Cautare:
De actualitate

Carpati.org pe Facebook


Doneaza

Calendar

Septembrie 2014
LMMJVSD
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
2930

Octombrie 2014
LMMJVSD
12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031

Online

Vremea
Varful Bodea
Muntii Tarcu-Muntele Mic

Voluntar in Carpati

Noua aparitie editoriala


Khan Tengri cu bicicleta

Homepage

Lista de discutii

 

Iesire in Muntii Rila (Bulgaria) – vara 2012 (Muntii -- Munti din afara Romaniei --)



Ziua 0 - ziua plecării (20.07.012)

Planificasem calatoria în urmă cu vreo 3-4 luni (pe baza hărții achiziționate de pe net de la Emil G. din Bulgaria contra 12 euro), cu plan de bătaie, documentare pe net, aprovizionare etc. (planul se baza pe conceptul „travel light”). Biletele de tren erau luate (cu ceva aventuri, a fost nevoie de 2 drumuri la agenția CFR ca să obținem rezervări la trenul internațional Moscova-Sofia). Toate erau pregătite, tot ce lipsea erau participanții, care nu s-au lăsat așteptați și s-au înființat la 22.30 la Gara de Nord. Și-au strâns mâinile, și-au măsurat rucsacii și au concluzionat: „Travelling light, my a....s!”. Iarăși reușiseram să o comitem și să strângem: Radu vreo 12 kg, Mișu vreo 15 kg.

La tren am găsit vagonul rusesc, al cărui însoțitor de vagon vorbea o singură limbă de circulație internațională și ne-a încurajat să ne deplasăm la cușetă cu un duios „Davai, pașli!”.

Trenul pleacă pe la 22.40, vameșul român ne găsește aproximativ trezi pe la 2 iar la 4 vameșii bulgari ne trezesc de-a binelea. Abia după aceea dormim zdravăn – reprize lungi și dese, până când simpaticul însoțitor de vagon ne zmulge lenjeria de pe paturi.


Ziua 1 (21.07.2012)

Drumul pare destul de lung, iar pe geam se văd peisaje familiare. Ca și în România de câmpie-deal, același tip de gări, aceleași sate cu CAP-uri defrișate. Ajungem la Sofia cu o întârziere de 1,5 ore (pe la 12.00). Prima mișcare este de a întreba un bancomat de sănătate (am avut buget de aprox. 250 leva/persoană). Paritate 1 leva = aprox. 2,35 RON.

În gară suntem efectiv asaltați de oferte de deplasare cu taxiul, pe care le refuzăm politicos (prețul ofertat e de 1,5 leva/km). Găsim stația de autobuz în fața gării, luăm bilete (1 leva/bilet) și așteptăm autobuzul nr. 413 vreo 10 minute. În autobuz este autotaxare cu compostarea biletelor (ulterior descoperim și un anunț spunând că pentru bagajele mai mari de 60x40x40cm trebuie validat încă un bilet, dar îl ignorăm pe principiul că rucsacii noștri ar fi mititei).

În autobuz, spre zona în care vroiam să ajungem (Avtogara Iug) încercăm să comunicăm cu ceilalți pasageri, dar constatăm că engleza nu este foarte vorbită în zonă. Încercăm să ne înțelegem prin semne, și avem prima lecție de bulgară autentică în momentul în care, întrebând prin semne dacă trebuie să coborâm pentru autogara Iug, o doamnă mai în vârstă dă din cap sus-jos în semn de „da” (interpretarea românească) și spune „Ne!”. În sfârșit, 2 tineri vorbesc cu doamna respectivă și ne spun în engleză să-i urmăm pentru a ajunge la autogară.

Coborâm la stația G.M. Dimitrov (unde era și o stație de metrou), de unde pornim în paralel cu linia de metrou de suprafață (seamănă cu o râmă lungă albastră), până la podul sub care ni s-a indicat că e autogara. Coborând de pe pod, o găsim – chiar este ascunsă sub pod, o autogară mititică.

Ne îmbarcăm într-un microbuz de 16 locuri (7 leva biletul) și parcurgem cei 45-50 km până la Samokov într-o oră (ajungem la 14.00). Drumul e simpatic, șerpuiește urcând pe valea împădurită a unui râu pe care se înșiră lacuri de acumulare.

La Samokov Radu este abordat de o doamnă cu fiica ei (vorbesc f. bine engleza amândouă), ce propune să împărțim un taxi până la Borovets (aprox. 9-10 km, 10 leva în total) – propunerea este acceptată cu bucurie.

Ajungem în Borovets după vreo 20 min. și ne înfingem la o terasă unde topim vreo 40 leva. După ce cerem sfaturile gazdei, Mișu pleacă în explorare după cazare (prețuri la hotel de genul 60-100 leva/cameră/noapte); găsește în schimb cazare la un centru de turism ce aparent are legătură cu Crucea Roșie bulgară, la 15 leva/persoană/noapte, total 30 leva pt. o cameră ce e OK (baie proprie, duș, apă caldă). În timpul ăsta Radu prin intermediul gazdei se interesează: sunt locuri la Yastrebets, în cameră cu mai multe paturi, 22 leva/căciulă (breakfast included).

/Rila/2012-07-21_20.02.22_rev.jpg

Refacem forțele vreo 2 ore apoi decidem un tur de orizont în Borovets. Este o stațiune de ski cu 4-5 hoteluri mari, câteva pensiuni, multe, f. multe terase, markets, restaurante. Plin de familii cu copii, mulți dintre aceștia invadând pajistea și parcarea. F. puține amenajări pentru copii, dar aceasta se pare ca nu îi deranjează. Toate mașinile observate au număr de Bulgaria. F. puține persoane par străine (germani mai ales).

Cutreierând magazine găsim harta munților Rila si harta munților Pirin, la 6 leva/buc. Adică de 4 ori mai ieftină decât de pe net (12 eur/buc.). Dar harta lui Radu a folosit nobilului scop de a planifica traseul.

Masa de seară la o terasă, la 21 grade C, savurând noaptea răcoroasă. Oamenii deosebit de primitori și atenți, prețuri rezonabile spre mici, excepție cazarea.


Ziua 2 (22.07.2012)

La 8.30 plecăm, pentru a ne opri la 8.40 la micul dejun. Omletă, pui în clătită, ceai, cafea.

La 9.30 ne urnim spre gondolă. 10 leva / persoană pentru dus-întors Yastrebets. Nu există varianta doar dus.

/Rila/gondola.jpg

Yastrebets – un țanc de munte unde te lasă gondolă. Deja suntem la 2320m, o altitudine respectabilă în România. Un grup de bulgari/e interpretează o horă la ieșirea din gondolă.

Urcarea a fost lungă, este deja 10.20 când plecăm spre Musala.

Chiar și la această altitudine remarcăm teleskiuri montate pentru a urca pe creastă, se vede că este o stațiune de ski. Mers agale, intercalați cu grupuri largi de turiști bulgari, inclusiv copii sub 4 ani.

/Rila/cabmusala1.jpg

La 11.15 ajungem la ceea ce inițial Radu a numit cabana Everest, în realitate Cabana Musala. Deja se construiește încă o cabană cu muuulte camere, pe malul lacului.

Ne adăpăm (izvor la S de lac) și pornim pe un pinten de piatră. Urcare lungă, gen Gențiana-Șaua Bucura.

Mulți turiști de „double way” dar și un băiat cu o bicicleta lui, mai mult cărată pe umeri.

Zărim o clădire sub Vf. Musala (un vârf singuratic azvârlit în sus și plin de antene).

Este adevaratul refugiu Everest '84, mai jos era Cabana Musala.

Ajungem pe Vf. Musala dupa 40 min., pe la 13.30.

Foarte mulți turiști la 2925m, un grup de școlari ne-a ajutat la poze. Se pare că suntem singurii cu ditamai rucsacii în spinare, restul lumii este echipată lejer, cu rucsaci mici de tură de o zi, mulți în adidași, cu copii (inclusiv copii de câțiva anișori). Este o destinație ușor de atins.

/Rila/rucsacvfmusala.jpg

Pauză de masă și 10 min. somn, plecare la vale la 14.30. Băiatul cu bicicleta ne-a ajuns în prima șa sub Musala, i-am atras atenția că a depășit poteca pe care o dorea. A pornit cu bicicleta împinsă prin jnepeniș și pietriș. Godspeed!

Coborare, urcare x 4. Ultima coborâre de 700 m diferență de nivel se sfârșește la Cabana Granchar la 18.30 (coborârea ne pune la încercare picioarele și voința). Ceea ce ne ține în mișcare alertă este elementul motivant invocat de Radu: imaginea unei beri la sticlă (nu doză!), atât de rece încât aburește și face broboane de condens; Radu precizează că imaginea este marcă înregistrată cu licență GPL :) ).

Granchar: cabană simpatică, apă la cișmea, papa bun la aprox. 15 leva, cazare 10 leva/persoană/noapte. Nu e semnal GSM la cabană, trebuie urcat aproximativ 100m pe drum, până la „cabina telefonică” marcată cu o mini-momâie de pietre + o cărămidă.

/Rila/granchar.jpg

Bere – primul lucru. Apoi cazare, în cameră de 14 paturi. Masa din ciorba bob (fasole), salată excelentă în formă de Himalaya și pârjoale. Palincă românească + bere bulgărescă. Carnea până acum nu prea atrage papilele gustative; nici ciorba nu strălucește, în schimb salatele sunt excelente.

După ce ne-am cazat și am păpat, am participat la discuțiile de seară din sala de mese (discuții evident în limba bulgară). Gazda a facut focul în godinul din sală, iar noi schimbăm din când în când locurile din lateralele acestuia, pentru a ne prăji uniform. Seara se încheie pe la 23.00 când gazdele opresc grupul electrogen.

Bilanțul zilei:

Yastrebets-Cabana Musala 3.5km, dif.nivel +20m

Cabana Musala-Vf.Musala 3km, dif.nivel +550m

Vf.Musala-C.Granchar 7km, dif.nivel -700m și urcări-coborari 4x200m

Total 13,5km, dif.nivel something

Am trișat un pic și am șuntat +1000m diferență de nivel Borovets-Yastrebets cu telegondola.

Observație generală: în Bulgaria ai mai multe șanse să te faci înțeles dacă vorbești româna, decât engleza. Exemple: ciorba bob, ceai mentă, cișmea, toaleta, omletă, potecă ș.a.

Apă am găsit cam peste tot pe traseu (ultima sursă sub Vf. Musala la refugiul Everest '84). După Musala nu mai sunt surse de apă până la Granchar.


Ziua 3 (23.07.2012)

Ne trezesc gazdele pe la 08.20 prin intermediul unui turist vorbitor de engleză (trezire stil alarmă în armată, cu o tonalitate ridicată a glasului și f.imperativ). Ei pleacă la 09.00 după provizii a.î. e cazul să ne facem bagajele și să, dacă vrem mic dejun, să cerem acum mâncare. Ceilalți turiști (puțini de altfel, un grup de vreo 5 bulgari) aveau deja bagajele făcute.

Un mic dejun cu omletă și pâine prăjită + dulceață. Yummy!

La sfatul cabanierului, apucăm la 10.00 pe o potecă ce ne scoate în șa pe o scurtătură ce ne scutește de vreo oră de mers față de varianta pe marcaj (poteca era marcată cu momâi de piatră). De remarcat că am găsit totuși cărarea în marea de jnepeni, pe baza indicațiilor doar în bulgară. Rătăcire doar vreo 10 min., cu despărțirea grupului pentru a extinde aria de cercetare și comunicații prin stațiile radio. Urcuș destul de abrupt și solicitant, care impune o pauză binemeritată la 11.00.

Pe creastă ne ia vântul în primire și ne însoțește aproape toată ziua. Urcăm ușor spre Kovach (2634), pe coastă, plimbare lejeră pe cărare excelent marcată. Cam toată ziua a fost, de fapt, dat din picioare pe drum aproximativ drept, cu vântul în spinare. Pe timpul pauzelor încercăm să ne adăpostim după stânci, jnepeni sau rucsaci.

La un moment dat găsim o vale în care imaginația călătorilor a debordat, dând naștere la opere demne de Brâncuși.

/Rila/brincusi.jpg

Pe drum găsim izvoare din loc in loc, a.î. nu facem setea.

Peisajele sunt frumoase, gen Făgăraș, doar că aici căldările sunt f.scurte. Munții coboară abrupt în vale, iar lacurile sunt înghesuite practic între versanți.

Lacul de acumulare Beli Iskar a fost fotografiat din toate părțile.

/Rila/lacbaraj.jpg

Vf. Musala ne-a urmărit aproape tot drumul. Este și normal, este un vârf de 2925m cu ceva puiuți pe lângă, dar următoarele vârfuri sunt pe la 2750m. Într-adevar, sunt multe vârfuri peste 2700m, și mai multe peste 2600m, dar între 2750 și 2925 nu prea sunt. Vf. Musala pare o întâmplare, nu ca Făgărașul cu vreo 7 vârfuri între 2500m și 2544m.

/Rila/varfuri.jpg

Când ajungem la bifurcația spre Vf. Kanarata, pe care îl vom lăsa în stânga, ne surprinde că avem de coborât vreo 150m pentru a trece pe sub niște formațiuni stâncoase, ca să ieșim spre N în șaua de deasupra Ribni Ezero (De! ne obișnuisem deja cu plimbarea).

De aici coborâm în serpentine aprox. 40 min. și ne înființăm la cabană, unde începem discuția cu câte o bere și cazare (15 leva/pers., camera la bugalow 2 paturi; berea 3 leva). Comfort sporit, la Ribni Ezero avem posibilitatea să facem un duș cu apă caldă. Wow!

Masa de seara începe cu palincă, apoi supă și câte o friptură și (luckilly) câte o salată.

Bilanțul zilei:

Granchar-șa 1 km, dif.nivel +200m

Șa-Vf.Kovach 3.5 km, dif.nivel +250m

Vf.Kovach-șa Gorni Kukui 4.5 km, dif.nivel -200m

Șa Gorni Kuki – Kanarski Preslop (șa Ribni Ezero) 4.5 km, dif.nivel +-2x100m

Kanarski Preslop – Ribni Ezero 1km, dif. Nivel -150m

Total 15km, dif.nivel +650m, -550m

Seara ne întreținem cu un grup de bulgari mai în vârstă ce vorbesc bine engleza și cunosc regiunea. Profităm și cerem detalii.

Mișu insistă pe ideea de mers la Maliovitsa apoi pe creastă spre zona Șapte Lacuri, ca să facem ieșirea de acolo (traseu estimat destul de lung și riscant d.p.d.v. al transportului de acolo spre Samokov-Sofia). Radu preferă ideea unui traseu safe până la Maliovitsa și de acolo ieșire spre Govedartsi. Cădem de acord asupra faptului că nu putem decide acum și, vorba orbului, om mai vedea noi.

În cameră refuzăm cu obstinație să scoatem sacii de dormit și facem uz de cele 3 pături (de fiecare) puse la dispoziție de către gazde. Noaptea se anunță vântoasă, așa că ușa trebuie, pentru siguranță, fixată pe dinăuntru cu un rucsac.

Într-adevăr a fost vântoasă, în rafale scurte și puternice. În punctul de maxim al rafalei senzație de cutremurat al căsuței. În cameră adie permament un alizeu molcom și rece, dar măcar e cameră de 2 locuri și suntem înveliți cu câte 3 pături.


Ziua 4 (24.07.2012)

Trezirea la 09.00.

Rucsacul din ușă a făcut față vântului. Afară este înnorat și vântul suflă în continuare puternic.

/Rila/innorat.jpg

Sărim la un mic dejun (câte o omletă cu brânză și salam) udat cu cafea / 2 ceaiuri dintr-o plantă de munte încă neidentificată. Total 12 leva.

Spunem la revedere cabanierului (tip tânăr, vorbitor de engleză) și plecăm pe la 10.40.

Coborârea ușoară pe malul lacului ne oferă ocazia de a admira microhidrocentrala ce asigură cabana cu electricitate. Urmează câteva urcări și coborâri ușoare, apoi o urcare mai lungă pe coastă spre creastă. Apă din belșug, f.multe izvoare până aproape de creastă. Ne oprim când constatăm că stâlpii deviaseră f.mult de la cărarea marcată; de fapt, ei ieșiseră în creastă, iar cărarea continuă la 50m sub aceasta.

/Rila/stalp.jpg

Am continuat pe cărarea marcată încă 50 min., înainte de țancurile ce marchează trecerea spre vf. fără nume cota 2628m. După vârf, coborare f.abruptă, stil capră neagră/oaie sălbăticită, timp de aprox. 30 min., apoi coborâre lină prin jnepeniș de vreo 40 min., până ne-am săturat și ne-am oprit. La coborâre, nici un pic de apă.

O luăm din loc și ajungem la refugiul Kobilino Braniște (2145m), unde găsim o herghelie de cai (se pare că refugiul mai este folosit și de păstori). După ce ne învârtim după apă, decidem să luăm prânzul (era ora 16.10).

După prânz, grupul discută alternativele. Are o dilemă: picioarele lui Radu vor să rămână pe loc peste noapte, Mișu vrea continuarea până la refugiul de lângă lacul Strașnoto Ezero, așa că Radu face un compromis și propune grupului urcarea doar până la lacul de sub creastă (la S), Popovokapski Ezera.

Plecare la 17.00, urcare ușoară și lungă pe lângă multe izvoare. Pauză la 18.00 iar la 18.12 ajungem la lac (2350m). Campare, foc de ienupăr, cină cu supă + piure + conservă carne + pâine prăjită + pateu + ceai + țuică. Cât stăm la cină, mai trece un grup (pe la 20.30) ce pare să aibă planuri f.stricte, întrucât nu sunt tentați de perspectiva campării la lac și participării la bivuac.

/Rila/popovokapski.jpg

Peisaj f. frumos, lac curat, liniște, creastă, aer curat, câteva stele.

Bilanțul zilei:

Ribni Ezero-vf. 2628 7km, dif.nivel +450m, -100m

Vf. 2628m-Kobilino Braniște 2,5km, dif.nivel -500m

Kobilino Braniște-Popovokapski Ezero 3km, dif.nivel +200m

Total 12.5km, dif.nivel +650m, -600m


Ziua 5 (25.07.2012)

Deșteptarea ne-o dă soarele ce bate puternic în cort, pe la 08.30. Pe durata programului de dimineață discutăm despre traseu și agreăm la: urcare în șa, coborâre pe traseu verde spre Ovnarsko (Mișu insistă pe traseul verde pt. că e pe creastă și e mai spectaculos; Radu, speriat de perspectiva de a ajunge prea repede, și ca urmare Mișu îl va pune la alergat în continuare, acceptă cu greu în defavoarea refugiului de la Strașnoto Ezero).

Ne punem la muncă pe la 10.40. Alimentăm cu apă și continuăm urcarea în șa, unde ajungem pe la 11.00. Găsim indicator traseu verde (cel planificat), îl urmăm dar constatăm că nu mai există marcaje și nici stâlpi (harta precizând clar existența acestora). Ca urmare, ne luăm după un alt șir de stâlpi, nemarcați, care ne scot în traseul roșu spre refugiul solicitat de Radu.

/Rila/stalp2.jpg

 Drum interesant, treceri pe lanțuri, coaste abrupte.

/Rila/lanturi.jpg

Ajungem la refugiul de la Strașnoto Ezero pe la 12.00. Lac f.frumos și limpede, capre negre cu bandane și rochii lungi (frumuseți ale naturii bulgărești ce trebuie admirate). Refugiul f.bine agregat.

/Rila/refugiu.jpg

Pauză de poze, alimentare cu apă, încărcat baterii.

/Rila/creastastanci.jpg

Pornim pe o coborare f.f.lungă și abruptă spre lacul Monchevo, unde întâlnim traseul bandă verde și decidem pauză de prânz la 13.40 (prânz+descălțat+1/2 somnic de frumusețe).

/Rila/lacmonchevo.jpg

Plecăm pe la 14.30, coborâm inițial prin jnepeniș, apoi pe câmp deschis (pe toată valea+versanți jnepenișul este uscat, probabil victimă a unui incendiu în anii trecuți).

/Rila/jnepenisars.jpg

 Coborâre lină cu soarele în ceafă până intrăm în pădure, unde panta se accentuează și ne pune la încercare picioarele.

Pe la 16.00 ieșim în șoseaua spre Govedartsi și pedalăm pe șosea până la 18.00 când intrăm în sat. Continuăm pedalarea până la primul birt/magazin sătesc/ABC, unde ne lipim de „dva bira” Ariana și obținem cu greu indicații către un hotel+restaurant.

Ajungem la hotelul Miglena, hotel de 2 stele da' fără recepționist. Se pare ca în tot hotelul mai este totuși 1 persoană în afară de noi.

Constatăm din nou dificultatea majoră a escaladării barajului lingvistic, în momentul în care gazda (o fată tânără) nu ințelege boabă engleza sau franceza și cheamă în ajutor un bulgar mai în vârstă, care înțelege că îl intrebăm cât costă camera, a.î. ne comunică scriind pe o bucată de hârtie: 40 leva.

Ne cazăm; dușuri; ieșim la papa. Hotelul are Wi-fi, am obținut acces folosind cuvintele magice: „internet-wireless-parola”; facem uz de Google translate pentru a cere indicații despre transport microbuz Govedartsi-Samokov (primul e la 09.15 apoi face ture între cele două locații).

Papa bună: ciorbă burtă, șnițel vienez+pilaf (Radu), păstrăv (Mpșu), udate din belșug cu Kamenitza.

Bilantul zilei:

Popovokapski Ezero-șa creastă 500m, dif.nivel +100m

Șa creastă-refugiu Strașnoto Ezero 1km, dif.nivel -50m 100m

Refugiu Strașnoto Ezero-lac Monchevo 2km, dif.nivel -300m

Lac Monchevo-bifurcație 2.5km, dif.nivel -250m

Bifurcație-drum forestier Maliovitsa 3km, dif.nivel -250m

Drum forestier Maliovitsa-drum spre Ovnarsko 2.5km, dif.nivel -100m

Drum spre Ovnarsko-Govedartsi 7km, dif.nivel -400m

Total 18.5km, dif. nivel +100m, -1350m


Ziua 6 (26.07.2012)

Somn revigorant. Toaletă fără jnepeniș. Înghesuit bagajele cu îndârjire.

Mic dejun: obișnuit, omletă cu ceai/cafea super strong. Am comandat în bulgară pentru că deja ne descurcăm la comandat și altceva în afară de bere.

Debuțăm la 11.00, găsim stația de autobuz și 3 băbuțe care ne conving că următorul autobuz spre Samokov este la 13.15. Rămâne de văzut dacă am ințeles noi bine. În așteptare, poposim la o terasă. Mișu pierde la 66 cu 2-3, dar își revine și câștigă cu 4-3, deci Radu trebuie să scrie astăzi jurnalul. Un domn în vârstă, ars de soare și foarte volubil în bulgară, ne povestește nouă și noi lui diferite chestii, bineînțeles neânțelese de partenerii de discuție. Radu crede că omul vrea o bere, și îi ia una. F. ofensat, ne convinge că nu vroia o bere, ci o vodcă, și oricum vroia el să dea un rând.

Cursa până la Samokov cu microbuzul ne ia vreo 20-30 min., timp în care picotim și mai schimbăm două vorbe, suficient pt. ca un moșuleț coleg de călătorie să ne adreseze și el câteva cuvinte în română (e din Ruse, e ghid montan, a bătut și munții României).

În Samokov schimbăm cursa pe un autobuz spre Sofia, cu plecare la 14.00, și moțăim în continuare.

La Sofia aruncăm rucsacii la bagaje de mână la gară (2 leva/bagaj/24h) și luăm un tramvai până în centru. Între shaorma și grill optăm pentru cel din urmă, și nu regretăm. Masa f.gustoasă și consistentă, asezonată cu lubrifiant pe bază de hamei.

Cum tocmai discutasem că nu ne-a plouat în Bulgaria, începe o sfântă ploaie de vară ce ne mută sub o umbreluță, cu Kamenitza la îndemână, și ne permite să urmărim maratonul sofioților și sofioatelor prin ploaie (concentrația de exemplare faine este uimitoare, chiar mai mare decât în București).

/Rila/sofiarain.jpg

Dupa vre-o oră se domolesc cerurile și o luăm la pas prin Sofia: oraș interesant, în care se amestecă istoricul cu modernul. F.multe biserici, mai vechi sau mai noi, inclusiv reformate și o moschee. 

/Rila/sofiacatedrala.jpg

Oraș înconjurat de munți, cu f.multă verdeață, străzi curate, f.puțini comunitari.

/Rila/sofiateatru.jpg/Rila/sofiaschimbaregarda.jpg

Ne întoarcem la gară pe jos, facem ultimele provizii (și cheltuim ultimii leva) la Billa de la gară și suim în trenul de Moskva de 20.30. Pornim către casă în același tip de vagon rusesc în care am venit. De data asta însoțitor de vagon este o rusoaică; întocmai ca la venire, și ea vorbește o singură limbă de circulație internațională, ce nu este engleza, franceza, spaniola sau germana.

Plecăm către casă cu amintiri frumoase despre Bulgaria și bulgari (foarte primitori și deschiși). Ne promitem ca anul viitor să revenim în Munții Pirin.




Marți, 4 septembrie 2012 - 23:08 
Afisari: 2,458 


Postari similare:





Comentariile membrilor (5)

bunicu
bunicu

 
1
Adevarat este ca desi sunt saracuti din multe puncte de vedere ,oamei simpli, dar de treaba , bulgarii ,cel putin la munte,nu i-ti strica concediul .Daca mai aveati timp disponibil de la ref Strasnoto Ezero puteati cobori la cabana Maliovitza si continua prin rezervatia Sedente Ezera catre Bania Am scris din memorie ,s-ar putea toponimicele sa nu fie scrise corect.Rezervatia te lasa fara grai,e o minunatie a naturii iar dupa ce cobori de la cabana Sedente Ezera la copatul unui drum forestier dai de un canton unde poti comanda prin telefon mobil un taxi de teren UAZ ,gip rusesc, de tot risul dar care te duce la Borovet contra 2o de euro Eu am avantajul ca pe linga engleza si frenceza care intradevar nu prea te ajuta in Bulgaria , vorbesc bine ruseste iar bulgarii de virsta apropiata cu mine stiu ruseste.Merita sa revii in Rila macar numai pentru splendoarea celor sapte lacuri din rezervatie . Pentru Pirin am harta detailata cumparata din Bansco .Si Pirinul e exceptional si cred ca e bine sa ai la dispozitie cel putin 10 zile.Numai de bine!


Miercuri, 5 septembrie 2012 - 13:57  

george21
george21

 
2
Eu abia astept sa vad si niste poze din muntii vecinilor, poate o sa mai adaugi in album poze din Muntii Rila.
Cat despre bulgari, se pare ca exista oameni care stiu sa se comporte frumos cu turistii, chiar daca a existat bariera lingvistica, pe litoralul bulgaresc am avut parte de suficiente intamplari neplacute, dar dupa ce am citit jurnalul acesta sigur in viitor vreau si eu sa ajung in acesti munti.
Toate cele bune!


Vineri, 7 septembrie 2012 - 23:42  

agrippa
agrippa

 
3
Am urcat si eu pe Vf. Musala, intr-o duminica frumoasa de august, era plin traseul de sofioti. A doua zi am parcurs dus-intors traseul pe jos , pe valea Bistritei , Borovets-Cabana Musala.
Inprimul rand m-a impresionat pentru ca nu am vazut taieri - de fapt toata Bulgaria e o tara a padurilor. Acum doi ani am trecut granita din Bulgaria pe la Negru Voda . In Cadrilater sunt peste tot liziere de padure, cum treci in Dobrogea romaneasca vezi campul deschis . Am mers pe autostrada A2 , care trece Muntii Balcani-paduri nesfarsite .
In al doilea rand, eu, in Bulgaria, ma simt in largul meu , vorbesc putin si limba(fara sa fi invatat vreodata rusa). Nu am vazut in orasele Bulgariei, oamenii asa incruntati ca la noi.Se pare ca, goana absurda dupa simboluri ala bunastarii materiale, nu este la cotele de la noi. In Sofia am intrebat un tanar cum ies spre Samokov(vorbea bine" angliiski"). Cand a aflat ca sunt roman a spus ca i-i pretuieste mult pe romani si,parca s-a luminat la fata.
Nu pot sa uit la Ruse,la o vulcanizare auto, la cinci minute ,un client care era inautru, mi-a spus ceva(era ceva amuzant se pare) . Nu am inteles , si l-am intrebat politicos "Gavarite li angliiski?' .La care a ramas perplex, nu se astepta sa nu fiu bulgar.Vulcanizatorul a ras.
Si alte intamplari din Bulgaria.
Cele bune.


Joi, 20 septembrie 2012 - 19:07  

agrippa
agrippa

 
4
P.S.Si inca ceva pentru automobilisti : drumurile nu trec prin localitati, se vede acest lucru si pe harti.


Joi, 20 septembrie 2012 - 19:08  

adibmisu
adibmisu

 
5
Cu scuzele de rigoare, am reusit (in sfarsit) sa-mi fac timp sa postez si fotografii.
Sper ca anul asta sa am poze si din Pirin.


Duminică, 21 aprilie 2013 - 22:41  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0869 secunde

The lyrics that count | ro | fr | es | it | de | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante | Getamovie.org | Searchromania.net
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com | Patentsmania.com | Getacd.es | Design
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2014) www.carpati.org