Iarna pe acoperisul Dobrogei – varful Tutuiatu - Muntii Macinului

Iarna pe acoperisul Dobrogei – varful Tutuiatu - Muntii Macinului

Traseu marcat -marcaj TA

Ziua 22 a lunii gerarului anul 2012

Participanti : Andrei Raftopol-din Braila, Doina & Dan Popa si subsemnatul- din Galati

La sedinta de grup, miercuri 18-01-2012, s-a stabilit o tura de iarna, undeva, in Muntii Macinului, multi au optat pentru aceasta zona, avandu-se in vedere vremea buna, pana la data din aceasta saptamana.Toate bune si la locul lor, pana vineri seara cand vremea s-a schimbat brusc, ploaie, lapovita si apoi viscol spre sambata dupa amiaza.Alex (alex_sandrin) anunta tura amanata, ma suna Dan, spune... e cazul sa renuntam, eu spunandu-i sa asteptam pana duminica dimineata, sa vedem ce se mai intampla cu vremea.In zorii dimineatii, viscolul a incetat, e frig, zapada pe Culmea Buceagul de peste Dunare si peste Culmea Pricopanului, sun pe Dan si-l rog, sa spuna, daca s-a razgandit. Acesta sovaitor, spune nu-nu, nu mai mergem, la care resemnat, i-mi termin ceaiul de dimineata.

Ceva de la Musatescu citire...- Cu vremea să mergi în pas, nu la pas -

Ma pregateam pentru o tura pe faleza Dunarii, Dan suna si spune, la 9 si 15, sa fiu la locul de intalnire, rucsacul era deja pregatit, adaog doar termosul cu un litru de ceai si ma infatisez la locul de intalnire. Inca nu stabilisem traseul.Pana la Braila, drumul e liber, fara zapada, vine si Andrei la locul stabilit, la bac asteptam cam 20 de minute, trecem in Dobrogea, la ora 10 si 20 minute.De la Smardan pana la Macin, indiferent de anotimp, peisajul obliga la pauze pentru a surprinde unele clipe frumoase, in general, tablouri, asemenea celor din delta.Aici ceva placut ochilor, interesant cum sunt taiati copacii (salciile) pentru viitoarea vegetatie (se poate scurge usor apa de pe o astfel de taietura si nu putrezeste tulpina la mijloc, vegetatia are loc uniform si la partea superioara)

La ultima curba spre Macin, iar o pauza, Culmea Pricopanului si piciorul Orliga erau foarte frumos impodobite in mantie de nea.De acasa nu stiam ce ne asteapta pe parcurs, asa ca in timpul cat am stat la bac am discutat despre posibile variante de trasee de urmat, pe Consul dincolo de Horia, la Carjelari, cu intrare din Cerna si Traian sau la Greci pe varful Tutuiatu.Pana la fostul popas ,,Culmea Pricopanului’’ soseaua a fost curata - deci mergem la Carjelari.Dupa curba, avea sa vina surpriza, soseaua e acoperita cu zapada ingetata.Renuntam la primele doua propuneri de traseu si mergem la Greci, zapada din ce in ce mai mare, ajungem in zona monumentului, putina lume la targ, in zona pietii e zapada curatata, ne indreptam catre intrarea in traseu, la inceput era drumul desfundat, gresim putin drumul, apoi ajungem in cele din urma aproape de ultima cotire a traseului spre munte.Putin a lipsit sa nu-i sculam pe localnici de pe aici, a nins toata noaptea, noi suntem deschizatori de poteca pana la fantana, localnici ne ies in intampinare, nu reusisera sa faca carare pe la porti, ne salutam si curiosi ne intreaba, cum am plecat, de acasa, pe o astfel de vreme ?Eu si Andrei am vazut mai multe ierni autentice pe aici, Doina & Dan au ramas surprinsi de frumusetea si linistea locului, in acest anotimp, dupa echipare, ne indreptam catre iesirea din comuna.Nu stiu ce simt alti, pe mine ma incanta, linistea asternuta dupa viscol, furtuna sau ploaie, e multa liniste, doar cativa caini simt prezenta noastra si un ecoou placut urechilor se aude, undeva la poale de munte, cativa copii au iesit la sanius, prin dorinta lor de joaca, fac un spectacol prin zapada pufoasa si din belsug. Ma opresc, cu gandul sa-i spun Doinei, vom trece pe langa ,,Fantana dorintilor’’, fantana pe langa care de multe ori am trecut, si-mi doream sa gasesc apa pe trasee, si am gasit pana acum cativa ani, asta a fost posibil pana ce cele doua amenajari de izvoare au fost distruse.Acum prin initiativa Asociatie montane carpati si sprijinul Autoritatii locale Greci, au fost reamenajate si ofera apa pe tot parcursul anului drumetilor, precum si localnicilor cu diverse treburi prin zona.Culmea Ghinaltului, aici copii sunt la derdelus.In vechile amenajari ale intreprinderi de prelucrare a pietrei cubice si altor derivate (granit in special), acum parasite si in degradare, au salas cateva turme de oi si capre. Alta data au folosit si ca uscatorie a plantelor medicinale. Un exemplar, din multele caprite, care ne priveste cu interes.La inaltime e inca viscol, vreme intunecata, norii invaluie creasta, noi incercam sa gasim drumul de urmat, mergem, mai mult, pe margine de drum, vara e greu pe anumite portiuni pe langa margine, cautam pe unde e zapada mai mica, firele de iarba, paius, ne sunt calauza.Un veritabil refugiu, adapost ravnit de multi la nevoie, se intalnesc multe in Dobrogea, atentie Ioan Stoenica, merita z fi incercat.Vijelie pe Ghinaltu, Tutuiatu-i urmeaza, vantul bate de la Sud, noaptea a batut de la Nord.Culmea Cavalu se lumineaza, apar raze de soare, zapada straluceste, totul pare de vis, parca am fi copii, incepem o joaca, cine prinde cele mai frumoase imagini din muntele care ne inconjoara.Amintire de sub Cavalu.Varful Tugulea, 181m, adesea pe acest varf, stau la panda pasari de prada. Culmea, e frumoasa, la coborare de pe Cavalu, priveliste buna spre Culmea Pricopanului si vaile dinspre Nord (valea Carasan, Socilor si Cautici)Cu teama sa nu stricam ce natura a creat, astept o regrupare a cooechiperilor.Indraznim si ne creem drum in continuare, dar, ce mai chin cand soarele straluce !Mirata si inarmata cu curaj si voie buna, aduceri aminte de cum fusese acum o saptamana !Incet si sigur, nori se indeparteaza de pe Varful Ghinaltului, lasand loc privitorului de admirat in intregime varful.Tandemul in actiune catre Tutuiatu, la innotat.Alta viata, cu si mai mult curaj, urcam spre primul izvor amenajat.Cu multa migala, intr-o noapte, asa ceva s-a creiat, urme proaspete am lasat.12Izvorul de langa drum, manta de nea si-a tras, in 2009 amenajat12Padurea fermecata cu beteala imbracata, liber la cine vrea sa ma vada, multe taine ascunse-s la radacina !Am petrecut cateva clipe langa izvor, cu teama sa nu deranjam linistea ce ne inconjoara, urmam marcajul TA, marcaj la care Andrei a avut un merit deosebit, a fost participant la actiunea de marcare.Fosta cariera de piatra, sub varful Cavalu, loc unde cataratorii mai vechi si noi vin cu diverse ocazii.13Incepem urcusul spre al doilea izvor, greu la deal, dar sigur.Pana aici ne-a fost, se simte un fir de vant pe la urechi, semn ca ne apropiem de izvor, in saua care se afla ajungem, vantul adie suportabil.Asa arata, acum, acoperit de zapada- Izvorul Italienilor, reamenajat in anul 2010, placa scrisa este scoasa, a fost pusa cu acea ocazie, o recuperam, au fost luate suruburile de fixare, o vom pune cu prima iesire pe la izvor, o folosim ca sablon pentru pozitionarea gaurilor pe un alt suport, placa e crapata pe alocuri.Un loc de popas, aproape de izvor, aici ne odihnim, ne refacem fortele, gustam multe bunatati, asta in ciuda frigului care incepe sa ne cuprinda.Cantarim cu grija rezerva de forte, nu supraalimentam, urmeaza urcusul final.Dupa aproape 45 de minute pauza, ne indreptam catre varf, cu mult curaj Andrei ia initiativa.Gata cu voia buna, ne ia vantul in primire, de asta data direct din fata (dinspre Sud), copacii au chiciura, soarele printre gene arunca cate-o rara stearsa. Pe langa gardul de limitare al parcului, pe unde e poteca , zapada e pana la brau si este viscolita.O privire spre Cavalu, o posibila cale de intoarcere, daca timpul va permite.Regrupare pe stancile de pe varful Tutuiatu, vantul e gata sa ne doboare, nu am reusit sa facem o poza de grup, asteptam ceva facut de Andrei.Varful Ghinaltu de la inaltimea Tutuiatului, o alta cale de intoarcere. Vantul devine din ce in ce mai nesuferit, mai aprig, facem mai multe poze, intre timp hotaram si pe unde sa ne intoarcem, alegem a treia cale si anume cea mai usoara, pe unde am urcat, am pierdut mult timp la urcare, am intrat si tarziu in traseu.Iarasi o vedere spre Caval si Culmea Pricopanului de la inaltimea de 467m.Viscol pe drumul de intoarcere, urmele noastre au disparut, facem din nou urme, asta pana ce trecem de izvorul italienilor.Alta ora, aceeiasi padure alt fel arata.Cu toata viteza si vantul din pupa la coborare, in fata varful TuguleaO privire spre inaltimi, se simte aerul rece in ceafa.Valea Morsu, o turma de oi scoasa la adapat si miscare, facem un schimb de cuvinte cu ciobanul, un fel de dialog la distanta. Este ora   15-47

Fantana dorintelor, Dan Popa insetat, era sa uit, in galeata, banut de aur, cineva a aruncat.

Drept resemnare, un citat...nu am primit nimic din ce am vrut, dar am primit tot ce aveam nevoie

Iata o adresa care va arata ce se poate intampla cand dorinta-i arzatoare,

http://www.trilulilu.ro/aimme35/fd3335573207c2

Inchei prin a spune ca a fost o tura reusita, de zile mari, intr-o zi scurta de iarna. Pozele au autori pe Doina & Dan Popa.

Multa sanatate, sa aveti parte de ture placute!

Marin Balta

Luni, 30 ianuarie 2012 - 23:29 
Afisari: 778 


baltarel