Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Septembrie 2018
LMMJVSD
12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930

Octombrie 2018
LMMJVSD
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031

Online

Vremea
Varful Godeanu
Muntii Godeanu

Reduceri

Voluntar in Carpati - 2016

Homepage

Lista de discutii

Esență de Pirinei: Canionul Ordesa, Monte Perdido, Circul Gavarnie (I) (Muntii -- Munti din afara Romaniei --)

                                  


Nu am găsit decât puține informații pe net. Se părea că nu au scris românii despre zona asta. Totuși, la recomandarea domnului Dinu Mititeanu, îl găsesc pe Radu Barna care a stat 5 săptămâni într-o tură susținută prin Pirinei. Merg special la Cluj ca să discutăm despre acești munți, cu hărțile în față. Le mulțumesc amândurora, în special lui Radu Barna pe care l-am chinuit cu mailuri chiar și în timpul excursiei. Planul meu e să aterizez la Barcelona, să cumpăr cât mai repede hărțile pentru Ordesa și Andorra, și o butelie medie de gaz, care să mă țină bine în cele 2 săptămâni prin Pirinei.


Perioada: 12-26 iulie 2017.

Din prima secundă, mă surprinde caracterul prietenos al spaniolilor; ne înțelegem foarte bine, parcă am fi rude. Apreciez foarte mult căldura și amabilitatea oamenilor echilibrată de un aer mai serios decât în România. Lipsa bășcăului nostru național îmi dă o siguranță și o stare de confort; de fapt, este lumea în care îmi place să mă mișc. În Barcelona, stau la Casa Kessler, într-un cartier mai de soi (Eixample), cu preturi mari, prea mari; este un hostel ținut de o româncă amabilă, care abia așteaptă să mai vorbească românește și să te ajute cu info. Vizitez ce se poate în 3-4 ore și a doua zi prind autocar până în Torla, cu schimbare la Barbastro.

Aici în Torla merg la o casă tradițională pentru a prânzi: două feluri+desert+sticlă vin=meniu la 16 euro. Autobuzul parcului te duce apoi 15 minute până la Pradera de Ordesa, începutul aventurii... În 5 ore poți ajunge la cabana Goriz (*scrie “Refugio Goriz” pe hartă, dar eu îți grăiesc în sistem românesc). Dar de ce să te grăbești, când te afli într-o zonă de top european?! Puțin mă interesează timpul scris, eu am alte coordonate. Când rucsacul excede 13 kg, mereu fac mai mult decât scrie și pe mine nu mă îngrijorează asta. Pe alții îi îngrijorează, de asta am ajuns solitar. Traseul are multe cascade, unele minunate. /Pirinei/picture_004.jpgApoi, când ieși din pădure, panta se mai domolește, iar canionul se prezintă la scenă deschisă. Există și 2-3 refugii de lemn sau de piatră, exclusiv pentru a staționa în timpul unei averse. Galbenul care se observă pe pereții canionului este dat de prezența florilor. /Pirinei/picture_024.jpgPoza e luată de pe peretele circului Soaso, unde traseul devine abrupt și sunt instalate lanțuri, cabluri, scoabe. Pe partea dreaptă, jos, ai vedea din acest punct cascada Cola de Caballo. Tocmai când am scăpat de lanțuri, mă întâlnesc cu 2 francezi. S-au pus să cineze, aici, pe stâncăriile Ordesei, și mă invită și pe mine la o supă caldă! Le răspund că sunt “la lucru” și voi mânca abia dupa ce termin traseul, când ridic cortul la Goriz (2200 m). Însă în punctul ăsta ei au dreptate, căci e ora 20: e mai bine să mănânci până la 8 seara, și apoi să mai mergi o oră până campezi, decât să cinezi la 10 noaptea și să te culci imediat. Mă pot ajuta însă cu info despre această zonă, căci unul din ei a mai fost pe aici. Foarte amabil, îmi explică cel mai frumos traseu: după ce cobor de pe Monte Perdido (3355 m), pot să trec în Franța în Circul Gavarnie, dacă tot am auzit de el și mi-ar place să îl văd. Apoi trec înapoi în Spania pe la refugiul Tucarroya (2669 m) și cobor muntele pe valea Pineta, traseu ușor și pitoresc, zice francezul. În mintea mea, planul se fixează... Ajung lângă cabana Goriz după ora 21. Aici e plin de corturi, aleg și eu un loc bun și înalț tabăra urgent. Toate acestea, însă, trebuie strânse dimineața, conform legislației nu are voie să rămână niciun cort peste zi.


A doua zi, cu tot rucsacul în spate, încep să urc spre Monte Perdido. Munții Pirinei reprezintă o treaptă obligatorie dacă vrei să ajungi în Alpi, din Carpați. Din păcate, la mulți dintre noi (inclusiv la mine), etapele sînt date peste cap... Traseul spre Monte Perdido are un punct dificil, zic eu, o cățărare mai delicată pentru 2 m. Nu este un traseu ușor, cu care să-ți începi cariera... Și ultima porțiune, o rampă înclinată rău, cu grohotiș, pietre și pietricele instabile, care te face să aluneci înapoi la fiecare pas. Sînt singurul turist cu rucsac mare și plin în spate, așa că îmi ia vreo 4 ore și jumătate până în vârf. De sus, observ zona, în special spre nord unde se află ghețarul suspendat. Acești ghețari de circ (suspendați) sînt nota specifică a Pirineilor, cred că orice geograf ar vrea să-i vadă. Tot înspre nord, cercetez cu atenție granița Franța-Spania și locul unde ar trebui să fie Tucarroya, celebrul refugiu pentru drumul de întors în Spania. /Pirinei/picture_050.jpg Vorbesc cu un băiat argentinian, găsesc multe asemănări în planuri și idei – ce sentiment de apropiere, parcă ar locui în satul vecin, din aceeași comună! Cobor cu grijă, sînt porțiuni cu zăpadă; dar mai ales rampa labilă trebe abordată cu respect, altfel dă de pământ cu tine. Alunecarea controlată este manevra bună uneori; alteori calc ușor, ca o pisică pe gheața subțire. Ne salutăm pe potecă, și mai vorbim un pic, schimbăm impresii și info esențiale. Revin lângă Lago Helado și aici simt “tobele cum bat” – pulsul crește, teama mă încarcă, aici urmează decizia cea mare: cum ajung la Poarta lui Roland (Breche de Roland)? Există 3 poteci posibile, dar cea de sus, care matematic pare cea mai ‘ieftină’, are zăpadă serioasă pe o pantă abruptă. Există risc mare, iar eu nu mi-am luat colțarii de acasă. La o discuție, primesc confirmare că pericolul este mare chiar și cu colțari, darmite pentru ghetele mele Teva foarte ușoare! (Acum o să-mi spui că sînt inconștient să merg așa, iar eu o să-ți răspund că se poate, dacă ai atenție și inteligență să găsești calea bună pentru felul tău.) Ca întotdeauna, tre să găsesc calea bună pentru mine.

Cobor încă vreo 200 m, așadar, până la a doua posibilitate: o potecă punctată pe hartă, fără marcaj, care se va intersecta cu cea de sus. Găsesc ceva, dar e discretă, o văd întreruptă, mijesc bine ochii cât mai departe să o văd pe unde duce – dar e timidă, chiar nevăzută! Bun, să ne calmăm. Mă așez, îmi gătesc o supă, mânânc. În tot acest timp, stau cu ochii în sufletul meu să mă evaluez – se poate sau nu se poate? Mă uit la ceas, calculez pe hartă... Strâng, dar pornesc vreo 100 m fără rucsac să văd ce mă așteaptă. Echivoc. Acum alerg pe calea asta, știind că tre să fiu foarte rapid și eficient o dată ce am ales varianta riscantă.

Poteca este dificil de ținut deoarece trece peste pietre și dale, apoi te trezești pe o limbă de zăpadă fără urme, apoi ajungi pe iarbă și în sfârșit ai un nou aranjament inteligibil de pietre, să-i zicem momâie, care îți clipește din ochi. Nu are rost să-ți descriu bucuria și confortul psihic pe care ți le dă un asemena semn – le cunoști din Carpați. Emoțiile, tensiunea scad considerabil când văd, după mai bine de un ceas, turiști pe varianta de sus. Alerg pe o limbă maaaare de zăpadă, unde mă intersectez cu poteca de sus, un semn categoric de bine. Ajung la o coborâre dificilă pe un horn lung, cu lanțuri și pământ friabil, unde aștept o echipă să urce. Vorbesc cu ei, strâng info. Iarăși pe zăpadă, mergând cât mai repede, dar acum am urme și mă țin de ele. După o cotitură, văd La Breche de Roland, loc de trecere din Spania în Franța; scotocește pe net, te rog, merită să o vezi, eu nu am poză. Dar până să trec “frontiera”, am avut parte de o traversare delicată, cu multă zăpadă și emoții mari. Cobor la francezi, pun cortul lângă Refuge des Sarradets, lângă alte 8-9 corturi și ... Noapte bună!


Mă trezesc și urmează o zi cumva lejeră și cu mari așteptări, căci voi ajunge în marele și celebrul Cirque Gavarnie, la una dintre cele mai mari și mai frumoase cascade: are 422 m, cu 281 cădere liberă. Te asigur că este de vis! Mulți turiști, mai ales în circ, niște puncte minuscule pe acest gigantic amfiteatru, veniți să asiste la un concert magnific: vreo 11 funii de cascade, fiecare de peste 100 m, ca o harpă imensă! În stînga, mai spre margine, cum stă prim-solista pe scenă: La Grande Cascade! Francezii scriu pe un panou informativ că are vreo 460 m și este cea mai mare din Europa; internetul spune altceva. Discuțiile sînt niște aiureli, chiar și acest articol e pierdere de vreme ... pur și simplu tre să meri să vezi. You have to see this! Este esență de Pirinei! Iar poteca de coborâre dinspre Poarta lui Roland (arata ca o poarta, nu pot zice “breșă” sau “spărtură”, e aiurea) îți oferă niște unghiuri de excepție. Jos, pe vale, mergeam cât puteam cu spatele (adică cu fața către circ și cascade), neputând ignora superbul spectacol. Dar acum urmează buchetul de la final: ajung în sat (Gavarnie, 1300 m) și în campingul de la margine primesc un loc pentru cort cu o panoramă totală a circului: cascadele se văd în toată plenitudinea lor. /Pirinei/picture_054.jpgIar pentru asta plătesc cel mai mic preț din călătoriile mele externe: 8 €/noapte. Nu am cuvinte să-i mulțumesc lui Dumnezeu pentru toate... Acest camping a fost cu adevărat cel mai frumos în care am stat vreodată. Francezii au fost de treabă, iar sătucul este unul foarte turistic, cu tarabe și magazine mari, inclusiv cu articole de munte. Nu am ratat clătitele și brânza lor...Hodină și plimbare. Spălarea hainelor. Încărcarea acumulatorilor. Cumpărături. Analiză, cugetare, calcul. Strângere de informații și mai ales urmărirea prognozei meteo. Și iar calcule pe hartă. Vremea se strica, a doua zi trebuia s-o sfârșesc la refugiul Tucarroya.


A doua zi mă lansez destul de târziu, soarele era sus pe cer, începea să ardă. Trec pe la Refuge des Espuguettes (2027 m), unde primesc info despre traseul spre Tucarroya. Vezi că pe hartă nu este trecută nicio potecă pe ultimul kilometru, linia traseului se oprește într-o șa la 2431 m. Asta spune ceva... și anume că dincolo de șa, ei nu-l mai consideră turistic, ci mai degrabă... alpinistic. Asta îmi confirmă și ghidul de la Espuguettes: poteca este neclară, nemarcată și din ce în ce mai dificilă, traseul ajungând să fie o veritabilă cățărătură. La liber, fara lanturi. Ora este târzie, dar omul îmi spune că se poate, cumva. Dacă mă mișc repede, repede. Și ceilalți îmi spuseseră tot așa: dificil, dar se poate. /Pirinei/picture_059.jpg


Îi dau talpă rapid și cu încredere, iar deasupra de șaua Hourquette d’Alans (2430 m) se văd 3 vulturi! Intru pe rama circului D’Estaubé și aici săraca lumină cade altfel. Pupilele mi se dilată, semnalul este clar. Devin din ce în ce mai atent, scot harta și cercetez de câteva ori, dibuiesc poteca tot mai greu... Cu emoții și căutări, ajung la versantul final: o rampă foarte înclinată de zăpadă tare și alunecoasă, pe care dacă încerci, se poate să aluneci... spre Hades. Ca să ai șanse, te apuci și cațeri pe stâncă. Din fericire, cam asta e poteca ‘oficială’, așa că ai unde pune piciorul, cu grijă. La început, că pe urmă treaba devine din ce în ce mai delicată, mai îngustă și mai înclinată. Lumina se stinge și ea ușor, ușor, ca la teatru, că doar ai vrut spectacol, nu? Toate concură către un final fericit, chiar și bătăile inimii care îmi sparg pieptul. Nu te îngrijora, în situații dificile toate simțurile se ascut puternic, așa că reușesc să văd refugiul, într-un final. De fapt, într-o strungă. Intru și dau peste vreo 7-8 tineri spanioli, veniți pe partea cealaltă! A fost o bucurie, stăm de vorbă, mâncăm împreună, ne povestim peripețiile. Ei vor să facă o cățărare pe creastă mâine, un traseu de alpinism ușor; îi anunț că se strică vremea mâine, dar ei sînt hotărâți.


Ziua urmatoare, pornesc mai devreme la drum, nu las soarele să devină puternic. Pe versantul opus se vede ghețarul de circ Monte Perdido, iar jos – Lago de Marmores, pe care l-ai vazut acu'... 3 poze./Pirinei/picture_064.jpg

Cobor pe valea Pineta și într-adevăr nu regret. Dau și aici de abrupturi impresionante și cascade mari; cealaltă variantă frumoasă ar fi fost valea Anisclo. Pe la prânz, ajung la șosea, unde mă ia repede o mașină până la Bielsa. Aici stau în camping vreo 2 zile din cauză de oboseală și vreme proastă. Planul era să merg în Andorra, să vizitez țara și Pirineii de acolo. Dar despre asta, în episodul următor...



Luni, 9 iulie 2018 - 01:14 
Afisari: 485 


Postari similare:





Comentariile membrilor (6)

mihaita_39
mihaita_39
Busola
 
1
Aștept(ăm) Andorra. Din episodul viitor.
Muchas gracias !


Luni, 9 iulie 2018 - 12:49  

vestale
vestale

 
2
Salut Vlad,
Felicitari si multumim pentru jurnal si fotografii, sunt foarte frumoase. Zona respectiva chiar merita, dar fiind asa de departe de Romania, ajungem mai dificil pe acolo si mult mai rar, fata de cum ne dorim. E bine de stiut ca se poate ajunge in Torla din Barcelona cu o singura schimbare de mijloc de transport.
Am incercat si noi prin octombrie 2016 un circuit de o zi peste vf Monte Perdido, cu plecare/intoarce de la "refugiul" Goriz. Dar zapada mare, care i-a surprins chiar si pe spanioli, ne-a facut facut sa lasam pe alta data varful, chiar daca aveam coltari, pioleti, si restul de echipament; ora tarzie si faptul ca nu stiam daca sunt urme facute pe traseul pe care ai urcat tu - ce urma sa fie coborarea noastra; ne-a facut sa nu riscam suplimentar si sa ne intoarcem pe acelasi traseu de urcare, traseu ce inconjura prin sud, est si apoi nord. Coborarea de la Goriz noi am facut-o pe la Clavijas de Cotatuero , portiune foarte aeriana, unde ma bucur ca nu am prins ploaie. Un colaj cu fotografii si filmulete facute atunci am adunat aici: https://www.youtube.com/watch?v=_yjiV0J3dzs .
Cort, saci de dormit am avut si noi, dar zapada depusa i-a facut pe unii spanioli sa nu isi onoreze rezervarile facute la Goriz si atunci s-a gasit loc si pentru in "refugiu". Iar conditiile merita, cam fiecare euro dat, mai ales la partea de mancare.

Astept si urmatorul episod! Si sper sa ii determine si pe altii sa includa zona aceastea pe lista pentru destinatii de vacanta.


Luni, 9 iulie 2018 - 13:48  

vlads
vlads

 
3
Salutari, foarte fain filmul tau, n-am stiut de el.


Luni, 9 iulie 2018 - 14:59  

vestale
vestale

 
4
Natura e faina si frumoasa. Noi reusim sa prindem doar cateva particele din frumusetea ei si in format digital.
Nu aveai cum sa stii de filmulet pentru ca nu a fost public; a fost prezentat doar intr-o sesiune de prezentari foto/video a Asociatie de turism montan "Hai pe Munte", ocazie pentru care l-am si montat.


Marți, 10 iulie 2018 - 11:13  

gabicolea
gabicolea
Caraba
 
5
Super ture Vlad, ma bucur mult pentru tine si iti doresc la tot mai multe!


Sâmbătă, 14 iulie 2018 - 23:20  

zentai
zentai
Coarda
 
6
Foarte fain povestit...liniștit, așezat, cu pace și cu multă dragoste de călător!
Felicitări!

Am așteptat vremea prielnică să citesc și să mă uit la poze fără să mă alunge timpul! Poza nr.2 e de tăiat respirația. Nu știu dacă am în amintiri ceva similar...poate Cita de Chivasa dar nu sunt foarte sigur, căci acolo așteptam încleștarea cu vârful! Carpati.org

Bravo,man! Carpati.org

PS- din același motive zise de tine, mulți ani, am fost și eu un călător solitar! Carpati.org


Comentariu modificat de autor!

Joi, 26 iulie 2018 - 16:28  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0666 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2018) www.carpati.org