Lotrisor - poezia Ghetii

Cioc!-mana stanga; Cioc! -mana dreapta

Poc-Poc!- piciorul stang, piciorul drept

Cioc-cioc! – mana stanga, mana dreapta

Poc – piciorul drept; Poc! – piciorul stang

Feerie! Fascinant! Poezie!

Apa, acest element vital pentru noi toti, ne incanta in felurite moduri. Insa poezia ghetii, asa cum am intalnit-o, a fost deosebita.

Plecam spre Cheile Lotrisorului, sa ne facem debutul in catararea pe gheata. Am auzit si citit ca acolo este o zona plina de cascade inghetate, ceea ce am si vazut.Din drumul national intram, in stanga, pe forestierul ce se desfasoara de-a lungul cheilor. In dreapta este Hanul Lotrisor, cu o parcare pentru tiruri. Indicator catre cascada Lotrisor. Dupa 2 km decidem sa nu ne fortam norocul pe drumul inzapezit si parcam. Scurta echipare, mic dejun rapidsi plecam ... spre raiul ghetii.

Ma simt emotionat ca un copil care merge in prima lui excursie si care asteapta ceva ... nu stie ce ... dar stie ca va intalni ceva nou, spera ca va fi ceva care-i va incanta sufletul, ceva care-i va ramane vesnic intiparit in memorie.

 Incep sa apara turturi atarnand ca niste detectoare care urmaresc tot ce se intampla pe drum. Unde sunt cascadele? Mai e mult? In descrieri nu era trecut mai mult de 2-3 km de la drumul national. Si noi mergem deja de ... ma uit la ceas ... hmmm, de doar 5 minute. Cinci minute?!?!?! Si eu care aveam impresia ca mergem de o vesnicie si nu mai ajungem.

 Uite o cascada! Ba nu, nu este. Sunt doar niste turturi impresionanti. Imi vine sa o iau la fuga, sa alerg ... peisajul de iarna ce ne inconjoara este deosebit insa gandul meu este indreptat doar catre ea, catre gheata pe care o astept in cascade!

"Nu e cascada in stanga, doar turturi"

Uite acolo, in padure, printre copaci ... este !!! Am ajuns, am gasit, sunt fericit! Totusi, hai sa vedem ce este si mai departe. Am citit ca sunt multe. Si da! De aici, pe parcursul a 1-2 km se desfasoara poezia ghetii, in cascade care mai de care mai spectaculoase.

 Le vedem, le atingem si ne si vedem imbratisandu-ne intr-un dans in care este totusi nevoie de multa atentie. La fel ca si Muntele, Gheata ne primeste, ne incanta dar nu ne iarta daca nu o respectam cum se cuvine. Iar respectul include si pregatirea fizica, psihica si tehnica.

 Sfiosi, ca indragostitii aflati la prima intalnire, ne alegem un loc de intalnire mai ferit, cativa metri in padure. Nu cutezam a o privi direct . Ne tot facem de lucru, ba cu echipamentul, ba cu pitoanele, ba manusile nu intra cum trebuie. Teoretic, stim foarte bine ce ar trebui sa facem, practic, speram sa ne descurcam.

Doar murmul fin al apei prelingandu-se pe sub gheata se aude ca un imbold. Si atunci indraznim! Ne inlantuim intr-o imbratisare din care nu am mai vrea sa iesim. Suntem legati, la propriu si la figurat de gheata cristalina. Ne stropeste usor, parca intr-o joaca de vara. Pentru putin timp exagereaza cu apa dar nu ne putem supara pentru asta.

 Am urcat. Prima cascada de gheata! Pishti pare la fel de fericit ! Ne felicitam si ne pregatim rapelul. Desi se mai vedea o continuare, ne luam la revedere de la aceasta cascada cu promisiune ca data viitoare sa petrecem mai mult timp. Nu vrem sa fim obraznici.

Mergem inspre cascada Lotrisorului despre care am auzit ca e cea mai impresionanta din zona, cu putine sanse totusi de a fi inghetata. Pe drum ne intalnim cu o cascada care nu se poate sa nu te atraga. Ca o fata foarte frumoasa. Insa extrem de plangacioasa.

Stam putin de vorba cu ea, ne lasa sa facem ceva poze, insa o lasam sa-si deapene necazul sa sa-si planga usoara incalzire a vremii si ne continuam drumul.

Apoi, pe cealalta parte vedem probabil cea mai draguta cascada. Supla, vioaie, inalta, zglobie, insa nebunatica si greu de inteles. Este de neatins pentru noi acum. Nici macar fotografiata nu s-a lasat. Nu suntem de nasul ei! Nu inca!

 Ajungem si la cascada Lotrisor. De cealalta parte a raului, debitul de apa impiedica formarea unei cascade continue insa partial se poate escalada. Ca o femeie care te atrage dar care este complicata si pe care cu greu o multumesti. Perspective unui moft, a unei toane din partea ei (cum ar fi ruperea unui pod de gheata sub noi si o imbratisare cu apa rece) ne indeparteaza.

 Ceva mai incolo gasim un grup de 3 baieti care pusesera o mansa pe o alta cascada. Ne salutam si impartasim bucuria pentru faptul ca ne aflam acolo. Folosim si noi mansa lor, in timp ce ei folosesc coarda noastra pentru a puna mansa in alt traseu.

Un tip diferit de gheata fata de cel de la prima cascada. Aceasta este mai aerata, mai moale. Parca isi doreste mai mult sa socializeze cu noi. Si noi nu putem sa o dezamagim. Petrecem ceva mai mult timp in compania ei, fiecare catarand de 2-3 ori.

Vremea trece, vremea vine .... Ceva mai incolo ne facea cu ochiul o frumusica, in padure, parea mai putin accesibila. Insa cred ca era doar timida!

Urcam pana la ea si pentru ca si ea plangea putin am hotarat stam o vreme impreuna sa o mai inveselim putin. Ne-a cam udat, probabil lacrimi de fericire, dar ne-a si oferit clipe de neuitat.

Asadar, o noua catarare, o noua poezie! De data aceasta nu doar a ghetii ci si a increderii, si prieteniei. Pentru astfel de actiuni ai nevoie de mai multi buni prieteni, pe care sa-i accepti neconditionat si sa-i cunosti foarte bine. Cel mai important este partenerul de coarda. La fel si coarda si pitoanele. Dar si ceilalti sunt indispensabili.

Nu-i cunoasteti? Ba sunt sigur ca da! Cele doua perechi atat de dragi alpinistului catarator iarna: coltarii si pioletii tehnici. O prietenie stransa trebuie sa existe intre toti cei implicati. Iar cea mai mare atentie musai sa vina din partea omului. Foarte important sa ne cunoastem foarte bine micii prieteni, sa stim ce sa le cerem. Sa le stim limitele, sa le stim punctele tari si punctele slabe. Ei sunt gata oricand sa ne ajute.

Lasam in urma bucuria descoperirii acestor locuri. Frumusetea intiparita pe retina.

Si bineinteles promisiunea ca vom reveni si vom petrece mai mult timp alaturi de aceste minunate strofe ale poeziei ghetii – cascadele inghetate!

Cioc!-mana stanga; Cioc! -mana dreapta

Poc-Poc!- piciorul stang, piciorul drept

Cioc-cioc! – mana stanga, mana dreapta

Poc – piciorul drept; Poc! – piciorul stang

Zile senine,

Luni, 8 februarie 2010 - 14:03 
Afisari: 1,257 


gabicolea