Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

August 2019
LMMJVSD
1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031

Septembrie 2019
LMMJVSD
1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
30

Online

Vremea
Varful Toaca
Muntii Ceahlau

Reduceri

Voluntar in Carpati - 2016

Homepage

Lista de discutii

Instructaj Ludico-educativ pe Valea Alba (4 Mai 2008) (Muntii Bucegi)

ITINERARIU: Busteni - Plaiul Munticelului - Muchia Vaii Albe - Poiana „Masuratoarea Ursilor” - La Izvor - Poiana La Verdeata – retur.
_____________________________________________________________________


PARTICIPANTI:
-Brasov: Florin (mihai_fl), Nea Nae (nycbv).
-Bucuresti: Ruxandra (ruga), Gabi (gabriella).
_____________________________________________________________________

“Imi vine sa mananc muntii. Vreau sa incerc pioletul, desi nu prea stiu inca nimic despre aplicatiile lui. “ (Cuxi, Singuratatea Verticalelor - Retezat, 10-15 februarie 1981)

„Muntele are viata, el traieste nu numai prin flora si fauna, ci si prin stanca si piatra, viata minerala. Iar daca esti mai aproape de stanca si o pipai cu degetele si o mangai cu palmele si o imbratisezi cu bratele si o saruti cu buzele, atunci muntele traieste prin tine.” (Cuxi, Singuratatea Verticalelor).
_____________________________________________________________________

Departe de a fi un raport de tura, ci doar o marunta consemnare a uneia dintre cele mai frumoase si mai lejere iesiri pe munte, aceasta relatare se vrea a fi, mai degraba, o fila de jurnal, o simpla expunere fata de o oportunitate mare de a invata si de a consolida, de a pune baze si de a ma amuza, intr-un mediu care ma duce din ce in ce mai aproape de visele mele… Eh, stiu eu ce stiu!


Inca din copilarie, necunoscandu-i denumirea, gandurile mele prindeau aripi in ceea ce priveste Valea Alba, considerand-o drumul catre cer, lasandu-ma fara grai si chiar, fara suflare! :)


Multe s-au spus si s-au scris despre aceasta portiune care leaga orasul Busteni de platoul Bucegilor, in saua dintre varfurile a doi munti pe care ii si separa, Caraiman si Costila, intr-o incercare verticala ce dezveleste panorame care taie respiratia; un loc de antrenament desavarsit si un punct de plecare catre numeroase trasee de alpinism cu renume prin dificultatea si spectaculozitatea lor, unde simti ca devii una cu muntele.


Asadar, la 6:00 AM am pornit voiniceste la drum, cu mult elan si ignorand total vremea innorata de afara si parerile impartite. Muntele ma astepta si eu ardeam sa-l revad!


Avand echipament si cunoscand cata grija are Nea Nae in fiecare tura, cat de meticulos pune la punct toate detaliile, ar insemna o cheltuiala de energie inutila. Asa ca las aceste „framantari” in seama celor care nu sunt informati!


Muntele este falnic si frumos pe orice vreme, iar anumite conditii meteorologice nu fac decat sa contribuie la calire si consolidare, atata timp cat exista intelepciune, chibzuinta si cunoastere. :)


Fiecare iesire trebuie sa constituie prilej de invatatura, de bucurie, de detasare. Sa mergi pe munte cu frica in san, seamana mai abitir cu o autotortura cand turele ar trebui sa fie o relaxare, o ocazie pentru a admira peisajul, pentru a face miscare, pentru adaptare la orice imprejurari, pentru detasare de cotidian. Sunt atat de multe minuni si valori de capatat intr-o tura, incat nu este timp pentru fleacuri!


Revenind la oile noastre, am efectuat drumul cu acceleratul singura, intalnindu-ma cu ceilalti in gara Busteni. In compartiment am avut parte de oameni plictisiti si cam apatici care nu prea mi-au dat sansa la conversatie; dar nu-i bai, am bucuriile mele! :)


Privesc cu placere pe fereastra si urmaresc cursul drumului pe care, chiar daca l-am facut de nenumarate ori, il revad mereu cu acelasi sentiment placut, de data aceasta cu atat mai mult cu cat verderele crud de primavara isi face simtita prezenta. :)


La 9:30 cobor in gara Busteni, unde ii intalnesc pe Nea Nae si peFlorin. Imediat soseste si
Ruxandra. Suntem patru oameni si asteptam si trenul personal intrucat dupa socotelile noastre ar trebui sa mai vina vreo 2 oameni…


Cum nu ni se mai alatura nimeni, o luam voiniceste la pas. Traversam DN1 si intram pe Str.Valea Alba. Lasand in urma casele cochete si pensiunile, depasind capatul Str.Costila si Caminul Alpin, ajungem la liziera padurii.


Discutam, ne vedem de drum si ne bucuram de o vreme de nota 10. Va fi o zi excelenta!


Pasim pe Plaiul Munticelului la ora 9:50 si, trecand de troita, intram in desisul padurii. Cararea larga, scaldata in razele blande ale soarelui, urca domol, inscriindu-ne pe Muchia Vaii Albe. Aerul proaspat, cu mirosul parfumat de verdeata, de flori… de munte, ma incanta! Nici nu-mi vine sa cred ce diferenta este intre Bucurestiul sumbru si mohorat, acoperit de ploaie, si farmecul care domneste aici! :)


Remarc intr-un luminis un copac jalnic si aflu ca a ajuns asa datorita cariei. Dovada o constituie faptul ca, desprinzand o bucata de coaja, se dezvaluie urmele „microbului” si mediul proprice pentru dezvoltarea viermilor. Of, pacat de asemenea boala pe bietul pom. Si cati or mai fi asa…


Marcajul nostru, triunghi rosu, care strabate culmea impadurita a Munticelului, intalneste panoul indicator cu orientare spre Pichetul Rosu si Valea Malaiesti. Dupa aproximativ 30 de minute de la intrarea in traseu, părăsim poteca turistică, in locul in care ea coteste spre dreapta, inaintand in padure pe un drum nemarcat, pe malul drept al Vaii Albe.


Ochii imi scapara in toate directiile, incercand sa regasesc calea catre Refugiul Costila, vechi loc de popas si refugiu pentru alpinistii veniti sa exploreze traseele din imediata apropiere si din imprejurimi. Ultima data cand am fost aici era octombrie, anul trecut, si totul era acoperit cu zapada. Dar, mergand tot inainte, poteca iese intr-un luminis, la baza Padinei Vulturilor de unde, cu orientare spre dreapta, se ajunge lesne la refugiul cu pricina, trecand pe langa peretele pe care sunt expuse placile comemorative. :)


Continuand pe Muchia Vaii Albe, putem arunca privirea in vale; daca se urmeaza traseul direct din Busteni, acesta constituie o excelenta sursa de antrenament. Saritorile poarta zapada in spinare pana in lunile de vara dar de aici nu se distinge mult printre copaci. :)


Pe masura urcusului, in luminis, se inalta Caraimanul si un afluent important al Vaii Albe, anume Valea Seaca a Caraimanului. Silueta Varfului Picaturii este in prim-plan, iar Monumentul Eroilor isi face loc printre firele de ceata. Suntem la 1.310 metri, in zona Masuratoarea Ursilor.


De la izvor, urmam o portiune inclinata, in serpentine, acoperita cu muschi si flori, unde gasim urmele vechi ale marcajului triunghi galben, care ne conduce la poalele Circurilor Vaii Albe, sub stanca pe care odinioara isi avea locatia Casa Schiorilor, loc de adapost si refugiu pentru schiorii care veneau la antrenament pe Valea Alba, in preajma anilor ’70. La intoarcere aveam sa mergem sa vedem ruinele…


Intram pe curba de nivel de unde se poate observa foarte bine fata nordica a muntelui Caraiman, Peretele Albisoarelor, si Valea Alba, pana aproape de marginea platoului. Sunt vrajita de-a dreptul si de-abia astept sa ajungem in poiana ca sa ma uit pe indelete! :)


Un grup de vreo 7 capre negre zburda in voie pe fata inierbata a abruptului ce se ridica din poteca noastra, atat de iute ca de-abia le putem urmari! :) Ce drag imi este de ele! :)


Iata-ne ajungand si in poiana La Verdeata, unde am campat, ca sa zic asa, vreme de 4 ceasuri. Acum e timpul pentru inspectie si panorama vizuala! Deasupra mea, si pe partea dreapta a vaii, socotind in urcare, remarc amfiteatrul Circurilor Vaii Albe. Se ridica apoi Peretele Vaii Albe, socotit ca fiind cel mai inalt din tara, de circa 800 m diferenta de nivel, din La Verdeata si pana la Varful Costila, precum si Fisura Albastra si Traseul Sperantei, de cea mai mare dificultate.


Ochiului meu nu-i scapa nici Brana Mare a Costilei de sub care se vede, ca o caciula, Coltul lui Mos Gelepeanu, o portiune din valcelul in forma de palnie, Blidul Uriasilor, precum si “fisurile” din vaile si valcelele ce brazdeaza Caraimanul pe la baruia exista o varianta de a evita cu totul firul vaii, traversand, in urcare, Prispa Vaii Albe care conduce la Brana Mare a Caraimanului.


Sunt multe detalii pe care le regasesc aici si ma fascineaza ca in sfarsit le cuprind cu proprii mei ochi, nu doar prin intermediul cartilor sau al fotografiilor facute de altii; realitatea este incomparabila! :)


Privind pe vale in sus, aflu amanunte despre mediatizata Saritoare a Carnuluim care este un bloc de piatra ce se poate ocoli atat prin dreapta, cat si prin stanga, cataratura din stanga blocului fiind mai dificila.


Langa poiana, zapada e numai buna de exersat, asa ca golim rucsacii si ne pregatim de lucru.


Nea Nae ii pune Ruxandrei coltarii si eu ma uit cu luare aminte ca sa fiu 100% sigura ca fac ceea ce trebuie. Nu este mare greutate si in doi timpi si trei miscari Florin, Ruxandra si Nea Nae pornesc spre terenul de „joaca”, eu urmarindu-i cu privirea si pregatindu-ma, la randul meu, cu echipamentul „de zbenguiala”. :)


Nea Nae explica si exemplifica mersul in traverseu, pozitia corpului, atitudinea si reactia in caz de pericol, utilizarea pioletului, caderea si prinderea in piolet. Evident, se cere aplicatie practica pe care fiecare si-o duce la indeplinire. :)


Urmeaza asigurarea pe traverseu, nodurile si „smecheriile” pentru o siguranta maxima. Eu incerc hamul proaspat primit cadou :) si nu-mi mai incap in piele de bucurie! Cat de pretios este fiecare articol de echipament si cat de mult usureaza munca, mai ales cand stii la ce si cum se utilizeaza!


Totul ma acapareaza si desi unele lucruri noi nu-mi ies din prima, revin asupra lor pentru a le face din ce in ce mai bine, pentru a le consolida si pentru a valorifica lectiile primite! :)


Suntem, pe rand, subiect de ras si amuzament, dincolo de seriozitatea cu care trebuie tratate aceste detalii. Aici nu este absolut nici un pericol si putem sa cadem si sa ne busim cat vrem!


Alta este treaba pe traseu, unde pasii pot sa zboare de sub tine pe neasteptate si unde se cere vigilenta, responsabilitate si o capacitate mare de a reactiona prompt!


Desigur, oricine se poate culca pe o ureche si se poate inchipui zmeu, insa este pe propria socoteala, pe propria piele, pe propria viata! Muntele este extraordinar si poate fi un prieten de toata nadejdea, atata vreme cat tii cont de regulile lui si nu incerci sa il tratezi ca pe o prada. La urma urmei, nimanui nu-i place sa fie folosit. Oricine isi doreste reciprocitate si astfel gasesc eu ca trebuie comunicat si cu Maria Sa, Muntele, care este atat de bogat, atat de distins, de nobil si de aparte!


De aceea, mersul pe munte presupune o lectie de viata si pentru a o capata este nevoie de multa rabdare, perseverenta si ambitie, de multa modestie, omenie si simplitate, precum si de permanenta disciplina si evaluare! Altfel, nu poti fi atins de miracolele pe care le poate pune in calea ta maretul munte! E doar o parere… :)


Timpul se scurge cu viteza gandului si imi pare ca nu amapucat sa ma bucur nici pe jumatate de tot! De-ar avea ziua 48 de ore, nu mi-ar parea rau, ba dimpotriva! :)


La ora 14:30, strangem lucrurile si ne retragem spre Busteni, abatandu-ne pe la Casa Schiorilor, unde un rest de stalp de sustinere, o placa ce imi pare a fi o ramasita de acoperis, si cateva fiare sunt tot ce mai aminteste de acest loc…


Coboram cu voinicie spre statiune si remarcam norii negri care se indreapta in viteza spre noi. Grabim pasul ca sa scapam de sub amenintarea lor insa ne ajung din urma in inima padurii :) Punem hainele de ploaie pe noi si iutim nitel pasul. Am inregistrat un record de timp, intrucat fata de cele cam 2 ore de urcat lejer, acum am facut nici mai mult, nici mai putin de 50 de minute pana in oras. Huhuuuu! Baieti mari, domnule, nu gluma! :)


La 15:16 minute, eu si Ruxandra ne cumparam deja biletele pentru personalul de la 15:31. Ne-am luat ramas bun de la Nea Nae si Florin si am urcat in tren unde dupa vreo cateva cautari am gasit si doua locuri. Nu mica mi-a fost mirarea cand un tanar m-a intrebat daca am cont pe www.carpati.org, el neavand inca, ci doar citind postarile. Sa fie fata mea asa de expresiva in realitate? :)


Trenul si-a facut datoria si ne-a adus in Gara de Nord, la ora 18:35, cand am poposit la o ciorba de burta si niste orez cu legume si salata de varza, pentru a mai ostoi regretul ca nu am mai ramas la “Gurmand” pentru o clatita adevarata. :)


EPILOG



Toate bune si frumoase iar ziua se incheie prea curand! Dar, ramane in sufletul meu multumirea sufleteasca si bucuria de a fi vazut muntele inca o data! N-am cuvinte pentru lectii si pentru rabdare, pentru privilegiul de care am parte si pentru minunile naturale ce imi inalta inima!

In ciuda exuberantei mele copilaresti, pe care unii o pot cataloga drept superficialitate, imi iau pasii in foarte serios! Doar ca daca nu-i faci cu suflet de copil, mi se pare mie ca pierzi din vedere amanunte luminoase si melodioase, tocmai splendoara simplitatii si a lucrurilor marunte
care fac lucrurile mari! Sau, cum ar spune Walt Whitman,

“Simplitatea este gloria exprimarii.”

__________________________________________________________________


La drum, la 6:00 AM!Carpati.org


Salutare tuturor! SmileyCarpati.org


Verdele este la el acasa.Carpati.org


Ceata nu-mi permite sa vad prea mult. Voi vedea atunci de-aproape.Carpati.org


Florin, Nea Nae si Ruxandra SmileyCarpati.org


Pe Plaiul Munticelu Carpati.org


La sfaturi si atentionariCarpati.org


Natura salbatica, asa cum imi place mie. Carpati.org


Carpati.org


Privind de pe Muchia Vaii Albe, spre firul Vaii Albe care porneste din Busteni.Carpati.org


Viermele "piton" SmileyCarpati.org


Iata-l la dimensiuni mai naturale, incercand sa se ascunda.Carpati.org


Copac afectat de carie; se remarca urmele. SmileyCarpati.org


Privind spre La VerdeataCarpati.org


La izvorCarpati.org


Comentarii si detaliiCarpati.org


Varful Picatura Carpati.org


Varful Picatura si o portiune din Creasta Picaturii, invaluite in ceata.Carpati.org


Poteca spre Casa SchiorilorCarpati.org


Valea Alba din curba de nivel din apropierea poienii La VerdeataCarpati.org


Intrebati caprele negre despre asta! SmileyCarpati.org


Priviri mai cuprinzatoare Carpati.org


Valcelul Picaturii (Spanzurat) si Albisoara Marelui VCarpati.org


Incercari de a surpinde Circurile Vaii Albe si Peretele Vaii Albe... Ceata isi spune cuvantul.Carpati.org


Carpati.org


Privind in susul Vaii ALbe, din poiana La Verdeata. Carpati.org


La Verdeata, locul nostru de popas si de "joaca" Carpati.org


Nea Nae ii pune coltarii Ruxandrei. Pasul 1.

Carpati.org


Pasul 2Carpati.org


Pasul 3Carpati.org


Pasul 4Carpati.org


Pasul 5Carpati.org


Pasul 6Carpati.org


Si, la treaba! Smiley Carpati.org

Mersul si pozitia la mersCarpati.org


Aplicatie.Carpati.org


Se alatura si Florin.Carpati.org


Utilizarea pioletului. Carpati.org


Carpati.org


O incercare de a prinde Saritoarea CarnuluiCarpati.org


Eu, cu "gheare de pisica" SmileyCarpati.org


Florin pozandu-ne la lucru...Carpati.org


Profitand de senin pentru a prinde mai mult din Valea Alba. Se vad urme de schiuri.Carpati.org


Un drumet care se intoarce dupa ce arunca o privire de ansamblu.Carpati.org


Ce mandri suntem, nu? SmileyCarpati.org


Carpati.org


Portrete: RuxandraCarpati.org


FlorinCarpati.org


GabiCarpati.org


Asa arata cerul.Carpati.org


Eu la antrenament. Urcare .Carpati.org


In traverseu.Carpati.org


Cazand si aplicand prinderea in piolet.Carpati.org


Si... Buf! SmileyCarpati.org


Ruxandra razand pe socoteala mea! SmileyCarpati.org


Daca este senin, pot sa mai incerc sa-mi iau amintiri. Asa...Carpati.org


... sau asa. Carpati.org


Si asa, desigur! SmileyCarpati.org


Carpati.org


Eee, altceva, nu? Uite Circuri, Perete, Brana, Colt, Creasta! Splendori adevarate! SmileyCarpati.org


Norii vin dintr-acolo...Carpati.org


Da' eu nu vreau sa plec! SmileyCarpati.org


BusteniCarpati.org


Spre Casa SchiorilorCarpati.org


Iata si ramasitele, in urma incendiului; se remarca lemne arse...SmileyCarpati.org


Este totusi o amintire...Carpati.org


... pe care vreau sa o iau si despre care sa povestesc intr-o zi.Carpati.org


Mai clar, Varful Picaturii si Creasta omonimaCarpati.org


Mai detaliat asupra Valcelului PicaturiiCarpati.org


Deja in tren.Carpati.org


Ruxandra avand grija de "micul" Nick. SmileyCarpati.org


Daca nu e "Gurmand", atunci e o burta plina in Gara de Nord.Carpati.org


Adica, ciorba de burta, orez cu mazare si salata de varza. SmileyCarpati.org





POZE +
“FRIPTURICI FOTO”: Noi 4 Smiley



Luni, 12 mai 2008 - 15:07 
Afisari: 1,980 


Postari similare:





Comentariile membrilor (9)

alexus
alexus
Busola
 
1
O initiativa laudabila, cu scop educativ, ca majoritatea turelor lui nea Nae. Pozele sunt foarte interesante.
Felicitari lui nea Nae si deasemenea, participantilor la aceasta tura-lectie.


Luni, 12 mai 2008 - 15:41  

milo
milo
Caraba
 
2
felicitari pentru jurnal si tura ! ai imbinat scopul educativ, trairile de pe munte si placerea jocului intr un raport perfect! FELICITARI!
Carari cu soare, vant, ceata, viscol, ploaie!


Luni, 12 mai 2008 - 16:06  

octavian67
octavian67
Caraba
 
3
Mortal jurnalu'.

PS: Cu exceptia pozei "Intrebati caprele negre despre asta" care-i de cacao.


Luni, 12 mai 2008 - 22:47  

gabriella
gabriella
Caraba
 
4
Multumesc frumos pentru opinii si urari iar sentimentul este reciproc si chiar mai mult. Nu pot decat sa ma bucur pentru reusitele si progresul colegilor mei de pasiune. Carpati.org

Altfel, da, aparent poza e de cacao dar hai sa spunem ca e de ciocolata. De ce? Pentru ca reflecta natura nemodificata de om prin gunoaie, PET-uri, drumuri si alte tendinte de “civilizatie”; este muntele pe care il ador iar caprele negre sunt patrimoniul sau natural. Carpati.org


Marți, 13 mai 2008 - 01:02  

severus
severus

 
5
Frumoasa tura de antrenament, mi-ar fi placut sa fi participat si eu dar eram in Retezat . Felicitari !


Marți, 13 mai 2008 - 12:30  

scryci
scryci

 
6
felicitari.ca intotdeauna ,ne incanta turele tale cu care ne-ai obisnuit.la mai multe si carari insorite.


Marți, 13 mai 2008 - 14:36  

radmar
radmar
(admin)

 
7
Pe aceasta cale salut participantii la tura si initiatorul Carpati.org


Marți, 13 mai 2008 - 14:50  

bighead
bighead

 
8
Super. Bravo.


Marți, 13 mai 2008 - 22:14  

gabriella
gabriella
Caraba
 
9
Va multumesc tuturor inca o data si sa ne vedem cu bine pe munte! Carpati.org


Marți, 27 mai 2008 - 10:35  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0813 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2019) www.carpati.org