Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Februarie 2019
LMMJVSD
123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728

Martie 2019
LMMJVSD
123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031

Online

Vremea
Varful Cosana
Muntii Capatinii

Reduceri

Voluntar in Carpati - 2016

Homepage

Lista de discutii

Drumeție cu final mormăit: Valea Alba - Brana Mare a Costilei - Priponului (Muntii Bucegi)

1 octombrie 2016


/bucegi16g/bucegi16g_01.jpg


O dimineață minunată de sâmbătă, pentru care se anunță o prognoză și mai minunată ..... pe scurt o zi perfectă pentru o tură în Bucegi, pe BMC. Ne-am trezit dis de dimineață, ca să prindem trenul nostru preferat :) După vreo două ore de mers cu trenul am ajuns în Bușteni. Aerul curat din micul oraș ne-a alungat toată oboseala și ne-a stârnit pofta de urcare. Într-un final, după 10 minute de mers prin Bușteni și o oprire la Mega, pentru o alimentare cu niște sandwichuri, niște bomboane și apă, ajungem la intrarea în traseul spre Valea Albă. Și am început să urcăm pe Munticel, privind cu admirație la traseele de 2B (Albișoarele - n.e.) pe care mi-aș dori sa le fac într-o zi. "La verdeață" ne-am oprit pentru a ne reîncărca bateriile cu o mică gustare și pentru o ședință foto cu stâncile căzute în urmă cu doi ani (deși eu tot cred ca au venit printr-unul din vestitele portaluri spațio-temporale). Nu puteam rata nici Fisura Albastră (6B), care e cea mai cea dintre toate, și pe care, evident, îmi doresc să o fac. O bucată de stâncă stă atârnată ca un televizor. Partea interesantă începe abia acum. Săritoarea Cârnului mă așteaptă de 4 ani să mai trec pe la ea. Evident că acum reușesc să o trec fără ajutor :) Aici o pauză de odihnă în iarbă e întotdeauna binevenită. Brâna Coștilei ne întâmpină însorită și zâmbitoare, pregatită pentru fotografii. Poteca abia se arată, timidă, printre smocurile de iarbă verzi-gălbui, de unde mai scotea capul câte o floare de colț. Pauza cea mai cea o facem la o mică belvedere, un restaurant de 7 stele, unde ne oprim și pentru o sesiune de stat la soare și, evident, de făcut poze. Ne intersectăm cu alți drumeți, iar cu ajutorul binoclului privim miile de turiști care se înghesuie pentru un selfie cu Crucea Caraiman. Deși aș mai fi stat acolo o veșnicie sau mai mult, a trebuit să plecăm. De aici brâna se mai domolește. În scurt timp intrăm în jnepenișul "Aventura Park BMC" (intrare liberă). Trebuie să recunosc că e mai bun și mai greu decât toate "aventura park"-urile din lume. Am ținut-o într-o "jnepeneală" maximă până la intersecția cu Valea Priponului. Iar acum, pe vale în jos! Încet, încet ne apropiem de stâna din poiana plină cu urzici, care, din fericire, nu mai are urzici pe timpul toamnei (în vară m-am cam luptat cu aceste plante înțepătoare). Cățeii de la stână încep să latre. Prima dată am crezut că ne latră pe noi. Dar dupa ce am văzut că nu se mai opresc din latrat, am realizat că era un urs prin apropiere. Cu mare grijă am înaitat prin jnepeni, dar abia am făcut câțiva pași că am auzit un "hrrrr" urât. Am luat-o la fugă înapoi mai repede ca o mașină grăbită. Noroc că a venit ciobanul, împreună cu câinii, să ne ajute să trecem de urs. Coborârea pe Valea Cerbului s-a desfășurat în gălăgie (ca să ne audă ursul) și fără alte peripeții. Doar că am pierdut trenul de opt fără un sfert, așa că, până să așteptăm trenul de 9:30, care mai avea și o întârziere de 45 de minute, am făcut o oprire pe la raftul cu plăcintuțe calde de la Mega, ca să sărbătorim. Am plecat cu promisiunea că voi reveni cât mai curând pe munte pentru a admira culorile toamnei, iar vara viitoare pentru a bifa noi trasee în Bucegi.


Aceasta a fost povestea Iuliei, scrisă după vreo lună, între două teme și printre conversațiile cu colegii de clasă pe grupul lor virtual.


/bucegi16g/bucegi16g_02.jpg


Povestea mea? Cum despre locurile acestea am mai tot scris, și încă pe îndelete, iar aparatul meu foto a decedat luna trecută, culmea! tot pe Brâna Coștilei, dar nu lovit de vreo stâncă sau căzut în prăpastie, ci de bătrânețe, un fel de reumatism care i-a afectat conexiunile flexibile dintre obiectiv și procesor după mai mult de zece ani de slujire ireproșabilă, nu-mi mai rămâne altceva de făcut decât să aranjez instantaneele colegilor de tură și să le adaug câte un comentariu. Muncă de birou ...


Așadar, vineri la prânz mă sună Cristi:


/bucegi16g/bucegi16g_03.jpg


Propunându-mi să reedităm tura noastră de acum doi ani, care l-a impresionat peste măsură, dar de data aceasta să parcurgem integral brâul. Peste numai câteva ore ni se alătură Mari, după un schimb de "Ce faci mâine" pe chat:


/bucegi16g/bucegi16g_04.jpg


Iar pe la miezul nopții, chiar înainte de a mă retrage la somn, vine un mesaj de la Alex:


/bucegi16g/bucegi16g_05.jpg


Îl invit să vină cu noi, dar nu apucă să citească răspunsul decât dimineața, așa că a alergat într-o suflare și pe nemâncate la gară.


/bucegi16g/bucegi16g_06.jpg


Cu excepția lui Alex, Valea Albă ne e foarte familiară tuturor, însă ne încântă la fel de mult ca pe el.


/bucegi16g/bucegi16g_07.jpg


Cristi va fi fotograful șef, gata să surprindă emoțiile noastre:


/bucegi16g/bucegi16g_08.jpg


Precum mirarea lui Alex: Ia priviți!


/bucegi16g/bucegi16g_09.jpg


Este ruptura de acum doi ani, ce a lăsat în perete o rană gălbuie de mărime considerabilă și a împrăștiat stânci și bolovani pe vreo 50-100 de metri de vale în jos:


/bucegi16g/bucegi16g_10.jpg


Dar oare ce-i atrage atenția lui Cristi?


/bucegi16g/bucegi16g_11.jpg


Un bolovan imens, mare cam cât un dulap, ce stă gata să cadă!


/bucegi16g/bucegi16g_12.jpg


Iulia mai zăbovește un pic, poate, poate chiar îl surprinde căzând:


/bucegi16g/bucegi16g_13.jpg


Pe măsură ce urcăm, brâul ni se dezvăluie din ce în ce mai mult.


/bucegi16g/bucegi16g_14.jpg


Uite, pe-acolo vom merge,


/bucegi16g/bucegi16g_15.jpg


Iar brâul e doar atâta de lat!


/bucegi16g/bucegi16g_16.jpg


Cristi înhață cu obiectivul întins la maxim Pintenul Văii Albe:


/bucegi16g/bucegi16g_17.jpg


Și apoi Ciucașul:


/bucegi16g/bucegi16g_18.jpg


După care îl retrage la minimum pentru o fotografie de aproape.


/bucegi16g/bucegi16g_19.jpg


Ca orice tură mai serioasă prin abruptul bucegean, și aceasta e punctată de prezența florilor de colț, în ciuda lunii târzii din an în care ne aflăm.


/bucegi16g/bucegi16g_20.jpg


Odată intrați pe Brâna Mare, fotografii se pun pe treabă:


/bucegi16g/bucegi16g_21.jpg


Spionând Bușteniul peste creștetul Picăturii:


/bucegi16g/bucegi16g_22.jpg


sau înălțarea crucii:


/bucegi16g/bucegi16g_23.jpg


Se trage cu armament greu, DSLR, din toate pozițiile


/bucegi16g/bucegi16g_24.jpg


și în toate direcțiile


/bucegi16g/bucegi16g_25.jpg


inclusiv de sub Ștreașina Blidului:


/bucegi16g/bucegi16g_26.jpg


Dar pe măsură ce brâul se îngustează și panta lui se accentuează, declanșatoarele se potolesc, iar noi devenim din ce în ce mai serioși.


/bucegi16g/bucegi16g_27.jpg


Apoi atenția tuturor se va concentra pe trecerea aproape aeriană înspre Blidul Uriașilor.


/bucegi16g/bucegi16g_28.jpg


Pe drept cuvând aeriană, căci sub pragul îngust pe care am pășit cu mare băgare de seamă, și pe care-l privim acum aproape cu nedumerire de pe malul opus al Blidului, se cască verticala unui hău de zeci de metri:


/bucegi16g/bucegi16g_29.jpg


Dincolo de Blid însă, brâul se îndulcește treptat, iar pe primul promontoriu cât de cât lat reluăm contemplarea în voie a pereților vecini. Atenția ne este captată de două siluete în mișcare.


/bucegi16g/bucegi16g_30.jpg


Ce să fie?


/bucegi16g/bucegi16g_31.jpg


Cicliști! vine promt răspunsul lui Cristi via telezoom:


/bucegi16g/bucegi16g_32.jpg


Privind înapoi partea de brână pe care deja am parcurs-o, descoperim două ferestruici, neștiute de noi, în pereții ce flanchează Găvanul Mare:


/bucegi16g/bucegi16g_33.jpg


Sub Hornul lui Gelepeanu, unde și prânzim, orizonturile ni se deschid și spre miazănoapte, prilej pentru o nouă vânătoare cu zoomul:


/bucegi16g/bucegi16g_34.jpg


Apoi lăsăm în urmă crucea


/bucegi16g/bucegi16g_35.jpg


și, trecând în goană peste pâlniile Coștilei și Scorușilor, ne pregătim de traversarea Mălinului, pe care Mari încearcă să o descifreze:


/bucegi16g/bucegi16g_36.jpg


Dar nu merge direct. În aval, unde e continuarea clasică, e un prag prea înalt pentru a-l coborî neasigurați, iar în amonte, unde putem traversa cu ușurință canionul, continuarea directă a brâului e și expusă, și friabilă, și umedă. Combinăm cele două variante coborând un pic prin canion și evitând astfel atât pragul prea înalt, cât și trecerea prea expusă. De aici încolo nu mai avem niciun obstacol până la gară. Oare? După traversarea Urzicii, drept în mijlocul potecii brâului ne întâmpină o balegă plină de cocoloașe. Cine să fie nesimțitul? Un țap? Un urs? Mai degrabă un țap ... digerat! După traversarea Văii Caprelor o altă balegă, tot în mijlocul potecii. Pare-se că nu suntem singurii admiratori ai brâului astăzi. Încă o balegă prin desișul potecii de coborâre a Priponului. Asta e chiar proaspătă, aburindă. Se îngroașă gluma! Dar nu mai e nevoie să ne alarmăm, căci s-au alarmat deja câinii de la Bordei. Inițial crezusem că au început să latre la noi, simțindu-ne, apoi auzim strigătele ciobanilor, care ne avertizează că e ursul prin poteca din fața noastră. Oprim, regrupăm, ascultăm, analizăm. Câinii se apropie treptat, hăituind ursul. Iar un urs hăituit sau rănit e cu mult mai periculos decât un urs plictisit. Ăsta e pericolul major, ca ursul hăituit să năvălească peste noi în potecă căutându-și salvarea. Îl și auzim la un moment dat la numai vreo zece metri, horcăind supărat în goana lui nebună. Ne dăm îndărăt și în lateral, să-i lăsăm culoarul de fugă liber. Din fericire, nu se avântă în direcția noastră ci o apucă, printre jnepeni, pe stânci în sus, cu câinii după el. Într-o clipită ajunge la noi unul dintre ciobani, cel care i-a dirijat pe câini. Omul urcase să ne protejeze. Până la Bordei ne povestește despre noul lor vecin și vizitele lui nocturne, nopți albe în care el și colegul de stână au dormit cu rândul, somn retezat când și când de larma provocată de pofticiosul vecin. Le-am mulțumit curajoșilor ciobani, apoi o tulim spre gară, căci ne prinde din urmă noaptea, care ne-a și învăluit după Poiana Coștilei, iar Alex nu ne crede că ursului îi plac mai mult oile decât drumeții întârziați.



Duminică, 29 ianuarie 2017 - 16:55 
Afisari: 2,817 


Postari similare:





Comentariile membrilor (6)

miparv
miparv
Rucsac
 
1
Se vede interesant Crucea in poza nr. 23.


Duminică, 29 ianuarie 2017 - 22:38  

timmy
timmy

 
2
Salut, frumos jurnal si frumoase fotografii. As vrea sa punctez totusi ca poate nu ar fi rau sa se poarte si casti in astfel de ture. Mai ales ca fotografiati si observati bolovani care stau gata sa se pravaleasca, deci constientizati pericolele obiective de acest gen. Succes in continuare.


Luni, 30 ianuarie 2017 - 11:12  

miparv
miparv
Rucsac
 
3
Totul e bine cand se termina cu bine.


Luni, 30 ianuarie 2017 - 13:29  

baumwolle
baumwolle
(admin)

 
4
Zoly, tu știi că mie tare-mi plac jurnalele tale, pentru haz, stil și trasee. Nu pot încă să nu remarc observația de mai sus legată de cască și, încă o dată, subliniez acest aspect. Măcar pentru generația tânără din grupul vostru. Carpati.org

Ture faine și sigure în continuare să aveți!


Miercuri, 1 februarie 2017 - 07:31  

mugurel.ilie
mugurel.ilie..
Caraba
 
5
O tura faina cu fotografii minunate, nu stiu unde puneai mai multa frumusete daca functiona si aparatul tau Carpati.org Cat despre siguranta in abrupt, sunt de acord cu comentariile anterioare si sper ca si tu. Poteci cu soare in continuare !


Joi, 2 februarie 2017 - 00:38  

danutzvasile
danutzvasile..

 
6
Frumoasa tura si ce-mi place si mai tare e ca duci traditia mai departe.Felicitari!


Miercuri, 15 februarie 2017 - 11:17  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,9309 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2019) www.carpati.org