Cautare:

Doneaza

Calendar

Martie 2017
LMMJVSD
12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031

Aprilie 2017
LMMJVSD
12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930

Online

Vremea
Varful Leaota
Muntii Leaota

Reduceri

Voluntar in Carpati - 2016

Homepage

Lista de discutii

Februarie 2017: Furnica-Piatra Arsă-Aproape Caraiman. Concesii față de ceață. (Muntii Bucegi)

Vineri -- 17 februarie. Trenul oprea în gara Sinaia la ora 20:20. În număr de patru, Tifos, Giulianni, Vodă și cu mine, eram gata de acțiune după o săptămână de muncă.


Entuziasmul se explică: urma să urcăm toată noaptea cu scopul de a ajunge pe vârful Furnica în jurul orei 06:00 pentru a prinde răsăritul de la 07:12. Cazarea se făcea la Cabana Piatra Arsă în jurul orei 12:00, iar noaptea târziu plecam spre al doilea răsărit, pe care voiam să-l prindem la Crucea Caraiman. Coborârea avea loc duminică, pe Jepii Mari. Rezonabil.

Urmărisem vremea toată săptămâna, cât sa putem crede că am avea o idee despre cum va fi în weekend.


20:40 -- După necesarul de cafea și tutun, pornim spre Cota 1400. Lăsând în urmă ultimele pensiuni din drumul nostru, observăm surprinși că cerul era senin. Atât de senin încât mare parte din drum l-am parcurs fără frontale, până la urmă ochiul uman se adaptează la lumină slabă. Eram convinși că vom prinde la fel de senin și sus pe platou.


/Feb2017/img_1015.jpg


Drumul către 1400 a fost lejer, cu anumite porțiuni înghețate. L-am socotit drept încălzire pentru ce ne aștepta în față. Termometrul arăta 3°C. O singură mașină a trecut pe lângă noi. Sunete ciudate ieșeau din pădure... e normal, sunt copacii adiați de vânt. Pauzele au fost rare și scurte, cât pentru o țigară, o gură de apă și un baton.


00:50 -- Planul decurge perfect. Ajungem la cota 1400 exact la timpul preconizat. Merităm o pauză mai mare. S-a dus vineri, era deja sâmbătă, 18 februarie.


02:00 –- Posibil să fi stat prea mult, frigul se simte altfel. Plecăm la drum spre Cabana Miorița.


02:19 –- Am găsit izoterma, termometrul arăta 0°C. Era și cazul.


Pârtia 6 era aleasa pentru continuarea traseului. 


/Feb2017/dsc_6987.jpg


Încă mai dădeam de gheață pe anumite porțiuni, însă în afara faptului că ne obliga să ne aprindem frontalele, nu ne făcea probleme. Faptul că am stat o oră la 1400 ne-a făcut să gâfâim puțin. Cerul încă se prezenta senin, suficient cât să prindem niște cadre nebune cu orașul. Skill-ul lui Tifos, o cameră decentă, un trepied și timp de expunere mare: rețeta pozelor.


/Feb2017/dsc_6967.jpg


/Feb2017/dsc_6978.jpg


/Feb2017/dsc_6982.jpg


03:15 -- Oboseala începe să ne ajungă din urmă. Suntem ușor leșinați și nu mai vorbim la fel de des cât mergeam. Eram concentrați pe mers.


04:09 -- Ajungem aproape de fosta Cabană Vârful cu Dor și începe ușor să ningă. 


/Feb2017/img_1047.jpg


Eram razna. Vorbeam prostii și râdeam aiurea. Era combinația de oboseală după muncă plus cele trei sau cinci cafele adunate. De la fosta cabană am luat-o puțin freestyle în direcția cabanei Miorița. Au fost destule porțiuni cu gheață, dar și petice de pământ pe care puteai călca fără frică. Luând-o în linie dreaptă am câștigat timp.


/Feb2017/img_1056.jpg


05:40 -- Ajungem la Miorița, cu numai 20 de minute mai târziu decât anticipasem. 


/Feb2017/img_1062.jpg


Nu știu când au trecut cele 20 de minute petrecute acolo, trăgându-ne sufletul, dar la 06:07 am luat-o spre vârf. Începea să se crape de ziuă și asta ne-a băgat în priză.

06:20 -- Suntem la punctul de belvedere.


/Feb2017/dsc_7019.jpg


Câinele de la stația Meteo e pe urmele noastre, la început să ne latre apoi să se milogească pentru mâncare. Nu e prost, știe că Giulianni are slană în rucsac.

La orizont era așezat un nor, destul de mare cât sa ne deranjeze. Nu am prins total senin, dar nici rău nu era.


/Feb2017/dsc_7029.jpg


Am fost recunoscători. Ne-am echipat pentru stat și l-am așteptat pe Sorinel. Câinele încă era pe noi, nu renunța așa ușor. După câteva minute apare și stăpânul. Un jandarm, matinal și foarte amabil. Să-i spunem Silviu. Nu s-a prezentat, nici un era nevoie de altfel. Știam cu toții, inclusiv câinele, de ce a venit Silviu la noi. Releul plasat pe muntele Furnica are o mare fobie de foto/video. Stătea cu noi și admira culorile împânzite pe cer. Mai râdeam cu toții de felul băgăcios al câinelui. Am fost surprinși să aflăm că are 6 luni. Era cât oricare dintre noi. Ne lua la rând sărind și dând din coadă, aștepând mâncare. Clar știa de slană. Oare cine i-a zis? Nu contează. N-aveam cum să nu-i dăm.


Ceasul arăta 07:17 când soarele a ieșit din norul nu prea prietenos instalat pe linia orizontului.


/Feb2017/dsc_7041.jpg


/Feb2017/dsc_7042.jpg


/Feb2017/img_3820.jpg


Sentimentul era divin.


/Feb2017/img_3830.jpg


Cu tot cu nor, culorile începeau să ne aducă zâmbetele pe fețele deformate de lipsa somnului.


/Feb2017/img_3829.jpg


Frigul era acceptabil. A fost totuși ceva că nu a bătut deloc vântul în tot acest timp.


/Feb2017/img_3796.jpg


07:50 -- Ne luăm rămas bun de la Silviu și cățel și începem să coborâm spre Șaua Călugărului, urmând Cabana Piatra Arsă...și odihnă. Soarele ne-a dat putere.


/Feb2017/img_3841.jpg


/Feb2017/img_3836.jpg


Eram mai voioși și mai rapizi. Noaptea frumoasă se transformase într-o zi la fel de frumoasă și senină. În depărtare zăream Crucea Caraiman și quest-ul numărul 2.


/Feb2017/00013.jpg


Am coborât rapid Furnica, eram setați pe somn, mult somn.


/Feb2017/223333.jpg


/Feb2017/img_3859.jpg


Cu numai o pauză în șaua cu pricina, i-am dat direct către cabană. 


/Feb2017/00030.jpg


/Feb2017/img_3856.jpg


/Feb2017/img_3858.jpg


09:30 -- Aflăm că dorința de mâncare caldă e mai puternică decât cea de somn. După masă, am urcat la camere, unde am cazut morți. Era finalul celor 13 ore de mers.


/Feb2017/img_3892.jpg


18:20 –- Sâmbătă, 18 februarie. În mod surprinzător m-am trezit la 18:20. Tifos a urmat, apoi baieții. Duș, mâncare caldă iarăși și niște CSU Craiova – Steaua. Sau FCSB. Sau Star... ei știu. După masă Giulianni a mai tras puțin pe dreapta, am mai încercat și eu la fel dar fără succes. Tifos, Vodă și cu mine am rămas treji uitându-ne la TV. Afară era ceață și câțiva fulgi rătăciți. Cabanierul a fost informat de planul nostru îndrăzneț de a prinde răsăritul la Crucea Caraiman. Nu a încercat deloc să ne convingă să nu. Am apreciat asta la el. Chiar ne-a sugerat să urmăm calea bătătorită de snowmobile-ul cu care a fost el mai devreme spre Babele. Ne-a arătat unde să lăsăm cheile de la camere ca în cazul în care ne răzgândim pe drum, să ne putem întoarce la paturi. Good man.


23:25 -- Giulianni a fost trezit, ghiozdanele au fost făcute și parazăpezile au fost prinse de mergători.

00:40 –- Duminică, 19 februarie. Am plecat de la cabană pe o ceață groasă. La maxim 15 metri în față nu mai vedeai nimic.


/Feb2017/00014.jpg


Lumina de la cabană a fost lăsată în spate și în scurt timp ne-am cufundat cu totul în întuneric. Acum da, e rost de frontale.

“Călcați mai apăsat să lăsați urme, în caz de e panică să știm pe unde ne întoarcem”. Suna bine planul lui Tifos. Cu toate că nu se vedea nimic, era o atmosferă plăcută să fim încapsulați în ceață densă, se simțea tare confortabil. 


/Feb2017/dsc_7072.jpg


Cu frontala pornită vedeai persoana din fața ta, puțină zăpadă în jur și restul era negru. Partea ușor dubioasă a urmat când am dat de jnepeniș. Ceața și jnepenișul creau un peisaj straniu. “Ăsta e genul de trip pe care nu l-ai face singur”, zice Giulianni încercând să-și găsească limta psihică. Mai opream frontalele când ne odihneam. Îți lăsa impresia de planetă străină. E o senzație pe care nu o experimentezi deseori în viață. Să stai la munte noaptea, pe platoul acoperit de zăpadă cu ceață densă în jurul tău. Destul de unic sentimentul pot spune șl nu e prima oară când mergem pe traseu.

Termometrul de pe ghiozdanul lui Vodă arăta -2°C pe platoul plin de ceață unde vântul nu bătea deloc. Era o noapte liniștită.


/Feb2017/dsc_7073.jpg


Zăpada era foarte puțină comparativ cu alte drumeții de prin anii anteriori pe aceleași meleaguri. Pe alocuri se vedea firul ierbii, iar când era să te afunzi în zăpadă, îți trecea puțin de gleznă. Nici nu a nins foarte mult, iar vântul a spulberat-o în toate direcțiile.


Încă urmam drumul de snowmobile. Din când în când din ceață ni se mai arăta un marcaj care ne confirma că suntem bine. Au fost momente în care ne-am încredințat în totalitate drumului bătătorit, îndepărtându-ne de ce marcaje rareori vedeam. Dar era în regulă, drumul mergea în totalitate în paralel cu dunga galbenă.

Din când în când mai erai afectat de vedenii sau auzenii. Parcă ți se părea că vezi anumite forme, ori că auzi sunete ciudate. Toate datorate oboselii acumulate și a mediului în care ne aflam. Termometrul de pe ghiozdanul lui Vodă arăta -2°C pe platoul plin de ceață, unde vântul nu bătea deloc. Era o noapte frumoasă.

03:06 -- Am ajuns la telecabina Babele. Luăm o pauză mai lungă și decidem că dacă tot ne aflăm acolo, se merită să dăm o tură și pe la Sfinx, pentru că nu-l mai văzusem niciodată în așa condiții. Ocolim tele-cabana, e ceva mai multă gheață și deloc urme. Ne ghidăm după memoria vizuală din alte ture locale când, deodată, o frontală îndreptată spre dreapta îl luminează pe Sfinx prin ceață. Nu ne grăbeam. Vremea părea că nu se va îndrepta prea curând așa că am profitat de timpul bun pe care îl făcusem pentru a prinde Sfinxul în poze. Noapte? Ceață? Nicio problemă.


/Feb2017/00022.jpg


/Feb2017/00017.jpg


04:50 -- Am revenit la telecabină și ne-am îndreptat spre cruce.


/Feb2017/img_1110.jpg


Ceața era la fel de groasă și de data asta nu aveam urme care să ne ghideze. Nu vedeam mereu marcajele și deseori ne alegeam drumul instinctiv, verificându-ne poziția față de traseu cu aplicația Munții Noștri. Technology, fuck yeah!


05:00 -- Am mers pe un drum care nu părea să ducă nicăieri. Ne întoarcem.


05:10 -- Cu ajustările necesare plecăm din nou la explorat. Noul drum devenea foarte abrupt și nu dădea semne să fie cel potrivit. Stânga împrejur și înapoi către ultimul marcaj.


05:27 -- Nu mai avem nicio urmă în față. Marcaje nici atât. Ne întoarcem!


05:38 -- Mai băgăm o fisă. Ne oprim, verificăm Munții Noștri. Alegem un alt drum și plecăm.


Începusem din nou să fim răpunși de oboseală combinată cu elementul ceață. Tot aveam impresia că vedem urme în zăpadă și le urmam. Erau doar petice de pământ, cât de cât apropiate de forma unei tălpi. Ceața domina totul. Din cauza ei mereu aveam impresia că suntem pe marginea unui mare hău, când de fapt era doar o pantă înclinată. Urcușul era pe pantă abruptă cu zăpadă înghețată.


06:15 -- Potrivit aplicației, eram la jumătatea drumului spre cruce când ne-am decis să abandonăm. Ceața încă predomina peisajul și nu am fi văzut nicio urmă de răsărit la locul stabilit. O decizie grea, dar înțeleaptă.


/Feb2017/img_1109.jpg


Am simțit răsăritul când a început ceața să se lumineze. Acum era doar alb peste tot. Am ajuns din nou la telecabina Babele pe la 07:20, ușor dezamăgiți că a trebuit să o lăsăm baltă.


/Feb2017/img_3910.jpg


Încă o pauză scurtă aici. În timp ce mâncam iese de la telecabină un domn, să-i zicem Costel, care întreabă foarte apăsat: ”Da, spuneți ce vreți?”. Un schimb de priviri periferice între noi 4 și telepatic răspundem cu toții: ”Nimic”. După care Costel, puțin surprins, închide ușa și ne lasă în nimicul nostru.

Niște apă, tutun și dulciuri și eram iar pe poziții. I-am dat spre Jepii Mari.


/Feb2017/img_3920.jpg


Ne-am mișcat rapid pe drum întors spre Piatra Arsă, iar la 08:36 eram la canton jepi.


/Feb2017/img_3930.jpg


Jepii se prezentau cu zăpadă până la brâu. Asta era zăpada ce-o știam noi! Prin cei 80 cm de zăpadă trecea piciorul ca prin apă. Am fi putut să îi facem cu ușurință, doar că am fi ajuns în Bușteni noaptea.

Alternativele erau:


- Bandă albastră spre Stâna Regală.

- Babele + telecabina.

- Să ne întoarcem pe unde am venit.


Alegem banda galbenă spre 1400, mai exact pe drumul de vară, ocolind mărețul Furnica.


09:18 -- Șaua Călugărului te întâmpină cu zăpadă și viscol. Ocolind muntele Furnica iarna, vei observa că zăpada se așează de așa natură pe acolo încât se formează un unghi de 40-45° de zăpadă neatinsă, cu porțiuni serioase de gheață.


/Feb2017/img_3938.jpg


Drumul de vară este considerat traseu interzis iarna. Citând un clasic în viață: ”Iarna nu-i ca vara”.

Parcurgeam drumul folosindu-ne de toate membrele, lovind tare cu lateralul bocancilor pentru a face trepte, simulând efectul de piolet. Deloc periculos.


/Feb2017/img_3942.jpg


Pentru un traseu închis iarna, e destul de frecventat. Singurul om pus pe drumeție pe care l-am întâlnit în ultimele 36 de ore mergea lejer pe drumul de vară, cu părul în vânt și cele două bețe de trekking.

Salut, salut și ne-am văzut fiecare de drumul lui. O adevărată plăcere aceste conversații ferme în care nu-ți pierzi timpul.


11:20 -- Atingem pârtia 6. Spre norocul nostru, nu încurcăm pe nimeni, pârtia e pustie.


/Feb2017/img_3943.jpg


I-am dat spre 1400, unde era destul de multă lume.


/Feb2017/img_3945.jpg


De la 1400 spre gară am tăiat-o prin pădure, pe unde aveam această opțiune. Cu alte cuvinte, dungă roșie până la capătul pârtiei.


15:00 -- Sinaia, mâncam șnițelul victoriei. Picant cu de toate.


15:45 -- Finalul a 14 ore de mers. A fost frumos.


Cât despre răsărituri, merge unul din două.





Duminică, 5 martie 2017 - 22:00 
Afisari: 952 


Postari similare:





Comentariile membrilor (6)

monycata
monycata

 
1
Voi ziua de ce nu prea mergeți pe munte? Vă e frică? Carpati.org


Luni, 6 martie 2017 - 08:02  

zentai
zentai
Coarda
 
2
Foarte fain...
Ce să zic?! Tre să fie hit, noaptea într-o tură pe Bucegi. Carpati.org

M-a prins și pe mine odată, într-o iarnă, o ceață de nu-mi vedeam bocancii, da'-tr-o zonă mult mai veselă, în urcare pe Piciorul Pietrei Arse! Pot să zic că toată voioșia mea se duse dracu' pentru că sentimentul cel mai intens e ăla de totală dezorientare...Și ar fi fost simplu, de mers îniante...Dar dacă te învârți odată în jurul capului, "giroscopul" îți dă de-aiurea! Carpati.org

Felicitări! Și pozele cu răsăritul într-un mare fel!...


Comentariu modificat de autor!

Luni, 6 martie 2017 - 09:10  

miparv
miparv
Rucsac
 
3
Poza nr.26 (4 oameni si 3 lumini), parca e dintr-un film SF. Carpati.org


Luni, 6 martie 2017 - 12:51  

raluca_cladoveanu
raluca_clado..
Caraba
 
4
Foarte inspirationala tura voastra, felicitari! Iar pozele sunt intr-adevar grozave.


Luni, 6 martie 2017 - 12:53  

markbv
markbv

 
5
Interesanta ideea turei!
Felicitari!


Joi, 9 martie 2017 - 17:26  

mnu_pd
mnu_pd

 
6
Buna treaba, atat cu tura cat si cu jurnalul. Sa ne mai scrii !


Vineri, 17 martie 2017 - 16:20  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0824 secunde

The lyrics that count | GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante | Getamovie.org | Searchromania.net
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com | Patentsmania.com | Getacd.es | Design
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2017) www.carpati.org