Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Mai 2019
LMMJVSD
12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031

Iunie 2019
LMMJVSD
12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930

Online

Vremea
Varful Setea Mare
Muntii Parang

Reduceri

Voluntar in Carpati - 2016

Homepage

Lista de discutii

Fiind băiet… Maramureșul cutreieram (La tăurile și turbăria Hoteni – prin ochi de copil) (Muntii Maramuresului)

Mai ținem minte vremurile-n care alergam prin poieni după fluturi? Ne mai amintim de acel verde, care parcă se încăpățâna să rămână așa o vară-ntreagă? Oare am uitat când culegeam flori să facem coronițe sau când plecam cu părinții ori bunicii pe dealuri să culegem sunătoare și mușețel? Dar soc? Mai simțim în suflet acea bucurie când cireșele și vișinile s-au copt și roșul lor dulce-acrișor ne ademenea?


/Maramures/carp1a.jpg


Mă doare că astăzi, pe dealuri, prin poieni, prin livezi…vișinii,cireșii,corcodușii se pleacă spre pământ încărcați de fructele pe care într-un cândva le culegeam și le împărțeam frățește, ducându-le la ai noștri să ne facă dulceață. Pentru câți dintre noi mai contează aceste experiențe, câți dintre noi și le mai amintesc, sau câți dintre părinții vremurilor noastre mai caută astfel de ieșiri cu copiii, dincolo de birourile urbane, departe de jocuri pe laptop-uri sau de Mc Donald’s-uri…


Sunt locuri în care natura a fost înțelegătoare cu noi oamenii și și-a păstrat sălbăticia de odinioară. Înseamnă, totuși, că și noi am fost înțelegători cu ea, lucru care din pacate a devenit din ce în ce mai rar. Un astfel de loc, poate mai mult știut pentru conservarea tradțiilor decât pentru “drumețiile verzi” este și Maramureșul, mai exact zona satelor Hoteni, Breb și Hărnicești. 

Lăsăm pentru altădată cunoscutele mănăstiri ce-și poartă sub lemn, anii, lăsăm și vâltorile ce-și spumegă într-un alb înverșunat dorul covoarelor de altădată, lăsăm și ceterașii să-și cânte poveștile… și dincolo de toate acestea, haideți să ne luăm copiii de mână (iar dacă nu suntem părinți, putem lua copilul din noi) și să redescoperim hoinăreala prin verde, prin răcoare, printre flori. Iar destinația să ne fie: tăurile și turbăria de la Hoteni cu pornire din Satul Hoteni,(traseu marcat - cruce roșie; durată: 45 minute).


/Maramures/carp1.jpg


De cum părăseam ulițele Hoteniului ne angajam într-o urcare ușoară printr-o zonă plină de pomi fructiferi. Pas cu pas lăsam în urma noastră livada și ne continuam drumul atenți la marcajul cruce roșie. Dincolo de livadă aveam să ieșim într-o poiană plină de flori, loc în care aveam să facem un popas pentru a admira zările ce-și deschideau ferestrele către înălțimile munților Maramureșului.


/Maramures/carp4a.jpg


Fânețe, poieni îmbrăcate-n flori, culmi peste care norii-și trăgeau plapuma, toate erau detaliile ce ne fermecau privirile de copii. Cu acest popas am avut un bun prilej de a mai răsfoi cu ochii minții din poveștile Hoteniului, pe care căruntul moroșan avea să ni le zică-n dulcele-i grai tremurând…


/Maramures/carp8a.jpg


Și copii fiind, așa cu ochii mari și urechile ciulite la poveștile bătrânului din Hoteni ce ne-a însoțit o bucată de drum pe ulițele porților de lemn, dar și pe cărările verzi, aveam să aflăm că până pe la 1900, pe aceste meleaguri viețuiau în liniște și armonie, brebii sau biberii. De-aici și denumirea satului din vecinătatea Hoteniului, Breb. Ei bine…nefiind copii de-ai locului aveam să-l întrebăm pe căruntul nostru povestitor ce sunt aceia “brebii”. Bătrânul surâdea și calm ne spunea că noi, “orășenii”, îi știm sub denumirea de castori… Zona umedă, tipică acestor tinovuri plutitoare de la Hoteni era ideală pentru existența castorilor. Astăzi, poate doar concertul greierilor în “cri major”, amintește de dorul biberilor de altădată.


/Maramures/carp4.jpg


Așa cum pe învățăceii de demult sadovenianul Domn Trandafir îi invăța, așa și pentru noi, căruntul moroșan explica ce înseamnă de fapt, aceste tăuri din Hoteni, declarate rezervație naturală de interes local. Situate la altitudinea de 530 m, în Piemontul Săcel-Șugatag, parte piemontană a Gutâiului, tăurile s-au născut ca urmare a alunecărilor de teren, formând astfel cele două lacuri și tinovul plutitor. Rezervația se întinde pe o suprafață de 15 ha, fiind compusă din zona mlăștinoasă oligotrofă și zona lacustră. Turbăria ce formează ținutul de tip mlăștinos al tăului, are o grosime de aproximativ 2,5 m, plutind pe un lac cu o adâncime de până la 4 m. Întreaga zonă este împrejmuită de un crâng de stejari, arini, plopi tremurători și cireși sălbatici. Această rezervație este unicul loc din Maramureș în care putem întâlni exemplare de stejar (Quercus robur) și lintiță (Spirodela polyrrhiza). La capitolul floră, evidențiem prezența algelor, rogoz, trifoi și mărar de baltă dar și cele două specii de plante carnivore: otrățelul de baltă și roua cerului, aceasta din urmă, specie ocrotită întâlnită în turbăriile montane. Și mare ne-a fost mirarea să aflăm că năstrușnica plantă carnivoră – roua cerului – poate digera în medie până la 50 de insecte pe an. Cât despre fauna tipică acestui areal evidențiem: specii protejate de șerpi de casă (Natrix, natrix), broaște de lac, broște țestoase de apă dulce, salamandre carpatice și pești.


Acum că suntem cu lecția învățată ne mai rămâne să descoperim acestă zona fascinantă îmbrăcată în cele mai frumoase haine verzi. Parăseam de câteva minute scurtul nostru popas, lăsasem de vreo 20 de minute, în urma noastră, ultimile porțile tradiționale de lemn ale Hoteniului și aveam să mai admirăm încă o dată cum zările ni se deschideau în fața noastră oferindu-ne perspective către culmile Gutâiului.


/Maramures/carp2.jpg

Aici regăseam libertatea pe care o simțeam în copilărie, acel copil ce poate să alerge în voie cu vântul pe câmpurile îmbrăcate în zumzet și în petale care mai de care mai colorate. Casele pe care le vedeam în zări erau atât de mici și parcă ‘naltul Gutâi veghea asupra traiurilor acestor oameni vrednici. Pe deasupra privirilor noastre păsările săgeteau zările, certând parcă prin triluri ascuțite forfota greierilor ascunși prin iarba înaltă.


După 30 minute de când am părăsit ulițele Hoteniului, tresăream bucuroși la întâlnirea cu cireșii sălbatici și parcă brusc fiecare dintre noi devena un Nică ademenit de cireșe. Dar pe-aceste meleaguri nici o urmă de Moș Vasile sau de Tanti Mărioara așa că puteam savura în liniște micile plăceri de-o clipă dulci și acrișoare. Alții doar le cumpără din piețe și supermarketuri…

/Maramures/carp5.jpg


Și iată-ne pe noi copiii, unii la cireșe, alții culegând soc, alții flori medicinale…în drumul nostru spre “pământurile mișcătoare” de la Hoteni. Și din floare-n floare…și la propriu și la figurat ajungem după vreo 40 miunte în zona tăurilor.

/Maramures/carp6.jpg


Deja simțeam urările de “bun venit” ale țânțărilor fapt ce ne face să ne continuăm plimbarea prin verde către zona tinovurilor. Lăsam în dreapta noastră tăurile, continuând plimbarea prin verde înspre poienile însorite ale Maramureșelui. Dincolo de un câmp agricol de cartofi de a cărui prezență rămânem surprinși, aveam să ajungem tot mai aproape de zona mlăștinoasă. Aici, asemeni, poveștilor cu Hansel și Gretel, aveam să descoperim un colț de natură plin de culoare. Alb de margarete, albastrul zărilor senine, verdele stejarilor răzleți și o beție de culori miniaturale de-o parte și de alta a podurilor de lemn ce ne conduceau peste zona mlăștinoasă.


/Maramures/carp7.jpg


Mușchii verzi-gălbui și algele au îmbrăcat pontoanele de lemn într-un covor viu de vegetație tipic lacustră. Aici ne aducem aminte de sfaturile bătrânului moroșan care ne-a avertizat să nu călcăm dincolo de pontoanele de lemn, deoarece zona tinovurilor se comportă asemeni nisipurilor mișcătoare…


/Maramures/carp9.jpg

/Maramures/carp10.jpg


Suntem în inima Maramureșului, loc sfânt cu suflet autentic românesc, descoperind locuri noi ce ascund acest microunivers natural. Întreaga noastră hoinăreală de copii a durat 2 ore dus-întros mers foarte lejer, pentru că unele lucruri aparent mărunte, pot aduce chiar și în noi, oamenii mari, bucuria de copil!

Și nu în ultimul rând, descoperind acest traseu ecoturistic, prin povestea noastră de copii arătăm tuturor că Maramureșul nu înseamnă doar Săpânța, Bârsana,Botiza, Creasta Cocoșului și Sighetu Marmației.


/Maramures/carp8.jpg


Text si fotografii: Cristian-Alexandru CATANA





Luni, 14 iulie 2014 - 18:27 
Afisari: 6,232 


Postari similare:





Comentariile membrilor (2)

mihaita_39
mihaita_39
Busola
 
1
Mda, oamenii acelor meleaguri sint un picut altfel, mai prietenosi, sinceri in vorbire, muncitori, de o naturalete surprinzatoare, traindu-si viata fara ocolisuri ...


Luni, 14 iulie 2014 - 23:01  

zentai
zentai
Coarda
 
2
Eu imi mai aduc aminte de verdele copilariei!si de vinii, ciresii si zmeura din gradina bunicilor, si de diminetile cu miros puternic de iarba, de pamant, de arbori, de roua care stralucea cand ieseam in curte,de prispa calda de la amiaza, da ciotura de la fantana si de mirarea mea, cum de nu cade parul ala, cu tot cu galeata in capul oamenilor?!

Felicitari pentru jurnal!Frumoasa evocare!


Sâmbătă, 19 iulie 2014 - 10:30  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0581 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2019) www.carpati.org