Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Iulie 2018
LMMJVSD
1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031

August 2018
LMMJVSD
12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031

Online

Vremea
Varful Paltina
Muntii Godeanu

Reduceri

Voluntar in Carpati - 2016

Homepage

Lista de discutii

Esență de Pirinei: Andorra (II)



Constat că sînt singur în modernul microbuz spre Andorra. Pe parcurs, observ relieful tocit și arid al Spaniei și pun 2-3 întrebări șoferului. Intrăm în Andorra, o țară mai întinsă decât Timișoara de vreo ... 7 ori. O poți străbate cu mașina în 2 ore. Dar altitudinea minimă a acestei țări este aprox. 950 m, cea maximă: 2942 m (Coma Pedrosa); forma de relief – 100 % munte. Entuziasmant, nu? Să nu ne grăbim... Sînt lăsat în autogară, în centrul capitalei Andorra la Vella și de acolo găsesc repede campingul unde voi “ancora”.

Aici văd că marea ospitalitate iberică se temperează. Nu e rău campingul, are și bazin acoperit, și magazin alimentar, și restaurant la preț bun (preț bun față de restul localurilor din Andorra). Dar găsesc că andorezii par mai degrabă niște rude șterse, modeste ale spaniolilor; uneori pot fi mai puțin politicoși. Nu au o limbă proprie, ci vorbesc catalana și franceza. Asta spune și istoria: din motive de relief, regiunea s-a izolat treptat și și-a făcut propria politică. Din când în când, însă, a fost disputată, ca o minge de fotbal, de Franța și Spania. Acum este principat, dar nu mă impresionează foarte mult. A, ba da, prețul la internet este șocant, așa că îmi închid datele mobile pe telefon. Campingul Valira în care am stat este în stânga terenului de fotbal din centrul pozei.

/Pirinei/img_20170721_163318.jpgUrmătoarea zi, strâng tot și plec în Encamp, pentru a lua cel mai lung teleferic din Europa: peste 6 km lungime, urcând vreo 1500 m. Când mă dau jos la 2500 m, parcă aș fi în altă zonă climatică, din cauza vântului rece și a ceții. După 10 minute, sînt preluat de un bus 4x4, care mă duce până la Estany Primer (estany=lac, în catalană), lângă un restaurant pitoresc, pe la 2300 m altitudine. Cred că am plătit vreo 15 €, dar a meritat; piperul din toată urcarea a fost blocarea telecabinei pentru câteva minute în mijlocul ... ceții. Cu atât mai bucuros am fost când m-am aflat pe picioarele mele, în mijlocul muntelui, cu mari așteptări. Ora 14.

/Pirinei/img_20170722_122436.jpgEste o salbă de lacuri pe valea asta și mult grohotiș pe versanți, muntele îmi aduce a Parâng. Întâlnesc mulți turiști în drumul meu spre Pic dels Pessons (2864 m); atât a fost urcușul, restul zilei urmând să cobor spre sud-vest, pe la Estany de l’Illa, unde văd o cabană modernă și imensă. În momentul acesta este ocupată de un grup mare de școlari. Nu mai țin minte cum mi-am fixat eu etapele pe zile, cred că planul avut era să văd o parte cât mai frumoasă și reprezentativă. Urma să decid pe parcursul traseului pe la ce refugii voi sta și mai ales ce variantă de coborâre voi avea spre Andorra la Vella.

/Pirinei/img_20170722_153549.jpg

De la cabană continui coborârea, dar la o nouă evaluare pe hartă, realizez că tind să acopăr prea mult din prima zi. Mă opresc într-un loc care îmi oferă chiar două posibilități pentru cort, și unde am apa aproape. Desfac, gătesc, instalez cortul într-un loc îngust, dar ferit de vânt și priviri, între o stâncă și jnepeni. Deși foarte aproape de potecă, cred că e cea mai bună opțiune.

Ziua următoare îmi confirmă alegerea, a fost într-adevăr locul optim. Continui poteca (am mers exclusiv pe poteci marcate în Andorra) și dau de un mic refugiu, cu multe vaci la păscut. Mă văd și vin spre mine cu un aer prea hotărât; e doar curiozitate, însă, nimic altceva.

/Pirinei/img_20170723_094756.jpgCobor prin pădure, întâlnesc oameni, discutăm despre rute și refugii. E un sentiment plăcut, dispare singurătatea, dintr-o dată te simți încărcat și foarte sigur pe tine. Trec printr-o poiană și mă intersectez cu niște concurenți la o competiție montană de alergat. Ajung la refugiul Perafita (2200 m) și aici mă izbește o realitate ciudată a acestor munți: multe refugii au sobe în care turistii ard jneapăn! Topoarele și rezervele de jneapăn de lângă sobă dau un aer oficial fenomenului. Nu mi se pare un lucru bun. Îmi continui drumul, pentru că Perafita este un nod de magistrale în muntele ăsta, deci un loc vizat, iar mie nu-mi convin urmele civilizației în spațiul montan. Jnepenii tăiați și ora încă devreme (15) sînt alte motive pentru care o iau din loc fără să oscilez. După o oră, ajung iar la un lac: Estany de la Nou.

/Pirinei/img_20170723_151740.jpgDacă până acum vremea fusese foarte bună, iată că norii devin încărcați și au o alură intimidantă. Cumulonimbus, dacă vrei să lăsăm poezia și să intrăm în știință. Ca fost meteorolog (de munte), am învățat să aproximez cât mai exact evoluția vremii pe timp scurt. Semnele sînt forma și culoarea norilor, traiectul și viteza lor, cum și cât de repede se schimbă înfățișarea lor, viteza și direcția vântului (și în raport cu direcția de mișcare a norilor), umezeala din aer, mirosul de pucioasă, eventuale tunete. Și un sentiment de nesiguranță în aer, de rău. I-am luat în vizor la fiecare 10 minute să observ evoluția și am dedus că pot ajunge la refugiul Claror neudat. Merg în continuare normal, fără să mă precipit și intru în refugiu. Aici fac cunoștință cu un moș francez (avea vreo 65 de ani), mare montaniard și călător pe mapamond, om cu vastă experiență în echipamente, procedee și strategii. O bucurie! Discutăm despre echipamentul foarte ușor – îmi arată semi-sacul de puf de la o renumită firmă poloneză și sobița din titan care funcționează pe bază de crenguțe. Rucsacul său are vreo 8 kg, cu mâncare pe 4-5 zile. Inspirativ. Acuma, nu mă dă chiar peste cap, am mai văzut d’astea. Chestia e să știi exact de unde să ți le procuri. Desigur că le vrei pe cele mai bune, nu dorești să devii tu însuți un experiment...

După vreo oră, mă întreabă ce părere am despre norii ăștia, că pe el îl bate gândul să plece în jos la următorul refugiu. I-am spus să-și mute gândul, norii ăștia vor fi agresivi în curând. Nu a trecut o oră și a început furtuna: toți versanții s-au albit de la cea mai bogată aversă de grindină pe care am văzut-o vreodată. Multe bucăți erau cât oul de porumbel. Instantaneu, temperatura a coborât și coborâtă a rămas de la gheața care se încăpățâna să nu se topească. Este o mare bucurie să vezi că ai fost ferit de așa ceva. ... Următoarea discuție inspirativă: cum să realizezi o excursie în China! De fapt vorbea doar francezul, eu luam notițe :).

/Pirinei/img_20170723_162413.jpgDimineață, ne-am luat rămas bun. Ca doi prieteni, am schimbat adresa de mail. Apoi, eu spre vest, dumnealui spre est. Au revoir, mon ami! După o urcare într-o șa, urma coborârea spre refugiul Prat Primer. Aici iarăși un șoc: pe lângă problema jneapănului tăiat și depozitat lângă sobă, o cameră a refugiului a fost transformată în grajd. Pe jos era bălegar într-un strat gros. Și eu care stătusem pe gânduri ieri dacă să rămân la Claror sau totuși să forțez până aici... neștiind ce mă aștepta... Acum încep să cred că România stă mai bine cu turismul montan decât Andorra. Continui coborârea până în capitală.

/Pirinei/img_20170724_092911.jpg

În mintea mea încolțește o idee: ce ar fi dacă nu aș mai da pe la campingul ăla ușor antipatic și aș dormi liber, în natură? Oricum tre să plec devreme pe la 04:30 dimineața, ca să prind cursa spre Barcelona, iar poarta stă închisă la camping până pe la 07 dimineața. În felul ăsta aș economisi 13€ și aș primi un bonus grozav: panorama nocturnă a orașului de pe poteca de deasupra. Da, despre această potecă este vorba, care survolează Andorra la Vella de la vreo 100 m înălțime. În timp ce iau prânzul într-un local, analizez mai bine planul. Fac apoi ultimele cumpărături și pornesc spre locul de bivuac. Urc și găsesc ce-mi trebe...

În lumina serii, scot trusa de cusut și îmi cos în 3 locuri ghetele Teva; ar trebui să spun pantofii Teva – sînt ușori ca niște adidași de 750 g. Acesta a fost și motivul pentru care i-am cumpărat, deși sînt 40.5, iar eu port un număr mai mare. Zâmbesc mult când îmi aduc aminte cum mă convingea Oana la magazin: “Ia-i că se lasă, o să vezi!” Dar nu a precizat ce anume se lasă: gheata sau laba piciorului. Până la urmă s-au lăsat amândouă... :) Mă simt bine singur, deși uneori, poate, e mai bine in echipa... Întorc privirea și primesc bonusul pentru care am urcat aici:

/Pirinei/img_20170724_214219.jpgBona nit, Andorra!



Miercuri, 11 iulie 2018 - 23:53 
Afisari: 208 


Postari similare:





Comentariile membrilor (0)

Nu exista niciun comentariu
 

 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0639 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2018) www.carpati.org