu am timp acum sa stau in html sa modific dimensiunea fiecareia)


/ValeaPodurilor/dsc_8013.jpg


Iar restul mergem pe unde e mai usor, printr-un valcel cu grohotis care ne scoate mult mai repede in partea cealalta a acestei creste stancoase.


/ValeaPodurilor/dsc_8015.jpg


De aici coboram putin, cu grija, apoi urcam iar pentru a intra pe firul vaii Podurilor (aflata pe stanga culmii Coltilor Gemeni).


/ValeaPodurilor/dsc_8017.jpg


Ii asteptam si pe ceilalti doi, care venisera pe cealalta parte si care au iesit in spatele nostru...


/ValeaPodurilor/dsc_8026.jpg


Peretii de stanca din jur parca au o multime de turnuri si ace de piatra lipite de ei...


/ValeaPodurilor/dsc_8025.jpg


Un mic urcus ne scoate intr-o zona de unde exista doua posibilitati. Una ar fi sa coboram putin pentru a intra in firul vaii, iar alta e pe la baza Coltilor Gemeni, mai pe sus.


/ValeaPodurilor/dsc_8035.jpg


Eugen si Tibi continua traseul pe varianta mai dificila, chiar pe la baza Coltilor Gemeni, in timp ce noi, restul, mergem chiar pe firul vaii. Mugurel ne arata o mica brana inierbata, o alta varianta de a ajunge in acel loc – ocolind pe partea stanga saritorile de netrecut pe care noi le-am ocolit pe dreapta, pe la acel amfiteatru.


De acum incepe distractia! Valea Podurilor e un fel de canion care separa peretii inalti de stanca din aceasta zona – si noi vom urca exact printre ei.


/ValeaPodurilor/dsc_8039.jpg


Pe vale sunt cateva saritori (praguri de stanca) pe care trebuie sa le cataram – si asta pentru toata lumea cred ca era partea cea mai asteptata.


/ValeaPodurilor/dsc_8042.jpg


Mugurel urca primul in zonele mai dificile, pentru a ne asigura pe ceilalti cu o coarda. Aveam deja pe noi hamurile, iar de casti nu mai zic – ele sunt utile nu doar cand te cateri, ci si cand mergi prin zone unde e posibil sa-ti cada pietre in cap (de pe peretii din jur etc).


/ValeaPodurilor/dsc_8043.jpg


/ValeaPodurilor/dsc_8047.jpg


Dupa ce trecem cu bine cateva saritori, zarim in fata chiar Țancul Ascuțit – care apare si pe harta/schema facuta de Mugurel – o harta din care la inceput nu intelegeam nimic, dar pe care am ajuns sa o inteleg mult mai bine dupa aceasta tura.


/ValeaPodurilor/dsc_8057.jpg


In timp ce mergeam imi notam pe harta intersectiile sau punctele relevante unde am ajuns, lucru ce mi-a fost util si atunci, ca sa stiu cat de cat unde ne aflam, dar si acum, pentru a scrie jurnalul. Altfel sigur as fi uitat ordinea zonelor prin care am trecut – traseul fiind foarte incalcit – cu multe suisuri si coborasuri.


/ValeaPodurilor/dsc_8883.jpg


De la Tancul Ascutit, valea Podurilor se desparte in doua – iar noi urcam pe partea dreapta o noua portiune abrupta.


/ValeaPodurilor/dsc_8059.jpg


Coltii Gemeni apar foarte masivi cand ii vezi asa de aproape – mai ales daca e si un omulet la baza ca sa ajute la constientizarea dimensiunilor.


/ValeaPodurilor/dsc_8063.jpg


Din cele doua variante de a merge mai departe, pornim pe cea de-a 3-a varianta: Braul Soarelui – spre dreapta. Urcam o panta inierbata spre sud, parasind astfel valea – care s-ar fi continuat spre creasta intr-un mod mai putin interesant decat acest brau.


/ValeaPodurilor/dsc_8071.jpg


Dintr-o mica sa de pe culmea Coltilor Gemeni vedem peretii de stanca din partea cealalta – iar aceea e si directia noastra, spre sud.


/ValeaPodurilor/dsc_8074.jpg


Coboram spre Valcelul Coltilor Gemeni, il traversam si urcam spre Muchia Timbalului Mic. Zona e destul de incalcita, poteca nu e tot timpul evidenta. De multe ori se merge pe iarba sau pietre, pe unde nu exista o poteca – pentru ca nici nu sunt prea multi oameni care sa parcurga aceste trasee.


/ValeaPodurilor/dsc_8079.jpg


Ajungem insa pe aceasta muchie, de unde vedem mult mai bine continuarea Braului Soarelui – pe fetele de iarba de pe culmile urmatoare.


/ValeaPodurilor/dsc_8083.jpg


Iata-l surprins in aceasta de lume de Piatra si pe autorul povestii, ca sa nu se creada ca scriu din ce mi-au povestit altii :D Foto facuta de Tibi Buzdugan. Ce-mi place șapca mea bleu!


/ValeaPodurilor/ioan_in_crai.jpg


O coborare abrupta pe iarba si pietre ne duce in valea Cioranguta, pe care trebuie sa o traversam.


/ValeaPodurilor/dsc_8094.jpg


Aici a avut loc un mic accident – unul din coechipieri a alunecat pe niste pietre in timp ce traversa firul vaii si a cazut, rostogolindu-se de cateva ori pana s-a oprit intre pietrele de mai jos. Din fericire nu a fost nimic grav – comparand cu cat de grav ar fi putut sa fie – dar din asta sunt multe de invatat. Cel mai important e sa realizezi ca un accident se poate intampla oriunde, chiar si in zonele usor de trecut – unde atentia e mai scazuta tocmai din aceasta cauza. Apoi, fara casca lucrurile ar fi fost mult mai grave – dar si rucsacul din spate a atenuat loviturile. Senzatia dupa un astfel de eveniment poate fi una de soc – psihic cel putin, daca fizic ai scapat cu bine. Iar concluzia poate fi ca data viitoare vii echipat ca motociclistii la concursuri.


Nu e de glumit cu astfel de trasee, am inteles asta cand am mers anul trecut pe Braul de Mijloc – si acolo un coleg a cazut exact in acelasi fel. Nu poti sa mergi tot timpul asigurat in coarda, e nevoie de foarte multa atentie – tot timpul – dar si de stapanire de sine, capacitatea de a analiza terenul pentru a gasi cele mai bune variante de trecere etc. Aici intr-adevar e mult mai riscant sa mergi singur, pentru ca sansele ca ceva sa se intample pe un astfel de traseu mi s-au parut mult mai mari, comparativ cu muntii prin care merg eu de obicei.


/ValeaPodurilor/dsc_8098.jpg


Am continuat apoi pe Braul Soarelui, care urca si coboara de mai multe ori – dar in continuare nu e nimic prea dificil.


/ValeaPodurilor/dsc_8102.jpg


In afara de faptul ca de multe ori ai sub tine vaile abrupte. Chiar si asa, din poze de multe ori pare mai periculos decat este – poteca e de obicei destul de lata incat sa poti calca sigur.


/ValeaPodurilor/dsc_8103.jpg


 Dar sunt si zone in care mergi pe iarba sau pietris care pot sa alunece. Daca ai rau de inaltime, astfel de trasee nu sunt pentru tine cu siguranta. De altfel si traseele marcate din Piatra Craiului au aceasta caracteristica – te ridica de multe ori deasupra unor prapastii. Doar e un munte... de piatra!


Cand intersectam firul secundar al Vaii cu Grota, facem iarasi doua echipe. Eugen, Laura, Gabi si Florin vor continua pe Braul Soarelui pana la intersectia cu Braul de Sus – aflata nu departe. Iar eu, Mugurel si Tibi vom urca pe firul vaii pana intram in Braul de Sus – de unde vom continua sa urcam printr-o zona stiuta de Mugurel, spre avenul Zbirii. Un aven ascuns intre stanci, caruia Mugurel vrea sa-i ia coordonatele GPS pentru cineva pasionat de pesteri.


/ValeaPodurilor/dsc_8108.jpg


Traseul din Braul Soarelui pana in Braul de Sus a fost si el spectaculos – cu cateva zone expuse si ceva catarare.


/ValeaPodurilor/dsc_8111.jpg


/ValeaPodurilor/dsc_8118.jpg


La o traversare mai periculoasa pe Braul de Sus, Mugurel scoate coarda ca sa trecem mai in siguranta spre hornul din fata.


/ValeaPodurilor/dsc_8123.jpg


Si in sens invers...


/ValeaPodurilor/dsc_8124.jpg


Dupa ce urcam in zona inierbata de deasupra, ii zarim si pe ceilalti undeva sub noi. Ii salutam de la distanta si admiram si Braul de Sus, a carui continuare se intuieste dincolo de ei pe pantele inierbate – trecand parca dintr-un plan in altul, din stanca in stanca printre turnuri.


/ValeaPodurilor/dsc_8133.jpg


Noi 3 insa avem de urcat spre aven, asa ca parasim Braul de Sus – dar lasam rucsacurile pe iarba undeva, pentru ca ne vom intoarce de la aven tot aici. Cu ocazia asta imi fac si mie o poza, sa se vada ca am casca albastra ca cerul!


/ValeaPodurilor/dsc_8138.jpg


Urcusul se desfasoara fara poteca, mai mult pe pante inierbate – care sunt mai usor de catarat decat m-as fi asteptat cand vedeam pozele altora. Asta si pentru ca iarba era uscata.


/ValeaPodurilor/dsc_8140.jpg


Pana la aven nu e deloc o poteca clara, mergem pe unde putem – uneori printre jnepeni, alteori pe stanci – ridicandu-ne tot mai mult spre creasta.


/ValeaPodurilor/dsc_8143.jpg


In cele din urma ajungem pe panta ce duce la aven.


/ValeaPodurilor/dsc_8149.jpg


E vorba de o gaura de vreo 14 metri adancime, nu prea mare in diametru, dar suficient de interesanta pentru cine e pasionat de asa ceva (si exista oameni care sunt!).


/ValeaPodurilor/dsc_8150.jpg


Inregistram locul in GPS si coboram inapoi in Braul de Sus. In jurul nostru peisajele sunt mai largi vazute de-aici, pentru ca stancile nu ne obtureaza la fel de mult vederea ca in alte parti.


/ValeaPodurilor/dsc_8153.jpg


Braul de Sus ne conduce spre restul echipei, coborand o zona inierbata si asortata cu grohotis, pe la baza unui perete de stanca.


/ValeaPodurilor/dsc_8157.jpg


Cu echipa reunita pornim mai departe pe la baza peretelui, marginit in aceasta zona de niste jnepeni pe partea dreapta.


/ValeaPodurilor/dsc_8161.jpg


Coboram printr-o zona cu grohotis apoi avem de urcat hornul de vizavi – care de la distanta pare tare impunator si greu de trecut.


/ValeaPodurilor/dsc_8165.jpg


De fapt a fost o alta zona foarte frumoasa a traseului – chiar prea usoara pentru Eugen, care ar fi preferat o varianta mai dificila.


/ValeaPodurilor/dsc_8170.jpg


De sus avem iar privelisti diverse – in sensul ca sunt altele – desi peretii de stanca par aceeasi. Tare frumoase mi se par pragurile acelea verticale, un pic umbrite...


/ValeaPodurilor/dsc_8173.jpg


Urmeaza cateva portiuni un pic mai linistite, cu mai multa iarba si mai putina stanca. Sau altfel spus, un loc luminos, cu multa verdeata...


/ValeaPodurilor/dsc_8180.jpg


Poteca se vedea pe malul de vizavi, pe la baza peretului – si pe ea mergem si noi.


/ValeaPodurilor/dsc_8189.jpg


Ce e interesant pe acest traseu (ca si pe altele de genul), e ca ceea ce vezi se schimba aproape continuu. Mereu ai alte stanci in jur, alte vai, alte prapastii. Doar ceea ce e la distanta ramane constant – varful Papusa din masivul Iezer-Papusa se vede mai mereu. Dar ce este aproape isi schimba aspectul foarte des, dupa fiecare curba, dupa fiecare varf de delusor. Nu ai timp sa te plictisesti, dar in acelasi timp poate aparea si un sentiment de confuzie, daca nu esti familiarizat cu zona. Se poate sa simti ca totul arata la fel, sa nu mai stii unde ai ajuns, cate vai ai traversat si cate culmi ai urcat. E un fel de microrelief in Piatra Craiului foarte interesant – privind harta turistica nici nu ai banui cate lucruri poti descoperi intrand in aceasta lume de piatra.


De langa acul de stanca de mai sus urmeaza o coborare pe iarba, la baza careia Mugurel face o mica asigurare – pentru ca zona poate pune probleme la traversare. In perete era o mica ferestruica, prin care incapea numai bine coarda. Nu ai vrea sa cazi in prapastia aceea:


/ValeaPodurilor/dsc_8194.jpg


Daca din poza de mai sus nu se intelegea prea bine cat de „pe margine” era acea traversare, poate imaginea in sens invers vă va lămuri:


/ValeaPodurilor/dsc_8199.jpg


Ajungem apoi la valcelul La Ulcior (in zona exista o grota numita astfel), pe care, daca-mi aduc bine aminte, l-am traversat un pic in urcare.


/ValeaPodurilor/dsc_8202.jpg


In sus daca privesti ai parte de culorile steagului Pietrei Craiului: alb, verde si albastru. Nu stiu daca acest munte chiar are un steag, dar am mai spus-o: daca ar avea, acestea ar fi culorile de pe el: alb, verde si albastru!


/ValeaPodurilor/dsc_8208.jpg


De pe muchia pe care am ajuns vedem cateva lucruri interesante: spre nord vedem Braul de Sus pe care am ajuns si noi pana aici. Se vede chiar zona expusa de care ziceam mai devreme – care de aici pare si mai greu de trecut.


/ValeaPodurilor/dsc_8214.jpg


In sus, steagul Pietrei Craiului s-a asezat confortabil peste noi...


/ValeaPodurilor/dsc_8221.jpg


Iar in jos se vede “locul de cort” de pe Braul de Mijloc, la care vom cobori si noi imediat.


/ValeaPodurilor/dsc_8222.jpg


La “locul de cort” stam putin pe iarba – caldura ne-a cam molesit si nu strica sa ne mai refacem putin fortele. De aici insa ne despartim iarasi. O parte prefera sa inceapa traseul de coborare, scurtand astfel traseul, iar 4 din noi facem si ultima bucla de traseu propusa de Mugurel – cu iesire pe creasta principala ca bonus pentru aceasta zi.


/ValeaPodurilor/dsc_8226.jpg


Mergem putin pe Braul de Mijloc spre sud, trecand printr-o zona pe care mi-o amintesc de data trecuta. Aici am facut un mic rapel la coborare.


/ValeaPodurilor/dsc_8229.jpg


Imediat urmeaza o zona expusa pe care o tin minte. Mugurel striga la Eugen si la Florin sa nu o ia inainte, dar ei trecusera deja pe partea cealalta a stancii si nu l-au auzit. Ideea era sa ocolim zona prin niste jnepeni, iesind deasupra ei. Eugen si Florin insa apucasera deja sa intre in “zona crepusculara”, asa ca pana la urma au scos o coarda ca sa iasa in siguranta.


/ValeaPodurilor/dsc_8232.jpg


Continuam apoi pe Braul de Mijloc, urmarind din cand in cand si momâile ce ne ghideaza.


/ValeaPodurilor/dsc_8237.jpg


Mai sus putin am mai pus o coarda, pentru o traversare cam dubioasa. Nu-mi aminteam aceasta zona dificila, dar asta pentru ca o parcursesem in sens invers. Conteaza enorm sensul de mers – unele zone se trec usor dintr-o parte in alta, dar in sens invers se trec mult mai greu.


/ValeaPodurilor/dsc_8240.jpg


A urmat apoi o noua zona cu pasaje de catarat, dupa ce am parasit Braul de Mijloc. Tare atragatoare aceste zone, sunt zonele care mi-au placut cel mai mult – si am avut parte de ele si in zilele urmatoare.


/ValeaPodurilor/dsc_8241.jpg


/ValeaPodurilor/dsc_8244.jpg


Am urcat astfel prin Caldarea Ocolita pana am dat de zona cu iarba din apropierea crestei.


/ValeaPodurilor/dsc_8247.jpg


Aici soarele ne-a pus iar fortele la incercare, urcusul fiind destul de accentuat si obositor. Eugen se mira de unde am eu energie sa urc asa repede panta aia, eu ma miram de unde are Mugurel si tot asa. Pe-aici am pus si betele de trekking in functiune, care pe mare parte din traseu au stat inchise pe rucsac.


/ValeaPodurilor/dsc_8248.jpg


Si iata-ne ajunsi pe creasta Pietrei Craiului, de unde avem privelisti spre Bucegi, adica spre partea cealalta, spre est.


/ValeaPodurilor/dsc_8250.jpg


Pe creasta e destul de multa lume, avand in vedere ca e sambata. Pornim si noi spre nord pe traseul marcat, care e si el destul de delicat pe unele portiuni.


/ValeaPodurilor/dsc_8254.jpg


Creasta arata spectaculos si de aici, eu inca nu m-am saturat de aceste trasee marcate. Pe partea estica insa creasta e nitel mai domoala...


/ValeaPodurilor/dsc_8266.jpg


Nu mergem insa mult pe creasta si o parasim, coborand pe o alta vale stiuta de Mugurel. Lasam in urma cerul albastru (cu filtru de polarizare) si formatiunile stancoase de pe creasta...


/ValeaPodurilor/dsc_8274.jpg


La inceput coborarea se face pe iarba, cu betele de trekking in maini.


/ValeaPodurilor/dsc_8276.jpg


Ne indreptam apoi spre zona cu grohotis...


/ValeaPodurilor/dsc_8280.jpg


Ajungem rapid la limbile de grohotis de mai jos, care arata si ele spectaculos, cu peretii inalti langa.


/ValeaPodurilor/dsc_8284.jpg


Nu avem mult si iesim inapoi in Braul de Mijloc si la locul de cort, incheind astfel o bucla de 2 ore si vreo 10 minute.


/ValeaPodurilor/dsc_8286.jpg


Dar traseul nu s-a incheiat! Pornim in urmarirea celorlalti colegi, care o luasera incetisor inainte.


/ValeaPodurilor/dsc_8287.jpg


Nici nu mi-am dat seama cand am parasit Braul de Mijloc – locul pana unde fusesem data trecuta. Data trecuta coborasem pe la refugiile Craita si Aninata. Acum insa coboram pe traseul Anghelide, prin canionul cu acelasi nume. Adica prin crapatura aceea:


/ValeaPodurilor/dsc_8290.jpg


Strangem betele de trekking si incepem sa coboram – descatarand pas cu pas, fara rapel. Mie mi-era dor sa fac un rapel, dar descatararea e si ea foarte interesanta – te solicita destul de mult, atat fizic cat si psihic, ca trebuie sa cauti parca mai cu atentie prizele.


/ValeaPodurilor/dsc_8294.jpg


/ValeaPodurilor/dsc_8302.jpg


Si spre in sus una...


/ValeaPodurilor/dsc_8303.jpg


La iesirea din canion ne intampina falnic... degetul lui Anghelide, care seamana foarte bine cu un... furnal de fabrica! Parca si norul de pe fundal ar fi fum care iese pe cos...


/ValeaPodurilor/dsc_8309.jpg


Pe la baza acelei stanci potecuta mi se pare destul de greu de trecut – a fost o zona expusa acolo unde ar fi mers o asigurare, dar pana la urma am trecut cu bine asa, cu multa atentie.


/ValeaPodurilor/dsc_8311.jpg


Ce imagini ti se dezvaluie  in jur cand esti in astfel de locuri... chiar simti ca esti prins intre ziduri de stanca...


/ValeaPodurilor/dsc_8313.jpg


De la “deget” urmeaza o coborare pe grohotis, stanci si pamant – care se trece destul de ok daca nu te grabesti si esti mereu atent unde pui piciorul si de ce te tii. Asta de fapt e valabil pentru tot traseul, sau in general, pentru Piatra Craiului.


/ValeaPodurilor/dsc_8315.jpg


/ValeaPodurilor/dsc_8318.jpg


Un alt turn de stanca ne apare in fata, desprins parca din peretele de langa el. Acolo se ascunde “poarta” spre mai departe – potecuta trece chiar pe-acolo. Acest traseu a fost candva traseu marcat, dar avand in vedere cat de dificil mi s-a parut, nu-i de mirare ca a fost scos din circuitul turistic.


/ValeaPodurilor/dsc_8321.jpg


Din “poarta” coboram iar pe grohotis si pamant...


/ValeaPodurilor/dsc_8327_layer.jpg


Coboram pe sub zidul imens din dreapta noastra – unde ii ajungem din urma si pe ceilalti colegi – care au facut mai multe rapeluri pentru a cobori mai in siguranta – si au mers ca urmare mai incet.


/ValeaPodurilor/dsc_8329.jpg


Curand insa ajungem la primii brazi si rapid intram in padure, urmarind potecuta de pamant pe langa un valcel plin cu grohotis. Din cauza furtunilor din acest an, multe zone si-au schimbat foarte mult aspectul – multe râuri de pietre au curs de pe versanti si au creat santuri enorme prin padure.


/ValeaPodurilor/dsc_8332.jpg


Am intrat pe firul principal al vaii Vladusca, pe care il vom urma de acum pana la drumul forestier ce duce la Plaiul Foii. Tare lunga acea coborare prin râul de pietre.


In spatele nostru crestele incep sa se inroseasca...


/ValeaPodurilor/dsc_8339.jpg


La Plaiul Foii am ajuns pe intuneric, dupa circa 13 ore petrecute pe potecile de piatra ale unui munte fascinant. Un munte care e fascinant si daca-l vezi de la poale si daca-i strabati potecile marcate dar si daca ajungi sa-i cunosti zonele putin stiute si putin umblate.


Datorita lui Mugurel am avut ocazia nu doar sa ne bucuram de aceasta lume de piatra, de contactul cu stanca, dar si sa invatam cate ceva din geografia locurilor. De la distanta acest munte pare un zid de netrecut, inaccesibil – dar el e plin de “crapaturi” ce-ti permit sa-l explorezi mai de aproape.


Nu trebuie uitat insa ca dorinta de cunoastere in acest caz nu e de ajuns. Este un munte periculos si greselile nu se iarta – iar pe unele nu le vei putea repeta. E mai bine sa inveti din greselile altora si, in incercarea de a nu face propriile greseli, nu trebuie sa uitam de ce este nevoie pentru o astfel de excursie (cunoastere, pregatire, echipament, conditie fizica etc)  – ca totul sa se termine cu bine.


Si astfel lumea s-a retras spre camere, eu spre cortuletul asezat nitel in panta si spre raul din apropiere, lasand noaptea sa ne odihneasca trupul si mintea – pentru ca a doua zi... va urma!


 

Ioan Stoenică, 10 august 2012.


Jurnalul care descrie ziua a 2-a e aici:


http://www.carpati.org/jurnal/lumea_de_piatra_a_craiului._ziua_2_padina_lancii_8211_poiana_inchisa/2774/

 

 

 

 

 

 



Miercuri, 29 august 2012 - 22:40 
Afisari: 3,674 


Postari similare:





Comentariile membrilor (11)

vasi
vasi
Caraba
 
1
Extraordinare fotografii. Astfel de imagini pot face oricand parte dintr-un album de promovare a Romaniei. Cred ca se pot gandi albume axate pe un munte. Cele doua (probabil trei in final) postate de tine cu Piatra Craiului se leaga foarte bine. Felicitari


Joi, 30 august 2012 - 01:59  

ratza
ratza
Busola
 
2
E simpatic foc Craiul ăsta. Cred că astfel de trasee sînt un bun tratament împotriva răului de înălțime, adică te fac să lupți. Mie așa mi s-a întîmplat. Stînd permanent cu frică (fără a intra în panică, însă) atenția crește enorm. Probabil că și adrenalina are un cuvînt de spus.


Joi, 30 august 2012 - 08:31  

baumwolle
baumwolle
(admin)

 
3
Mare dexteritate (și răbdare!) trebuie să ai să folosești filtre ND în astfel de condiții...


Joi, 30 august 2012 - 18:06  

leovit
leovit
Busola
 
4
Ce mai poti spune cind vezi astfel de imagini,,,Am in minte cum era intrebat I Ionescu Dunareanu (care se documentase 5 ani ) atunci cind a scris PIATRA CRAIULUI (1956 ) ...Ce tot vezi in Craiul ala ...domne...ca in 3 zile il termini...EEE nu este asa...toata stima pt inaintasii nostrii ,dar si pentru colegii nostri carpatisti care ne dezvaluie tainele Craiului .Carpati.org


Joi, 30 august 2012 - 21:46  

alekstar
alekstar

 
5
In jurnalul asta, imaginile fac fiecare cel putin cat 2000 de cuvinte! Iar traseul..fara cuvinte! Carpati.org


Vineri, 31 august 2012 - 00:26  

vasile.popescu
vasile.popes..
Caraba
 
6
De-aia îi zice Crai... Felicitări și mulțumiri!


Sâmbătă, 1 septembrie 2012 - 09:03  

ioanstoenica
ioanstoenica..
Coarda
 
7
Multumesc tuturor pentru comentarii! Ma bucur daca am reusit sa redau cat de cat abruptimea acestui munte - lucru care mi s-a parut mereu dificil de facut... De fapt e mai greu atunci cand mergi singur - ca daca nu ai persoane in cadru, e tare greu sa-ti dai seama de dimensiunea stancilor ce te inconjoara Carpati.org


Duminică, 2 septembrie 2012 - 15:46  

laura_beje
laura_beje

 
8
Pana la urma te-ai decis sa pui si jurnalul zilei intai. Felicitari! Asa cum ai spus si tu, eu cred ca trebuie sa astept zilele ploioase pentru a reveni asupra pozelor si jurnalului ca tare-i bine pe munte cand e asa o vreme buna - nu-ti mai arde de calculator Carpati.org


Marți, 4 septembrie 2012 - 18:27  

iulianasb
iulianasb
Caraba
 
9
@ioanstoenica: Felicitari ! Lung rau jurnalul ! Carpati.org Am vrut sa printam partile esentiale ca sa le avem cu noi in traseu si nu ne hotaram care poza e mai importanta ! Asa-i cand scriitorul nu este zgarcit deloc ! Pana la urma am lasat jurnalul acasa si am luat doar niste descrieri ! Carpati.org
@ratza: nu mi s-a parut ca pe v. Argintului ai fi avut rau de inaltime sau macar frica ! Ai rapelat pe noapte pana la urma, sa fim seriosi !


Joi, 6 septembrie 2012 - 08:37  

ioanstoenica
ioanstoenica..
Coarda
 
10
Nu stiu cat s-ar fi putut merge pe traseul acesta folosind jurnalul meu - ca zona e destul de incalcita, mai ales daca n-o cunosti. Nici eu nu cred ca m-am priceput prea bine sa descriu tehnic traseul, mi-e mai usor la trasee din alt gen de munti. Dar probabil ca unele repere se mai gasesc si la mine in jurnal, sau in poze. M-as bucura sa fie util si altor iubitori de munte care vor sa descopere aceste zone.


Sâmbătă, 8 septembrie 2012 - 10:45  

iulianasb
iulianasb
Caraba
 
11
@ioanstoenica: ne-am documentat si din clasicele surse Cristea si Kargel, stai linistit. Dar aia nu au dat poze, asa ca pozele tale (desi nu le-am mai luat cu noi in traseu din cauza greutatii Carpati.org), au fost foarte bune pentru a ne face o idee despre unde trebe sa balaurim. By the way, valea Podurilor este f. interesanta si pana in creasta, mai ales nimerirea unei iesiri viabile la ghici este o provocare pe masura Craiului ! Carpati.org


Sâmbătă, 8 septembrie 2012 - 10:52  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0739 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2019) www.carpati.org