Inspre Scaunul Domnului

28 decembrie 2011-o zi de miercuri,prima dupa sarbatoarea Craciunului,zi pe care o asteptam cu mare nerabdare.

Cu cateva zile inainte amicul meu Adi (borda) a creat pe un site de socializare un eveniment intitulat "Haideti sa ardem slaninile",facand referire la masa bogata de Craciun.Incantat m-am inscris si eu,dornic de a ajunge in sfarsit la varful Scaunul Domnului,varf pe care de aproape 20 de ani l-am descoperit pe valea Muresului,mai sus de Reghin,si pe care aproape zilnic il vedeam ,fiindca sta falnic pe marginea Calimanilor,si privind parca plictisit sau nu spre satele de la poalele lui,ma incanta de fiecare data.Si fiind prima ocazie de a merge la el,in toata aceasta lunga perioada,am profitat de ea.

Desi la inceput ne-am inscris mai multi,in final ne-am strans 5 oameni,dar asta nu ne-a descurajat.

Fiindca ceilalti 4 veneau cu maxi-taxi de la Reghin,eu m-am urcat in acea masina in satul meu,undeva in jurul orei 8.00 dimineata.Ne-am deplasat in Bistra Muresului,de unde urma sa ne incepem traseul pe jos.Iar afara se anunta o zi cam cetoasa.

Dupa podul din imaginea de mai jos se face o ulicioara la stanga.

Am iesit de pe asfalt la ora 8.45.

Asa ne-am inceput traseul

In timp ce urcam usor vremea nu se schimba,iar tot ce ne mai ramanea era sa admiram in jurul nostru tot ceea ce era vizibil ochiului nostru.

Casuta singuratica

Ultimele urme ale satului

Varful inghetat

Incepusem sa urcam tot mai abrupt,iar pe alocuri,cararile se ingustasera.

De asemenea incepeau sa se vada primele panorame,chiar daca erau in ceata.

Muntele Plesu din muntii Gurghiului.

Mi-am permis sa fac si eu o poza aici:)

In jurul nostru totul era inghetat,iar promoroaca incanta pe firele ierboase,pe tufisurile fara frunze si pe crengile copacilor goi.

Nu dupa mult timp am ajuns intr-o poienita mica,unde am luat hotararea sa facem primul popas.Si fiindca dadusem deja jos cateva calorii,si fiindca aveam nevoie de vitamine noi,am luat aici micul dejun.Ceasul se facuse ora 10 si ceva.

Cu bateriile reincarcate am reinceput sa pasim spre destinatia noastra.Incet-incet zapada crestea in fata noastra,iar pomii se indesau si ei.

Adi si Alice in peisajul alb.

In ceea ce priveste marcajele montane ale traseului pot sa spun ca nu ai cum sa te ratacesti.Marcajul banda albastra e la tot pasul,iar din cate am observat eu e cel putin unul la 100-150 m parcursi.

Intrasem apoi in padure,loc unde cararea se inclinase si mai tare,iar noi eram nevoiti sa depunem o doza de efort in plus.

Insa dupa un timp,la dreapta cararii noastre,se vedeau niste creste muntoase,neclare ce-i drept.Dar ne-am decis sa mergem acolo si sa vedem despre ce e vorba .Si iata ce am vazut.

Si bineinteles,pe urma,am revenit la traseul nostru,continuand sa mergem printre copaci.La un moment dat  din fata noastra se apropia un grup de barbati,grup care a pornit mai de dimineata inspre Scaun.Deja se intorceau.Ne-am salutat reciproc si am mers mai departe fiecare.

Brazii incepusera sa fie mai desi,mai multi,iar peste tot ne vegheau urcusul.

Era frumos si simteam ca varful e tot mai aproape si mai aproape cu fiecare pas calcat.Astfel ardeam de dorinta de a ajunge cat mai repede sus,si astfel aveam tendinta,impreuna cu Ekhart si Raul,sa acceleram pasul,lasandu-i in urma pe colegii nostri.Insa ne opream apoi sa ii asteptam.

In timp ce mai povesteam unul cu celalalt nu ne-am dat seama ca iarasi i-am lasat in urma.Probabil veneau si ei mai incet.

La o astfel de "evadare" am ajuns primii la o tablita verde

Ea ne indica urmatoarele:

Zapada crestea tot mai mare ,ceea ce insemna,ca nu mai avem mult de mers.

Aici am facut din nou popas sa ne asteptam colegii.

Il intreb pe Ekhart cat mai este de parcurs si imi spune ca imediat ajungem.El mai facuse acest traseu.

Mai intai am dat de o poienita,

apoi de brazi inalti,

apoi de inca o poiana.

Imediat dupa aceasta suntem la destinatie,pe Scaunul Domnului.Insa ceata ne impiedica sa vedem privelistea extraordinara,dar poate data viitoare vom avea mai mult noroc.Era deja in jurul orei 13.30.

Un indicator arata turistilor montani,ce ajung aici,directia catre gara din Deda Bistra (asa mai este numit satul Bistra Muresului).

Iata-ne si pe noi victoriosi.

Din cauza cetii dense nu am zabovit pe Scaun decat pentru cateva poze si pentru a servi cate o gustare.

Intoarcerea am facut-o pe acelasi traseu.Ne-a fost mai usor,si datorita faptului ca nu mai urcam,dar si fiindca stiam deja cararea.Iar cand am ajuns din nou la asfalt in Bistra Muresului m-am uitat la ceasul de pe mana,care indica ora 17.45.Exact 9 ore dus-intors.

Ne-am indreptat spre statia de maxi-taxi unde am zabovit un sfert de ora,iar apoi ne-am indreptat spre casele noastre.In Maioresti mi-am salutat amicii si am coborat din masina.Casuta mea ma astepta calda in toata splendoarea ei.:)

Mai jos am editat in Google Earth traseul nostru de la asfalt si pana sus pe Scaunul Domnului.Din pacate a trebuit sa nu depaseasca 200 KB,si astfel traseul apare intrerupt,iar denumirile la fel,sorry:( Dar o idee totusi se poate face asupra traseului din imaginile de mai jos.Oricum pentru neclaritati va stau la dispozitie:)

Dar iata si alte imagini de pe frumosul nostru traseu montan.

Miercuri, 8 februarie 2012 - 15:46 
Afisari: 449 


jokeru