Din nou in Crai

Buna tuturor!

  Cu acest jurnal nu doresc sa descriu un traseu anume, nu vreau sa dau detalii despre intrarea in traseu, vreau doar sa impartasesc peisajele superbe pe care le-am vazut , clipele minunate petrecute alaturi de prieteni.

  Stiu ca sunt unii care vor sa ramana unele zone inca rar umblate, salbatice - si ii pot intelege , doar ca muntele este al tuturor si trebui sa ne bucuram cu toti de maria sa Muntele.

 Sunt de parere ca nu "secreto-mania" ar ajuta sa gasim in continuare zone curate ci Educatia turistilor! In fine e doar o parere personala.

 Dupa o perioada foarte luuuuunga de repaos, in sfarsit mi-am putut planifica si eu o iesire in Crai. Oricum aveam o "datorie" fata de Corina Tudorache, inca din Bucegi cu ocazia parcurgerii Crestei Balaurului.

 Amatori se gasesc un doi, se pare ca vestea a zburat mai repede decat credeam caci ne-am adunat cam multi, dar nu-i bai , muntele e mare, poteca e lunga :D.

 Era o zona din Crai pe unde nu am mai pasit si mi-ar fi placut sa o parcurg, recunosc ca 2 tentative mi-au esuat, asa ca acum ma inarmez cu mare rabdare, imi aloc timp suficient caci trebuia sa imi "iasa" acum.

 Pe o mare parte din traseu am fost deja, in caz de terminam mai repede aveam planul B gata stabilit.

 Ne intalmin cu totii la Plaiul Foii si ne bagam pe traseu pe la 7:25 si pornim spre Spirlea - Umerii Craiului - Marele Grohotis.

 Interesant faptul ca mai la tot pasul intalnim carpatisti, Octavian si Viorica strangeau cortul la Plaiul Foii, Adi Costache cu un prieten de al lui hotarati pt ceva din sudica, la Spirlea intalnim pe Cretu Daniel ( prepe ) cu 2 amici de al lui , iar dupa masa cu d-ul Ordean Mircea, la o asftel de vreme nici nu e de mirare.

Trecem de Padina Lancii,

padina:

intrarea in padina:

Grohotisul ne pune la incercare , incepem jocul cu 2 pasi in sus cu o mica alunecare in jos :D.

unii mai la perete :

altii folosind betele:

unii mai inventivi:

sus si tot mai sus:

si mai sus:

Imi mai ramane timp pt cercetarea zonei.

Gasesc o placuta cu numele d-lui Nae Anghelide.

Aici este muchia rosie si imi aduc aminte de jurnalul lui Gabi Colea, a fost recent pe aceasta muchie.

Ioan Stoenica:

  Soartea ne-a adus in tura aceasta comuna , ma miram eu , el care merge singur deobicei, acu in gasca mare, alege deobicei drumurile lungi si mai putin abrupte, acum insa se minuneaza de peretele abrupt , poteca ingusta.Pe traseu am mai socializat , astfel am aflat - si ii dau dreptate -  ca ii place mult locurile putin umblate, ii place sa mearga singur dar dupa ture singuratice simte nevoia sa fie alaturi de prieteni.

desigur caprele mai la tot pasul:

 Caprele nu erau deranjate de prezenta noastra, mai degraba se apropriau de noi , daca mai faceau un pas -doi catre noi, Andrei zicea ca facem macro cu caprele :).

si incepem traseul:

Punem niste anouri , si incepem coborarea. respectiv urcarea :)) :

Este o zona foarte frumoasa, perete abrupt, liniste si vreme buna.Nu e de mirare ca zambetul e pe buzele noastre.

Desi nu se vede dar exista poteca mai departe :).

Las pozele sa vorbeasca:

si iara in sus si-n jos:

Ioan fata in fata cu peretele:

Bucurie mare:

Ei, flacaul nostru "X-Bionic Man" :): ( am ramas cu impresia ca a fost foarte furat de peisaj - "X-man-ul" , de data asta a ales pereti abrupti/stanci/poteci inguste )

Un pod natural:

podul cu zoom:

Andrei:

Cu permisiunea lui Ioan Stoenica inserez cateva poze de la el:

In fine , o zi plina alaturi de prieteni!

In final vreau sa marturisesc , ca desi dorul de duca a  fost mare, faptul ca i-am vazut ca s-au bucurat si colegii de peisaj mi-a dat o satisfactie mult mai mare decat faptul ca in sfarsit a 3-a oara mi-a iesit traseul.

Va multumesc pt atentie.

Luni, 29 august 2011 - 19:12 
Afisari: 997 


gabrielbv