Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Octombrie 2019
LMMJVSD
123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031

Noiembrie 2019
LMMJVSD
123
45678910
11121314151617
18192021222324
252627282930

Online

Vremea
Varful Piciorul Porcului
Muntii Padurea Craiului

Voluntar in Carpati - 2016

Homepage

Lista de discutii

Gugu, Iorgovan, Zanoaga, Borascu... 8 zile prin Godeanu si Retezat (Muntii Godeanu)


Pentru al treilea an la rand, principala evadare montana din prafuitul Bucuresti se petrece in august. Opt zile pe munte, alaturi de Toni, si de Stefania, cea care, intre timp, mi-a devenit sotie. Destinatia pe care ne-am propus-o a fost lacul de acumulare Gura Apelor, de unde speram sa facem trasee in toate zarile, prin Retezat, Godeanu si Tarcu (Tarcu insa l-am amanat pentru anul viitor). Dupa cum se va vedea, n-am ispravit noi chiar toate maretele planuri initiale, dar macar cateva ture de toata frumusetea tot am facut. Asadar…


Vineri, 12 august. 


Am plecat din Bucuresti pe la ora 8, planuind sa trecem Carpatii pe DN 67C, Novaci-Obarsia Lotrului si de acolo s-o apucam spre Petrosani. Pe asa-numita Transalpina Stefania nu mai fusese niciodata, iar eu si Toni nu o parcursesem pe tronsonul dintre Pasul Urdele si Casarie, deci era o premiera pentru toti. Sentimentele care ne-au incercat au fost combinate – pe de o parte de bucurie ca se mai duc la bun sfarsit proiecte importante de infrastructura pe plaiurile noastre, pe de alta parte de tristete la gandul ca o data cu asfaltul bun si larg vor ajunge pe aici foarte lesne oameni care nu au nicio legatura cu muntele, care nu-l pretuiesc si nu-l inteleg si pentru care mersul pe munte se rezuma la niscaiva poze de langa sosea, prinse eventual printr-un fum gros de gratare. Din fericire, deocamdata zona nu era nici aglomerata, nici prea „poluata” de insi precum cei de care am vorbit anterior. N-am intalnit masini multe, iar oamenii in general erau cu bun simt, facand din cand in cand mici pauze de dezmortire si fotografii. Cum era o zi frumoasa, am putut admira si noi creasta Parangului catre Mohorul si dincolo de el, am putut vedea cum se desprinde din preajma Seii Stefanu drumul de creasta al Latoritei (Soseaua Strategica cred ca i se spune, sper sa nu gresesc) si am putut vedea limpede si clar deloc limpezile si deloc clarele tauri ale Muntinului, ce ni s-au parut, cel putin de sus, tare colmatate. Oricum, sunt niste ochi frumosi, aruncati pe cer, si chiar daca nu se compara cu frumusetea altor lacuri, au si ele farmecul lor. /Godeanu/phpevd43pam.jpg/Godeanu/phpcgkytkam.jpg/Godeanu/phpzqrpyoam.jpgSoseaua pana la Obarsia Lotrului este foarte buna, nu stiu insa cum se prezinta mai departe, spre Sebes. Deloc bun este drumul spre Petrosani. 28 de kilometri de gropi si hartoape, indulciti doar de frumoasele chei ale Jietului. De la Petrosani am continuat spre Hateg – Clopotiva – Gura Zlata – Gura Apelor. Am ajuns la baraj si la intrarea in Parcul National Retezat destul de tarziu, pe la 6 seara. Dupa ce platim taxa de intrare (pentru cei interesati, 5 lei de persoana, 7 lei de masina), ne interesam la doamna respectiva de starea drumului de contur, informand-o ca avem de gand mai degraba sa urcam prin Godeanu decat in Retezat. Doamna ne recomanda calduros „Valea Lapusnicului Mic” unde, zice stimabila, vom gasi locuri multe si bune, mai multe si mai bune decat pe Valea Lapusnicului Mare. Pe hartile noastre figura un forestier pe Valea Lapusnicului Mic care se desprindea din drumul de contur al lacului, asa ca, plini de speranta, ne-am zis ca acolo e de noi.

/Godeanu/phpsc4m6vam.jpg

 O apucam deci pe drumul de contur (care apropo, atat cat este, pentru ca la un moment dat se infunda, este mult mai bun decat drumul spre Poiana Pelegii) asteptand cu sufletul la gura intalnirea cu apele inspumate ale Lapusnicului Mic si forestierul cautat. Dupa ceva kilometri pe un drum ingust si spectaculos (pereti inalti si stancosi in stanga, hau mare de tot spre lac in dreapta) am ajuns si la destinatia dorita. Unde, mirare, ia drumul forestier de unde nu-i – se vede treaba ca a fost candva, dar acum tot locul era intr-o devalmasie totala, un haos de copaci, trunchiuri, pietre, crengi, si stanci prabusite, pe unde nici cu tractorul n-ai fi putut trece. Iar de locurile de cort recomandate de doamna de la bariera ce sa mai vorbesc. Sublime, dar lipseau cu desavarsire. Cu buza umflata si ingrijorati ca deja soarele se apropia vertiginos de apus, am facut cale-ntoarsa, cu mentiunea ca pe drum am ochit locul de intrare in traseu spre zona Borascu. Odata intorsi pe drumul de Poiana Pelegii am continuat spre Rotunda inca vreo doi kilometri si, pana sa ajungem la cabana, am dat de un drumeag in stanga. Vazut, placut, instalat tabara. Aveam sa ramanem acolo pana la sfarsitul concediului, avand parte de o poienita destul de incapatoare pentru doua corturi si o masina, de vatra, de sarma de rufe, buturugi, masa in padure si apa buna, de la un paraias din apropiere./Godeanu/phpoeyfslam.jpg


Sambata, 13 august.


Pentru prima zi ne-am propus un traseu mai scurt, dorind sa urcam in Saua Paltina/Stanuleti si de acolo sa ajungem pana pe Piatra lui Iorgovan. Am mers cu masina pana la intrarea in traseu din Lunca Berhina, si de acolo am luat-o catinel la picior pe drumul marcat cu triunghi rosu. Nici nu am apucat bine sa gafaim pe pantele aspre din padure, ca am si avut parte de o intalnire neprevazuta – o turma de berbeci care goneau decisi la vale, cu coarnele deloc prietenoase indreptate inspre noi si cu priviri care te-ndemnau sa te faci una cu copacul. /Godeanu/phpe2eaxeam.jpg

/Godeanu/phpzzal4nam.jpg

Dupa ce suvoiul de lana a trecut pe langa noi, ne-am continuat urcarea pana la iesirea intr-o poiana larga. Potrivit hartilor pe care le aveam la noi, ar fi trebuit sa trecem o apa zdravana (Paltina), motiv pentru care nici nu ne luasem prea multa apa la noi – doar doi litri si inca un pet gol. Surpriza insa, apa ioc (ma rog, era, mult in dreapta – spre vest, si mult mai jos fata de noi). Nitel descumpaniti – mai ales eu care-s rau de sete pana la cer – am continuat urcarea spre sa, si dupa aproximativ doua ore si-un sfert eram deja la granita dintre Retezatul Mic si Godeanu, in locul unde calcarele Stanuletilor si picioarele de sisturi ale Paltinei isi dau mana. Ciudat loc, nu imi amintesc sa mai fi vazut vreodata atat de limpede doua tipuri de roca atat de diferite, practic lipite una de alta. Curat granita de masive monser, dar hai sa-i dam bataie spre Iorgovan. 

/Godeanu/php9es179am.jpg

/Godeanu/phpyyjfjvam.jpg

/Godeanu/phpzrqjgkam.jpg

/Godeanu/phpkxrrrgam.jpg

Am continuat deci pe poteca de creasta (banda rosie) si dupa o coborare destul de accentuata nasurile din dotare au prins oarece izuri nefiresti si deloc placute. Un al doilea simt – vazul – l-a confirmat pe cel olfactiv. Treceam printre cranii de oaie, oase prelungi si smocuri de lana, de parca am fi parcurs un teren de batalie ovina. Misterul avea sa se elucideze mai apoi, dupa o discutie cu un cioban, care ne-a lamurit ca oile betege, sau ranite de urs sau cu cine stie ce alta boala sau problema erau omorate si trase in niste vagauni de pe acel platou inierbat. Drumul spre Piatra Iorgovanului continua, urca sustinut printre jnepeni, trece o mica brana si… de aici n-as sti sa va mai povestesc in amanunt pentru ca numai Stefania si Toni au continuat pana la cei 2014m ai varfului. Eu m-am oprit cu jumatate de ora inainte de final, ramanand de paza la rucsaci si incercand sa-mi conserv energia (flescaita de tot de lipsa apei) pentru drumul indarat. Fara bagaje si manati de norii negri si amenintatori care din cand in cand mai si scoteau sunete de bas, Toni si Stefania au mers intr-un ritm sustinut si in 45 de minute erau deja inapoi la mine, cu tot cu pozele de palmares si cocotul necesar pe varf. 

/Godeanu/phpft9wv7am.jpg

/Godeanu/phpik9fbram.jpg

/Godeanu/phphnzlbham.jpg

/Godeanu/phpn5u2aiam.jpg

De intors ne-am intors pe acelasi drum, acompaniati de ceva latraturi si dinti ranjiti ai cainilor de la stana, pe care i-am contracarat in doua etape: 1. Pus spate in spate si lasat jos si 2. Impartit cu ei niscaiva biscuiti. Strategia a dat roade si cainii ne-au insotit apoi o buna bucata de vreme prietenosi si draguti, pana ce s-au enervat ciobanii pe ei ca-si parasisera indatoririle de strans oile raspandite care-ncotro. Coborarea a fost destul de anevoioasa, plumbul din picioare din pricina setei afectandu-ne pe toti. Am fost inapoi la masina dupa 7 ore si jumatate de haladuiala prin niste locuri frumoase, si scapand cu bine de amenintarea norilor.


Duminica, 14 august


Pentru ziua asta ne-am gandit sa alegem ceva lung, poate cel mai lung traseu pe care aveam sa-l facem. Obiectiv: Lacul Zanoaga. Am plecat foarte devreme, mergand cu masina pana la intrarea in traseul marcat cu cruce albastra, pe piciorul muntelui Zlata. Poteca incepe destul de tare si abrupt, urcand in serpetine nesfarsite. Privesc din cand in cand la ceas si cand se mai implineste cate o suta de metri diferenta de nivel, facem pauze si ne gandim cat de „putin a fost si mult a ramas”. Dupa iesirea din padure traversam un jnepenis des (teoretic, potrivit hartii, trecem un varf de aproximativ 1800 de metri, Lapusnicul mic), dupa care pe pajisti si pietre incepem sa ne apropiem de varful Zlata pe care-l ocolim prin dreapta (sud). Deja suntem intr-o zona larga de platou, unde fiecare incepe sa-si aleaga drumul pe unde pofteste. In dreapta se intrevede o prima caldare, care adaposteste apele Zanoagei Mici si ale Taului Spurcat – pesemne numit astfel pentru gradul inaintat de colmatare. Privirile ne sunt atrase insa mai ales de piramida impunatoare a varfului Gugu.

/Godeanu/php657u4nam.jpg

/Godeanu/phpo2vryfam.jpg

Trecem peste vreo 5-6 izvoare si mici parauri (gandindu-ne ce bine ne-ar fi prins sa avem macar unul de acel fel in ziua precedenta) si dupa 5 ore de la plecarea din drum (pe indicator erau trecute doar 4) ajungem deasupra lacului Zanoaga unde ne hotaram sa si pranzim. 

/Godeanu/phpirfrtram.jpg

Vremea este ciudata, si da semne ca se strica, asa ca mancam in goana si hotaram sa o luam repede din loc. Dupa vreo jumatate de ora incepe ploaia, ne punem pelerinele si din fericire reusim sa ne refugiem la stana din Zlata, la tanc pentru a evita o ora de rapaiala deasa, perdea de apa, insotita de grindina multa si deloc marunta care aproape ca poleieste cu gheata pantele muntelui. 

/Godeanu/phpnod5itam.jpg

Dupa vreo ora insa potopul se domoleste si plecam, multumind ciobanului de la Zlata pentru gazduirea temporara. Moralul e bun, prin padure zburdam, uimiti ca in numeroase zone unde desisul e mai desis nici nu se vede vreun strop de umezeala. Ajungem la masina dupa vreo 9 ore si ceva, multumiti ca am vazut ochiul albastru al Zanoagei, dar cu pretul unor bataturi cumplite la picioare.


Luni, 15 august


Am fi vrut sa ajungem pe Gugu, obiectivul central al intregului concediu, vremea se anunta perfecta, dar din felurite motive toti trei am avut o noapte neplacuta. Toni, speriat pasamite de zgomotul apei, a parasit cortul si a dormit in masina, foarte incomod. Nici eu n-am dormit grozav din pricina bataturilor, si a ranilor de la picioare. (De mentionat ca in seara precedenta consoarta m-a chinuit binisor, spargandu-mi basicile cu lichid cu un ac si lasand fire pentru drenare.) Iar Stefania, in mod ciudat a suferit o criza de fiere astfel incat s-a zvarcolit toata noaptea, resimtind o constanta si neplacuta greata. Mai in gluma, mai in serios, ne spunem ca o parte din legendele care circula despre Gugu sunt adevarate si ca varful ne pune la incercare, sa vada daca suntem demni sa ajungem pe el. Si fiindca tot nu aveam ce face cat e ziulica de lunga, am dat o fuga scurta pana in Hateg sa mai alimentam cu motorina si sa luam oaresce oblojeli de la farmacie.


Marti, 16 august


Iata ca a venit si ziua cea mare, in care speram sa ajungem in carne si oase pe Gugu si sa vedem daca legendele si misterul care par sa-l inconjoare au vreun temei sau nu. Ne-am trezit in jurul orei 7 si deja pe la 8.15 eram la intrarea in traseu. Pe unii copaci zarim chiar un marcaj extrem de vechi si de sters, cruce albastra si cruce rosie. Potrivit hartii lui Danut Calin din 2000, cele doua marcaje urca pana la stana din Branul si de acolo continua pana in Saua Matului. Oricum, in tot drumul nu am zarit decat de doua sau trei ori urme fine de vopsea albastra sau rosie, in rest am preferat sa urmarim ceea ce noi am numit „marcajul ecologic“ – urmele „bio“ lasate de magari si de oi. Poteca prin padure este destul de clara, urca uneori mai abrupt, alteori mai bland, trece peste un izvor si serpuieste printre cele mai dese tufe de fragi pe care le-am vazut vreodata. Pe scurt, o minunatie de poteca. Pe drum ne intalnim cu trei barbati plecati la cules de afine. Nu cunosc foarte bine locurile si nu-i intereseaza decat afinisul de dupa liziera padurii. Aflam insa cateva detalii interesante de la ei, de pilda ca dupa o zi de munca incununata de succes fiecare reuseste sa stranga cam 30kg de afine, iar ca de la ei pretul la care pleaca afinele este de 7 sau 8 lei pe kilogram, numai ca pana sa ajunga in pietele marilor orase mai trec pe la doi-trei intermediari, care-si pun la randul lor cate-un adaos. Dupa ce poteca iese din padure, zarile incep sa se deschida. Admiram picioarele nordice impadurite care se desprind din creasta Godeanului si indarat, Retezatul. Poteca merge pe curba de nivel aproape o ora, ocolind masivul varf Branul si traversand smocuri de iarba pe hatase care ba se rasfira, ba se reunesc. 

/Godeanu/phpke8vhjam.jpg

/Godeanu/phppqaeyxam.jpg

O coborare si un urcus si iata-ne la stana, unde un catel singuratic ne intampina cu ceva latraturi nesigure. Nici nu-i bucuros sa ne vada, nici nu se-ncumeta sa ne sperie prea tare. Mai mult gura ce-i de el! De la stana o apucam in dreapta si vedem undeva sus o sa inalta. Pare atat de aproape, aproape ca am putea pune mana pe ea si totusi ne asteapta un urcus criminal. Aproape 300 de metri diferenta de nivel, pe o panta inierbata cu o inclinatie constanta de 45-50 de grade, fara poteca, serpuieste fiecare pe unde vrea. 

/Godeanu/phpasfkonam.jpg

Asudam din greu, dar tragem tare, mai ciugulim niscaiva ciocolata, saua e tot mai aproape si dupa vreo ora de chin si depasirea unui lac minuscul, iata-ne ajunsi. 

/Godeanu/phpjy2ojsam.jpg

/Godeanu/phpisaypeam.jpg

Aici dam peste un loc ciudat, un fel de caldare imensa, perfect ovala si foarte plana, iar in dreapta, deasupra unei vai adanci (Merila, cred) se vad minunat crestele celor trei masive din Tarcu. Vedem in stanga noastra un parau care pare sa se piarda in munte, si care se pravaleste peste pietre si grohotis printr-un soi de ravena. 

/Godeanu/phpv9ihtjam.jpg

Continuam urcarea pe langa ravena respectiva, locurile fiind rele si bolovanoase, dar nepunand probleme mari. De aici incolo drumul urca ceva mai lin, spre un pisc tesit si inierbat care ascunde Gugul de privirile noastre. 

/Godeanu/php8iwbhbam.jpg

/Godeanu/phpagakoeam.jpg

/Godeanu/phpivr53sam.jpg

Odata ajunsi insa aici, ne tragem sufletul si il admiram in toata maretia lui. Din acest unghi, varful pare sa aiba doua cocoase. In stanga (spre est) se zareste caldarea glaciara cu lacul omonim, al doilea ca marime din Masivul Godeanu dupa lacul Scarisoara.

/Godeanu/phpy22e2mam.jpg

/Godeanu/phpwiffq8am.jpg

/Godeanu/phpq1e45zam.jpg

/Godeanu/phpgiafdxam.jpg

Dupa varful inierbat coboram cateva minute pana intr-o mica sa, de unde ne avantam in urcusul final de aproximativ 40-45 de minute. Poteca nu-i, panta in schimb ne stoarce de puteri, si pe mici portiuni cu tancuri stancoase ne si cataram nitel, dar in final… am reusit. 

/Godeanu/phphlmiqfam.jpg

Pe varf nu exista nimic, nici un panou, nici un marcaj, doar doua momai destul de mari, o liniste impecabila si o panorama fabuloasa. Nu stiu sa mai fi vazut prin Carpatii nostri un peisaj atat de salbatic si de impunator. Nicio urma de civilizatie, nicio asezare omeneasca, doar multa izolare si liniste. Facem ochii roata si nu vedem decat creste de peste 2000 de metri, pana hat departe. Zeci de varfuri si de coame inlantuite intr-un dans coplesitor. Se vede creasta Godeanului, Moraru, legatura cu Tarcu prin Culmea Prislopului, in departare Cerna-Mehedinti, iar inspre nord zarea este inchisa de Baicu, Bloju si Retezat, in care se recunosc ca-n palma toate varfurile mari – Retezatul, Judele, Peleaga, Custura… De vis. Nu stiu daca a existat cu adevarat, fizic, acel munte ascuns al dacilor numit Kogaion, dar daca a fost asa si nu e doar un simbol, acesta e cu siguranta locul!

/Godeanu/phpexqzugam.jpg

/Godeanu/phpwu6isoam.jpg/Godeanu/phpgeq7npam.jpg

/Godeanu/phpqdwgh7am.jpg

Din pacate nu putem ramane decat vreun sfert de ora pe varf, pentru ca norii se strang amenintatori si ne dorim sa ajungem macar pana la stana din Branul neplouati. O luam iute la vale pe unde am urcat, parcurgem in sens invers seile, ravena si mai ales coborarea epuizanta catre stana. 

/Godeanu/phprxg2upam.jpg

Aici ne intampina vreo patru caini, galagiosi, dar pasnici. Latra si dau din coada, parca nici ei nu sunt hotarati sa ne ameninte in vreun fel, dar deh, scrie in fisa postului lor de caine sa tina strainii la respect. Ne oprim sa mancam putin mai sus de stana, iar apoi, pana la intrarea in padure Stefania culege plante medicinale si flori, pe care le anina cu mult mestesug de rucsacul meu. Spatele meu ajunge sa semene cu o gradina botanica ambulanta. Ajungem pana pe seara la tabara, dupa vreo 9 ore si jumatate de mers, simtind cu totii in suflet o bucurie aparte.


Miercuri, 17 august


Din nou din pricina durerilor de la picioare ne hotaram sa facem o zi de pauza, in care sa exploram in liniste valea Lapusnicului Mic. Asa ca ne trezim tarziu, plecam tarziu si alene si ne plimbam vreo doua ore pe o vale care arata destul de dezolant, intr-o devalmasie totala de busteni, pietre si crengi. Din cand in cand ni se lipesc privirile de zona inalta a picioarelor nordice care se lasa din Piatra Scarisoarei. Si mancam pe saturate zmeura si fragi. Din pacate eu unul cred ca am mancat prea pe saturate, pentru ca fructele de padure, plus un pepene la cort, plus o fasole iahnie la conserva si ceva salata de legume au complotat prin maruntaiele mele, punand la cale sa ma rapuna. Partial, au reusit pentru ca a doua zi ne propusesem sa mergem pe platforma Borascu si din pacate nu am dus drumul la bun sfarsit.


Joi, 18 august


Ne-am mobilizat destul de devreme, am mers cu masina (a cata oara?) pe drumul de contur, si am vazut intrarea in poteca destul de usor. Ca repere, trebuie tinut cont ca este cu aproximativ 2 km inainte de traversarea Lapusnicului Mic, iar poteca incepe pe malul drept in sensul de urcare, pe langa un parau. 

/Godeanu/phplxx7xpam.jpg

/Godeanu/phpncctebam.jpg

La inceput se vede mai putin, dar treptat, pe masura ce urcam, directia devine tot mai clara, si zarim ici acolo semne ca s-a mai urcat spre stana. Din pacate nu ma simt deloc bine, motiv pentru care inaintam foarte incet, facem pauze dese. Dupa vreo 600 de metri diferenta de nivel iesim din padure, intr-o poiana larga, cu brusturet des, traversat de o poteca firava. In dreapta, ceva mai sus de poteca, la cateva sute de metri vedem o cabana/stana/refugiu de lemn. Banuiesc ca este unul si acelasi lucru cu ceea ce am vazut numit, prin unele jurnale si descrieri de tura „refugiul Borascu”. /Godeanu/phpodwsumam.jpg

Continuam urcarea incet, si apoi depasim in sus inca o treapta pana intr-o vale si mai larga. De aici nu prea mai exista poteca, dar drumul de urcare spre platforma Borascu este evident, pe vreme buna. Pe ceata insa… nici nu vreau sa ma gandesc. Ne oprim in valea asta, admiram Tarcul, cu zona Netisului, eu incerc sa-mi revin, iar Toni si Stefania nu mai vor nici ei sa continue urcarea fara mine si se opresc sa culeaga afine. (Prada totala a fost de vreo 3 kilograme, puse bine in sticle cu zahar, pentru Craciun!) Ne-am oprit pe la aproximativ 1770m. Coborarea a fost din nou lenta, din cauza starii mele, dar macar nu ne mai era teama nici ca se strica vremea, nici ca se face prea tarziu sau ca nu stim drumurile. Am ajuns destul de devreme, pe la 18 la corturi, iar seara am incheiat-o cu un foc de tabara mare, povesti si voie buna.

/Godeanu/php9fj5xsam.jpg

/Godeanu/phpj1kn1ram.jpg

Si astfel a trecut inca un concediu, asteptat si planuit de un an de zile, in care am avut parte si de varfuri, si de lacuri, si de singuratate, si de intalniri neasteptate, si de stane, si de peisaje de neuitat.


Nu in ultimul rand, as vrea sa le multumesc pe aceasta cale domnilor Alin Tanase si Marius Terchila, pentru sfaturile si indicatiile pe care ni le-au dat cu privire la traseele nemarcate din Godeanu. 


Si multumiri si masivelor Godeanu, Retezat (Mare si Mic), ca ne-au lasat sa ne preumblam in tihna pe potecile lor, ca ne-au ferit de neplaceri, ne-au incantat ochii si sufletele cu tot ce au ele mai frumos si ne-au ingaduit sa le spunem mai departe povestea.



Vineri, 16 septembrie 2011 - 11:58 
Afisari: 4,937 


Postari similare:





Comentariile membrilor (7)

ratza
ratza
Busola
 
1
Nu-mi vine să cred cît de frumoase sînt zonele pe unde v-ați plimbat! Scrii pe gustul meu Carpati.org


Vineri, 16 septembrie 2011 - 13:27  

razvan1984m
razvan1984m
Caraba
 
2
Multumesc pentru aprecieri!

Intr-adevar, locurile prin care am fost (mai ales Godeanu) sunt deosebite. Sper sa revenim cat mai curand, probabil ca data viitoare vom merge din sud. Bisericile din Bulz, Godeanu, Oslea Romaneasca, Lacul Scarisoara, avem ce vedea, timp sa fie!


Luni, 19 septembrie 2011 - 12:26  

sepp_d
sepp_d

 
3
Super ture. Vara asta am incercat si eu sa urc pe gugu, insa de pe valea riului ses, nu am reusit. se pot niste detalii suplimentare referitoare la accesul pe care l-ati folosit voi? Multumesc


Miercuri, 12 octombrie 2011 - 11:23  

razvan1984m
razvan1984m
Caraba
 
4
Am mers cu masina pe drumul de contur al lacului de acumulare Gura Apei. Drumul pe valea Lapusnicului Mare ramane in stanga (la aprox 2 km inainte de cabana Rotunda), iar in dreapta incepe drumul de contur. Paranteza - e impropriu spus de contur, pentru ca drumul la un moment dat (dupa vreo 11-12km) se rupe si nu poate fi parcurs integral, pana la baraj inapoi. Se lucra insa la el intens, si din cate am inteles de la muncitori exista bani alocati pentru definitivarea lucrarii in cel mult un an.

Revenind. Se merge pe drumul de contur aproximativ 6 kilometri (ca reper intermediar, se traverseaza valea Lapusnicului Mic). Intrarea in traseu nu e evidenta, noi am intuit-o si am avut si norocul sa intalnim, cu o zi inainte, un cioban care ne-a confirmat ca pe acolo e poteca. Ca repere - drumul este ceva mai larg (se poata lasa masina in afara carosabilului forestier), se vede padurea ceva mai rarita, sunt multi copaci "sculptati cu mestesug" de "turisti" dornici sa-si imortalizeze isprava in scoarta acestora... Pe unul dintre ei se poate citi "Gux2" - Gugu... Dupa vreo 50 de metri, pe un coapc se zaresc urme slabe de vopsea (cruce rosie si cruce albastra), dar foarte foarte sters.

Mai apoi, poteca este evidenta (pana la stana din Branul) si am descris traseul in jurnal. Mai sus de stana, daca este vreme buna, exista mai multe variante de a ajunge pe Gugu, pe vreme rea, mai bine renuntati daca nu mai este cineva in "echipa" care sa cunoasca locurile.

Daca vreti, imi puteti da adresa dvs de email intr-un mesaj si va pot trimite mai multe fotografii cu intrarea in traseu, in caz ca veti dori sa abordati urcarea pe Gugu de aici, pe viitor.


Miercuri, 12 octombrie 2011 - 11:39  

sepp_d
sepp_d

 
5
multumesc, oricum anul acesta sigur nu mai ajung in zona, cred ca datele sint suficiente


Miercuri, 12 octombrie 2011 - 11:45  

frau_vico
frau_vico

 
6
Foarte frumos jurnalul,care mi-a rezervat o placuta surpriza: aceea ca am descoperit-o in fotografii pe StefaniaCarpati.org, pe care o cunosc. Sper sa facem in viitor cateva trasee impreuna, pentru ca am observat ca va place Retezatul si Godeanu.


Joi, 5 ianuarie 2012 - 22:20  

edo
edo
Caraba
 
7
Multumesc pentru descriere , si eu vreau sa ajung prin Godeanu!


Miercuri, 18 iulie 2012 - 13:34  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0755 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2019) www.carpati.org