Cautare:
De actualitate

Carpati.org pe Facebook


Doneaza

Calendar

Iulie 2014
LMMJVSD
123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031

August 2014
LMMJVSD
123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031

Online

Vremea

Voluntar in Carpati

Noua aparitie editoriala


Khan Tengri cu bicicleta

Homepage

Lista de discutii

 

La tranta cu argila, in Subcarpati


Exista o fraza foarte cunoscuta, pe care toti o stiu ca pe poezie: ,,Subcarpatii sunt alcatuiti din argile, marne, gresii". Cati dintre noi cunosc insa adevarata semnificatie a acestor cuvinte?


Planul era urmatorul: eu, draganicimw, impreuna cu Nicolae, alias Micros, plecam spre Clabucetul Maneciului 1460m, cu gandul de a ajunge pe varf fireste, pe un traseu diferit de cel obisnuit.


Cuvantul de ,,traseul" este ceva relativ pentru noi, in conditiile in care nu doream sa urmam un drum sau o poteca, ci sa mergem pe de-a dreptul. Obiectivul turei n-a fost indeplinit, dar tot a iesit ceva memorabil.


Echipa (eu stanga, micros dreapta):


Carpati.org


Planul era urmatorul, in prima portiune: mergem de-a lungul lacului Maneciu pe poteca, apoi continuam pe malul Telejenelului, fara sa trecem apa, pana la intalnirea cu un drum forestier care vine de pe deal si traverseaza Telejenelul. De unde se termina lacul si pana la acel drum nu exista nicio poteca, niciun drum de-a lungul raului. Pe aici voiam sa ne croim cale, prin desisuri si pante abrupte. Urmeaza deci 3 km de teren foarte accidentat si dificil de traversat, care se desfasoara pe exact ultimul deal subcarpatic inainte de intrarea in munti.


Traseul:


Carpati.org


Intr-o zi care se anunta frumoasa (detaliu important!), lunea, ne pornim spre Gara de Nord pentru a lua personalul de 6:13, care merge spre Brasov, pana la Ploiesti, unde urmeaza sa-l schimbam cu cel de Maneciu.


Gara de Nord:


Carpati.org


Trenul la semnal:


Carpati.org


Campia Vlasiei si padurea Buciumeni:


Carpati.org


Poza artistica :D


Carpati.org


Campia goneste pe sub noi, in conditiile in care trenul atinge viteze maxime de 95 km/h intre statii.


Personalul de Brasov opreste in gara Ploiesti Vest, iar noi trebuie sa ajungem in Ploiesti Sud pentru a lua trenul de Maneciu. Asa ca aplicam urmatoarea schema: coboram in halta Ploiesti Triaj, de unde luam o statie trenul Brazi-Ploiesti Sud-Buzau, care ajunge la timp in Gara de Sud. Astfel, fara niciun ban in plus, scutim drumul prin oras cu autobuzul dintre cele doua gari mari ale Ploiestiului.


La 10:15 minute, trenul ajunge in Maneciu.


Carpati.org


Sarim iute din tren si apucam in directia Barajul Maneciu, situat la 2,5 km de gara.


Carpati.org


Pentru cine are altimetru, Barajul Maneciu poate fi un punct de calibrare al acestuia, deoarece varful barajului se afla la fix 610m deasupra nivelului marii. Apoi urmeaza inca o portiune de poteca pe langa lac, pana in capatul acestuia, vreo 3 km.


Aproape de capatul lacului:


Carpati.org


In dreapta imaginii se vad primele pante ale muntelui Clabucet, iar in stanga se afla ultimul deal subcarpatic de-a lungul caruia vom merge.


Dupa vreo 200m de la capatul lacului, poteca, facuta probabil de cei care se duc sa pescuiasca pe langa lac, se termina brusc. Acum urmeaza partea interesanta, un drum prin labirintul padurii si o incercare continua de a fenta pantele abrupte ale dealului. Cerul da semne de innorare accentuata in momentul in care ajungem la captul potecii, si estimez ca peste 30min va incepe ploaia. Continuam sa mergem inainte.


Nori amenintatori la orizont (erau chiar mai negri decat apar in poza):


Carpati.org


Continuam prin padure pana cand... surpriza: o imensa alunecare de teren ne sta in cale, pe care e imposibil s-o traversam. Trebuie sa urcam in sus pe deal pentru a o ocoli, dar tunetele se intetesc si devine periculos sa urcam.


Alunecarea de teren:


Carpati.org


Alunecarile de teren sunt forme de relief specifice Subcarpatilor, create pe fondul rocilor moi si instabile, cum ar fi argila. Bineinteles, la aceasta alunecare de teren a contribuit si eroziunea de la baza a Telejenelului.


Cum ploaia era iminenta, alegem sa nu traversam alunerea de teren acum, si coboram la un nivel cat mai mic al dealului. Desfacem cortul cu gandul de a-l tine pe post de acoperis deasupra noastra in timpul ploii, deoarece baza sa este impermeabila. Tinand cortul asfel protectia este mai eficienta decat in cazul oricarei pelerine de ploaie! Dezavantajul este ca nu te poti deplasa, dar noi avem timp de asteptat. Nu e decat ora 13:30.


In asteptarea ploii iminente, stand cu cortul desfacut si pregatit de a-l pune deasupra:


Carpati.org


Intr-adevar, ploaia incepe. Dar ce ploaie: furtuna in toata regula, cu tunete si fulgere in toate directiile. Cum stateam asa langa Telejenel (la vreo 15m deasupra lui, sa nu ne ia o eventuala viitura!), printre copaci vedem cum fulgere lovesc naprasnic in Varful Clabucet. In acele momente chiar ne bucuram ca nu suntem in preajma varfului.


Cand ploua la munte stiu ca ploua, nu gluma! Curgea apa de pe cort de parca arunca cineva galeti de apa pe noi. Ploua atat de tare incat abia se mai vedea malul celalalt al raului, desi era la doar 150-200m.


Apa de ploaie se scurge de pe deal si trece chiar pe sub noi, udandu-ne rucsacii pe care ii adaposteam sub foaia de cort. Situatie pe care o prevazusem punandu-ne toate lucrurile in pungi si apoi punandu-le in rucsac. In felul acesta hainele s-au mentinut uscate.


In poza de deasupra, daca va uitati cu atentie, se vede o mica vale pe unde curgea un firicel de apa. Acum nu mai e un parau cuminte, e un torent in toata regula! Apa sa din limpede a devenit tulbure si plina de argila erodata din deal.


La 4 metri mai la dreapta a parut chiar un nou torent, desi nici nu exista o albie creata inainte!! Numai din cauza ploii torentiale.


Torentul nou aparut:


Carpati.org


Carpati.org


Daca nu alegeam cu atentie locul in care ne-am asezat provizoriu ne puteam trezi udati de acest torent, daca nu chiar maturati, in cazul in care torentul ar fi fost mai puternic, asa cum am auzit ca au patit de curand niste turisti maghiari rataciti in muntii Fagaras. Trebuie foarte mare atentie cu locul de asezare a taberei.


La un moment dat: ....sssSSSSBBUUUUUUMM!!! Un traznet loveste chiar in zona in care ne aflam noi, numai ca loveste varful dealului. Nu stiu daca au trecut 0,8 secunde de la fulger pana la tunet, deci a fost la mai putin de 300m de noi! Daca ne-am fi aflat mai sus... Decizia de a sta cat mai jos a fost decisiva.


Stam sub cort pana se domoleste ploaia, adica vreo ora jumatate. Nu stiu daca mai rezistam mult in acea pozitie incomoda, ne amortisera picioarele. Am stat nemiscati aproape pe toata durata ploii, altfel, daca ne aventuram afara ne udam pana la piele in cateva secunde.


Foaia de cort sub care am stat:


Carpati.org


A plouat torential (de data asta termenul este la sens propriu!). Aruncam o privire spre Telejenel si vedem ca s-a transformat intr-un rau vijelios.


Telejenelul dupa ploaie:


Carpati.org


Carpati.org


Strangem cortul, luam rucsacii in spinare si am pornit mai departe, desi totul este ud, iar solul foarte alunecos. Dar in fond pentru senzatiile astea am si venit :D


La fiecare atingere a unui copac, toata apa de pe el ne cadea in cap. Nu mai vorbesc de noroiul si pamantul care ni se lipea de adidasi.


Neavand la indemana vreo poteca, ne avantam prin desisul padurii. Ploaia a facut ca umiditatea aerului sa fie de 100%. Umiditatea mare, temperatura destul de ridicata chiar si dupa ploaie (vreo 25 grade), copacii cazuti pretutindeni, nu numai de la furtuna asta, si vegetatia deasa ne fac sa ne simtim ca in jungla. E super ca putem trai asa senzatii de jungla intr-o padure din Romania :D


Prin desis:


Carpati.org


Continuam sa mergem, luptandu-ne cu umezeala si panta dealului. Drumul este greu, dar interesant. Imi place sa merg prin locuri nemarcate si fara poteci. Deplasarea devine un fel se joc de sah: fiecare pas trebuie calculat alegand cea mai facila cale, conditiile schimbandu-se mereu. Nu se compara cu o poteca pe care toti pasii sunt doar o succesiune de miscari mecanice, negandite, tipul potecii ramanand mereu aceleasi.


Mersul direct presupune anumite tehnici, nu bagi capul in pamant si mergi inainte. Trebuie tinut cont de o multime de factori: inclinarea solului, tipul de sol (argila, frunze, crengi, pietris), obstacole (fire de apa, copaci cazuti, arbusti impenetrabili). Viteza de deplasare intr-un astfel de mediu scade considerabil.


Mai aruncam din cand in cand cate o privire spre Telejenel, pe care il insotim in amonte. Este cam singura priveliste de care avem parte:


Carpati.org


Nu e mult, dar mie mi se pare superba privelistea.


Ne deplasam ajutandu-ne de bete luate din padure, care usureaza echilibrul.


Dealul acesta subcarpatic este absolut brazdat de paraie. Nu sunt mai mult de 50-100m intre doua paraie. Majoritatea sunt mici si usor de sarit, dar unele sunt criminale. Dupa vreo 30min de mers prin padure, ajungem la primul obstacol major: un parau care coboara de pe deal si-a sapat o albie de vreo 5m adancime, cu pereti foarte-foarte abrupti, chiar verticali in unele locuri. Aici stam mult in cumpana caci obstacolul pare de netrecut.


Peretii albiei paraului foarte abrupti:


Carpati.org


Privind in valea de cel putin 10m adancime:


Carpati.org


Solul si rocile moi au favorizat aparitia unor astfel de forme de relief. Cautam in continuare o cale mai accesibila de a trece paraul, urcand pe deal in sus. Dupa vreo 15min de parlamentari si cautari gasim un loc care pare accesibil si reusim pana la urma sa traversam.


Urcand pe peretele vaii paraului:


Carpati.org


Peretii vaii sunt din argila, ceea ce ii face foarte alunecosi. Ploaia si roca fac totul mult mai greu.


Am pierdut 15min doar traversand paraul, adica vreo 15 metri in linie dreapta in 15 min!! Ca sa va faceti o impresie despre dificultatea terenului.


Dupa ce trecem acest obstacol urmam in continuare Telejenelul, sarind paraiale cele mici si gandindu-ne sa gasim cai accesibile pentru cele mari, deoarece am mai intalnit dintr-insele.


Carpati.org


Parca mergem de o vesnicie si drumul la care speram sa ajungem parca a disparut. Tot strabatand paraiele timpul a zburat si este ora 17:05 si drumul inca nu se zareste. Traseul pare monoton, dar nu este asa, obstacolele fiind asemanatoare, dar mereu altele. Fiecare traversare de parau necesita o rezolvare diferita, si in aceasta consta frumusetea drumului. Nu mai pun la socoteala ca adidasii nostri sunt imbibati cu apa si picioarele noastre stau in umezeala de ore bune.


Intr-un final, cand nu ne mai asteptam, ajungem la drum. E o oarecare usurare si incepem sa coboram pe el spre Telejenel, deoarece stiam ca exista un pod pentru a ne traversa pe malul celalalt al raului.


Carpati.org


Coboram increzatori, dar cand ajungem la rau, STUPOARE: podul a fost rupt de ape!!! E incredibil:


Carpati.org


Nu avem cum traversa raul, asa umflat cum este. Probabil ca podul nu a fost rupt acum, dar nu aveam de unde sa stim situatia. In fond, si drumul forestier pare in buna stare, ceea ce indica faptul ca podul a fost rupt destul de recent.


Carpati.org


Nu avem cum sa mergem mai departe, iar de strabatut raul prin apa nici nu poate fi vorba, la viteza cu care curge, umflat de ploi.


Foarte dezamagiti, suntem nevoiti sa ne recunoastem esecul, si sa ne intoarcem pe acelasi drum dificil. Smiley


Inserandu-se, hotaram sa mergem inca o ora intreaga fara pauza inapoi apoi sa instalam cortul in padure.


Carpati.org


Ne intoarcem pe unde am venit, dar oboseala isi spune cuvantul. Nu mai avem niciun chef sa trecem paraurile, suntem uzi si infrigurati. Gasim repede un loc mai plat unde sa instalam cortul si ne bagam la somn, ca gandul ingrozitor ca maine trebuie sa ne incaltam din nou cu adidasii uzi, murdari si reci. Brrr!


Cand in sfarsit, dupa multe ore de umezeala, ne scoatem incaltamintea, degetele noastre par scoase dintr-un borcan cu muraturi:


Carpati.org


Punem cortul:


Carpati.org


Noaptea trece greu si este destul de rece, aici in valea Telejenelului, dar cerul este senin si nu mai ploua.


Dimineata in padure:


Carpati.org


Dupa ce ne trezim, avem parte de un moment tragi-comic: noaptea ne lasasem adidasii afara, iar in incaltamintea lui Micros intrase un limax. El nu si-a dat seama si s-a incaltat strivind melcul fara carapace. Bleah!! Ciorapii erau imbibati cu clei de limax, scarbos. Smiley El crezuse ca are niste noroi de aseara in adidasi si d-aia nu s-a gandit ca are un animal inauntru.


Strangem tabara, fara sa lasam vreun gunoi, si pornim inapoi, luptandu-ne din nou cu noroiul si argila si torentii. Reusim cu bine sa ajungem la capatul lacului Maneciu, fara cazaturi sau ceva de genul asta. Ajunsi pe poteca, gasim un parau mai limpede unde zicem sa ne spalam incaltamintea, ca tot era uda total.


Carpati.org


Argila cu care ne-am luat la tranta 2 zile ne joaca acum ultima festa: noroiul argilos de pe adidasi nu se curata cu apa! :D Nu se curata deoarece argila nu se dizolva in apa, ci trebuie sa frecam serios cu o perie, obiect pe care nu-l avem.


Ramanem asadar cu adidasii si uzi si murdari :))


Carpati.org


Asta o fost tot, ramanand sa tragem doar cocluziile: drumul ,,pe de-a dreptul" este interesant, dar dificil. Noi am strabatut o portiune de 2km in 2 ore (!) desi normal am fi facut doar 30min.


Dificultatea deplasarii pe sol argilos este data de: terenul alunecos, rapile abrupte din preajma paraurilor, noroi care care se lipeste de incaltaminte, torenti care se formeaza la orice ploaie, alunecari de teren frecvente. La o saptamana dupa tura noastra am auzit la televizor ca niste case din satul Cerasu, situat pe pantele aceluiasi deal, dar pe partea cealalta, au fost daramate de o alunecare de teren.


Si un sfat (pentru cine vrea sa auda): nu mai taiati copacii din Subcarpati, ca totul se duce de rapa!


Ajunsi acasa si cercetand inca o data Google Earth descoperim ca am fi putut gasi o cale ocolitoare pentru acel pod rupt. Atunci insa eram demoralizati si obositi si nu ne-am mai gandit sa cautam o alta cale.


Dar ne vom intoarce, asta e sigur! ;)


Carari cu soare!



Sâmbătă, 18 iulie 2009 - 15:48 
Afisari: 4,672 


Postari similare:





Comentariile membrilor (22)

cosminandrei
cosminandrei..
Busola
 
1
bag seama ca esti indragostit de zona asta Carpati.org

intr-adevar, argila saturata de apa nu-i tocmai cea mai draguta chestie prin care sa mergi insa la povestea cu paraurile ar fi prins bine o pereche bocanci sanatosi (iti doresc sa apuci sa-ti iei asa ceva cat mai curand! Carpati.org ) de care putin sa-ti pese daca o iei prin apa si care sa ofere ceva suport si rigiditate la abordarea pantelor formate de parau si un mic sfat - incearca sa eviti pe viitor povestea cu sariturile sau daca va trebui musai sa o faci incearca sa nu ai rucsacul greu in spate atunci cand sari - stresul asupra incheieturilor e mare si mai la 'batranete' se va simti serios, din pacate.

si o intrebare - ce ati facut cu mancarea in timpul noptii , ati tinut-o cu voi in cort ? - cred ca ar fi fost o idee buna sa o impachetati in mai multe pungi ca sa nu emane miros si sa o ascundeti undeva sigur la cateva zeci de m de cort - e o zona mai nebatuta asa si pe culme am vazut mai multe amenajari (cu foisoare si locuri de hranire) pt vanatoare.


Sâmbătă, 18 iulie 2009 - 18:36  

draganicimw
draganicimw

 
2
De ce sa-mi iau bocanci, daca am demonstrat ca se poate merge si cu adidasi? Bocancii sunt pentru mai multa siguranta, nu-s obligatorii la munte. Cu niste antrenamente temeinice, (subliniez antrenamente!!) oricine poate merge in adidasi pe munte, vara ma refer. Iarna ar fi o sinucidere.
Noi am bagat mancarea in pungi sa acoperim mirosul, dar nu am luat foarte multe masuri de precautie. Ne-am gandit ca animalele salbatice, daca sunt, sunt pe munte si nu pe dealul asta. Si oricum n-ar fi putut traversa Telejenelul, la cat de umflate erau apele.
In al treilea rand, eu vad zona asta ca o zona de antrenamente pentru muntii mai inalti. Plus ca este o zona mai aproape de Bucuresti, relativ altor zone montane, cu acces facil, frumoasa si mai ales putin circulata.


Sâmbătă, 18 iulie 2009 - 21:02  

cosminandrei
cosminandrei..
Busola
 
3
stai ca nu te criticam , sigur ca se poate merge si in adidasi dar e vorba de confort si de cat de mult ti se usureaza truda - niste bocanci buni de 3 sezoane ar fi fost mult mai potriviti. sigur, au fost vremuri in care se facea alpinism (vorbesc de cele mai dificile trasee din costila) cu teneseii cu talpa de crep cu 1numar/ 2 numere mai mici sau chiar direct in sosoni - ciorapi de lana mai grosi si sgiur ca se putea si se putea si fara ham si fara casca etc etc. dar progresul a adus si lucruri mai bune pe lume , mult mai comode si adecvate activitatii pe care o face cineva.

tot e bine ca ati tinut mancarea stransa in pungi - in final ati ajuns la un drum drumul vine din amonte pe valea telejenelului , traverseaza raul si urca pe coama dealului pe al carui versant ati campat voi. din punctul de unde drumul atinge coama dealului daca se merge pe coama putin spre est (spre Slon) gasesti amenajarile de vanatoare de care ziceam eu si nu sunt in paragina...


Sâmbătă, 18 iulie 2009 - 22:08  

odin
odin
Rucsac
 
4
Sa mergi asa prin padure e de-a dreptul mirific! Te invidiez! Carpati.org
Crezi ca amenajarile alea (foisoarele) erau loc de panda la urs? Mi s-a intamplat odata sa imi gaseasca ursul 2 conserve in apa unui paraias, puse la rece. In Bucegi, bineinteles... ca astia-s ursi, nu glumaCarpati.org
Conserve sub apa...punga nu l-ar fi tinut la distanta, ca si pe punga ai pus mana cand bagai alimentele...
Frumoasa tura!


Sâmbătă, 18 iulie 2009 - 22:17  

cosminandrei
cosminandrei..
Busola
 
5
aia din bucegi sunt baieti versati Carpati.org

amenajarea e una de-aia clasica cu o banda despadurita , cu foisoare pe margini si zona de hranire in mijloc ... si cu puiet mai rar pus pe toata panta. din cate stiu, nu sunt specifice pandei la urs, pt treaba aia se foloseau porcariile alea sinistre cu scripete care-i formau reflex de cabrare ursului pt a obtine un trofeu cat mai "curat" - spre bucuria mea, am vazut acum 2 ani demontata o instalatie de-asta langa cabana ciungi - grohotis , o vazusem cu ceva ani inainte si cu un les de cal atarnand de capatul cablului si cu un caiet de observatie la urs completat zilnic.


Sâmbătă, 18 iulie 2009 - 23:49  

odin
odin
Rucsac
 
6
dap...era retorica intrebarea....stiu si eu cum arata un foisor de observare la urs sau cerb


Sâmbătă, 18 iulie 2009 - 23:56  

pisti2004
pisti2004
Cort
 
7
fain,si eu o mai tai asa dea`dreptul Carpati.org


Duminică, 19 iulie 2009 - 07:35  

aaron21
aaron21
Coarda
 
8
Ai reusit sa descrii acest jurnal incat persoana care il citeste sa se simta acolo .In legatura cu adidasi ..e ok ..poti merge lejer la munte in adidasi ,dar confortul se vede la bocanc .

Felicitari si carari cu soare !


Duminică, 19 iulie 2009 - 14:07  

alexus
alexus
Busola
 
9
Felicitari pentru tura si jurnal!


Duminică, 19 iulie 2009 - 17:55  

draganicimw
draganicimw

 
10
Stie cineva de cat timp era rupt podul? :-/


Marți, 28 iulie 2009 - 11:38  

oanamusic
oanamusic

 
11
adidasi la munte...
mult succes!


Miercuri, 20 ianuarie 2010 - 19:29  

turonian
turonian
Rucsac
 
12
Spune-mi te rog, toate valorile, distanțele etc., le estimezi sau le măsori? Exemple: “trenul atinge viteze maxime de 95 km/h intre statii”, „Un traznet loveste chiar in zona in care ne aflam noi, numai ca loveste varful dealului”, „Nu stiu daca au trecut 0,8 secunde de la fulger pana la tunet, deci a fost la mai putin de 300m de noi!”, „Ploaia a facut ca umiditatea aerului sa fie de 100%” și „Nu sunt mai mult de 50-100m intre doua paraie”.
Alunecările de teren sunt specifice și Subcarpaților (alături de Depresiunea Colinară a Transilvaniei, Podișului Moldovei etc.). Alunecarea de teren se referă la „deplasarea unei mase de roci pe o suprafață înclinată care este umectată puternic și plastică, alcătuită de regulă din argile și marne”. Alunecarea prezintă câteva elemente caracteristice: râpa de desprindere, corpul alunecării, fruntea alunecării și patul de alunecare. Deși prin „alunecare” se înțelege, atât procesul de glisare, cât și forma de relief rezultată, ele sunt tratate în literatura de specialitate mai mult ca „procese geomorfologice actuale”, decât ca elemente ale relieful propriu-zis. Ceea ce ne arăți în poza respectivă, este mai degrabă o scurgere în pânză pe versant (o spălare în suprafață pe un sol dezvelit de vegetație), nicidecum o alunecare de teren.
Vorbești foarte multe, ca un mare cunoscător, faci tot felul de aprecieri (viteze, distanțe, adâncimi etc.), amesteci lucrurile, pui la un loc tot felul de frânturi, faci confuzii mari, un talmeș-balmeș, apoi dai sfaturi despre cum se merge pe munte, cum se pășește pe teren accidentat, pe ploaie, pe viscol etc.
“Trebuie tinut cont de o multime de factori: inclinarea solului, tipul de sol (argila, frunze, crengi, pietris)”. Poate terenul este înclinat, adică are pantă, solul e stratul de la suprafața scoarței, format pe roca mamă. Argila nu este un tip de sol, ci este o rocă sedimentară. Frunzele, crengile, pietrișul, nici atât.
Și până la urmă acel “obstacol major”, pârâul, avea “vreo 5m adancime”, sau “cel putin 10m adancime”?
Îți dau un sfat. Pe lângă Google Earth, mai există hărți/cărți. Discovery e una, realitatea e alta.


Miercuri, 20 ianuarie 2010 - 20:37  

oanamusic
oanamusic

 
13
na, ca l-ai zapacit de tot acuma!


Miercuri, 20 ianuarie 2010 - 20:54  

draganicimw
draganicimw

 
14
Domnu' s-a inventat GPS-ul pentru masurarea vitezelor. Iar distantele pot fi usor aproximate. Sa nu stii cat inseamna 5m inaltime e grav (de exemplu te poti gandi de cate ori e mai mare obiectul decat un om). Sa nu stii daca ceva a durat mai mult sau mai putin ca o secunda e si mai grav. Sa nu stii ca atunci cand este ceata umiditatea este de 100%, e foarte grav.
Tipul de sol - m-am referit la, sa zic romaneste, la cu ce e acoperit pamantul. Stiu si eu ca argila e roca si frunzele frunze, nu-s tampit. Nu stiu de ce se rastalmeceste asa o exprimare nereusita.
Iar Google Earth-ul poate fi de multe ori mai folositor decat o harta, din moment ce iti da si coordonatele si distantele, care pot fi usor introduse in GPS. Dar dee... unii sunt mai destepti...


Miercuri, 20 ianuarie 2010 - 20:56  

oanamusic
oanamusic

 
15
ce fel de gps ai? scuză-mi întrebarea, dar nu l-am remarcat printre pozele tale


Miercuri, 20 ianuarie 2010 - 21:05  

draganicimw
draganicimw

 
16
Nu stiu de ce te intereseaza, dar e Garmin 60CSx. Multumita?


Miercuri, 20 ianuarie 2010 - 21:10  

oanamusic
oanamusic

 
17
Absolutely Și te mai rog ceva: când atingi Everestul în adidași, să ne arăți poze.


Miercuri, 20 ianuarie 2010 - 21:15  

draganicimw
draganicimw

 
18
Te asigur de asta! A, ba nu, ca imi sterg cei de aici jurnalul!


Miercuri, 20 ianuarie 2010 - 21:20  

turonian
turonian
Rucsac
 
19
Imi pare rău de un singur lucru: că odată cu acel "jurnal" s-au șters toate comentariile, iar unele ar fi trebuit să le citești...


Miercuri, 20 ianuarie 2010 - 21:33  

draganicimw
draganicimw

 
20
Comentariile tale, da! Oricum, mersi ca te-ai obosit sa imi citesti toate jurnalele si sa dai comentarii care de care mai stupide. Te-am zgandarit asa rau la cerebel? Sau vrei sa arati tuturor cat de grozav esti si nu stii cum?
P.S.: Comentariile le-am citit pe toate, prin bunavointa unui administrator.


Joi, 21 ianuarie 2010 - 14:13  

turonian
turonian
Rucsac
 
21
Singurul care a dat dovadă de ceva "stupid" ai fost tu. Singurul care a vrut să arate cât e de grozav ești tu (Extreme Survival în Bărăgan sau La trântă cu argila, în Subcarpați etc.). Singur ai devenit ținta ironiilor. Ca tine sunt și vor mai fi (vezi Bucegi: Jepii mari, Pistrui si moartea felinarului). Toate comentariile mele au fost la subiect. Tu în schimb, ar trebui să-ți moderezi limbajul (ex. Te-am zgandarit asa rau la cerebel?). Ok? Mersi.


Joi, 21 ianuarie 2010 - 14:39  

pisti2004
pisti2004
Cort
 
22
Am recitit jurnalul,sa mai scrii si altele ! Carari cu soare iti doresc din Maramures!


Vineri, 1 martie 2013 - 22:56  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0839 secunde

The lyrics that count | ro | fr | es | it | de | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante | Getamovie.org | Searchromania.net
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com | Patentsmania.com | Getacd.es | Design
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2014) www.carpati.org