Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Iunie 2018
LMMJVSD
123
45678910
11121314151617
18192021222324
252627282930

Iulie 2018
LMMJVSD
1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031

Online

Vremea
Varful Dara
Muntii Fagarasului

Reduceri

Voluntar in Carpati - 2016

Homepage

Lista de discutii

Două zile pe schiuri: Sinaia - Padina - Piatra Arsă - Sinaia (Muntii Bucegi)

Acest jurnal este despre o tură pe schiuri făcută în doi în pe 24-25 martie 2018. Menționez că schiul de tură este o activitate fizică, intensivă care se desfășoară la altitudine în zone cu risc de avalanșă. Oricât de puțină ar fi aparent zăpada, tot există un risc de avalanșă. De asemenea echipamentul este unul specific și esențial pentru deplasarea în siguranță în astfel de trasee.


Inițial doream să facem o tură pe schiuri în munții Cindrel și să dormim la Refugiul Cânaia, dar nu s-au aliniat planurile și astrele. Am rămas doar doi care sa fim disponibili pe perioada inițială și am decis să mergem undeva mai aproape. Așa ca prin discuții și idei diverse am ajuns la concluzia să mergem la Cabana Padina.


Traseul pe care l-am făcut a fost următorul:

Ziua întâi: tegondolă Sinaia cota 1000 -  Sinaia 1400 - Sinaia 2000. Apoi pe schiuri Sinaia 2000 - Șaua Lăptici - Valea Scândurarilor - Cabana Lăptici - Cabana Padina (marcaj Bandă Roșie în principal)

Ziua a doua: Cabana Padina - Cabana Piatra Arsă - Sinaia 2000 - Sinaia 1000 (marcaj Bandă Galbenă în principal)


Sâmbătă am plecat din București cu mașina ceva mai târziu decât de obicei (pe la ora 7 dimineața) și am ajuns pe la 9:40 în Sinaia. Apoi am încercat să urc drumul cu mașina pâna la parcare, dar într-o curbă era cam multă zăpadă și anvelopele mele mai obosite de iarnă nu m-au lăsat să urc. Așa că am petrecut încă aproximativ 20 de minute să ne dăm seama cum se pun lanțurile. Până la urmă am reușit și am urcat mai departe. Când am ajuns în zona parcării totul era plin. Poliția ne-a sugerat să parcăm pe marginea drumului, ceea ce am și făcut, doar că destul de departe. Eh, așa e când ajungi târziu și când a nins masiv săptămâna ce tocmai se termna.


/Sinaia/p_20180324_142130.jpg


De acolo în loc să urcăm pe drum, am zis să urcăm prin pădure pe schiuri până la gondolă. A fost fain până ce am început să bălăurim și să trebuiască să dăm jos schiurile într-o zonă abruptă deasupra gondolei, cu o vale mică și abruptă sub noi. În fine am trecut și de asta, doar că urcasem cam mult pe schiuri și am dat în pârtie undeva mai sus. Atunci ne-am scos focile și i-am dat în jos pe pârtie câteva minute până am ajuns la gondolă. A fost un exercițiu bun de coborâre pe pârtie la început de tură.


Am luat gondola până la 1400 și de acolo încă o gondolă până la 2000. Pe la mijlocul traseului gondolei spre 2000 a început să fie, evident, ceață. Cum se poate să fie altfel decât ceață la Sinaia? 


De la cota 2000 am coborât până la Valea Soarelui pe schiuri. De acolo ne-am echipat schiurile de urcare și am început să mergem, mai mult pe plat, pe marcaj bandă roșie spre Cabana Padina. Zăpadă proaspătă, zăpadă mare, erau și niște urme de schiuri făcute în fața noastră, iar vremea era excelentă: nici prea cald, nici prea frig. În mod suprinzător am scăpat de ceață și nu era deloc vânt. Așa să tot mergi în Sinaia!


Am urmărit traseul pe bandă roșie destul de mult pe plat și am întâlnit o stână, bună de refugiu sau pentru cine vrea să doarmă în creastă. Am mai mers puțin și la aproximativ 1h și 15 minute din Valea Soarelui am ajuns la Șaua Lăptici. Aici marcajul se pierde puțin și am bălăurit până l-am găsit prin pădure. Chiar la marginea pădurii pe o pantă scurtă, dar abruptă, am auzit cu placa de zăpadă a crăpat sub mine. Nu a fost plăcut, nu s-a întămplat nimic, dar trebuie să te aștepți oricând să se întample asta pe o pantă de cam 35 de grade cum era acolo, cu zăpadă de cel puțin 1 metru jumătate și având stratul superior de aproximativ 50 cm. Pe prima parte traseul prin pădure este mai plat și nu a fost chiar o plăcere să coborâm pe el, cu schiurile reglate pentru coborâre. A fost o grămadă de urcat în trepte sau pur și simplu pășit prin pulverul neatins de pe potecă. Așa că, văzând pantele din stânga marcajului, am decis să coborâm prin pădure pe lângă Valea Scândurarilor. Am menținut valea pe stânga noastră și am coborât prin zăpada incredibil de mare și proaspătă.


A fost o coborâre foarte faină, dar și puțin încordată neștiind exact care e calea cea mai bună și fiind atenți la crengi, copaci doborâți și pădurea deasă. Am găsit până la urmă o cale bună de a coborî, ajutați de zăpadă foarte mare care a acoperit toate stâncile, rădacinile și chiar copacii doborâti. După aproximativ 1h 30 minute am ajuns pe un drum deszăpezit care se oprește la limita pădurii la Cabana Lăptici. De aici am coborât tot pe schiuri pe drumul care mai avea puțină zăpadă până în drumul principal. Din drumul principal am dat jos schiurile, am pus clăparii pe poziția mers și am mai mers cam 30 minute până la Cabana Padina.


/Sinaia/p_20180324_161936-pano.jpg


La Cabana Padina condiții de hotel, căldură, mâncare și orice altceva își poate dori un drumeț, in afară de sentimentul că ești la o cabană de munte. Mulți turiști veniți cu mașina, dornici să stea în cabană și să înfulece din bucatele cărnoase de la cabană. Personalul de la Padina a fost primitor, dar mai mult ca la un hotel și mai puțin ca la o cabană. Mai erau două grupuri de schiori de tură, deci Padina pare un loc bun pentru activitatea asta.


A doua zi ne-am trezit, după schimbarea de fus orar, pe la 8, mic dejun și am început să urcăm pe schiuri pe bandă albastră spre Piatra Arsă. Am mers încet, printr-o zonă superbă de pădure care îmi amintea de imagini de poveste cu brazi plini de zăpadă. Poteca este schimbată, înainte am înțeles că se urca pe un drum forestier, acum se urcă prin pădure, ceea ce face experiența mult mai agreabilă. Zăpada era foarte mare în pădure, în unele zone stâlpii de marcaj ieșeau abia 30-40 cm din zăpadă.


/Sinaia/p_20180325_151745.jpg


Am ajuns în golul alpin unde panta mi-a dat puține emoții, pentru că era foarte multă zăpadă și înclinația era destul de mare. În fața noastră erau urme pe potecă, pentru că un grup mai mare, pe picioare, plecase înaintea noastră de la Padina spre Piatra Arsă. La un moment dat am decis să urcăm mai sus în muchie și să părăsim marcajul, din două motive: era o coborăre abruptă care apoi trebuia urcată și înclinația pantei care îmi dădea emoții să nu se rupă placa de zăpadă. Doar că ajunși sus era multă ceață și am început să folosesc aplicațiile de GPS de pe telefon să fim siguri că o luăm în direcția bună. Ziua de dinainte de a pleca mi-am instalat două aplicații: A-GPS Tracker si OfflineMaps pentru că știam că merg în Platoul Bucegilor unde nu se poate să nu fie ceață. 


Direcția in care mergeam era bună, doar ca o confirmare e tot timpul de ajutor în momentul în care vezi doar 20 m în față. Nu era o ceață foarte deasă, doar ca era white-out și nefiind pe traseul oficial am dorit mai multă confirmare ca ajungem unde trebuie. După 30-40 minute de mers ne-am întâlnit cu un grup de schiori de tură din Sfântu Gheorghe care urcau din Valea Soarelui. Erau bine echipați și joviali. Noi am mers foarte încet și le-am spus că e mai bine să o ia ei în față.  Am povestit puțin, iar ei au luat-o mai repede înainte. Apoi ne-am intersectat cu drumul ce urcă dinspre Valea Soarelui și am ajuns după vreo 5 ore la Piatra Arsă. Am făcut foarte mult, într-un ritm lent, dar a fost frumos. Puțină aventură prin ceață, dar a meritat. 


La Piatra Arsă și mai puternică senzația de hotel, cu un grup de snowmobile care au umplut o masă cu căști și protecții de tot felul. Zăpada era foarte mare și aici, stratul ajungea la 2-3 metri. Ne-am întalnit și cu un grup de trei schiori de tură, care o luau la fel ca și noi spre Cota 2000. Am povestit puțin și mi-au dat dreptate ca nu e bine, de obicei, să mergem pe traseul de vară prin stânga Vârfului Furnica. Evident condițiile din teren diferă, doar că pe acolo poate să fie mai periculos. Cea mai sigură cale este să urci Vârful Furnica și apoi să îl cobori. Noi am decis, tot discutând cu ei, să o luăm prin dreapta vârfului unde este mult mai puțin expus. 


Din nou am mers mult prin ceață, iar traverseul pe panta destul de mare, ocolind Vârful Furnica a fost destul de tensionat. Era ceață, vânt ceva mai mult, panta puțin cam mare să avem comfort și nu mergeam pe marcaj. Din nou mi-am folosit aplicațiile de GPS să ma asigur că ajungem unde trebuie.


Pe măsură ce avansam spre Cota 2000 ceața era tot mai densă, iar când am ajuns la prima pârtie era zăpadă atât de mare încât gardurile laterale de lemn, care au cam 1,5 - 2m, erau aproape complet acoperite de zăpadă. Ceața era densă încât de abia vedeam marginea cealaltă a pârtiei. Am folosit din nou aplicațiile GPS pentru a naviga prin ceață până la gondolă, de unde era destul de clar cum treuie să o luăm. Dar între timp s-a întamplat minunea: cerul s-a deschis și am trăit pentru cam 5 minute o bucurie imensă de mare de nori și soare la apus. După atât de multă ceață am fost răsplătiți cu niște peisaje că nu mă mai opream să pozez în toate direcțiile. Dar în curând ceața a revenit și ne-am grăbit să ajungem lângă gondolă. Era cam ora 19, cu ultimele raze de soare.


/Sinaia/p_20180325_185405_008.jpg


Ne-am echipat repede, eu mi-am pus casca de schi și ochelarii, am dat jos focile și am pus legăturile și clăparii pe coborâre. Am zis să ne grăbim să ieșim din zona alpină pe lumină măcar până coborâm sub ceață. Și așa a fost, doar că am ajuns chiar la apus la cota 1000, după o coborâre pe o pârtie goală, doar a noastră, parcă era pârtia noastră privată.


/Sinaia/p_20180325_185432.jpg


Pentru că mașina era departe și drumul era deszăpezit am decis să o luăm prin pădure, paralel cu drumul până la mașina tot pe schiuri. Regula schiorului de tură: "până la mașină pe schiuri".


A fost o tură faină, în mod normal medie ca dificultate, dar ceața a făcut-o să fie o tură dificilă. M-am bucurat enorm că am mers, deși zona Bucegi nu mă prea încântă de obicei pentru ca este cam aglomerată. Totusi, schiul de tură în Bucegi este la el acasă.


Track-uri GPS: 

- Sinaia - Padina https://www.wikiloc.com/back-country-skiing-trails/sinaia-oras-cabana-padina-23630496

- Padina - Piatra Arsă - Sinaia https://www.wikiloc.com/back-country-skiing-trails/cabana-padina-cabana-piatra-arsa-sinaia-1000-23630974



Duminică, 1 aprilie 2018 - 16:43 
Afisari: 724 


Postari similare:





Comentariile membrilor (1)

andruska
andruska

 
1
Multumim Adrian pentru impartasirea turei cu noi!
Pentru unul ca mine care visez la momentul cand am sa impletesc doua bucurii: muntele si schiatul, descrierea unei ture pe schiuri este mai mult decat binevenita.

La cat mai multe "minuni" Carpati.org!


Duminică, 1 aprilie 2018 - 22:39  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0753 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2018) www.carpati.org