Fagaras sau Natura dezlantuita isi spune cuvantul

Se anunta viscol… vreme urata… minus foarte multe grade…

Si tocmai pe aceasta vreme, Andrei planificase tura in Fagaras… Am incercat, eu si Daniel, sa-l convingem sa renunte dar era imposibil, era singura perioada a lui de concediu…

A facut totusi o concesie, nu plecam vineri, cum fusese stabilit initial, urma sa plecam sambata seara (21 ian 2012)…

Dupa o coborare cu cantec si ceva avalanse, ajung vineri seara in Bucuresti. Sambata imi fac rapid bagajul, ultimele cumparaturi si cu o mica intarziere, ajung la locul stabilit si plecam cu masina spre Sibiu. Pe drum a fost ok, n-am avut probleme, iar in Sibiu, datorita faptului ca am ajuns mai repede decat stabilisem, ne-am oprit sa tragem un pui de somn in masina, la cald, pana la venirea trenului. Cand ne-am trezit, déjà se asternuse un strat de 1 cm si ceva de zapada si ningea viscolit… “Ne-a luat cam repede, déjà, din Sibiu…”

Am pornit totusi, am ajuns in Turnu Rosu si am continuat sa mergem… Eu as fi vrut sa ne oprim, sa punem cortul si sa ne odihnim cateva ore, dar Andrei nu si nu… ok, mergem…

Pe drumul forestier a mai fost cum a mai fost, dar urcarea prin padure incepuse sa ne termine… Intr-adevar, se luminase intre timp, dar asta nu ne-a mai usurat rucsacii si nu a reusit sa ne diminueze nici oboseala…

Peisajul era de vis… Cu toata oboseala acumulata, nu ne puteam totusi opri din admiratie… Padurea era imbracata intr-un alb imaculat, ningea cu fulgi mari si pufosi, ca in povesti… Fagarasul ne oferea imagini de neuitat, copacii incarcati cu atata zapada, incat ne minunam ca nu se rup sub greutatea ei…

Ne mai opream, muti de admiratie, mai faceam cate o fotografie, apoi continuam, mergand tot mai departe, patrunzand cat mai mult in adancimea padurii…

Si uite-asa, incet-incet, am iesit in golul alpin. Mergand pe partea stanga a muntelui, nu am avut probleme decat cu zapada, care era cam mare, dar atat. In momentul in care am urcat in creasta, s-a dezlantuit urgia… Vantul batea cu putere, viscolind zapada si trimitandu-ne in fata mii de ace inghetate… Vizibilitatea era scazuta, ceata nedezvaluindu-ne decat o mica parte din ceea cear fi trebuit sa vedem…

Andrei mergea inainte, ghidandu-se el stie dup ace dar conducandu-ne in directia cea buna…

Inaintarea era din ce in ce mai dificila… ba inotam in zapada, ba alunecam pe zapada inghetata…

Au facut urme pe rand, cand Daniel, cand Andrei si asa,usor, am ajuns la Chica Pietrelor. Ei, de aici, lucrurile au luat o turnura neasteptata. Am decis sa continuam, am pierdut marcajul, am inceput sa ne contrazicem, am urcat pe un varf necunoscut, Andrei nu mai reusea sa gaseasca drumul si a luat-o gresit, conducandu-ne spre o prapastie destul de infricosatoare, astfel ca am decis sa ne intoarcem si am oprit pe varful necunocut, intr-un viscol de nedescris.

Toti eram epuizati, oboseala acumulata isi spunea cuvantul…Ne-am oprit in viscolul infernal si ne-am chinuit sa montam cortul… Cat am mers, nu simteam atat de acut frigul dar cand ne-am oprit, vantul rece ne patrundea pana la oase… Imi simteam fata cum incepea sa inghete, genele erau pline de promoroaca, cagula nu ma  mai apara de nimic… Dar cel mai rau imi inghetau mainile, cu toate ca erau in manusi, cu toate ca imi miscam degetele incontinuu… Mi-am amintit ca se anuntasera temperaturi foarte scazute, iar viscolul le accentua…

Noaptea petrecuta in cort pot spune ca a fost chiar placuta, pufoaica m-a aparat foarte bine de frig, nu mai vorbesc de sac si ciorapii de puf…Singura problema a fost ca nu am putut sa ne facem nimic cald din cauza vantului, asa ca am mancat cate un sandvis inghetat si ne-am bagat la somn…

 Ei, dar a venit si dimineata… Somnul ne refacuse cat de cat, dar lipsa de apa era cumplita. Sticlele inghetasera peste noapte si… ne-am dat seama ca nu avem apa…Trebuia sa ne luam cate o sticla cu apa cu noi in saci, dar… la cum cazusem lati, am uitat… Acum, suportam consecintele…

Si, am luat decizia corecta:  afara, vantul urla din toate puterile, nu stiam unde suntem, vizibilitate nu aveam, stiam ca vremea urma sa se inrautateasca, asa ca nu mai aveam unde sa continuam… Am hotarat sa ne intoarcem. Andrei a iesit sa avem loc sa ne facem rucsacii, timp in care a inghetat bocna si a putut sa admire natura in toata salbaticia ei…

Cat timp am strans cortul pot sa spun ca am simtit ca mi-au inghetat mainile, picioarele si ca am inghetat cu tot cu pufoaica.

Am luat-o inapoi, vremea era mult mai urata decat atunci cand venisem, dar nu ne mai avantam in necunoscut, ne intorceam…Andrei a fost, ca de obicei, deschizatorul de drumuri. Pe drum, la un moment dat, vantul batand cu putere din partea stanga, am simtit o durere groaznica  in mana stanga, durere care m-a facut pur si simplu sa incep sa urlu… Daniel a venit sa ma intrebe ce s-a intamplat, i-am spus ce am patit si a incercat sa-mi bage mana in geaca lui, la caldura, dar pana la urma mi-a dat manusile lui, pe care le-am pus peste ale mele, ca sa pot sa continui…

Zapada incepuse sa creasca, era imensa, am mers la un moment dat pana aproape de gat in zapada. Andrei a fost primul, dar zapada fiind pufoasa, se aseza imediat la loc. Noroc ca era zapada pufoasa si nu era grea, dar oricum, oboseala era aceeasi.

Eram cam nemancati, apa nu aveam, asa ca ne-am hotarat sa mancam singurul lucru neinghetat care exista: sunca. Asa ca am mancat sunca intr-un stil foarte original:” gust de paine, sunca in gura si gand de ceapa” (citat Andrei)

 Ne-am chinuit dar, intr-un final, am ajuns jos teferi si nevatamati. Si, cum acest lucru nu ne-a fost de ajuns, am hotarat sa mergem in Crai…

Poze, Andrei si Daniel. Aparatul meu a inghetat cand am incercat sa fac poze dimineata, la cort, drept pentru care, nu am nici o poza…

 

Ps: Andrei s-a uitat pe harta in Bucuresti si a ajuns la concluzia ca noi am fi dormit chiar pe Chica Fedelesului, deoarece traseul era in stanga varfului iar noi am ales sa urcam pe varf, drept pt care ne-am abatut de la traseu.

incepem in forta

incepe sa se lumineze

echipa de soc: Daniel, eu, Andrei

peisaj de iarna

"Bradul de Craciun"

parca e prea frumos ca sa fie adevarat...

zapada incepe sa creasca dar... inca ne bucuram de peisaj

si... incepe distractia...

dar...continuam...

ajungem si pe Chica Pietrelor

indicatorul e bocna, nici nu e de mirare...

dar,,, vremea nu tine cu noi...

cu toate astea... o mica pauza nu strica...

vantul batea din stanga

am ajuns toti

pe Chica Fedelesului, dupa ultimele informatii

a doua zi dimineata

Andrei, aproape inghetat

niciodata nu am vazut atat de multa zapada...

totul e alb si rece...

din ce in ce mai frig... au inghetat si ochelarii?

Rucsacul e cu siguranta inghetat... doar a stat afara...

zapada creste... si creste... vantul bate...

ne mai delectam cu peisajul...

si totusi, e real...

viscolul ne urmareste, zapada e mare, inaintarea e cam grea...

zapada mare, a nins mult...

cu toate astea, peisajul ne fascineaza...

speram ca nu se va rupe...

ajungem in padure... oare scapam de vant? macar atat...

parca am mai fost pe-aici...

ce frumos devine totul, dintr-o data...

zapada e mare in continuare dar nu mai conteaza, cand nu mai bate vantul si te inconjoara atata frumusete...

ninge ca in povesti...

ne mai luptam totusi cu zapada...

vremea era in continuare neprietenoasa

am terminat... am obosit... scurt moment de respiro... si de baut apa...

Troita sau noua constructie de langa Manastirea Turnu Rosu

Sâmbătă, 28 ianuarie 2012 - 23:30 
Afisari: 1,230 


gabi_cargo..