Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Septembrie 2019
LMMJVSD
1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
30

Octombrie 2019
LMMJVSD
123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031

Online

Vremea
Varful Prislop
Muntii Tarcu-Muntele Mic

Voluntar in Carpati - 2016

Homepage

Lista de discutii

De la Predeal la Cheia peste Muntii Neamtu si Grohotis (Muntii Baiului)

  (Muntele, ca labirint)

 

 

 

   Miercuri seara, la întâlnirea săptămânală a carpatiștilor gălățeni de la restaurantul lui Horia, s-au format două grupuri în vederea turelor din miniconcediul de Sfânta Mărie: Edy rotunjește o echipă de 7 pentru Munții Călimani, iar eu o echipa de 5 pentru Obcinile Bucovinei.

   Pe final am convenit să ne sunăm din trasee.

   ...Și am vorbit la telefon, ei având semnal bun în creasta Făgărașului, iar noi în Munții Neamțu...

   Schimbările din ultima clipă s-au datorat prognozei nefavorabile din Orientali.

   În ziua plecăriise alătură echipei noastre și prietenii din Brăila, Corina și Alois.

 

   Ne prinde întunericul înainte de Ploiești, iar la Comarnic, exact în dreptul panoului de intrare în localitate, ne așezăm frumușel la coloana de mașini și mergem bară-la-bară până în Sinaia, astfel că în loc de 4 ore facem 6 până la Predeal.

   Ajungem acasă după miezul nopții, dar tot întindem o masă cu grătar, bere și multă-multă vorbă...

 

   Cu toate astea, sâmbătă dimineața, la plecarea în traseu suntem ca nou-nouți...

   De la stânga: Alois, Corina, Florin, Adriana, Cătălina, Cătălin.

 

/Predelus1/img_4773-j1.jpg

 

   Ca de obicei, dimineața vine la Predeal cu cer înnorat și vârfurile munților ascunse în ceață.

   Acum fiind cu lecția invățată, așteptăm ca abia după amiază vremea să se mai îndrepte pe munte.

   Pornim spre Cioplea cu mare poftă de a ajunge cât mai repede la gol alpin.

   Trecem pe lângă săgețile indicatoare care ne spun ca până la Vârful Piatra Mare am mai avea de mers vreo 4 ore, aici pe marcaj punc albastru.

 

/Predelus1/img_4776-j1.jpg

 

   Mai sus ieșim la drumul alpin care duce la Cabana Susai. E jumătatea lui august și zmeura coaptă ne face cu ochiul de pe marginea drumului.

 

/Predelus1/img_4777-j1.jpg

 

   La prima răspântie de drumuri hotărâm să nu mai urcam la Cabana Susai, ci să ținem forestierul din stânga ce ne va coborî destul de usor până în Valea Azuga.

   Inițial avusesem în intenție să ținem creasta Carpaților de Curbură matematic, adică să facem stânga pe cruce roșie până în Poiana Stânii din Pietricica, apoi prin Pasul Azuga să trecem în Vârful lui Andrei și să luăm creasta Munților Neamțu chiar din capătul său nordic, de dincolo de Vârful Țiglăile.

   Probabil că ar fi fost o abatere de la traseul clasic de intrare în Munții Neamțu de circa 2 ore, ,,capriciu” pe care nu am indrăznit să-l adaug ca efort suplimentar pentru întreaga echipă, știind ca până în Pasul Predeluș traseu este destul de lung, iar vremea nu tocmai perfectă.

 

   Deocamdată apare soarele și ieșim în primele sale raze ale dimineții pe drumul spre Valea Azuga.

 

/Predelus1/img_4780-j1.jpg

 

   Coborâm în firul văii, trecem peste podul de beton și ajungem în marcajul triunghi roșu care vine din spate, de la Cabana Susai și ne va însoți o buna bucata de drum pe plaiul Muntelui Retevoi.

   Deocamdată ne oprim chiar in mijlocul drumului de pe Valea Azuga și mai ciugulim ceva dulciuri și patrățele de ciocolată rămase de la cafeaua de dimineață.

   Bem apă pe săturate și completăm la loc nivelul din bidoane.

   Urmează partea din traseu de azi în care trebuie să urcăm o diferență de nivel consistentă.

 

/Predelus1/img_4784-j1.jpg

 

   Pentru început urcăm pe marginea din stânga a unei defrișări liniare, ce poate duce cu gândul la o viitoare pârtie de schi.

   Solul răvășit de ravene e uscat, așa că nu mai suntem nevoiți să ferim noroaiele, ca la tura scurtă din aprilie, când am urcat până pe Vqrful Turcu.

 

/Predelus1/img_4786-j1.jpg

 

   Ieșim la câteva poieni din golul subalpin al Plaiului Lacul Roșu, la altitudinea de peste 1600m.

   Vegetația a crescut în exces în acest an ferit de secete.

   Și pentru că am neglijat să-mi mai pun jambierele peste bocanci, până sus mi s-au umplut șosetele de semințe și pâișuri, iar pe gambele și pe țurloaiele goale m-am procopsit cu zeci de pișcături de furnici roșii, urzicături și pupături de spini.

   Ca-n junglă, bă frate!...

 

/Predelus1/img_4791-j1.jpg

 

   În a doua poiană găsim ascunsă sub brazii din dreapta construcția veche și șubrezită a unui observatoe de vânătoare.

   Urc în el cu grijă și neavând răbdare să aștept până ce crăpioara iese de sub poala padurii cu botul ei umed... pun botul doar la o poză cu Vârful Neamțu, cel pe care sperăm să ajungem cât de curând.

 

/Predelus1/img_4794-j1.jpg

 

   Sub potecă, într-un ochi de pădure năpădit de ștevie, găsim clădirea tăcută și aproape fantomatică a Refugiului Silvic Retevoiu.

   Cătălina e încântată de această imagine de ,,căsuță din povești” și dă o fugă să verifice dacă se mai poate cânta ,,...aveau casă trei pitici.”

 

/Predelus1/img_4802-j1.jpg

 

   La capătul de sus al Plaiului Lacul Roșu dăm și de ochiul de apă cu acelaș nume.

   Se pare ca lacul s-a format prin retenția apelor de ploaie într-un mic găvan adâncit în solul pădurii de greutatea zăpezilor, așanumita tasare nivală.

   Drept pentru care lacul se mai numește Lacul Găvan.

 

   Indicatorul din colțul lacului (care de fapt e rotund) trimite traseul marcat cu triunghi roșu peste valea superioară a Azugii până în Muntele Clăbucet și mai departe spre Cabana Militară Rențea.

 

/Predelus1/img_4807-j1.jpg

 

   Puțin mai sus de lac ieșim definitiv din pădure și urmele de ATV ne fac loc prin marginea unei plantații. Jur-împrejur ierba e,, cât casa”.

 

/Predelus1/img_4811-j1.jpg

 

   Urcăm pieptiș printr-o plantație de larice împrejmuită cândva cu un gard.

   Mai sus ieșim pe o terasă orizontală și ne oprim încântați de priveliștea ce ni se deschide pentru prima oară spre Clabucetele Predealului si Munții Bucegi.

   După ce facem poze cu rucsacii in spate, ne hotărâm cu greu sa ,,dejugăm” pentru un popas mai consistent.

   În spate se vede Vârful Țiglăilor 1700m alt.(țiglăi, țigăi-rasă de oi) de pe culmea Munților Neamțu.

 

/Predelus1/img_4820-j1.jpg

 

   De la locul de popas plaiul nostru urcă mai domol și după un parcurs în formă de S, pare să ne scoată în culmea principală.

 

/Predelus1/img_4821-j1.jpg

 

   Puțin mai spre sud vedem alte plantații de zadă (larice) întinse pe Plaiul Piciorul Boului.

   Se poate urca și pe acest picior de munte, intrarea din Valea Azuga făcându-se (pe potecă nemarcată, dar clară) din zona fostelor case de vânatoare ale lui Ceaușescu.

 

/Predelus1/img_4825-j1.jpg

 

   Ieșim in creastă puțin mai la sud de izvorul Râului Azuga, loc de care suntem despărțiți doar de o ,,sfoară” subțire de molizi cam ciufuliți de vânturile iernii.

 

/Predelus1/img_4831-j1.jpg

 

   Panta nu e tocmai îngăduitoare cu drumețul nerăbdător să vada cum se deschid zările înspre est, dincolo de culme.

   Oare cum se vor vedea stâncăriile Ciucașului și culmile domoale ale Grohotișului?

   Cinci dintre coechipieri sunt pentru prima dată în Munții Neamțu...

 

/Predelus1/img_4832-j1.jpg

 

   Ajunși în culme băgăm de seamă că încă se mai vede urma fostei granițe dintre România și Imperiul Austro-Ungar.

   E un element geografic de care vom ține cont în continuare, pentru ca el ne va fi de mare folos în orientarea în Munții Grohotiș.

   Pe platoul din centrul imaginii, în dreapta graniței, am pus cortul cu un an în urmă, împreună cu Adriana și Costel Ceapchi. (Vezi Jurnalul ,,Creasta Munților Baiu de la nord la sud”.)

 

/Predelus1/img_4834-j1.jpg

 

   Spre nord-est vedem în primul plan Culmea Colac 1688m, cu două stâne, una de oi și una de vaci, amănunte descoperite cu monoclul, luneta de aproape 2kg a lui Florin.

   În al treilea plan se distinge partea cea mai nordică a Munților Grohotiș, cu vârfurile Bătrâna 1252m și Vaida 1528m.

   În dreapta, mai în fund, se zăresc cele douâ vârfuri cu căciuli din nordul Ciucașului: Dungu 1502m și Tesla 1613m.

 

/Predelus1/img_4835-j1.jpg

 

   După ce identificăm toate aceste vârfuri, mai face fiecare câte un tur de orizont, așa... pe cont propriu.

   Se văd și Ciucașu si Zăganu, iar aici, mai aproape, Vârful Sloeru-Mărcușanu 1592m pe care vom ajunge mâine, înainte de prânz.

 

/Predelus1/img_4837-j1.jpg

 

   Din locul în care am iesit în creastă și am făcut o recunoaștere a plaiurilor pe unde vom ajunge mâine, ne indreptăm spre Vârful Turcu.

   Chiar dacă are 1834m altitudine, drumul pâna la el pare o plimbare plăcută... Daca mai ciugulim și câte o afină...

 

/Predelus1/img_4839-j1.jpg

 

   Privim în spate, la poteca ce mai și coboară pe alocuri.

 

/Predelus2/img_4842-j1.jpg

 

   Din apropiere de Vârful Turcului ne apare spre sud-est cupola masivă a Muntelui Paltinu 1900m.

   În mare parte Munții Neamțului sunt alcătuiți din roci sedimentare, gresii, flișuri grezoase, care ,prin eroziune de nivelare conduc la astfel de forme greoaie ale reliefului, de cupole rotunjite, imense.

 

/Predelus2/img_4846-j1.jpg

 

   Soarele încă se mai ascunde după nori, razele sale luminând doar culmile Grohotișului, cu lumini mișcătoare, ca într-un spectacol de teatru.

 

/Predelus2/img_4848-jjj1.jpg

 

   Ajungem pe Vârful Turcu și harta ne spune că aceasta e cota maximă la care ajungem în aceasta tură de doua zile: 1834m.

   Drept pentru care, imediat sub vârf, mai la adăpost de vânt, întindem masa de prânz.

   Adriana spune că o jenează ceva aici, în buzunarul de sus al rucsacului...

   Erau niște pliculețe de ness, pe care le-a pus in cănile metalice, cu apă.

 

/Predelus2/img_4851-j1.jpg

 

   Legătura dintre munții Tutcu și Paltinu e făcută de o șa înaltă, de parcă ar fi supraînălțată ca un taluz realizat din materiale cărate cu o basculantă.

   În stânga se adânceste Valea Paltinu, iar în dreapta Valea Neamțu.

   Ce poate fi atât de complicat la geografia asta?!...

 

/Predelus2/img_4857-j1.jpg

 

   Turma de oi din Valea Neamțului se aseamănă cu o invazie de păduchi de plante, afide din acelea transparente, cu care se hrănesc buburuzele. Denumirea în latină a buburuzelor e ,,septapunctata”, ele având, invariabil 7 puncte negre pe aripioarele roșii. Pe număratelea...

 

/Predelus2/img_4859-j1.jpg

 

   Pe șaua dintre Turcu și Paltinu.

 

/Predelus2/img_4861-j1.jpg

 

   Din șa nu urcăm la cei 1900m altitudine ai Muntelui Paltinu, ci urmăm poteca pe curbă de nivel, înfășurând muntele pe fața sa vestică.

   În potecă întâlnim un cioban ce-și urmarește turma de oi de aici, de la înălțime.

   Vorbim de una și de alta, și alunecăm ușor spre glume. Remarcăm vorba limpede a omului, bine articulată și fără greșeli de exprimare cum adesea vedem la reportajele tv.

 

/Predelus2/img_4865-j1.jpg

 

   Hainele curate si pofta de vorbă îți dădea senzația că ai în față un profesor așa, mai ieșit din tipare, un profesor de arte plastice, să zicem, ori un ghid din acesta îmbrăcat în haine tradiționale pentru a fi mai pe placul turiștilor occidentali todeauna încântați de ce văd și naivi până la prostie...

 

/Predelus2/img_4866-j1.jpg

 

   Trecem pe lângă fântânița de sub Paltinu, cea care ne-a salvat de la o sete cumplită în tura de anul trecut, apoi ținem mai departe poteca orizontala de pa coasta muntelui.

 

/Predelus2/img_4868-j1.jpg

 

   Desene Nazca pe Valea Neamțului.

 

/Predelus2/img_4872-j1.jpg

 

   Privim în urma la Vârful Turcului și șaua dinspre Paltinu.

 

/Predelus2/img_4879-j1.jpg

 

   Ieșim în șaua largă dintre Muntele Paltinu (stânga) și Muntele Neamțu (dreapta).

   În ultimul plan se vede Vârful Rusu 1908m de pe culmea principală a Munților Neamțului.

   Cătălin remarcă românismul neaos al acestor vârfuri: Rusu, Neamțu, Turcu... Ce-ar mai fi de adaugat?...

 

/Predelus2/img_4880-j1.jpg

 

   Ne oprim in șa pentru a privi salba de pâraie de pe clina estică a muntelui: Doftănița, Mușița, Pâraie, Rusu, Orjogoaia etc.

 

/Predelus2/img_4881-j1.jpg

 

   Din șa avem pentru prima dată imaginea Piciorului Predelușului, plai de munte ce coboară din Vârful Paltinu până în Pasul Predeluș pe o diferență de nivel de peste 600m.

   Fără să știm, de aici vedem numai o parte din această coborâre care ne așteaptă.

 

/Predelus2/img_4884-j1.jpg

 

   Muntele Rusu și mai aproape o dâră de foc, un curcubeu ale cărui culor s-au mai ofiit în preajma toamnei...

 

/Predelus2/img_4887-j1.jpg

 

   Pornim spre Piciorul Predelușului pe cărarea ce abia se ghicește prin iarba deasă, semn că pe aici nu trec prea mulți turiști.

 

/Predelus2/img_4893-j1.jpg

 

   În spate rămân cele două vârfuri ale Neamțului: în spate vârful principal, de 1923m, cel mai înalt din întregul lanț al Munților Baiului, iar mai aproape un vârf secundar de doar 1871m.

   Se vede cum poteca de creastă urcă peste vârful secundar și îl ocoleste pe cel mai înalt pe fața estică.

 

/Predelus2/img_4895-j1.jpg

 

   Ajungem pe plai si avem o frumoasă perspectivă spre Munții Grohotiș.

 

/Predelus2/img_4900-j1.jpg

 

   De pe această muchie vedem că Piciorul Predelușului continua să mai coboare mult spre stânga, până spre nivelul pădurii. Noi mai avem de tras pâna jos în pas.

 

/Predelus2/img_4906-j1.jpg

 

   Mai jos Alois si Florin se îndreaptă spre un vârf ridicat chiar în potecă.

 

/Predelus2/img_4909-j1.jpg

 

   O poză care mie îmi place foarte mult. Dacă vârful ar fi fost acoperit cu zăpadă, am fi avut senzația că ne aflăm pe o creastă înaltă din Alpi.

   Lăsăm imaginația să ne zboare departe, iar noi să remarcăm geologia locului: gresii foarte subțiri, în straturi orizontale.

 

/Predelus3/img_4910-j1.jpg

 

   Privim în spate și remarcăm dimensiunile si măreția Muntelui Paltinu, cam greu de surprins cu aparatul foto...

   Lumina caldă a după-amiezei îmblânzește cumva imaginea și dacă poza n-ar fi decât o fereastră, mi-ar plăcea să trec dincolo și să mă plimb încă o dată pe culmea asta domoală.

 

/Predelus3/img_4913-j1.jpg

 

   Dincolo de ultimul vârf mai înalt al piciorului Predelușului se deschide perspectiva asupra traseului ce-l mai avem de urmat până în vale.

   Soarele serii lungește umbrele, iar poteca ușoară ne dă răgazul unor discuții, ca la o plibare prin Parcul Central...

 

/Predelus3/img_4918-j1.jpg

 

   Un lucru deosebit de plăcut e că în turele noastre pe munte merg alături de noi si fetele.

   Asta alungă senzația că noi, bărbații, am face ture aspre, adevărate expediții (observați asta la turele făcute doar de băieți!).

   Cavalerii Cruciați greșeau când plecau de unii singuri spre țărmurile pline de soare ale Mediteranei estice...

 

/Predelus3/img_4922-j1.jpg

 

   Înainte de a ajunge în Pasul Predeluș coborârea prin pădure e scurtă.

   Trecem pe sub o rețea de înaltă tensiune și găsim în trecătoare un loc foarte bun pentru întins corturile. Altitudinea Pasului Predeluș: 1298m.

   Instalăm tabăra și facem un pas înapoi să ne minunăm ce bine ne-am gospodărit la sfârșitul acestei prime zile, în care am mers pe munte cam 9 ore și jumătate.

 

/Predelus3/img_4928-j1.jpg

 

   Repede apare și problema lipsei apei în pas.

   Facem un tur de 360 de grade și gândim că cel mai probabil e să gasim apa undeva pe drumul de pe Doftana Ardeleană, căci acesta trece, înainte de serpentine pe sub clina plină de ape a Paltinului.

   La mai puțin de 300m de mers pe drum spre nord găsim un pârâiaș cu apa rece ca gheața, ce ne aburește pe loc bidoanele.

   Fiind atât de bine înfipți în situație, ne permitem să ne scăpăm la o țuică de Bacău (by Alois) și o slănină afumată cu usturoi.

   Răsare și luna plină, dar până să ajungă lumina la corturile noastre tragem ca fluturii la flăcările focului de tabără.

 

/Predelus3/img_4932-j1.jpg

 

   Am dormit bine sub lumina ca ziua a lunii pline. Nicio umbră lungă, de urs, nu s-a întins peste corturi.

   Dimineața roua groasă ne-a obligat să ne mai facem de lucru până se mai usucă foliile de pe corturi.

,,Din prea mult sau prea puțin

Aș mai bea un bot divin

Și o ceașcă di cafea

Când mai bună, când mai rea

Și-apoi de-om pleca... vom mai vedea...”

 

/Predelus3/img_4935-j1.jpg

 

   Ne pierdem răbdarea și întindem supratendele pe drumul încălzit de soare.

   Alois e nehotărât, între parapantă și surf...

 

/Predelus3/img_4937-j1.jpg

 

   Stăm la masă, pregătim rucsacii, după care mai dăm o fugă la izvor. Încă de aseară Cătălin și Alois îl amenajaseră să curgă cu ,,țuțuroi” pe o frunză de brusture dulce.

 

/Predelus4/dsc01512-j1-jj1.jpg

 

   Plecăm din Pasul Predeluș și urcăm tare pe drumul de TAF ce străbate pădurea și ne scoate în jumătate de ceas la golul alpin de pe Muntele Prisciu 1556m.

   Ieșim la lumină chiar sub o turmă de oi, iar patru dintre câini înearcă să ne împresoare lăsându-se spre potecă, în spatele nostru.

 

/Predelus3/img_4940-jjj1.jpg

 

   Încă de la început avem probleme de orientare.

   Muntele Prisciu, apoi și Muntele Sloeru-Mărcușanu, nu sunt decât largi unduiri de culmi secundare, pe care nu ști dacă e mai bine să le urci până în vârfurile incerte, sau să o ții deacoasta, pe curba de nivel.

 

/Predelus3/img_4943-j1.jpg

 

   Turma de oi pe sub care abia am trecut.

   Bineînțeles că nu ratăm o conversație cu ciobanul. Se arată îngrijorat pentru soarta noastră: ,,să nu vă rătăciți prin munții ăștia pustii!... De ce nu vă duceți în Bucegi?!...”

 

/Predelus3/img_4946-jjj1.jpg

 

   Cam așa arată șaua dintre munții Prisciu și Sloeru-Mărcușanu.

   Noi vom urma cărarea cea mai din dreapta, care este, de fapt, urma fostei granițe.

 

/Predelus3/img_4951-j1.jpg

 

   În spate, dincolo de Pasul Predeluș, vedem Muntele Paltinu și plaiul lung pe care aseară am coborât preț de vreo două ceasuri.

 

/Predelus3/img_4954-j1.jpg

 

   Muntele Prisciu împestrițat cu tufe de ienupăr.

   Granița ține strict coama muntelui, dar noi l-am ocolit pe fața sa vestică.

 

/Predelus3/img_4957-j1.jpg

 

   Muntele Sloeru-Marcușanu e imens!... Îi ocolim vârful prin dreapta și facem mai bine de jumătate de oră până gasim din nou semnul de vraniță de pe culme.

 

/Predelus3/img_4959-j1.jpg

 

   Ajungem pe Vârful Sloeru-Mărcușanu 1502m alt., cel mai înalt din jumătatea nordica a Munților Grohotiș.

   Acum-e-acum! Pe unde începem coborârea spre Muntele Urlățelu?...

 

/Predelus3/img_4963-j1.jpg

 

   Spre est vedem tot mai clar stâncăriile Ciucașului și ale Culmii Bratocei.

   De aici se vede și enigmatica Poiană Zănoaga, de sub Colții Bratocei, cea în care n-am ajuns niciodată până acum.

 

/Predelus3/img_4964-j1.jpg

 

   Urmărim cu atenție configurația terenului, încercând să ghicim în orice moment cumpăna de ape dintre bazinele hidrografice ale Tărlungului (stânga) și Doftanei Prahovene (dreapta).

   Pe lângă urmele sporadice ale fostei granițe, urmărirea cumpenei de ape a fost cel mai important mod de orientare în Munții Grohotiș.

   În față avem platforma largă a Muntelui Urlățelu 1423m, iar direcția de coborâre de pe Sloeru-Mărcușanu e cam sudsud-est.

 

/Predelus3/img_4967-j1.jpg

 

   Ne luptăm cu o pădure de ienuperi și abia după ce o răzbatem ne dăm seama că înaintăm pe un interfluviu care se va termina brusc deasupra unei văi adânci.

 

/Predelus3/img_4973-j1.jpg

 

   Trebuie să facem stănga, pe urma fostei granițe.

 

/Predelus3/img_4976-j1.jpg

 

   Fetele au rămas în urmă, pierdute în imensitatea muntelui.

   Le-au trădat limbile albastre...

 

/Predelus3/img_4978-j1.jpg

 

   Trecem o șa împădurită și ieșim din nou la lumină în culmea Muntelui Urlățelu.

 

/Predelus4/img_4982-j1.jpg

 

   Pe Urlățelu te pierzi în alte spații largi...

   Ușor de parcurs, ele cer, însă, răbdare până ajungi în partea cealaltă a platoului, curios să vezi cum se va continua traseul. Sau dacă se va mai continua...

 

/Predelus4/img_4989-j1.jpg

 

   Nori cumulus se ridică peste spinarea mai înalta a Muntelui Bobu.

 

/Predelus4/img_4995-j1.jpg

 

   Suntem în punctul cel mai înalt al Muntelui Urlățelu 1452m.

   În dreapta se vede bazinetul Valea Neagră, unde sunt vilele și pensiunile de pe Valea Doftanei.

 

/Predelus4/img_5007-j1.jpg

 

   O coborâre abruptă, o șa adâncă și un urcuș dur ne scot pe Muntele Cioara 1412m.

   Aici un cuvând greu de spus îl are geologia...

   Întâlnim pe platou colțani de calcar sub formă de martori de eroziune, încrustați cu lapiezuri.

 

   Munții Grohotiș sunt formați în totalitate din roci sedimentare. Reprezentativ este așa-numitul ,,fliș de Bobu” o gresie cu intruziuni ca de conglomerat.

   O excepție (după cum vom vedea) este Muntele Babeș, al cărui conglomerate și forme ale stâncilor îl aseamănă mai mult cu vecinul Ciucaș.

   Deasemenea vom vedea pe platforma largă a munților Bobu Mare și Bobu Mic un nivel de eroziune asemănător cu ,,platforma Borăscu” din Munții Godeanu.

   Mai adăugăm că întreaga suprafață a Munților Grohotiș este acoperită cu ,,grohotișuri” de alterare a rocilor de bază, lucru ce a dat numele muntelui și un aspect de culmi rotunjite.

 

/Predelus4/img_5011-j1.jpg

 

   În Muntele Cioara vechea graniță e mai greu de urmat.

   Noi am văzut de sus o zonă mai mlăștinoasă ce putea indica existența unui izvor la marginea pădurii.

   Am coborât drept spre el, dar a fost nevoie să-l amenajăm puțin pentru a putea lua apă.

 

/Predelus4/img_5022-j1.jpg

 

   Între Muntele Cioara și Muntele Zănoaga Moritului se adâncește o șa și mai mare.

   Stabilim destul de greu care ar fi cumpăna de ape pe care să o urmăm în continuare.

   Trebuie hotărât totul de sus, înainte de a intra în pădure.

   Semnele unui vechi marcaj bandă roșie realizat de pionieri în anul 1972 lipsesc și în zona forestieră din șei.

   Poteca urmează prin pădure numeroasele urme de cerbi și căprioare.

 

   Înaintăm cam nesiguri...

 

/Predelus4/dsc01559-j1-jj1.jpg

 

   Trecem și de ultima șa adâncă și împădurită. Ieșim la lumină și pentru prima dată ne apare în față, cam departe, ce e drept, piciorul de munte al Bobului Mic, cel pe care vom urca până în culmea înaltă a Munților Grohotiș.

 

/Predelus4/img_5031-j1.jpg

 

   Surpriza plăcută a fost că până la baza acelui munte nu mai avem de străbătut decât o potecă bună, întinsă pe o curbă de nivel largă, în semicerc.

 

/Predelus4/img_5035-j1.jpg

 

   Ajungem în șaua de obârșie a Văii Negre (de Doftana), la altitudinea de 1424m.

   Până la cei 1752m ai Bobului Mic avem de urcat o diferența de nivel de 330m.

   Estimăm că până în vârf vom face cam o oră.

 

/Predelus4/img_5038-j1.jpg

 

   Avem noroc de o vreme excelentă.

   Știm că mai avem foarte mult de mers până vom ajunge în Cheia, dar odată ce am ajuns până aici, chiar și cu urcușul ăsta ce-l mai avem în față, nu mai contează dacă întunericul ne va prinde pe munte.

   Deocamdata e soare și senin.

 

/Predelus4/img_5042-j1.jpg

 

   Facem pauze dese și mai prindem și jocul de culori al norilor.

 

/Predelus4/img_5057-j1.jpg

 

   Ajungem pe platoul somital al Munților Grohotiș, la peste 1700m altitudine.

   Aici se pune să adie vântul și punem pe noi polarele.

   În spate se vede Vârful Grohotiș 1768m, dar în această tura nu vom ajunge pe el.

   (Imagini de pe Vârful Grohotiș se pot vedea în jurnalul meu mai vechi ,,De la Azuga la Cheia...)

 

   Toată lumea e curioasă dacă suntem pe Bobu Mic.

   Parcă mi-e teamă să le arăt baliza metalică de pe vârf, care abia se distinge spre nord...

 

/Predelus4/img_5061-j1.jpg

 

   Un lac de tasare nivală pe ,,câmpia”de sus a Bobului.

   În depărtare, dincolo de Valea Teleajenului, se disting Culmea mănăilei și Vârful lui Crai din Munții Tătaru. (Iată, Cătălin, un alt toponim românesc, Tătaru!)

 

/Predelus4/img_5062-j1.jpg

 

   Ocolim cupola largă a Muntelui Bobu Mic prin vest și prin nord.

   În lumina înserării vedem poteca ce duce în Pasul Bratocea și dincolo de această trecătoare a Carpaților De Curbură vedem înălțându-se Culmea bratocei și Tigăile mari ale Ciucașului.

 

/Predelus4/img_5070-j1.jpg

 

   Spre nord-est vedem fața exterioară a ,,potcoavei” Muntelui Babeș.

   Dâra vechii granițe urca drept spre vârful acestui munte, iar poteca noastră face dreapta, pe un parcurs care de aici se vde perfect orizontal

 

/Predelus4/img_5072-j1.jpg

 

   Discutasem mai înainte, când încă mai orbecăiam prin munți izolați și șei adânci, că am putea pune corturile în această șa înirbată, numită Șaua La Lac.

   Dar iată că ultimile raze de soare ne sporesc încrederea că, măcar până la intrarea în pădure, vom merge pe lumină.

 

/Predelus4/img_5076-j1.jpg

 

   Blocuri mari de conglomerat desprinse din pereții Muntelui Babeșu.

   În spate se vede Muntele Tesla, cel cu ,,cușma” de brazi pe creștet.

 

/Predelus4/img_5081-j1.jpg

 

   Înainte de a intra pe poteca de sub versantul sudic al Babeșului, mai facem un ultim popas lângă ,,Piramida” din Grohotiș.

 

/Predelus4/img_5083-j1.jpg

 

   Turnuri de conglomerat în coasta Babeșului.

   Imaginea poate duce cu gândul la Turnul Căprioarei de sub Tigăile Mici ale Ciucașului.

 

/Predelus4/img_5086-j1.jpg

 

   Acest segment de poteca este o ,,autostradă” a culegătorilor de afine, lucru care explica adâncimea ei ca de tranșee.

 

/Predelus4/img_5089-j1.jpg

 

   Intrăm în pădure și încet-înmcet ne obișnuim cu întunericul de aici.

   Grăbim pasul si numai din lene nu mai scoatem frontalele din rucsaci.

 

   Ajungem jos, la primele vile de pe Valea Neagră (de Cheia), la lăsarea definitivă a întunericului.

   Astăzi, din Pasul Predeluș și pâna în cheia am făcut cam 10 ore și jumătate.

   Căutăm cazare la două din pensiuni, dar cum e duminică seara și mâine e zi liberă de Sfânta Marie, sunt șanse mici să mai găsim locuri libere in toată Cheia.

 

   Cu gândul și la berile meritate, dar ratate, mergem pe șosea, la dreapta, vreo 300m.

   Și în față ne apare spectacolul de lumini si fumuri de la peste 100 de corturi și tot atâtea mașini.

   Cu ultimile puteri, la lumina lanternelor, montăm corturile pe o iarbă moale, necosită.

   Mâncăm obosiți și ne înnecăm cănd lăsăm capul pe spate să vedem jocul de artificii ca de Revelion.

   Petrecere mare, cu cornuri vânătorești, buciume și vuvuzele!...

   Adormim...

 

   Dimineața ne trezesc razele soarelui și căldura din cort. O fi târziu?

   Ieșim unul câte unu la lumină și abia acum vedem zecile de steaguri tricolore și ale NATO de pe malurile apei.   Parcă suntem în tabăra dinaintea unei bătălii. Sau după ,,batălie”...

 

/Predelus4/img_5095-j1.jpg

 

   Strângem tabăra și ne îndreptăm spre centru stațiunii Cheia în speranța că vom găsi o terasă cu bere pe post de ceai la micul dejun.

   Perspectiva de a reveni în Predeal printr-un ocol pe la Ploiești nu e prea roză, dar avem noroc și găsesc acasă pe Marian, colegul meu din școala generală.

   Știm ca e ziua lui, dar cedează la rugămințile noastre si promite să ne treacă muntele până la Săcele cu microbuzul lui.

   Mașina are doar o bancheta de 4 locuri, așa că Alois și Florin șed pe scăunele de lemn, de parcă au venit la Căminul Cultural cu ele de acasă, ca e omor mare la filmul ăla cu ,,Avaramu”...

 

/Predelus4/dsc01674-j1.jpg

 

   La Dârste constatăm ca nu ne ia nimeni până la predeal, așa că urcăm într-o mașină doar șoferi și aducem mașinile lăsate acasă.

 

   Dar acestea nu sunt decât amănunte...

   Partea frumoasă s-a sfâșit încă de aseară, când s-a lăsat întunericul.

 

   De data aceasta am avut in față muntele ca pe un labirint...

   Asemenea celui din poveste, când Dedal s-a străduit sa construiască unul pentru a ascunde în el Minotaurul.

   Bestia, jumătate om, jumătate taur, cerea tribut anual 7 tineri pe care să-i ucidă.

   Noi am fost tot 7.

   Legenda spune că Tezeu hotărăște să intre în labirint și să ucidă Minotaurul, iar iubita sa, Ariadna, îi dă un fir de mătase pe care acesta să-l urmarească la ieșirea din labirint.

 

   Se vede treaba că la întoarcere eroul nostru a cam strâns firul și a luat ghemul cu el, lasându-ne pe noi să gasin singuri ieșirea din labirint.

 

 

   Muntele, ca labirint...

 

  

 

  

  

 

    

 

  

 

 

  

 

  

 

  



Sâmbătă, 20 august 2011 - 18:24 
Afisari: 5,845 


Postari similare:





Comentariile membrilor (9)

kya
kya
Coarda
 
1
Am fost tentata si eu sa scriu cateva randuri despre aceasta tura care mi-a placut foarte mult, dar oare cum as fi putut retine atatea culmi pe care le-am urcat si coborat vreme de doua zile?

Asa ca am ramas cu amintirea unor privelisti neasemuite, cu vremea varateca si cu o echipa foarte ambitioasa, care nu s-a temut de lungimea traseului propus. Nu as fi crezut ca muntii Neamtului sau Grohotisului pot oferi asa o incantare pentru ochi.

Ca o formatie suplimentara, aici se poate gasi trackul GPS: http://www.wandermap.net/route/1190391


Sâmbătă, 20 august 2011 - 20:08  

andronic.ionel
andronic.ion..

 
2
Frumoasa tura si pozele sunt reusite ,felicitari !!!


Duminică, 21 august 2011 - 13:33  

dragois
dragois
Caraba
 
3
Foarte frumoasa partea nordica a Grohotisului! Am incercat si eu o trecere dinspre Cheia spre Predeal dar am renuntat inainte de Sloeru Marcusanu si am coborat pe vai pana in Valea Doftanei. Trebuie sa scriu si eu povestea acelui drum...


Duminică, 21 august 2011 - 22:32  

jhony
jhony
Busola
 
4
foarte frumos jurnalul. nu credeam ca pot fi asa de frumosi muntii grohotisului.


Luni, 22 august 2011 - 09:50  

dan.popa
dan.popa

 
5
Desene Nazca , inspirata comparatia . Am continuat si eu virtual alaturi de echipa traseul din Vf. Turcului la Cheia . Multumim pentru lectia de geografie in amanunt.


Luni, 22 august 2011 - 20:18  

baltarel
baltarel
Busola
 
6
Feliucitari grupului ca au reusit sa parcurga un asa traseu frumos, merita sa vedem si ce asund zonele mai putin frecventate de turisti. E fantastic sa ai cooechiperi sa te urmeze cu stoicism pana la capat. A meritat din plin o asa tura, a-ti vazut o zona minunata.


Luni, 22 august 2011 - 21:27  

gabrielbv
gabrielbv
Busola
 
7
Pensionarea la 65 de ani nu poate fi o explictie.
O fi aerul inviorator de la Dunare?
Enigma insa enigma va ramene Carpati.org
Cunosc zona, totusi a fost o placere placuta sa revad locurile, si asta datorita povestitorului!
Multumim!


Luni, 22 august 2011 - 23:00  

gigicepoiu
gigicepoiu
Coarda
 
8
Multumesc si eu pentru cuvintele frumoase venite de la prieteni!
Si mie mi-a placut foarte mult tura, ne-a cam solicitat si ca efort si la orientare, dar cu o echipa cu atata dragoste de munte totul se transforma in amintiri frumoase.
O amintire cam departata in spatiu, pentru ca tocmai am revenit din Obcine, cu acel inconfundabil aer de ,,dulce Bucovina".
Doresc sa va duca pasii si prin astfel de locuri mai putin umblate! Intr-o toamna blanda...


Joi, 25 august 2011 - 09:27  

edo
edo
Caraba
 
9
O tura superba ce trebuie facuta cel putin o data in viata!


Vineri, 26 august 2011 - 09:45  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0776 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2019) www.carpati.org