Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Octombrie 2019
LMMJVSD
123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031

Noiembrie 2019
LMMJVSD
123
45678910
11121314151617
18192021222324
252627282930

Online

Vremea
Varful Gargalau
Muntii Rodnei

Voluntar in Carpati - 2016

Homepage

Lista de discutii

Fata nevazuta a Craiului - Culmea Pietricica intre Podu Dambovitei si saua Funduri (Muntii Piatra Craiului)

Traseu: Podu Dambovitei - saua Zapodie - Poiana Pietricica - refugiul Pietricica - saua Funduri (PR) - Valea Urzicii - La Prepeleac (TA) - Crucea Granicerului (CR) - valea lui Ivan - C.H.E Clabucet (TR) - Saticu de Sus - Saticu de Jos - Podu Dambovitei (drum forestier).


http://imageshack.us/a/img534/9270/9o0g.jpg


Primele incursiuni in Crai m-au gasit pe trasee abrupte, dificile, "senzationale". De altfel, la primul meu traseu in Crai am reusit performanta sa ajung pe dificila coborire de pe vf. Turnu spre Saua Crapaturii (experienta m-a marcat pentru ceva timp).


Si asa s-au succedat mai toate traseele turistice importante de pe-acolo ba chiar si un nemarcat (braul Cioranga Mare). Lanturi, portiuni abrupte, expuse. Creasta. Ploaie. Soare. Ceata.


Intr-una din ture cineva a adus vorba de Pietricica, ca si continuare spre sud a masivului. Singura informatie primita pe-atunci a fost ca "se merge mult prin padure, n-ai ce vedea". Cu alta ocazie, am aflat ca traseul e prost marcat si ca ajungi sa balauresti mai ceva ca-n jungla amazoniana. Concluzia? "N-ai ce cauta pe-acolo".


Abia recent, cu ocazia Maratonului Pietrei Craiului (unde nu am alergat), am reusit sa ajung cu adevarat in saua Funduri (intr-o alta tura strabatusem Creasta Sudica insa coborisem pe Valea Urzicii inainte sa ajungem in saua propriu zisa) unde am intalnit indicatorul care m-a fascinat suficient de mult incat sa-mi doresc sa explorez Pietricica.



/ppc/img_6380.jpg



Ajuns acasa dupa o zi obositoare dar foarte frumoasa (vremea buna ne-a indemnat sa parcurgem atat creasta sudica cat si cea nordica pana la Ascutit), mi-a revenit in minte indicatorul si marcajul rosu pe fundal galben de pe copacul de langa saua Funduri. A fost inceputul unei saptamani de intensa documentare asupra unui traseu care se pare ca nu prea exista..



Ghidul montan de pe carpati nu mentiona nimic despre continuarea punctului rosu la sud de saua Funduri (http://www.carpati.org/trasee_muntii/piatra_craiului/saua_funduri-7/). Cautari pe motoarele de cautare clasice nu dadeau rezultate deloc bune (abia dupa ce ne-am intors din tura am reusit sa gasesc o tura postata anul acesta, in mai, in care s-a parcurs si portiunea cu pricina - http://www.carpati.org/planificator_ture/marele_grohotis_poiana_inchisa_creasta_sudica_si_culmea_pietricica/2762/ pentru cei interesati).



Cum rezultatele nu erau deloc satisfacatoare, am inceput sa ma documentez folosind harti si ghiduri turistice mai vechi. Unul dintre cele mai bune, "Piatra Craiului SUD" (Nae Popescu, 1999), mi-a oferit primele informatii valoroase despre traseu precum si o harta foarte precisa (o pot pune la dispozitie pe privat). Imi lipseau insa informatii legate de starea actuala a marcajelor - in general, sunt reticent in a porni pe un trasee despre care stiu ca implica mult necunoscut, in special in ceea ce priveste orientarea.



Atat pe forum cat si pe retelele de socializare am primit putine raspunsuri in ceea ce priveste traseul, fapt care m-a descurajat la un moment dat, ajungand sa-i propun lui Florin sa riscam o amenda pe vreun nemarcat din Crai. Dupa ceva incurajari insa am decis sa mergem, orice ar fi. Mai ramanea un singur amanunt de rezolvat: transportul.



Tehnic, am fi putut lasa masina direct in Podu Dambovitei, la intrarea pe traseu. Problema mare aparea la intoarcerea, caci traseul de pe valea lui Ivan ne scotea tocmai la hidrocentrala Clabucet, aflata la circa 13 Km de masina. Ideal pentru o ocazie insa urma sa fie si duminica iar zona cu siguranta nu e suficient de circulata astfel incat sa putem fi siguri de transport.



Pentru a rezolva cat de cat problema, am revenit la harta si am remarcat faptul ca din Saticu de Jos pornea pe vremuri un traseu marcat cu triunghi galben care ajungea in saua Zapodie.


http://img17.imageshack.us/img17/6691/2cav.jpg


Daca am gasit cu destul de multa dificultate informatii despre traseul principal, pot sa spun cu mana pe inima ca nu am gasit niciun fel de informatie legata de acest traseu. Desi acceptata in prima faza de Florin, tot eu am fost cel care a insistat sa abandonam ideea. Pe de o parte, nu as fi vrut nici sa pierd portiunea de traseu de pana in saua Zapodie si nici n-as fi vrut sa balauresc inutil pe cine stie ce vale.


In cele din urma, am revenit la planul initial, acela de a pleca direct din Podu Dambovitei. Chiar am promis cate o bere baietilor daca urma sa parcurgem cei 13 Km pe jos, convingandu-i ca sigur prindem noi vreo dacie papuc sau ceva asemanator. Am cam vandut pielea ursului din padure.. dar bine am facut:)


Duminica dimineata. Ora 05:30. Telefonul ma trezeste dintr-un vis bizar si numaidecat imi incep rutina pre-tura. Cam putine ore de somn.. dar e suficient timp de odihna. La noapte. Il trezesc si pe frate-miu care ca de obicei mai fura 7-8 minute de somn dupa ora regulamentara.


Ca in orice tura respectabila, Florin intarzie si ne pornim abia pe la 06:45. Din rucsac scot hartile printate pe cate 2 coli A4 si lipite la mijloc cu scoci. La naiba! Constat ca am uitat acasa foaia pe care printasem putinele indicatii primite. Cine sa se mai intoarca dupa ea..


Iesim din Brasov si ne indreptam pe DN73 catre Rasnov. De acolo, lasam 73A-ul care duce spre Zarnesti in dreapta si continuam catre Bran. Florin ne explica faptul ca urmeaza sa urmam rute diferite la dus si la intors, pentru a ne arata si locuri in care probabil am ajunge foarte rar. Dupa Bran urmeaza o alta localitate, Drumul Carului, despre care n-am inteles exact daca exista sau nu oficial.


Soarele abia rasare si din varful unui ideal surprindem imaginea superba crestei, scaldata partial in lumina rosiatica matinala.



/ppc/dsc_6075.jpg



La un punct, iesim in dreapta pe drumul judetean 730 si continuam printre dealuri frumoase pana ajungem in satul Sirnea, loc de care nu stiam absolut nimic in afara faptului ca il vazusem pe unele indicatoare din Crai. Florin ne povesteste ca Sirnea este primul "sat turistic" din Romania (din 1973).



Totul e asa de linistit pe-aici.. sunt doar 2 grade, nu e nimeni pe afara. La fiecare curba Craiul ni se mai deschide cate un pic, acum scaldat in totalitate in lumina soarelui. Ajungem in centru unde drumul coteste brusc la stanga. Sa tot fie 5-6 case in zona asta. Nu ti-ai imagina ca asta ar putea fi centrul unui sat.



Chiar ma mira faptul ca drumul e atat de bun avand in vedere zona relativ izolata in care ne aflam. Trecem de Ciocanul si Dambovicioara si deja soseaua devine lux atunci cand intram in cheile Dambovicioarei, zona prin care trecusem cand eram foarte mic si nu-mi mai aminteam absolut nimic.



Chiar inainte sa inceapa sectorul de chei propriu-zis, oprim brusc masina si ne uitam uimiti cum un cal alb se odihneste linistit pe mijlocul drumului. Ne amuzam un pic incercand sa convingem calul sa se dea un pic la o parte cat sa ne strecuram pe langa el. Incercam hais, cea ba chiar si sunetul cu care intra calul in marsarier. Nici interventia unei localnice nu reuseste sa-l convinga pe Gigel sa paraseasca partea carosabila.



/ppc/img_6082.jpg



E clar, ne zicem, cel de sus ne da un semn! Sa nu mergem pe traseul asta ca se intampla ceva rau. Ne strecuram totusi cu greu in cele din urma si ajungem in chei. Care m-au surprins in mod placut desi nu ma asteptam.



/ppc/img_6087.jpg



/ppc/dsc_0078.jpg


Dupa cateva minute de poze intram la foc automat in masina si speram sa ne mai incalzim un pic pana ajungem la intrarea pe traseul nostru. N-avem noroc. Intr-un minut suntem deja in dreptul indicatorului de unde porneste traseul nostru.


Pentru cei interesati, iata drumul pe care l-am parcurs pana aici: http://goo.gl/maps/Nylyc



/ppc/dsc_0080.jpg



/ppc/img_6099.jpg


Asta e! Ma duc langa indicator si parca nu-mi vine sa cred ca in sfarsit parcurgem traseul la care am visat toata saptamana. Ne luam ce-avem mai gros pe noi, ne punem rucsacii in spate, mai facem cateva verificari si pornim!



/ppc/img_6101.jpg


Traseul incepe cu o portiune de urcus dur, care ocoleste prin stanga abruptul de deasupra noastra.



/ppc/img_6096.jpg



/ppc/img_6102.jpg



Prindem altitudine foarte repede si dupa cateva minute, cand ne aruncam privirea inspre stanga, satul Podu Dambovitei ni se arata ca intr-o poveste, imbracat intr-o ceata subtire. Superb!



/ppc/dsc_0084.jpg



Urcusul dificil ne incalzeste imediat si abia astept prima ocazie sa-mi dau jos softshell-ul pe sub care am un polar gros.. pe sub care mai am un sintetic.


Poteca vireaza la dreapta in urcus si mai abrupt, pe un amestec de grohotis si stanca, intrand in padure. Ma surprinde numarul mare de stalpi indicatori de pe-aici: in 5 minute cred ca am trecut pe langa 3 stalpi! Cam mult pentru un traseu despre care lumea se plange de marcaje..



/ppc/img_6106.jpg





/ppc/img_6112.jpg



Dupa cateva mici praguri stancoase, iesim intr-o zona deschisa, inierbata, destul de umeda. Aici reusesc performanta sa aleg o varianta extrem de proasta, pe un pamant alunecos care ma trimite imediat inapoi.



/ppc/img_6122.jpg



In spatele nostru, brazii formeaza un frumos culoar la capatul caruia inca mai putem vedea satul, incremenit parca.



/ppc/img_6123.jpg



Am urcat aproape 200 metri diferenta de nivel in numai 10 minute! Asta da inceput de traseu "usor" in care "mergi mult prin padure" :) Ce e mult insa.. strica! Panta se reduce treptat si ne trezim mergand aproape drept pe o potecuta tare simpatica.



/ppc/img_6124.jpg





/ppc/img_6126.jpg



Din stanga noastra auzim latrat si imediat identificam si inculpatul: un dulau care statea la soare, singur, in mijlocul unei poienite. In fata noastra constatam cu stupoare ca se intinde un ditamai gardul peste care suntem nevoiti sa sarim. Gard in poteca turistica? Hai ca asta-i buna!



/ppc/img_6128.jpg



De la un punct nu mai observam niciun marcaj insa poteca e destul de evidenta, fara alte posibilitati. Iesim intr-un alt gard de a carui cealalta parte se afla o stana. Vad imediat fumul care iese pe horn si nici n-apuc sa zic bine ca e cineva acolo ca deja suntem luati in primire de vreo 3-4 dulai.



/ppc/img_6132.jpg



/ppc/dsc_0101.jpg



Suntem inconjurati imediat insa imi dau seama ca patrupezii nu sunt foarte agresivi si ne continuam drumul pe masura ce dansii incep sa mai reduca din latrat. Curios, iese si ciobanul afara si se uita foarte ciudat inspre noi. "Incotro baieti?"



/ppc/img_6133.jpg



Nu prea-i vine-a crede ca mergem inspre saua Funduri insa nu raspunde nimic. E de bine, zic eu. Inseamna ca inca n-am gresit traseul. Ne intreaba totusi daca nu cumva am vazut 3 cai. Imi vine imediat in minte sintagma cailor frumosi, insa ma abtin.



Traseul continua pe aceeasi poteca si in curand ne mai linistim vazand un nou stalp indicator intr-o poiana micuta.



/ppc/img_6140.jpg





/ppc/img_6142.jpg



La capatul poienii, traseul vireaza spre dreapta si aici scot si harta pentru prima data pentru a-mi da seama pe unde suntem. Intram intr-o frumoasa padure de fag si incepem sa calcam pe un superb covor de frunze uscate.



/ppc/img_6143.jpg





/ppc/img_6146.jpg



Ne aruncam privirile spre dreapta si printre copaci putem vedea foarte bune Dambovita si cateva case risipite. Pare atat de aproape incat nu cred ca as face mai mult de jumatate de ora de jos.


Sunt asa multe frunze pe-aici incat ma mai impiedic de cateva ori de radacinile fagilor de pe margine. Portiunea nu tine foarte mult si imediat iesim intr-o poiana.



/ppc/img_6147.jpg



Ne uitam cu atentie dupa marcaje sau stalpi si constatam ca iarasi am ramas doar cu harta pentru orientare. Conform acesteia, traseul face o curba de cam 90 grade catre dreapta asa ca urmam si noi aceeasi directie.



/ppc/img_6150.jpg



Continuam pana in dreptul unui gard pe care-l depasim prin stanga. Suntem intr-o poiana larga in mijlocul careia se gaseste o stana.



/ppc/img_6152.jpg



Ne orientam iarasi dupa harta si intuim punctul in care se iese din poiana. Sageata de jos indica directia generala care trebuie mentinuta iar cea de sus punctul in care se regaseste primul marcaj.



/ppc/dsc_0105.jpg



/ppc/img_6158.jpg



Ar fi fost frumos sa existe macar 2 stalpi in aceasta zona, pentru o mai buna orientare. Dar pe vreme buna ar trebui sa fie destul de ok.


Din capatul poienii intram iarasi intr-o padure de fag iar marcajele incep sa apara din nou cu regularitate. Poteca ocoleste acum, pe partea de est, varful Pietricelei (1279 m).



/ppc/img_6163.jpg



Facem un prim popas de hidratare, prilej cu care Radu descopera ca pe sub frunze se gaseste jir. Nu dureaza mult si deja are buzunarele pline. Ma gandesc la saracii mistreti care urmeaza sa faca foamea din cauza lui.. Nu si ceilalti care incep sa se ia dupa Radu si in scurt timp raman singurul care nu cauta jir.



/ppc/img_6169.jpg



Cu greu reusesc sa-i conving sa renunte la activitatea de subzistenta si ne continuam drumul, trecand de varful Pietricelei si iesind in cele din urma intr-o alta poiana larga unde ni se deschide o priveliste frumoasa asupra Crestei Nordice (cea sudica este acoperita). In fata observam si un stalp indicator catre care incepem sa ne indreptam pana ce observam de la distanta ca de fapt marcajul de pe el e.. triunghi rosu!



/ppc/dsc_0115.jpg



Scot iar harta si constat ca de la iesirea din padure traseul revine in stanga, virand iarasi 90 grade. Observam si un stalp indicator partial rupt care ne ofera mai multe informatii. Triunghiul rosu merge catre valea Dambovicioarei. (am parcurs acest traseu spre satul Dambovicioara in urmatoarea saptamana - marcajul este relativ bun insa se trece printr-o zona defrisata)


Conform hartii, locul in care ne aflam se numeste Poiana Plaiului.



/ppc/img_6177.jpg



Pacat totusi de indicator. Cat o mai rezista..? Vorbesc insa cu mine. Baietii iar s-au oprit si au inceput sa culeaga jir. Deja se intrece masura..



/ppc/img_6179.jpg



Desi pentru un timp traversam o portiune de conifere (molid), intram din nou intr-o zona de fag la capatul careia ar trebui sa iesim langa stana Zapodie.



/ppc/dsc_0120.jpg



Intr-adevar, nu mai dureaza mult si deja suntem la stana mult asteptata. Pana aici am facut doar o ora si jumatate! Ma orientez un pic, cautand directia din care ar trebui sa vina si traseul pe care il gasisem pe harta, dinspre Saticul de Jos, insa nu gasesc niciun marcaj. Panta in jos insa nu pare asa mare si probabil s-ar fi putut urca fara probleme si de acolo.



/ppc/dsc_0122.jpg



/ppc/img_6188.jpg



Continuam pe langa gard si la un punct observam doua puncte rosii, unul mai aproape de gard si altul un pic mai departe. O apucam mai spre dreapta, intram in padure insa in scurt timp deja nu mai observam niciun marcaj si ii opresc pe baieti. Ma intorc inapoi langa gard si ma orientez inca o data. E si o sageata pe care n-a observat-o nimeni langa marcajul de pe copacul mai aproape de gard. Am desenat pe harta directia care trebuie mentinuta. Se urca pe langa gard si se ajunge la o alta stana.



/ppc/img_6187.jpg



/ppc/img_6192.jpg



De aici directia e usor de mentinut iar daca ne uitam cu atentie vedem si un marcaj in departare.



/ppc/img_6194.jpg



Treptat, observam cum numarul de copaci doborati din jurul nostru incepe sa creasta si curand ne trezim intr-o adevarata jungla. Poteca e relativ evidenta insa ne ajuta si marcajele pe care le mai vedem din cand in cand.



/ppc/img_6199.jpg



Ajungem in dreptul unui trunchi care imi aduce aminte de copacul bubos de pe poteca din Bucegi care duce catre "La Verdeata". Incercam sa mergem cu atentie pentru a nu ne impiedica sau zgaria.



/ppc/img_6200.jpg



Treptat, doboraturile se mai domolesc si intram iarasi intr-o padure de fag. Incercam sa tinem poteca cat putem de mult insa dupa un timp arbori inalti doborati o blocheaza si preferam sa ocolim prin stanga.



/ppc/dsc_0133.jpg



/ppc/img_6205.jpg



/ppc/img_6210.jpg



/ppc/dsc_0137.jpg



Pe portiunea aceasta mergem destul de mult iar ocolirea sau escaladarea trunchiurilor ne incetineste considerabil. Treptat, coniferele incep sa-si faca simtita prezenta si incepem sa traversam cateva poienite pe unde observam ca s-au distrat cativa mistreti.



/ppc/img_6215.jpg



/ppc/img_6222.jpg



Fiecare pas ne poarta din ce in ce mai aproape de urmatorul punct important al turei noastre, Poiana Pietricica. Din cand in cand mai scot harta pentru a reusi sa identific zonele de prin-prejur, prilej cu care frate-miu ma mai intreaba unde suntem si unde trebuie sa ajungem. Ramane de fiecare data socat cand ii arat ca n-am ajuns nici macar la jumatate iar saua Funduri e in "nordul" extrem al foii de hartie.


Zona incepe sa se deschida destul de mult si intuim ca ne apropiem de Poiana Pietricica. Desi blocata de cativa molizi mai impunatori, avem in fata o panorama deosebita a crestei principale. Le arat celorlalti ca acolo unde incepe "distractia" terminam noi traseul. Dar sa nu fie tristi, vom avea si noi parte de senzatii tare pe coborire.



/ppc/dsc_0139.jpg



Spre dreapta avem o alta panorama interesanta catre muntii Bucegi, bine pudrati. Par atat de aproape..



/ppc/dsc_0146.jpg



Traseul vireaza aici la stanga si in cateva minute facem primii pasi in Poiana Pietricica. Stalpul indicator se vede langa stana insa pe masura ce ne apropiem ne dam seama ca de fapt e in interiorul gardului.



/ppc/dsc_0148.jpg



Inainte sa ajungem la stana, remarcam in dreapta, la distanta maricica, un stalp indicator cu marcajul triunghi albastru care vine tocmai de la cabana Brusturet. Il notam si-l tinem minte pentru o viitoare explorare in zona.



/ppc/dsc_0149.jpg



/ppc/dsc_0150.jpg


(stana din Poiana Pietricica)


/ppc/dsc_0153.jpg



Curios, ma duc sa arunc o privire inauntru insa ciobanii au intrarea bine, cu 2 cabluri.


De aici directia e destul de usor de nimerit. De la stana se coteste un pic dreapta si se merge inspre o zona un pic mai inalta, cu multe pietre. Sageata de sus marcheaza locul in care trebuie sa se ajunga iar cea de jos locatia unui marcaj pe care cred ca doar eu l-am observat. Oricum ar fi, asta nu e zona de ratacit.



/ppc/dsc_0154.jpg



Ajunsi in zone pietrelor, marcajul incepe sa reapara si intra imediat in padure. Aici remarc un marcaj care imi aduce instant aminte cel din saua Funduri. Este o sageata rosie insa pe fundal galben!



/ppc/img_6254.jpg



Baietii o iau inainte si in scurt timp iarasi nu mai gasim marcajul. La datorie, ma intorc pana la ultimul marcaj, aflat pe o piatra. Sageata arata clar directia si gasesc imediat poteca corecta. Nici asta nu e zona de ratacit, dar trebuie un pic de atentie.



/ppc/img_6263.jpg



Imi aduc aminte ca primisem o informatie potrivit careia in zona aceasta ar trebui sa fie o taietura urata in padure care ne-ar forta sa facem un ocol destul de mare. Si intr-adevar, la un moment dat, poteca e blocata de cateva trunchiuri si ocolim pe sus, intersectand-o insa in scurt timp.



/ppc/img_6260.jpg



Nu ne incurca totusi atat de tare zona de doboraturi si continuam pe poteca. Marcajul e destul de bun si in aceasta zona. Din loc in loc mai dam peste locurile de joaca ale mistretilor.



/ppc/dsc_0166.jpg



Urcusul devine destul de abrupt pe aceasta portiune insa e exact genul meu de traseu si trag serios de baieti care incep sa gafaie. Dupa un timp insa panta se reduce si iesim intr-o poiana cu iarba inalta unde inalnim urme de zapada.



/ppc/img_6272.jpg



/ppc/dsc_0168.jpg



Urmam culoarul format de molizii din jurul nostru si dintr-o data ne apare in fata o casuta simpatica pe care o recunoastem imediat: refugiul Pietricica!



/ppc/dsc_0170.jpg



Pe masura ce ne apropiem de refugiu ne dam seama ca refugiul nu a mai fost reparat de ceva vreme si ca timpul si-a spus cuvantul. Acoperisul e gaurit in multe locuri. Intram un pic inauntru si ne deprimam instant.



/ppc/img_6275.jpg



/ppc/dsc_0171.jpg



Pe peretii refugiului sunt scrise diverse nume de persoane care au trecut pe-acolo. Poate, cine stie, aceeasi care au facut focul inauntru. Unele date sunt vechi, altele mai noi (iulie 2013 ultima). Deci mai merge si altcineva decat noi pe-aici totusi din cand in cand..


Ne asezam la masa langa refugiu si imediat iese un soare frumos care incalzeste atmosfera. Ne intindem lenesi in iarba inalta si ne bucuram de caldura temporara. Nu-ti vine a crede ca e noiembrie si totusi e asa vreme buna si chiar calda..



Dupa un popas mai de durata, pornim la drum din nou dupa cunoscuta deviza "calatorului ii sade bine cu drumul". Mai mergem un pic prin padure insa imediat iesim intr-o poiana unde traseul incepe sa urce catre vest. Imediat imi dau seama ca iesim in zona stancoasa, mai ales ca refugiul era destul de aproape de culme.



/ppc/dsc_0173.jpg



O iau in fata si ma opresc langa un indicator conform caruia suntem la circa o ora de saua Funduri. Numai ca in fata observ ceva care ma lasa fara cuvinte si continui catre marginea culmei..



/ppc/img_6290.jpg



/ppc/dsc_0176.jpg



Dintre locurile vazute anul acesta, cred ca asta e cu siguranta in top 3. Sub noi, un adevarat abrupt - aproape neasteptat avand in vedere ca tot traseul a fost doar prin paduri si poieni. Spre dreapta, creasta Craiului. In fata, in departare, muntii Iezer. Aproape la o aruncatura de bat. In spate, Bucegii..



/ppc/dsc_0175.jpg



/ppc/dsc_0175_2.jpg



/ppc/dsc_0182.jpg



Sesiunea foto nu conteneste si cu greu reusim sa ne miscam si sa pornim catre creasta principala. Traseul iti acum impresia ca urmeaza sa continue pe culme, pe langa abrupt. Si o vreme chiar o face.



/ppc/dsc_0193.jpg



/ppc/img_6320.jpg



/ppc/img_6330.jpg



In curand insa ajungem in dreptul unei zone puternic impadurite si pentru cateva momente pierdem marcajul, crezand ca poate exista vreo poteca directa care s-o strabata. Nu e deloc asa caci gasim poteca si marcajul la limita inferioara a padurii de molid. Baietilor le-ar fi placut probabil sa continue la limita superioara, pe stanca. Se vede totusi ca un astfel de parcurs ar fi dificil.



/ppc/img_6332.jpg



/ppc/img_6334.jpg



Florin incearca si un zoom spre Bucegi. Absolut fascinanta panorama pe care o avem de-aici..



/ppc/dsc_0204.jpg



Poteca reintra dupa un timp in padurea deasa si urcam un pic spre stanga pentru a iesi in zona stancoasa, pentru orientare.



/ppc/img_6350.jpg



E destul de clar ca e foarte dificil mersul la limita superioara a padurii si ca poteca din padure e mai mult decat potrivita..



/ppc/img_6357.jpg



Ma astept din moment in moment sa ajungem in saua Funduri, mai ales ca zonele seamana izbitor de mult cu zona in care vazusem indicatorul in urma cu o saptamana. Raman placut surprins atunci cand iesim intr-o zona stancoasa unde facem si un pic de catarare:



/ppc/img_6359.jpg



/ppc/img_6362.jpg



/ppc/img_6368.jpg



Ies iarasi pentru scurt timp din poteca catre stanga si observ ca suntem foarte aproape de saua Funduri.



/ppc/img_6374.jpg



/ppc/dsc_0216.jpg



Inca 15 minute de mers prin padure si suntem in saua Funduri langa indicatorul pe care-l vazusem in urma cu o saptamana.



/ppc/img_6380.jpg



/ppc/img_6383.jpg



Luam o pauza un pic mai lunga si decidem ce facem in continuare. Mi-ar place mult sa ajung si la refugiul Funduri insa ar cam fi de coborit, apoi iar urcat.. ramane pe alta-data, chiar daca e foarte aproape. Refugiul nu pleaca de acolo si, in plus, asa am un motiv sa mai ajung prin acele zone.



/ppc/img_6384.jpg



Pornim pe creasta - caci, pana la urma, deja e creasta - si numaidecat admiram excesul de zel al celor de la MPC.



/ppc/img_6386.jpg



Nu am inteles niciodata exact de ce multi se refera la locul din care porneste traseul triunghi albastru - pe Valea Urzicii - ca si saua Funduri. Ba chiar si pe harta pe care o am traseul TA porneste din saua Funduri - complet gresit! In plus, locul n-are in niciun caz aspect de sa!



/ppc/img_6388.jpg



Ajungem langa stalpul indicator si admiram privelistea catre sud. E fascinant cum pe partea vestica domina abruptul iar pe cea estica zonele calme, linistite.



/ppc/img_6389.jpg



Contrar asteptarilor, tablita de pe varf indica directia refugiului Funduri. Traseul nostru de coborire este chiar in directia inversa.



/ppc/img_6391.jpg



Catre nord, admiram varful Funduri, varf pe care in urma cu o saptamana il urcam si continuam creasta sudica spre refugiul din saua Grind.



/ppc/img_6392.jpg



Coborim insotiti de marcajul triunghi albastru si imediat ajungem in dreptul unui stalp indicator care indica timpul de parcurs pana la cabana Plaiu Foii. Am mai coborit pe aici vara aceasta asa ca nu prea am emotii, mai ales ca nu tin minte decat o zona mai uratica unde am reusit totusi sa cobor chiar cu fata - saritoarea cu cablu.



/ppc/img_6395.jpg



/ppc/img_6396.jpg



Traseul e foarte abrupt si necesita atentie chiar daca la prima vedere pare usor. Cu atat mai mult cu cat in urma cu o saptamana peste 600 de maratonisti au trecut pe aici si au cam luat muntele cu ei la vale, in multe locuri nemaifiind decat pamant. Care acum e foarte umed si incep sa-mi aduc aminte ca si vara cand am fost, pe uscat, tot ne-a pus ceva probleme pamantul.



/ppc/img_6398.jpg



/ppc/img_6402.jpg



Dupa un culoar de jnepeni care iti da impresia ca ce-a fost mai rau a trecut, incepe adevarata provocare: o portiune foarte abrupta si alunecoasa pana la cer!



/ppc/img_6405.jpg



Cu mare grija, coborim incet, ajutandu-ne de orice gasim in jur. Mai mult, incerc sa nu calc tot timpul pe pamant pentru ca mai jos stiu ca urmeaza o portiune delicata unde bocancii alunecosi n-au ce cauta. Si ajungem la saritoare..



/ppc/img_6408.jpg



Nu mi-as fi putut inchipui ca locul asta poate deveni atat de alunecos. Cativa metri pana la cablu se preteaza la stilul Fundeni. Ii las pe baieti inainte si incep sa-mi curat talpile bocancilor insa e alunecos oricum. Ii vad cum se chinuie si asta nu prea suna a bine. De obicei eu sunt cel care ma chinui..


Problema e ca pietrele sunt acoperite si ele cu un strat de pamant umed si ca prizele de picior cam fug. Noroc cu lantul, altfel coborirea n-ar fi fost mai deloc in siguranta.


Cobor fundeni pana in dreptul lantului si ma pregatesc sa fac ce facusem si in vara aici: sa cobor cu atentie cu fata. Nicio sansa! Toate prizele fug intr-o veselie, ar fi sinucidere curata! Sa ma intorc cu fata la stanca iarasi e un pic ciudat din pozitia in care ma aflu. Solicit ajutorul baietilor si incep sa cobor cu fata la stanca.



/ppc/img_6410.jpg



Prizele nu sunt nici ele foarte bune si 4-5 metri sunt destul de dubiosi. In principiu, te tii de cablu si iti dai drumul cu atentie, sa care nu cumva sa nu te mai opresti. Stil pe care nu prea l-am experimentat, sa fiu sincer, eu fiind mai mult adeptul unui coborit incet, tacticos, in care sa ma simt permanent in siguranta.



/ppc/img_6409.jpg



Nu fara emotii ajung in cele din urma la baza saritorii si trag cateva injuraturi serioase. Aici ar merge de minune niste amenajari suplimentare, mai ales ca zona e parcursa indeseobi in coborire. Nu zic sa puna o scara - desi doua scari stau bine mersi pe trasee nemarcate pe care nu mai are nimeni voie sa mearga - dar macar una sau doua trepte de metal care sa ofere mai multa siguranta.



Rasuflu usurat ca toti am trecut cu bine si continuam coborirea, la fel de abrupta insa cat de cat mai ok. Mai sunt portiuni de pamant in care ne tinem de jnepeni sau ne dam drumul pur si simplu la vale, dar aici nu ai unde cadea astfel incat sa poti pati ceva grav.



/ppc/img_6416.jpg



De la un punct poteca turistica paraseste firul vaii si intra in padure. N-am scapat nici aici de descatarari abrupte insa suntem deja foarte aproape de Prepeleag..



/ppc/img_6420.jpg



/ppc/dsc_0249.jpg



Ajungem in cele din urma in dreptul indicatorului nou montat care ne informeaza ca avem de coborit circa o ora pana la Crucea Granicerului, pe traseu cruce rosie.



/ppc/dsc_0250.jpg



Am cam terminat cu portiunile mai tehnice - urmeaza o coborire abrupta, ce-i drept, insa nu pune absolut nicio problema si chiar ne permitem sa grabim pasul. Il marim, insa, destul de mult si deja ne trezim alergand pe serpentine si uneori chiar taindu-le.


Dupa doar 15 minute, suntem la Crucea Granicerului unde punem de un nou popas. Imi dau jos bocancii si sosetele si observ cum imi ies aburi din talpi. Nu e de mirare avand in vederea coborirea!



/ppc/dsc_0252.jpg



Inca un popas scurt si o luam iarasi la pas, in coborire usoara, catre urmatorul punct de "control" al turei, cabana Valea lui Ivan.



/ppc/dsc_0254.jpg



Pe masura ce inaintam, in spate ni se deschide o perspectiva din ce in ce mai frumoasa a crestei - ce e drept, nu rivalizeaza cu cea avuta de la cabana Plaiu Foii.



/ppc/img_6437.jpg


Si tot mergem si cabana valea lui Ivan tot nu apare.. ne gandim ca poate am ratat noi poteca turistica, mai ales ca de ceva timp, de cand iesisem intr-o poiana larga, nu mai vazusem marcajul.


Iesim intr-un drum forestier si curand trecem pe langa doua mini-baraje. De-aici e cam clar: am reusit performanta sa ratam cabana Valea lui Ivan!


/ppc/img_6450.jpg


Urmam drumul forestier si nu dupa foarte mult timp ajungem la capatul acestuia, langa microhidrocentrala Clabucet si ne orientam catre stanga.


/ppc/img_6453.jpg



/ppc/img_6455.jpg



Acu-i acu! Pana aici a fost usor pentru ca am mers pe picioarele noastre. Sa vedem cum ajungem la masina fara sa parcurgem intreaga distanta pe jos!



/ppc/img_6456.jpg



Ma asteptam ca zona asta sa fie mai populata un pic. Insa parca e pustiu pe-aici. Nici caini nu se aud. Din cand in cand mai trecem pe langa o curte, o casa - insa nicio miscare. In cele din urma dam de doi oameni mai in varsta care stateau de vorba. Ii intrebam daca nu ne pot ajuta cu problema transportului - sau, de ce nu, daca nu au vreo cunostinta care ar fi dispusa sa castige un ban cinstit.


Unul dintre ei ne ia peste picior, spunandu-ne ca ne duce cu caruta dar ne costa 300 RON. Motivul, pe masura. Calul l-a costat aproape 300 RON. Ne uitam unii la altii nedumeriti si nu intelegem daca e gluma sau omul chiar vorbeste serios. Plecam fara sa ii mai bagam in seama.


Dupa inca vreo 2 Km decidem ca ce-i prea mult strica si decidem sa "tragem" la prima carciuma, pentru berea pe care o meritam. De unde carciuma ca e pustiu.. Gasim totusi o pensiune draguta - poate prea draguta pentru cum aratam - unde ne comandam 5 beri mai ieftine ca apa. Bucatarul, singurul din pensiune, ne intreaba daca nu cumva vrem sa servim si o ciorbita.. de ce nu! Si-asa avem de mers inca vreo 9-10 Km, ar fi bine sa avem ceva in stomac.


Observam ca langa masa noastra sunt doua mese, una de biliard si alta de tenis de masa. Intrebam pe bucatar daca trebuie sa platim ceva daca vrem sa jucam - raspunsul vine imediat, nu! Irezistibil!


Dupa vreo 20 partide de tenis de masa ne dam seama ca s-a intunecat de-a binelea si ar fi bine sa plecam. Afara e deja foarte frig si ne infofolim bine. Dambovita e foarte umflata si se aude destul de tare - probabil au dat drumul la apa de la hidrocentrala.


Resemnati, dam drumul la frontale si incepem marsul. Numai ca dupa vreo 15 minute, auzim zgomot de masina in spatele nostru. Ne pregatim sa facem semn cu frontalele fara prea mari sperante totusi. E o dacie papuc acoperita. Masina trece pe langa noi fara sa opreasca si ne uitam unii la altii dezamagiti. Deodata insa soferul opreste brusc si din dreapta coboara un nene care ne spune ca ei transporta piatra insa, daca vrem sa mergem asa, ne iau si pe noi.


Extaziati, nici nu mai intereseaza cum asa ca ne urcam in spate, calare peste bucatile mari de piatra. Fiecare ne asezam cum putem mai bine astfel incat sa nu ne zgariem in bucatile care par sa fie sist cristalin.



/ppc/img_6461.jpg



Surpriza cea mai mare vine la intersectia cu DN73 unde ne dam jos si intinem 20 RON domnului din dreapta. Domnul refuza categoric si pana sa incercam sa-l rugam sa-i accepte totusi, pleaca. Mai sunt si astfel de oameni!


Pana la masina mai avem de indeplinit o simpla formalitate, un nimic pe langa intreg drumul de care n-au salvat domnii cu masina.. Pentru cei interesati, iata drumul pe care l-am avut de parcurs la intoarcere: http://goo.gl/maps/CGJMh


Pentru mine, aceasta fost una dintre cele mai frumoase iesiri din anul acesta. Am ramas placut impresionat de acest traseu care poate la prima vedere nu pare foarte interesant insa care la fata locului reuseste sa aiba un farmec cu totul deosebit care nu te lasa sa te plictisesti absolut deloc de el.


In ciuda tuturor aparentelor si zvonurilor, marcajul este unul foarte bun si sunt doar cateva zone unde poate aparea problema orientarii - toate se rezolva insa cu putina logica dar si cu harta generala a zonei.


Recomand Pietricica tuturor iubitorilor de Crai care vor sa cunoasca si aceasta zona mai putin umblata. Pana la urma, nu poti spune ca ai vazut tot Craiul daca n-ai vazut Pietricica.. :)


--

La momentul scrierii acestui jurnal, am reusit sa parcurg traseul si in sens invers, neavand nicio problema de orientare nici asa.

--



Marți, 19 noiembrie 2013 - 23:12 
Afisari: 4,339 


Postari similare:





Comentariile membrilor (10)

moontea
moontea

 
1
Ce noroc cu cei ca voi care documentati foarte bine traseele. Sa va deie al de sus sanatate Carpati.org. Mi-a placut tura voastra.


Miercuri, 20 noiembrie 2013 - 09:07  

adi79der
adi79der
Caraba
 
2
O varianta mai simpla si mai putin solicitanta, dar care surprinde totusi zonele frumoase ale Crestei Pietricica, este sa urcati dinspre Brusturet, prin Poiana Funduri, Saua Funduri, Poiana Pietricica si de acolo coborare inapoi spre Brusturet (unde eventual puteti lasa masina).
Am fost in urma cu o luna pe acest traseu si l-am gasit foarte potrivit pentru o tura relaxanta de toamna.


Miercuri, 20 noiembrie 2013 - 12:07  

xoreax
xoreax
Coarda
 
3
Chiar duminica asta am facut reeditarea turei de pe Pietricica, in sens invers, pornind din Dambovicioara (am lasat masina la pestera) si continuand spre Brusturet, Poiana Funduri - saua Funduri - Poiana Pietricica. Aici am evaluat un pic timpul si ne-am dat seama ca ne-am incadra numai bine asa ca am continuat pe punct rosu pana in Poiana Plaiului de unde am inceput coborirea spre Dambovicioara pe triunghi rosu.

In grupul nostru a fost si o persoana cu o conditie fizica modesta care s-a descurcat fara probleme.


Miercuri, 20 noiembrie 2013 - 12:14  

mihaitzateo
mihaitzateo
Coarda
 
4
Foarte interesant jurnalul si foarte frumos traseul.
Traseul ar fi de vis,daca nu ar fi doboraturile alea prin paduri,da multi romani nu stiu sa aprecieze natura in ziua de azi si sa scoata bani din turism,cum se intampla prin tarile vecine de au munti - Serbia,Bulgaria.


Miercuri, 20 noiembrie 2013 - 12:16  

rivas
rivas
Caraba
 
5
bravo pt. determinarea de a realiza turele propuse . Spune-mi te rog ati intrat in traseu din drumul care duce la cabana Brusturet prin Cheile Dîmbovicioarei nu-i asa ? cit este de la drumul national pina la intrarea in traseu ? multumesc


Miercuri, 20 noiembrie 2013 - 23:16  

xoreax
xoreax
Coarda
 
6
@rivas Daca urmaresti jurnalul cu atentie, o sa vezi ca traseul l-am inceput tocmai din Podu Dambovitei, de la inceputul inceputului. Asta s-a intamplat acum 2 saptamani.

Duminica ce doar a trecut am parcurs Pietricica in sens invers, cu plecare din Dambovicioara, asta fiind a doua mea incursiune pe Pietricica.

Referitor la tura a doua, am lasat masina exact la pestera Dambovicioarei. Considerand acesta punctul de intrare in traseu, ai doua variante de a ajunge:

1. Din Podu Dambovitei ( localitate aflata pe DN73 ) sunt in jur de 5 Km, drum foarte bun in cea mai mare parte

2. Din Drumul Carului (localitate aflata pe DN73) sunt in jur de 11 Km, drum forestier prost la inceput pana la intrare in Ciocanu de unde se imbunatateste considerabil

Se poata continua si pe drumul forestier mai departe de pestera Dambovicioarei chiar pana la cabana Brusturet, circa 4 Km, insa drumul e destul de prost si din punctul meu nu se merita.


Miercuri, 20 noiembrie 2013 - 23:54  

florin.mateiu
florin.matei..

 
7
@rivas Traseul incepe la intrarea in Cheile Dambovicioarei. Accesul din drumul national poate fi vazut aici: http://goo.gl/maps/JlMij.


Joi, 21 noiembrie 2013 - 09:10  

rivas
rivas
Caraba
 
8
multumesc de raspunsuri !


Joi, 21 noiembrie 2013 - 09:33  

crucificatorul
crucificator..

 
9
UN Jurnal foarte bine facut si foarte interesant. Iar traseul ofera privelisti minunate. Am fost de multe ori in Crai insa din pacate nu am ajuns niciodata pe unde ati fost voi. Cu siguranta o sa ajung si eu pe acolo.


Vineri, 22 noiembrie 2013 - 05:11  

iulianasb
iulianasb
Caraba
 
10
Deci acuma clar m-ai provocat sa fac si eu aceasta bucata de Crai la care am restanta !
Si daca nu imi vei fi ghid, atunci jurnalul tau imi va fi indispensabil ! Carpati.org


Sâmbătă, 23 noiembrie 2013 - 20:31  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0832 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2019) www.carpati.org