Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Septembrie 2019
LMMJVSD
1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
30

Octombrie 2019
LMMJVSD
123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031

Online

Vremea
Varful Hodrancusa
Muntii Padurea Craiului

Voluntar in Carpati - 2016

Homepage

Lista de discutii

Custuri Fagarasene (XI): Muchia La Bold, 30 iunie 2019 (Muntii Fagarasului)



          Acest jurnal conține descrierea unui traseu de alpinism, care presupune folosirea unor materiale și tehnici specifice și depășirea unor pasaje dificile, expuse și periculoase.


          Prezentare generală:

          Muchia La Bold este o muchie nordică făgărășană, scurtă, care de ramifică din creasta principală, din zona vârfului Viștea Mare și coboară în căldarea superioară a văii omonime. Constă într-o alternanță de pasaje stâncoase și zone înierbate, asezonate cu câteva țancuri, dar și cu o porțiune sfărâmicioasă și alunecoasă, care vara nu este deloc plăcută la parcurgere.

          Traseul a fost deschis în ianuarie 1991 de echipa formată din Andrei Beleaua și Mircea Rusu.

          Dificultate: 1B-2A.

          Echipa: Gabriel (gabrielm), Mihai S. și subsemnatul (markbv).



          Muchia La Bold era un traseu cvasi-necunoscut pentru mine. Doar o descriere a unei parcurgeri pe timp de iarnă, găsită pe internet, urmată de o însemnare în propiul To Do List, în cadrul proiectului meu de a cățăra cât mai multe dintre muchiile făgărășene care prezintă interes alpin.

          Pentru Gabi, însă, traseul reprezenta mai mult decât o provocare, era posibilitatea unei revanșe, având în vedere că l-a mai abordat o dată, pe timp de iarnă, cu un alt coechipier, dar au trebuit să se retragă din cauza temperaturilor foarte scăzute din acea zi, de aproximativ – 28 grade Celsius.

          Așa că, începând de prin ianuarie-februarie, tot făceam planuri. La telefon, în pauzele de odihnă din timpul vreunei ture, sau la berea de după. Ba vremea, ba serviciul sau alte probleme ne-au ținut departe de plan până la sfârșitul lui iunie.

          Și iată-ne pornim spre munte sâmbătă după-amiaza, lucru care mi se pare ușor nefiresc, având în vedere că duminică trebuie să concentrăm toată munca: cățărare, retragere, câteva ore bune de condus și, bineînțeles, eterna coadă de pe DN1. Totuși, nu-i bai. Ne mână în luptă dorința de a mai descoperi încă o muchie nordică și, nu în ultimul rând, un traseu mai puțin umblat.

          Ajungem pe la ora 10 seara la refugiu. Înăuntru găsim o echipă de 4, care urmează să intre a doua zi în Muchia Hârtopu Ursului.

          Dimineața ne trezim pe la șase, șase și ceva. Colegii de refugiu fac deja pregătiri pentru tură. Ieșim și noi. Afară e o răcoare plăcută, revigorantă. Schimbăm câteva vorbe apoi ne apucăm să pregătim micul dejun.

          Pe la 7.30 plecăm. Urcăm lejer pe poteca ce urmărește firul apei, trecem de o tabără de corturi (probabil un eveniment organizat pe facebook), iar mai sus schimbăm câteva cuvinte cu ciobanii de la stână.

          Ajungem în căldarea superioară a văii și recunoaștem ușor muchia, situată mai în drepta (vest), sub piramida formată de vf. Viștea Mare, ajutați și de cele 2 vâlcele care o mărginesc stânga și dreapta, încă pline de zăpadă. Deși pare la îndemână, apropierea pe panta abruptă și bolovănoasă ne stoarce bine de energie.


          Traseul de cățărare începe direct din căldare, de la primele stânci ale muchiei. Se urcă inițial pe un scurt pasaj de stâncă bună și perne de iarbă. Urmează apoi o porțiune de muchie înierbată, de înclinație moderată, care nu prezintă nici o dificultate.

          Puțin mai sus, începe să se profileze pe partea dreaptă un scoc înierbat, pe care se poate înainta lejer, ocolind astfel o porțiune stâncoasă și destul de înclinată din muchie. Pentru păstrarea caracterului alpin al traseului, noi atacăm această porțiune stâncoasă de vreo 4-5 m. Pasajul este ceva mai tehnic, așa că înainte de a mă angaja pe el asigur la un colț de stâncă. Pe măsură ce urc, descopăr o fisură în care amplasez un friend. Continui cățărarea și ajung la o față verticală nu mai mare de 2 metri, destul de spălată. Apuc un prag îngust către stânga și găsesc prize bune de mână. Mai pun un friend la ieșire și mă ridic deasupra feței verticale.

          De aici în sus depășesc încă o porțiune ușoară de muchie înierbată, după care urmează un alt pasaj mai tehnic, format din 2 fețe succesive. Prima, puțin mai mare de vreo 2 metri, este spălată, dar are prize bune de mână la marginea superioară. Strângând bine prizele de mână și folosind aderența bocancilor mă salt deasupra pasajului și ajung pe un prag, sub cea de-a doua față, mai înaltă și de asemnea spălată. Spre norocul meu, aceasta este brăzdată de 2 fisuri minuscule, aproximativ paralele. Pe fisura din stânga reușesc să montez un friend mic, apoi o folosesc ca priză de mână. În cea din dreapta găsesc un loc unde să înfig vârful bocancului. Mă ridic pe prize și depășesc și acest pasaj.

          Continui pe muchie, pe pasaje ușoare, cu toate că uneori sunt înguste ca o lamă. Pun din când în când câte o asigurare intermediară, folosind anouri sau frienduri, în funcție de posibilitățile pe care mi le oferă terenul.

          Creasta pare că se strâmbă ușor către stânga și îmi scoate în cale vreo 2 țancuri ascuțite, pe care le depășesc fără probleme. Mai sus urc pe iarbă, până la un loc mai larg și destul de plat, unde regrupez comod la un bolovan, la baza unui țanc înalt, pentru a recupera de la coechipieri materialele necesare pentru asigurările intermediare. Dacă îmi aduc aminte corect, în acest punct muchia noastră pare că se unește cu o alta, secundară, care vine din dreapta.

          Din acest punct tehnicitatea traseului scade, dificultatea constând în continuare doar în friabilitatea și instabilitatea terenului.

          După ce ne tragem sufletul 2 minute, continuăm să urcăm simultan, preț de câteva minute, printr-o zonă cu blocuri de piatră spartă. Coborâm apoi câțiva metri pe o porțiune pământoasă și dubioasă până într-o șa mică, din care scapă spre est vâlcelul care mărginește Muchia La Bold pe partea stângă (în sensul de urcare).

          Urmează porțiunea cea mai horror a traseului, o muchie sfărâmiciosă și alunecoasă, unde totul pleacă la vale la cea mai mică atingere. Trec destul de greu, rupând praguri fragile de pământ și doborând pietre de toate dimensiunile pe ambele părți ale muchiei. Noroc că sub noi nu e nici un traseu.

          Mă bucur că nu ne-am dezlegat din coardă, pentru că așa suntem mult mai safe pe pasajul ăsta. Urc vreo 20 de metri și terenul pare că devine puțin mai stabil, dar nu găsesc nimic să asigur. Îi strig lui Mihai să mai înainteze puțin, că nu mai am coardă. Mai urc câțiva metri și, cum nu găsesc nici o posibilitate să instalez o regrupare, mă opresc pe un petec de teren care e ceva mai stabil, unde mă înțepenesc bine pe piciore ca să îi filez old school, adică pe după umăr și spate, pe ambii secunzi. Sunt conștient că nu e cea mai sigură metodă, dar oricum nu am altă variantă. Merg pe ideea că suntem 3 legați în coardă, așa că dacă alunecă unul, l-or ține ceilalți 2. Și traseul nu e tehnic, e doar alunecos.

          Pleacă Mihai. Merge încet, cu atenție. În spatele lui se pornește o mini avalanșă de pietre și pământ, însă, din fericire, el nu pățește nimic. Își calculează pașii și ajunge cu bine în zona mai sigură. După el vine și Gabi, fără incidente.

          Din regrupare continuăm încă câteva minute pe creasta înclinată, care începe să devină mai prietenoasă, în sensul că pământul devine mai stabil și usor, ușor, pe măsură ce înaintăm, lasă locul unei zone cu piatră, mult mai sigură și mai plăcută la deplasare.

          Mai sus, muchia se termină sub un perete înalt, aproape vertical, brăzdat de 2 hornuri înguste, paralele. Din cauza ceții care s-a lăsat între timp nu vedem ce ne așteaptă deasupra acestui obstacol. Știm însă, din singura descriere pe care am găsit-o pe internet, că ne apropiem de vârf.

          Profităm de locul larg de la baza peretelui și ne odihnim 2-3 minute. Plecăm pe hornul din stânga. Sunt prize suficiente și cățărarea nu e deloc dificilă. Pe măsură ce înaintăm, hornul se lărgește și se pierde treptat într-o față înierbată.

          Vizibilitatea este destul de scăzută, dar interpretăm zona ca fiind panta înierbată și abruptă, de formă triunghiulară, ce coboară spre nord din vârful Viștea Mare. Gasim un loc mai plat și ne oprim să strângem coarda.

          Urcăm cu grijă, pentru că este destul de alunecoasă iarba asta. Din dreapta începe să se ridice o coamă de stâncă, pe care o atingem undeva mai sus. Continuăm să urcăm, ușor dreapta și ajungem pe vârf. Ne oprim, ne dezechipăm, mâncăm o ciocolată și socializăm puțin cu echipele care vin și pleacă pe traseele marcate din zonă. E ceva lume, se vede că vremea a fost totuși bună.

          După pauza de rigoare, renunțăm la vf. Moldoveanu din cauza ceții și începem retragerea, inițial pe BR, apoi stânga pe TR, până la refugiul din Valea Viștea Mare.



Muchia La Bold în imagini:


Foto nr. 1-2: Partea de început a traseului

/Bold/01.jpg


/Bold/02.jpg



Foto nr. 3-5: Mai sus, pe creastă

/Bold/03.jpg


/Bold/04.jpg


/Bold/05.jpg



Foto nr. 6-7: Asigurare la colțuri de stâncă

/Bold/06.jpg


/Bold/07.jpg



Foto nr. 8-15: Pe pasajele mai tehnice și pe zona cu țancuri

/Bold/08.jpg


/Bold/09.jpg


/Bold/10.jpg


/Bold/11.jpg


/Bold/12.jpg


/Bold/13.jpg


/Bold/14.jpg


/Bold/15.jpg



Foto nr. 16-17: Detaliu cu partea „tehnică” a muchiei

/Bold/16.jpg


/Bold/17.jpg



Foto nr. 18: Ac de piatră întâlnit pe parcurs

/Bold/18.jpg



Foto nr. 19: Șaua de obârșie a vâlcelului din stânga muchiei, sau locul de unde începe zona „horrror”

/Bold/19.jpg



Foto nr. 20: Porțiune de creastă mai stabilă, situată deasupra zonei sfărâmicioase și alunecoase

/Bold/20.jpg



Foto nr. 21: Intrarea pe hornul din stânga, ultima porțiune unde am mai folosit coarda

/Bold/21.jpg



SUMAR:

          - Accesul pe traseul TR de la refugiul din Valea Viștea Mare și retragerea pe traseul vf. Viștea Mare - creasta principală spre Portița Viștei (BR) – Valea Viștea Mare – refugiu (TR).

          - Timp: 6-7 ore pentru o echipă de 3, din care acces – 2 - 2 ½ h, 2 h traseul propriu-zis și 2 - 2 ½ h retragerea.

          - Echipament minim necesar: cască, ham, 2 carabiniere cu filet, 2 anouri, dispozitiv de rapel pentru fiecare participant și 1 coardă de 50 m, 4-6 frienduri (mărimi diferite), 10 bucle echipate, 8-10 bucle de cordelină sau anouri mai lungi pentru o echipă de 3.

          - Mod de parcurgere: în cea mai mare parte am mers simultan, cu asigurări intermediare, cu o coardă de 50m scurtată. În partea de sus am mers la liber.

          - Asigurări: se asigură doar la mobile (frienduri) și la colțuri de stâncă. Nu am găsit nici un piton pe tot parcursul. În locul friendurilor pot fi folosite nuci mai maricele sau pitoane, după gust!

          - Regrupări: la colțuri de stâncă.

          - Evaluare generală: cotația alpină ar fi, în condiții de vară, mai degrabă un 1B cinstit, după părerea noastră, în situația în care se cațără porțiunile stâncoase de pe parcurs (în marea lor majoritate situate pe partea stângă a muchiei), sau poate chiar mai puțin dacă acestea se ocolesc.


          Plusuri: - cățarare frumoasă, cu vreo 2 pasaje mai tehnice, fără a fi însă foarte dificile și care se pot parcurge la bocanci;

          - pasajele tehnice au prize suficiente, însă trebuie abordate cu atenție, pentru că stânca este friabilă pe alocuri;

          - constituie un antrenament bun pentru ieșirea din hibernare, iar iarna probabil că oferă o cățărare interesantă;

          - peisaje superbe, cu o priveliște deosebită asupra văii Viștea Mare.


          Minusuri: - foarte alunecos și sfărâmicios în porțiunea de creastă pământoasă din zona mediană (problemă care nu apare iarna, când totul este înghețat);

          - cam scurtă - ne-am fi dorit ca senzația aia plăcută că ne cățărăm din ce în ce mai sus, ajungem mai aproape de cer, să dureze mai mult.



Luni, 8 iulie 2019 - 19:25 
Afisari: 894 


Postari similare:





Comentariile membrilor (6)

markbv
markbv
Caraba
 
1
Scuze pt calitatea imaginilor. Parte din ele sunt luate cu telefonul.


Luni, 8 iulie 2019 - 19:41  

gabrielm
gabrielm

 
2
Foarte fain Marius... Multumesc Carpati.org!!
Felicitari!!


Luni, 8 iulie 2019 - 20:02  

bogdan.t
bogdan.t
Coarda
 
3
Brava! Stiu traseul, e fantastic! Ma bucur ptr tine!


Marți, 9 iulie 2019 - 11:25  

markbv
markbv
Caraba
 
4
Bogdan, multumesc pt vizita si cuvintele scrise!
Toate bune!


Marți, 9 iulie 2019 - 11:41  

lawr
lawr
Caraba
 
5
Bravo!


Luni, 22 iulie 2019 - 11:14  

markbv
markbv
Caraba
 
6
Multumim Laur!
Toate bune!


Luni, 22 iulie 2019 - 21:49  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0862 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2019) www.carpati.org