La plimbare pe Cheile Tisitei 15 sep 2006

Componenta echipei :Curls, Vali si Gabi_g

Stabilim cu Vali sa facem si Cheile Tisitei, cand avem timp. Si avem timp doar pe data de 15 septembrie. In dimineata de 15 o roim din casa hoteste, si abea cand ne indreptam spre Focsani de unde trebuie sa o pescuim si pe Vali, realizam ca nu am luat aparatul foto si cafeaua care ma ajuta sa ma trezesc. Ca sa scurtez povestea, tot pe drum am constatat ca uitasem si harta acasa. Mancarea nu am uita-o pentru ca pe aia in mod sigur nu am luat-o la plecare, din cauza unor cauza unor orare de cumparaturi imposibile. Tot ce am uitat a reusit sa suplineasca Vali, mai putin harta traseului.

Ajunsi in Rezervatia naturala Cheile Tisitei (3 RON intrarea), ne apucam de citit cu viu interes ce scrie despre ea pe panoul de la intrare.

Eu si Gabi

Vali cu "batul de trekking"

Si acolo scrise cam asa: REZERVATIE PENTRU CARNIVORE MARI, si ca daca intrii acolo o faci pe barba ta... ca rasul si lupul nu te pot papa, dar ca o poate face ursul... ca daca intalnesti ursul sa nu te superi pe el, ca acolo este casa lui etc. Adica chestii strict incurajatore. A! Si inca ceva: daca dai de mos Martin, sa dai ceva jos de pe tine sa ii lasi si lui de treaba, ca poate in lipsa de altceva ii pica ochii pe tine si se amorezeaza usor tare.

In fine cea mai autorizata, Vali, dat fiind ca a mai fost pe acolo, se pare ca nu prea stie cum sta treaba cu ursul, rasul si lupul. Eu, usor dezorientata din cauza mesajelor nu mai am timp sa ma uit pe harta sa vad intinderea rezervatiei, daca mai sunt si alte cursuri de apa, unde mai pot bea numitele "CARNIVORE MARI" apica etc.

Peisajul spectaculos, ca de altfel in majoritatea cheilor, cu sisturi mari de roca desprinsa, cu pereti asezati in straturi verticale, si cu o combinatie a sisturilor de roca: alb, rosu si verde.

Eu cu spume la gura, dat fiind ca in Braila la ora la care am plecat nu curgea apa in tot orasul.

Vad pe peste tot foietaj-uri din roca, umplute cu „crema” rosu si verde: hmmmm... bun tare!

Drumul deloc obositor, poti face o plimbare de toata frumusetea, pentru ca nu este mai deloc de urcat sustinut.

Ajungem la un pod, al carui panou iar ne avertizeaza ca de aici nu mai raspunde nimeni de noi, iar daca raspunde, ne da amenda in baza Hot. nr... etc. Faza este ca suntem doar trei, din care doar eu incerc sa imi fac simtita prezenta, vorbind, dar nu prea tare si nu cu prea mult entuziasm.

Trecem de 2 ori Tisita, fiecare cu metoda lui: Vali direct prin apa, Gabi in fund pe barne tarandu-se, si eu cu un fel de mers de paianjen atata doar ca cu burta in sus.

Ajungem intr-o poiana si de acolo ne priveste mirata o caprioara. Nimeni nu mai vorbeste de ceva vreme, asa ca ne uitam la ea si ea la noi. Si cand ne pregatim sa ii facem poza se aude un troznet de lemn pe care s-a calcat. Ma privesc cu Gabi, si apoi auzim si un fosnet imediat dupa lemnul rupt. Socoteala este simpla: rasul, lupul sau capriorul nu rupe lemnul sub laba sau copita. O poate face doar omul sau ursul. Si daca acolo era un om, de ce statea acolo caprioara? Nu stiu sa va zic...

Ca am facut cale intoarsa ...

La intoarcere am strans peturi din rezervatie... ceva resturi de tiple de la ale gurii, lasate de oameni "milosi", ca sa aiba si animalele ceva "culoare" prin rezervatie. Fireste ca odata cu stransul am avut grija sa le fac si "urarile" de rigoare.

Inca nu stiu nici acum daca se poate parcurge traseul macar pana la tunel, in relativa sigurata. Poate daca eram mai multi ne incumetam mai departe. Material am gasit doar unul, pe alpinet, sumar ca si al meu, fara sa se faca referiri specifice despre animalele din rezervatie.

Sper sa o faca eventual cei care stiu ceva mai multe despre aceste frumoase chei.

Sa ne vedem sanatosi pe munte si in turele ce vor urma.

Miercuri, 27 septembrie 2006 - 08:51 
Afisari: 3,395 


curls