Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

August 2018
LMMJVSD
12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031

Septembrie 2018
LMMJVSD
12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930

Online

Vremea
Varful Scara
Muntii Bucegi

Reduceri

Voluntar in Carpati - 2016

Homepage

Lista de discutii

Geamii și canarale în Dobrogea de Sud


 

   Există o butadă care te întreabă, așa, ca un îndemn: ,,ia spune-mi, când ai fost ultima dată într-un loc în care ai fost pentru prima dată?”

   E un îndemn pentru a nu mai irosi timpul cu ture prin locuri în care tot ai mai umblat.

   Apoi e și proverbul acela japonez: ,,Înțeleptul urcă Muntele Fuji o singură dată, numai un prost îl urcă și a doua oară...”

   Nici chiar greșelile nu se face ca să le repetăm la nesfârșit: ,,De ce să tot repeți o greșeala veche, când sunt atâtea greșeli nou-nouțe gata să fie făcute?!...”

   Concluzia e că trebuie degrabă pornit spre locuri necunoscute, sa simți cum îți ridică părul pe ceafă acea ,,febră a descoperitorului”, chemarea aceea spre necunoscut...

   Mi-ar fi plăcut să am prieten pe căpitanul James Cook și să desenăm împreună conturul lumii cu mâini tremurânde...

   Doar că atunci când am vrut și eu să mă fac marinar, să calc pe urmele atâtor desoperitori, s-au treminat vapoarele...

 

   Astfel gândeam cât eram singur la volan, încercând să fiu calm într-un blocaj rutier între sensul giratoriu de intrare în Eforie Nord și drumul care mai încolo face în dreapta, spre Techirghiol.

   Lacul Techirghiol a fost cândva un golf de mare, la fel ca Razelmul. Se pare că bara de nisip dintre cele două Eforii a închis ghiolul cu puțin înainte de ocuparea Dobrogei de către romani.

   La trecerea Dobrogei sub stapânire otomană în anii 1457-1462, deja în zona Techirghiolului exista o populație tătară.

   E arhicunoscută legenda care ar fi dat numele Lacului Techirghiol... Cu măgarul turcului Tekir, care și-a lepadat stăpânul olog în nămolul lacului, nămol care l-a vindecat pe bolnavul de reumatism...

   Doar că așezarea musulmană a fost și este încă locuită de tătari și nu de turci...

   Iar numele lacului și stațiunii vine de la numele tătărăsc ,,Tekfur-golu”, care înseamnă ,,Lacul Vărgat”, asta datorită aspectului pe care îl are lacul în urma vântului, când nămolul de la fund se ridică și formează o rețea de dungi întunecate, paralele.

 

   Dar pliantele turistice preferă legenda cu imaginea măgarului mai isteț decât stăpânul turc. Imagine pe care încerc să o conturez mai bine și eu prin alte două ,,povești”.

   Zice că Măgarul și Calul fuseseră colegi la Liceul sportiv și se întâlniseră după ani, în pragul batrâneții. Părea mai încântat calul, care își invită fostul coleg acasă, pentru ai arăta ce făcuse el în anii scurși. Avea o casă mare, cu pereții plini de diplome, medalii și coronițe obținute la concursurile de alergare și sporturi artistice.

   La rându-i, Măgarul își invită colegul în casa sa sărăcacioasă, din chirpici între patru pari.

   Pentru a nu-l face să se simtă prost, și văzănd pe perete doar o fotografie mare cu o zebră, Calul încercă să-l măgulească, luându-l prietenește:

   ,,Da’ cine e bunăciunea aia dungată?!”

   ,,Nu e nicio tipă. Eu sunt, am jucat vreo doojdă ani la Juventus Torino.”

 

   Porcul îi facea capul mare Măgarului, care asculta și tăcea mâlc. Zicea porcul:

   ,,Băi prost mai ești, să suporți tu atâtea greutăți cărate cu cârca, doar scaieți la masă și câte o tocana de bătaie pe deasupra... Ai ajuns slab ca un sfânt. Uită-te la mine, că dorm cu teica plină de mâncare și nu fac nimic toata ziua etc. etc.”

   Măgarul tot asculta... și deodata are o tresărire:

   ,,Băi, da’ parcă tu nu ești ăla de anul trecut...”

 

   În istoria localității Techirghiol se mai consemneză o perioadă extrem de grea, când holera aproape că i-a șters numele de pe hartă și a înzestrat locul cu vreo trei cimitire musulmane, din cele cu morminte simple, cu doar o piatra nescrisă la căpătâi.

   Viața își reia însă cursul și la sfârșitul sec. 19 în hotarul lacului erau cinci geamii, cea pe care o vedem astăzi fiind însă ridicata în anul 1936.

 

/Baspunar1/img_8192-j6.jpg

 

   Din Techirghiol drumul urcă puțin spre Podișul Cobadinului și apoi se îndreaptă spre sud.

   Deodată simt că mașina se mișcă mai ușor, împinsă de la spate de vântul care matură câmpia înaltă.

   Trec prin Topraisar, localitate cu vechi nume tatărăsc, care înseamnă ,,fortul căpeteniei conducatoare”, apoi din Amzacea (fosta Amuza-aci) fac dreapta spre Plopeni și Movila Verde.

   Acum vântul puternic bate din trevers-dreapta și stăpânesc cu greu duba goală. Câmpul e pustiu cât vezi cu ochii, iar eu sânt fără încetare la mâna vântului.

   Deși drumul e bun și drept ca o sfoară, trebuia să merg cel mult cu 40km/oră, altfel simt că partea dreaptă a mașinii se desprinde de la sol, riscând astfel să ajung răsturnat în șantul din stânga...

   Apoi îmi iese în drum, de nicăieri, o cale ferată și locut total pustiu mă duce cu gândul la desenele animate cu cel care se asigura bine că nu vine trenul din depărtări, apoi trece peste el instantaneu...

   Aici e vorba de calea ferată Constanța-Negru Vodă.

   Acum se explica de ce în Dobrogea de Sud așezările se află pe albiile seci ale unor canarale adânci, pentru a fi astfel ascuse din calea vântului...

 

   În Movila Verde e mai bine, am la volan libertatea să mai privesc și în jur și astfel văd pe stânga, pe o straduță laterală o biserică veche, cam jerpelită, dar văruita oarecum ciudat, în culorile alb și verde... Fac greșeală să amân vizitarea biserici pentru la întoarcere.

   În comuna Independența obțin ceva informații de la o localnică mai în vârstă, tucoaică, ori tătăroaică, după șalvarii colorați pe care îi poarta pe sub rochia largă.

   Nu știe cum se chema localiatea în limba turcă, dar îmi arată străduța pe care se află geamia și-mi mai spune că aceasta a fost reparată cu sprijinul unui om bogat din Turcia.

 

   Geamia din Independența.

 

/Baspunar1/img_8194-j6.jpg

 

   De la geamie părăsesc drumul județean și ies din localitate urcând din nou spre deschiderea înaltă a podișului.

   Acum merg spre nord și vântul îl simt direct din față. Trebuie doar să fiu atent să nu mă arunce în adâncurile canaralei Urluia, cea care începe să se formeze pe partea stângă a drumului.

 

   Satul Fântâna Mare, sau Bășpunar după numele turcesc, se află în deschiderea largă a unei canarale cu pereți de calcare gălbui.

   Satul este și astăzi locuit în totalitate de etnici turci, lucru care au determinat autoritățile să încerce să îl înscrie în Ptrimoniul cultural UNESCO.

   Așezarea își datoreaza existența izvorului puternic din centru, loc care a și dat numele satului: Fântâna Mare.

   Se pare că satul este atestat documentar din sec.12, iar legenda locului spune că la începuturi vatra satului era undeva pe înălțimea podișului, iar locuitorii sufereau de sete în verile călduroase.

   Actualul izvor a fost decoperit de oamenii locului după ce un taur bătrân a ajuns acasă plin de noroi reavăn...

 

   Centrul Bașpunarului, cu geamia și fântâna cu acoperiș turcoaz, de formă conică. Edificiul actualului izvor a fost construit prin grija guvernului turc și nu a celui român...

 

/Baspunar1/img_8204-j6.jpg

 

   Satul este străjuit, îndeosebi pe partea dreaptă, de pereți de canara, formați din calcare sarmațiene.

 

/Baspunar1/img_8200-j6.jpg

 

   Las mașina în centru și mă pregătesc pentru o tură de câteva ore bune prin soarele de la jumatatea lunii august.

   Urc în dreapta și imediat dau peste deschiderea hâdă a unei peșteri deschisă în roca friabilă.

 

/Baspunar1/img_8201-j6.jpg

 

   Faleza înaltă de 40-50m față de talvegul văii, formată din calcare sarmatice, puternic degradate, se întinde mult spre aval, spre nord.

   Mă strecor pe sub verticala unor pereți puternic colorați, printre scaieți înalti de 1m, toată vegetația fiind uscata acum, spre sfârșitul unei veri secetoase.

   Chiar dacă e cald de mori, am pantalon lung, având în timp experiența a nu mai puțin de 9 căpușe ,,colecționate”...

 

/Baspunar1/img_8208-j6.jpg

 

   La o privire mai atentă se observă  în roca de calcar formațiuni cochilifere, bivalve, sau poate chiar din atoli de corali...

 

/Baspunar1/img_8210-j6.jpg

 

   Sub micile tavane se văd pseudo-formațiuni de stalagmite și stalactite.

 

/Baspunar1/img_8212-j6.jpg

 

   Și numeroase deschideri de mică adâncime, mai degrabă abriuri, decât peșteri.

 

/Baspunar1/img_8220-j6.jpg

 

   Mai jos cărăruia mă duce spre un alt perete de canara.

 

/Baspunar1/img_8231-j6.jpg

 

   La capătul din aval al satului văd că drumul asfaltat se continuă cu unul pietruit cu calcare albe.

 

/Baspunar1/img_8235-j6.jpg

 

   Capătul nordic al satului.

 

/Baspunar1/img_8268-j6.jpg

 

   Urc din nou la pereți și aici sus, lângă mine, se ridică în perete adevărate coloane cu capiteluri dorice...

 

/Baspunar1/img_8244-j6.jpg

 

   Merg pe sub peretele canaralei mult și după ce am ieșit din sat.

 

/Baspunar1/img_8252-j6.jpg

 

   Revin la drumul alb, ca de cretă și mă îndrept acum spre satul Petroșani, aflat la circa 4km mai în jos, pe Valea Bașpunar. De fapt pe Valea Urluia.

   Deși mai largă, valea continuă să fie strajuită de pereții canaralelor și pe partea sa stângă.

 

/Baspunar1/img_8284-j6.jpg

 

   După aproape 3km valea primește pe dreapta afluentul Valea Bictir.

   Vedem că și această vale are canarale pe versantul stâng, acestea numindu-se aici Canaraua lui Nicu și Canaraua Fetei. În acești pereți identificăm și deschiderile unor peșteri.

 

/Baspunar1/img_8295-j6.jpg

 

   Înainte de intrarea în satul Petroșani observ o turmă de oi cu o echipă destul de numeroasă de dulăi, ceva neobișnuit pentru Dobrogea.

   Mă ridic pe poiana de desupra șoselei prăfuite, încercând să evit câinii.

 

/Baspunar1/img_8303-j6.jpg

 

   A fost în zadar, căci câinii m-au simțit și au venit tare spre mine, încercând să mă înconjoare. Le știam tactica, așa că nu am facut decât să evit încercuirea...

 

/Baspunar1/img_8305-j6.jpg

 

   A venit agale și ciobanul și am avut cam urmatoarea conversație:

   ,,Bre, erau să mă mănânce câinii matale.”

   ,,Dă-i încolo de prefăcuți, că doar latră. De-al cui ești?”

   ,,De-al lui Gică Vișan” zic, de parcă ar fi putut să-l cunoasca pe tatăl meu din Prahova.

   ,,Aha...” făcu el.

   Deci îl cunoștea... Apoi tot el:

   ,,N-ai o țigară?”

   ,,N-am. Spre Petroșani tot înainte?.

   ,,Treci prin Petroșani?! Pe la cine?”

   ,,Pe la nea Vasile”, plusez eu.

   ,,Cere-i lui o țigară!”

   ,,Da’ nu mai fumează nea Vasile...”

   ,,Fumează, dă-l încolo de prefăcut!”

   Mi-a placut filosofia lui de a nu avea încredere în aparențe, toți fiind până la urmă niște prefăcuți...

   Îmi iau rămas-bun de la omul meu și plec mai departe.

 

/Baspunar1/img_8307-j6.jpg

 

   La intrarea în satul Petroșani deja se văd canarale pe partea stânga a văii.

 

/Baspunar1/img_8312-j6.jpg

 

   Dar la Petroșani am venit pentru a vedea peretele numit Canaraua Caselor de Piatră. Acesta e spre ieșirea din aval, aici Pârâul Urluia făcând un cot spre vest.

 

/Baspunar1/img_8329-j6.jpg

 

   Peisaj dobrogean cu peretele Casele de Piatră.

 

/Baspunar1/img_8331-j6.jpg

 

   Înainte de a urca la perete trec pe la un izvoraș pentru a-mi împrospăta rezerva de apă.

 

/Baspunar1/img_8335-j6.jpg

 

   Ajung repede la peretele de calcare vechi.

 

/Baspunar1/img_8366-j6.jpg

 

   Aici se observă din nou constituția rocilor formate din resturi de viețuitoare marine.

 

/Baspunar1/img_8353-j6.jpg

 

   Găsesc și o broască țestoaă trasă mai la umbră.

 

/Baspunar1/img_8359-j6.jpg

 

   Peștera Casa Mare se pare că are cavități dispuse pe două etaje.

 

/Baspunar2/img_8394-j6.jpg

 

  În schimb Peștera Casa Mică are deasupra portalului de intrare un exemplar sălbatic de smochin.

 

/Baspunar1/img_8381-j6.jpg

 

   Mă bucur și eu pentru câteva clipe de răcoarea dinăuntru.

 

/Baspunar2/img_8386-j6.jpg

 

   După 250-300m peretele canaralei se termină brusc și eu cobor spre albia râului, privind la gurile de peșteri prin fața cărora tocmai ce am trecut.

 

/Baspunar2/img_8404-j6.jpg

 

   Revin în sat, unde domnește liniștea unei după-amieze toride.

 

/Baspunar2/img_8410-j6.jpg

 

   Mă îndrept spre centru localității, tot privind la peretele lăsat acum spre stânga.

 

/Baspunar2/img_8413-j6.jpg

 

   Casă din Petroșani cu acoperiș din plăci de azbest. Mi-a placut anexa mică, cu aspect de căsuță pentru copii...

 

/Baspunar2/img_8415-j6.jpg

 

   Case din Petroșani...

 

/Baspunar2/img_8416-j6.jpg

 

    O altă casă, cu antenă tv-satelit...

 

/Baspunar2/img_8418-j6.jpg

 

   Un cățel care pare hotărât să mă însoțească înapoi, spre Bașpunar.

 

/Baspunar2/img_8420-j1.jpg

 

   La întoarcere am avut pe drum ochi și pentru prunii plin de rod copt de pe gardurile de piatră ale unei grădini din afara satului.

   Am mâncat de poftă și am pus câteva și în buzunarul rucsăcelului.

 

   La întoarcere străbat Bașpunarul pe drumul principal, cu aparatul foto spre imagini inconfundabile pentru peisajul dobrogean.

 

/Baspunar2/img_8424-j6.jpg

 

   Și aici unele case sunt acoperite cu plăci de azbest, cu toate că acesta e acum un material interzis în construcții, datorită pericolului său pentru plămâni.

   Satul are circa 200 de locuitori și doar fântâna din centru ca sursă de apă potabilă.

 

/Baspunar2/img_8426-j6.jpg

 

   Ajung la fântână și mă întorc să fotografiez geamia.

 

/Baspunar2/img_8427-j6.jpg

 

   Imaginea fântânii te duce cu gândul mai degraba la un peisaj din Iran... la un edificiu persan.

 

/Baspunar2/img_8428-j6.jpg

 

   Întoarcerea pe drumul drept de peste Podișul Cobadinului, cel măturat de vântul dinspre nord, a fost ceva mai sigură și fără emoții de data aceasta, având în vedere că mă aflam pe partea stânga a mașinii, de unde bătea vântul și senzația de răsturnare se mai estompase cât de cât...

 

 

 

 

   Altă zi, alte locuri de descoperit în sudul Dobrogei...

   De aceasta dată trecem prin Mangalia și în marginea localității Limanu prindem drumul pietruit cu calcare albe, orbitor de stralucitoare în soarele de august de lângă malul marii.

   Deși doar pietruit, drumul e impecabil și după mai puțin de 4km ajungem în satul Hagieni.

   Știam că Hagieniul e un sat eminamente de etnici tătari și lucrul ăsta se adeverește decum coborâm din mașina, căci două puștoaice ce trec pe lângă noi au pe chipuri trăsături de neconfundat.

   Nu vor să vorbească cu noi, așa că mergem pe drum până la o casă de unde o tatăroaică mai bătrână ne îndrumă spre geamia din marginea satului.

  

/Baspunar2/img_8502-j6.jpg

 

   Numele satului se pare că vine de la ,,hagii”, locuitori musulmani care și-au îndeplinit datoria de credincioși întru Allah, aceea de a merge cel puțin odată în viață în pelerinaj la Mecca.

   Așezarea actuală a fost întmeiată în anul 1824 și poarta de atunci numele tatărăsc de Hagilar.

   Lângă geamie se găseste și cimitirul musulman, în mare parte năpădit de ierburi uscate.

 

/Baspunar2/img_8511-j6.jpg

 

   Totusi în partea sa stângă cimitirul e cu morminte de dată mai recentă.

 

/Baspunar2/img_8513-j6.jpg

 

   Ieșim din sat și ne îndreptăm spre capătul vestic al Ghiolului Mangalia, spre o zonă unde să descoperin Razervația naturală ,,Pădurea Hagieni”.

   Doar că în pădurea de stejăriș pipernicit vegetația subarboricolă e uscată complet și plină de spini, mărăcini și alte plante agățătoare de pantaloni.

   Poate că ar trebui să venim aici doar primăvara...

 

/Baspunar2/img_8508-j6.jpg

 

   Ne întoarcem în satul cu case și garduri din piatră roasă de vreme...

 

/Baspunar2/img_8518-j6.jpg

 

   La ieșirea din sat oprim să fotografiem panoul cu denumirea localității scrisă în două limbi.

 

/Baspunar2/img_8524-j6.jpg

 

   Acum am văzut pe marginea drumului și biserica ortodoxă a satului Hagieni. După cum se vede,aceasta e improvizată într-un cort militar de campanie.

   E biserica cu cea mai precară existență din câte mi-a fost dat să văd în România...

 

/Baspunar2/img_8521-j6.jpg

 

   Refacem drumul de un alb sclipitor, îndărăt, până în Limanu.

   Intrăm în drumul județean asfaltat și ne îndreptăm spre zona de trecere peste Ghiolul Mangalia.

   În dreapta vedem zona de intrare în Peștera Limanu, dar nu oprim deoarece am mai fost în peștera aceasta labirintică în alte două rânduri. (Am chiar și două Jurnale pe Carpați.org din acele două ture.)

   Trecerea peste ghiol se face pe două podețe.

 

/Baspunar2/img_8525-j6.jpg

 

   Pe malul celălalt intram repede pe drumul Mangalia-Negru Vodă și facem stânga, spre Albești. Dar înainte de a junge în această localitate vedem drumeagul care duce la stânga, spre Peștera Hagieni.

   Sunt deabia niște urme de mașină pe o poiană înclinată și ezităm să intrăm așa, la întâmplare, prin văgăuni, cu ditamai duba...

   În satul Albești am vizitat cu altă ocazie ruinele Cetății grecești de la Albești.

   Pentru că, pe lângă cele trei cetăți grecești arhicunoscute Histria, Tomis și Callatis, în Dobrogea mai sunt ruinele și altor cetăți-colonii grecești: Argamum, Ad Salices, Stratonis și Albești.

 

   De la Albești nu mai avem mult de mers până în localitatea Cotu Văii.

   Numele îi vine de la faptul că aici canaraua care formează în final Ghiolul Mangalia face un cot mai străns de 90 de grade.

   Oprim în mijlocul satului și căutăm fără succes geamia locală. E nevoie ca fata de la un magazin să închida unitatea și să mearga cu noi până la poarta geamiei părăsite, ascunsă acum într-o curte strâmtă, umbrită de cățiva nuci.

 

/Baspunar2/img_8528-j6.jpg

 

   Ne dăm seama că am cam luat țeapă cu această geamie părăsită și, în drum spre mașină surprindem atmosfera calmă a unei zile de august într-o Dobroge dacă nu adormită, măcar hotărâtă să-și facă siesta în tihnă...

 

/Baspunar2/img_8532-j6.jpg

 

   La întoarcere hotărâm să ținem firul văii până în satul Vârtop, unde vedem alte și alte canarale,  îndeosebi pe versantul din stânga, chiar în drept cu satul. Pentru ca ,,vârtop” asta înseamnă, o râpa săpată de ape...

 

/Baspunar1/img_8266-j6.jpg

 

  

   Ne întoarcem spre Mangalia și la intrarea în oraș căutăm strada 1 Mai. Aceasta se termină în marginea orașului, în apropierea Rezervației naturale ,,Obanul Mare”.

   Rezervația geologică, speologică și botanică dorește să protejeze o zonă interesantă, de exocarst, dar mai ales endocarst.

   La suprafață Obanul Mare este o depresiune carstică de formă circulară cu diametrul de 100-120m. Aceasta are o adâncime de circa 15m.

   În zona perimetrală ,,obanul” are o centură de doline și movile dispuse haotic. Acestea sunt formate din din calcare sarmațiene, peste care s-au depus și straturi de loess și alte soluri fosile.

   Datorită întinderii în teren, zona e destul de greu de fotografiat...

 

/Baspunar2/img_8538-j6.jpg

 

   În Rezervația ,,Obanul Mare” se află și Peștera ,,La Movile”.

   Cavitatea subterană nu are o deschidere naturală, ea desfășurându-se pe o lungime de 200m, la adâncimea de 21m, sub movilele de la suprafață.

   Într-o sală cu înălțimea de 3m peștera adăpostește și un lac.

   Particularitatea acestei cavități cu totul speciale este aceea că ea nu are o legătură cu exteriorul, și nici apa din lac nu e almentată din cea meteorica, ci de apa freatică.

   Atmosfera interioară e săracă în oxigen, dar bogată în dioxid de carbon și metan, aspecte ce au condus la dezvoltarea unor forme de viață ce nu depind de aerul, lumina și fotosinteza de la suprafață.

   Odată cercetată și comunicată științific de către speologii de la Institutul ,,Emil Racoviță”, Peștera ,,La Movile” a stârnit și interesul cercetătorilor de la NASA.

 

   Peștera nu se poate vizita, peste galeria verticală de acces fiind turnată o placă de beton.

   Dealtfel noi nici nu am găsit această intrare...

 

/Baspunar2/img_8557-j6.jpg

 

   Revenim în Mangalia și mergem să vizităm Muzeul de arheologie ,,Callatis”.

   Intrarea în muzeu se prezinta sub forma unui frumos portal grecesc.

 

/Baspunar2/img_8559-j6.jpg

 

   Artefactul cel mai important al muzeului este ,,Mormântul cu Papirus”. Acesta a fost decupat din locul său din Cetatea Callatis și reconstruit în una din sălile răcoroase ale muzeului.

   Papirusul descoperit la interior are o lungă poveste, el revenind de la Moscova abia în anii aceștia...

   Deasemenea, muzeul mai are și o serie de artefacte importante descoperite în mormântul princiar denumit de arheologi ,,Movila Documaci”, descoperire făcută într-un tumul săpat din apropierea Mangaliei.

 

   Mormântul cu Papirus.

 

/Baspunar2/img_8562-j6.jpg

 

   Părăsim răcoarea muzeului și mergem să vedem Moscheea ,,Esmahan Sultan” din Mangalia.

 

/Baspunar2/img_8568-j6.jpg

 

   Lăcașul de cult musulman a fost construit în anul 1573 de către fiica sultanului Selim al II-lea.

  Moscheea e construită din piatră cioplită recuperată din ruinele Cetății Callatis.

   IÎn stânga minbarului vedem fereastra oarbă a mihrabului, locașul pentru rugaciune orientat totdeauna spre Mecca.

 

/Baspunar2/img_8572-j6.jpg

 

   În această a doua tură din sudul Dobrogei m-a însoțit și Lucian și având în vedere că amândoi am urmat Liceul de marină din Galați, în plus eu făcând și armata de 9 luni aici, în Mangalia, nu aveam cum să ratăm și o vizita la Muzeul marinei militare din oraș.

   Mai întâi vedem în fața muzeului o piesă de artilerie de coasta adusă de la bateria  Tuzla.

 

/Baspunar2/img_8582-j6.jpg

 

   Și un vechi tun naval ce se găsea pe puntea vânătoarelor și a distrugătoarelor.

 

/Baspunar2/img_8584-j6.jpg

 

   Ba chiar și o vedetă torpiloare în marime naturală.

   Principala caracteristică a acestei nave de luptă este viteza sa, șalupa fiind prevăzuta în acest scop și cu aripi portante.

 

/Baspunar2/img_8588-j6.jpg

 

   Spuneam la început că nu se merită ca odată vizitat un obiectiv, să pierzi vremea cu alte ture tot în acel loc.

   Totuși o vizită după aproape 40 de ani în orașul în care am făcut armata nu poate decât să-mi renască o mulțime de amintiri.

   Amintiri pe care le-am depănat împreună cu fiul meu în răcoarea unei cofetării, la câte o placintă cu brânza, câte o sarailie cu nucă și câte o bere, un mic răsfăț care să încheiem și această zi de caniculă de la jumatatea lui august 2017.

 

   Cofetăria într-o casă frumos renovată din Mangalia.

 

/Baspunar2/img_8590-j6.jpg

 

 

 

   Dar să nu uit că mi-a rămas ca restanță biserica aceea jupuită, văruită în alb și verde din satul Movila Verde... Obiectiv căzut victimă colaterală a acelei ,,febre a descoperitorului”,  cea care ne împinge să mergem mereu înainte, doar înainte!...

  

  

 

  

 

  

 

  

 

  

  

 

  

 

  

 

  

 

  

 

  

 

  

 

  

 

  




Joi, 1 februarie 2018 - 16:14 
Afisari: 514 


Postari similare:





Comentariile membrilor (3)

zentai
zentai
Coarda
 
1
Am puterea să recunosc că am început o relație de iubire cu Dobrogea, pornind de la firicelul de dragoste strecurat în suflet de descrierile dv. Așa am descoperit Capul Doloșman și astfel dragostea a căpătat și-un chip! Carpati.org
Dar, esențial, mi-e greu acum să fac o desprindere între Dobrogea și descrierile dv, "traducătorul" în pași omenești a unui abrupt emoțional, mai ales când vine vorba de "Farul Beidaud"! Carpati.org

Felicitări pentru descrieri, în general vorbind! Dobrogea, zic, io, și-a găsit un menestrel! Carpati.org

Cu stimă,
Gabi


Vineri, 2 februarie 2018 - 08:59  

senty
senty
(admin)

 
2
Placut, acum cand mai ajung prin zona, am si "documentatie" Carpati.org

Si mai placut este sa citesti jurnale la munca, sa-ti umpli timpul liber Carpati.org


Vineri, 2 februarie 2018 - 11:54  

naludar
naludar

 
3
Impartasesc aceleasi sentimente cu @Zentai; Dobrogea nu mi-a spus pana acum mare lucru, dar incepe sa-mi fie din ce in ce mai draga datorita acestor jurnale Carpati.org

Ca sa fiu sincer, subscriu si la ce zice @senty "Si mai placut este sa citesti jurnale la munca, sa-ti umpli timpul liber " Carpati.org Carpati.org


Luni, 5 februarie 2018 - 14:29  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0880 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2018) www.carpati.org