Liechtensteinklamm

Un obiectiv natural de seama in Austria pe care l-am gasit in foarte multe ghiduri si pliante este canionul Liechtensteinklamm. Stiu, e un nume greu de pronuntat, dar dupa indelungi exercitii am reusit. Se afla in regiunea Salzburg in apropiere de oraselul St. Johann si este vizitat de peste 100000 de turisti in fiecare an. Austriecii au amenajat acest spatiu minunat pentru a-l face accesibil tuturor categoriilor de turisti. Si s-au gandit la toate.

Ca si la Eisriesenwelt parcarile se afla la o oarecare distanta de intrarea in rezervatie. Se merge pe jos cam 10 minute pina la o cabana restaurant si citeva mici tarabe cu suveniruri. Apoi, dupa inca vreo 5 minute ajungem la casa de bilete. Vizitarea Liechtensteinklamm costa 4 euro.

Plecam pe o poteca lata aflata pe malul unui riu de munte care acum curge linisit. De undeva se aude un zgomot dat de caderea de ape. Pe masura ce inaintam, zgomotul se accentueaza, peretii se ingusteaza, iar noi nu ne mai deplasam pe pamant ci pe niste balcoane de lemn solide si destul de late. O mare parte din banii colectati drept taxa de intrare sunt destinati intretinerii si consolidarii acestor structuri.

Canionul debuteaza cu o portiune extrem de strimta unde apa si-a sapat cu mare greutate drumul. E undeva jos, destul de departe de noi si are o culoare greu de definit, ploaia abia s-a terminat iar riul inca nu si-a regasit limpezimea.

Traversam pe un pod de lemn pe malul celalalt. Observam citeva caderi de apa de mai mica anvergura insa zgomotul e asurzitor. Balcoanele sunt pozitionate pe o portiune surplombata. De pe pereti mai curge apa din loc in loc. Privind in sus cerul pare doar o mica fasie de culoare albastra.

Inaintam plini de curiozitate si ne oprim la baza unei scari destul de lungi. Asteptam ca un grup sa isi inchie coborirea apoi urcam scara si traversam pe celalat mal tot pe un pod. Valea incepe sa se mai largeasca si sa se mai lumineze.

Urcam continuu, trvaersam citeva tunele. Peretii se apropie din nou iar locul devine din ce in ce mai intunecos. Privim in fata vedem o cascada cu volum mare de apa, insa nu vedem cit e de lunga caderea apei. Dar o sa dezlegam si misterul asta. Valea se deschide din nou iar traseul ne aduce in fata unei cascade de mari dimensiuni. De sus si pina jos apreciez ca sunt cam 20-25 de metri.

Drumul asta prin canion se poate compara cu trucul clasic prin care faci magarul sa mearga: tii un morcov permanent in fata lui. Asa s-a intimplat si cu noi, am fost tot timpul minati de curiozitate: oare ce va mai fi dupa aceasta curba, ce se vede acolo sus, printre pereti, de unde vine zgomotul asta mare?

Si uite asa traseul a pastrat ceea ce a avut mai bun pentru final: aceasta cascada mare numita Bridal Veil. Stam citeva minute la umbra pe o bancuta sa privim si mai ales sa ascultam cascada. Si mai e ceva ce mi-a atras atentia si mi-a placut: o serie de bolovani acoperiti cu muschi de un verde inchis.

Iata si citeva date adunate de prin pliante si reviste:

Legenda

Se spune ca un fierar din satul Oberarl, din apropiere de St Johann a facut un pact cu diavolul. El avea o fiica infirma pe care a promis-o  diavolului. In schimb diavolul ar fi trebuit sa directioneze niste izvoare termale spre casa fierarului. Tranzactia ar fi trebuit finalizata înainte cântatul cocoşului. Soţia fierarului, o femeie şireata a aflat despre acest pact si, pentru a pune capăt lăcomiei soţului ei, ea scufundat cocoşul în apa rece, iar cocosul a ragusit scotind sunete slabe, ca de cioara. 

De dimineata cind Diavolul  zbura prin Klamm avind cu el izvoarele termale, a auzit cioara-cocoş si si-a dat seama ca a intirziat. Plin de furie, a aruncat izvoarele calde în canion astfel ca nici o fiinţă umană sa nu le mai gaseasca vreodata. Si Într-adevăr, nici pina astăzi, nimeni nu a reusit să capteze apele curative şi sa le aduca spre civilizatie.

IstorieDe mii de ani, raul furios si-a taiat calea prin stâncă. În timpul ultimei ere glaciare, văiile şi munţii din zona au fost acoperite de gheţari. În timp clima s-a schimbat iar forţele elementare ale gheţarilor în mişcare au sculptat văile, lasand in urma pereţi inalti de stâncă la intrările în văile laterale mai mici. Riul Grossarl a sapat canionul in timp. Apa s-a dovedit mai puternică decât calcarul şi celelalt roci din Klamm. Astfel  s-a nascut Liechtensteinklamm, un canion lung de aproape 300m.

După mai multe tentative eşuate in 1875, o mana de oameni, membri ai Asociaţiei locale Alpine, au inceput un proiect prin care sa faca  acest canion acesibil publicului larg. Proiectul insa a depasit posibilitatile lor financiare. Acestia au cerut ajutor lui Johann al II-lea, Print de Liechtenstein, care a detinut un teren de vânătoare în apropiere de orasul Grossarl. Cu ajutorul donatiei sale de 600 de guldeni proiectul a fost terminat în 1876. In semn de multumire canionul, poate cel mai cunoscut din Alpii Austrieci,  a primit numele Liechtensteinklamm – ceea ce s-ar traduce drept Cheile Prinţului de Liechtenstein.

Johann al II-lea, Printul de Liechtenstein, a fost un descendent al uneia dintre familiile conducatoare cele mai vechi si mai ilustre din Austria. El a fost venerat de către supuşii săi drept un conducător nobil şi un binefăcător. Bogat şi influent, este recunoscut pentru sprijinul acordat construirii caselor pentru saraci, a mai multor spitale, drumuri, pentru restaurarea unor vechi biserici si castele. În ciuda averii sale considerabile Prinţul a trăit o viaţă simplă şi retrasă.

Si inchei cu o serie de curiozitati:

Ştiaţi că ...

... în fiecare primăvară asa-numitii curatatori de stâncă verifica peretii canionului? Specialiştii cauta rociile friabile şi pietrişul pentru a le elimina si a evita astfel posibile accidente.

... toate structurile din canion sunt atent controlate?  În fiecare zi, un responsabil merge în canion şi cauta daune vizibile. Şi în fiecare primăvară dar şi pe parcursul întregului sezon geologii verifica structura balcoanelor si a pasarelelor.

... in fiecare an o cantitate mare de lemn trebuie inlocuită? Pentru balustrade, grinzi si placi este utilizat, in cea mai mare parte,  lemn de  pin si de zada.

... după ploile abundente canionul este colmatat cu busteni imensi? Echipe speciale inarmate cu drujbe si topoare coboara pe o frânghie si taie buştenii  în bucăţi mai mici mici.

... există un tunel nou în canion? Pe partea finala a canionului conditiile locale faceu dificila intretinerea pasarelei.  De aceea, ea  care a fost înlocuita  cu un tunel de 70 m lungime.

... Liechtensteinklamm este foarte periculos iarna? Aproape toate podurile celelalte şi căi pietonale trebuies demontate  în timpul iernii pentru ca de stinci atirna turturi mari si cascade îngheţare. Primavara se topesc  si cad in canion producind daune structurilor construite.

... există doar balcoane şi poduri de lemn în canion? Doar grinzile de sprijin sunt realizate din otel din motive de securitate. Pentru a ramane in armonie cu  natura orice altceva este confectionat din lemn.

Dupa o vizita in Liechtensteinklamm, ca brasovean, nu pot sa imi pun decit o singura intrebare: oare cum ar fi gandit austriecii traseul prin Canionul 7 Scari, cum l-ar fi intretinut si cum l-ar fi pus cel mai bine in valoare?

Mai multe fotografii gasiti aici:

http://fotoeuropa.bogdanbalaban.ro/indexgal.php?cat=Austria&gal=Liechtensteinklamm%20-26-06-2011

Luni, 25 iulie 2011 - 18:23 
Afisari: 544 


baltighost..