Doar noi si natura

           Dupa atatea ture de-o zi, in sfarsit profitam de ziua libera de 1 Decembrie ca de obicei si pornim vineri dimineata eu , Norbert (norbus 30) si Ovi spre muntii Hasmasului intr-o tura de trei zile, in care vroiam sa parcurgem creasta Hasmasului din pasul Pangarati pana in Pasul Dracului ( Saua Tarcau ), care este si limita dintre Hasmas si Muntii Ciucului. Ne doream o tura de iarna cu multa zapada, dar ce sa faci natura nu a fost de acord cu noi. Niciodata la inceput de decembrie nu am mai parcurs trasee montane fara zapada. Dar se pare trebuie sa ne obisnuim cu ideea.

           Am ajuns dimineata cu trenul de la Sfantu Gheorghe in gara Gheorghieni unde ne astepta o prietena care ne-a dus cu masina pana in pasul Pangarati ( 1255 m ).

Cu colegii de tura in Pasul Pangarati.  ( Norbert, Ovi si eu ) 

De aici am urmat traseul principal de creasta marcat cu banda rosie, cand in padure cand in poieni superbe. Trecand prin Saua Lodului si Poiana Mediasului de Sus ajungem sub Varful Luhas . 

Luhasul  

Ucigasul si poiana Dosul Ucigasului.  

           Traseul este foarte frumos si bine marcat, urmarind un drum forestie dupa parerea mea, dar dupa parerea hartii mele ( Dimap ) este DJ 125 :)) . Pana in saua Lodului se poate probabil merge cu masina, dar mai departe nu-mi vine a crede. Avem privelisti superbe spre stancariile din zona Lacului Rosu si Cheile Bicazului, spre Vithavas si spre Ceahlau.            Mergem lejer facem foarte multe poze, povestim ca fiind din trei localitati diferite de obicei ne intalnim numai cand mergem pe munte, in rest ramane doar messengerul si telefonul. Timp avem destul traseul programat pentru azi fiind unul scurt pana in Poiana Alba. Adevarul ca am stabilit traseul cand inca am sperat ca va fi zapada multa si nu ne-am propus pe nici una dintre zile drumuri foarte lungi de parcurs, vrand sa ne bucuram de peisaje nu sa ne grabim.    

Sub Luhas

  Luhasul

Stanca Ciofronca

              In curand ajungem la prima stanca spectaculoasa de pe traseul de azi Ciofronca ( 1607 m ) . De aici incepe sa se vada sub noi valea paraului Oilor care ne va insoti pe partea stanga in sensul in care mergem noi pana in poiana Tunzeriei. Drumul trece sub Ciofronca dar stiind ca se poate urca pe stanca in padurea de la poalele ei suntem cu privirea tot in sus cautand o poteca pe unde sa urcam pe varful stancii, darn u gasim nimic. Iesim din padure si i-mi pare ca parka ar fi o posibilitate de acces si intr-adevar gasesc o potecuta cu un marcaj cerc alb care urca spre stanca. Prietenii urca pana in varf eu ramanad la cativa metri mai jos considerand ca pentru mine este prea mult sa urc pana sus.

Ciofronca

Poiana Alba  

Ucigasul, stancariile din zona Lacului Rosu si in spate se vede frumos Ceahlaul. 

          Revenind pe drumul marcat dupa cativa pasi incepe sa se vada poiana Tunzeriei si poiana Alba cu superba Piatra Potcoavei deasupra ei. Ajungem jos in poiana trecem vreo doi parauri complet inghetate, incepem sa ne punem problema daca o sa gasim apa la refugiu sau in zona ei, sau si acolo va fi complet inghetat.

Poiana Alba si Piatra Potcoavei 

Poiana Tunzeriei.  

Piatra Potcoavei.

Paraias inghetat in Poiana Alba. 

              Trecem printr-o padure micuta si ajungem in Poaiana Alba la copacul cu marcaj, unde vedem cel mai complex tabla indicatoare pe care l-am vazut vreodata. 

Asa da indicator. 

Piatra Potcoavei dominand Poiana Alba.  

Noul refugiu din Poiana Alba. 

            Ajungem pe la ora 2 dupa masa la refugiu care arata intr-adevar foarte frumos si este amplasata intr-un loc superb. Aici dupa ce despachetam facem un ocol in zona pentru a cauta un loc unde apa paraiasului nu este complet inghetat si sa ne putem aproviziona cu apa. Culmea ca noi cautam tot mai jos, sin u am observat decat mai tarziu ca in fata refugiului la aprox 100 de metri este chiar izvorul paraiasului unde apa curgea vesel.

Refugiul.

Haghimasul Negru. 

          Incerc noul meu primus de care sunt foarte mutumit si dupa ce ne odihnim un pic si mancam clasica supa la plic ne plimbam pana la inserare prin Poiana Alba , urcam un pic pe traseul marcat spre Lacul Rosu pana in saua dintre Piatra Potcoavei si Muntele Rotund in saua Barsanului. Ne-am bucurat de culorile aproape ireale a apusului de soare. 

La masa in fata refugiului. 

Poiana Alba vazute de pe traseul care coboara in poiana de la Lacul Rosu ( CA )

Ovi in ultimele raze ale soarelui din decembrie. 

Culorile superbe ale inseratului.

            A doua zi am pornit plini de bucurie inspre varful Hasmas (1792 m), desi cam de la 1600 de metri totul era in ceata. Trecem pe portiunile superioare a Poienii Albe, superb lacutul inghetat din poiana ( nu stiu are nume, nu are, este permanent ), la care cand am fost s-a ridicat un pic ceata si putem face fotografii frumoase cu poiana Alba , Piatra Potcoavei si Haghimasul Negru. 

Lacutul inghetat din Poiana Alba. 

Muntele Rotund si Haghimasul Negru. 

Poiana Alba. 

Poiana Alba. 

            In ultimul urcus din poiana pana in saua de sub varful Hasmasul Mare apare si un pic de zapada de cativa centimetri , dar spre bucuria noastra cand ajungem sus chiar atunci se risipesc ultimele ramasite a cetii si incepe sa bata soarele. Urcam pana pe varf, unde norii au disparut complet si astfel am putut sa ne bucuram de un peisaj superb. Se vede superb Poiana Alba de unde am venit, si de la Muntele Negru , saua Kovacs Peter , Ciofronca , Vithavas si parca pana la Ceahlaul, toata creasta Hasmasului. 

Indicator in Barany - nyak. 

Urcand spre varful Haghimasul Mare. 

Crecea de la marginea abruptului spre valea Oltului ( ne cea de pe varf )

Crucea de pe varf. 

Pe varful Haghimasul Mare ( 1792 m )

Poiana Alba cu lacutul inghetat,  Piatra Potcoavei, Muntele Rotund si Haghimasul Negru.  

Un bradut inghetat sub varf. 

             Cum calatorului ii sade bine pe drum merrgand ne-am continuat drumul spre Piatra Singuratica dupa vreo ora petrecuta pe varf, stiind ca mai avem drum destul de lung de strabatut in cursul zilei si nu am vrea sa se intunece pana nu gasim un adapost in care sa dormim la noapte, nici unul dintre noi nedorind sa strice linistea acestor zile cu forfota de la cabana Piatra Singuratica. Preferam un adapost mai modest dar linistit. Nici unul dintre noi nu a fost mai departe de varful Ecem, dar presupunem ca o sa gasim ori in poiana din spatele varfului Tarcau ori in pasul Dracului o stana in care sa putem innopta.

Stancarii sub varful pricipal al masivului. 

 Cobarand de pe varf. 

Saua Curmatura cu Piatra Ciobanului, Ecem si Piatra Singuratica. 

           De la cabana ne-am indreptat spre varful Ecem (1707 m), urcand prin supeba padure si poieni de sub si in spatele varfului. Nu stiam daca este marcata portinea dintre varful Ecem si pasul Dracului dar speram ca oricum o sa gasim drumul, dar spre bucuria noastra este marcaj destul de recent refacut. 

Piatra Singuratica. 

  Varful Ecem. 

Cu Ovi pe varful Ecem. ( 1707 m )

Stancariile de sub varful Ecem . 

          Marcajul trece in poiana din spatele varfului aproape de marginea padurii si intra o peroada scurta in padure, dupa care iarasi urmeaza pasiunile semialpine cu privelisti superbe spre Tarcau, Muntii Ciucului in fata noastra si Harghita.

Plaiuri domoale spre pasul Dracului ( saua Tercaului )

              Chiar sub piatra Tarcaului am gasit o stana parasita, in care am decis sa ramanem peste noapte. Aici a fost cea mai frumoase seara peterecuta de mine in ultimii ani la munte. Doamne ce dor i-mi era sa stam cu prietenii in jurul unui foc la un pahar de vorba si unul de licoare . In prima noapte nu am facut foc fiind pe teritoriul parcului national .               Stana nu avea usa asa ca am decis ca nu merita numia doua stele, conform clasificarii noastre o stana de trei stele trebuie sa aiba usa la intrare, iar la patru stele trebuie sa aiba si o soba in care sa faci foc. Am dormit foarte bine, iar jarul ramas l-am pus la intrare intr-un lighean gasit acolo. Si asa i-am si gasit un nume: stana La Lighean.

Stana de doua stele. 

Norbert pe o stanca langa varful Tarcau ( in spate Ecemul )

Seara la stana. 

Fierbe clasica supa la plic. 

A venit si ciobanul Norbi. :))

Dimineata la stana, cel mai in varsta s-a trezit sa faca cafea, ceai la cei mai tineri si necopti. 

Pe Ovi si cu ceai abia am reusit sa-l scot din sacul de dormit.  

Dupa ce am facut poftele la toata lumea am urmat si eu la o cafea fierbinte. 

           Desi ne-a facut cu ochiul tot timpul varful Nascalat din Muntii Ciucului, a treia zi am coborat pana in pasul Dracului ( saua Tarcau ) si de acolo pe un drum forestier spre Sandominic pe drumul din saua Tarcaului, cu regretul de a parasi un loc minunat in care am fost doar noi trei asa de aproape de natura.

Pasul Dracului ( Saua Tarcau ), in spate se vede varful Noscolat din muntii Ciucului. Zona pare superba merita o excursie .  

Varful Tarcau. 

Cocorand pe drumul forestier spre Balan , Sandominic. 

Tristete mare, trebuie sa mergem acasa si sa ne luam ramas bun de la muntii nostri dragi. 

In spate se vede cred ca Ecemul. 

Vineri, 27 ianuarie 2012 - 11:13 
Afisari: 622 


fuligjimmy..