Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Iunie 2018
LMMJVSD
123
45678910
11121314151617
18192021222324
252627282930

Iulie 2018
LMMJVSD
1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031

Online

Vremea
Varful Gruiu
Muntii Calimani

Reduceri

Voluntar in Carpati - 2016

Homepage

Lista de discutii

CUSTURI FAGARASENE (VIII): CREASTA FERASTRAUL, 01 iunie 2018 (Muntii Fagarasului)



          Acest jurnal conține descrierea unui traseu de alpinism, care presupune folosirea unor materiale și tehnici specifice și depășirea unor pasaje dificile, expuse și periculoase.


Prezentare generală:


          Creasta Ferăstrăul este o muchie nordică, scurtă și zimțată, care se desprinde din creasta principală a munților Făgăraș dintr-un punct situat aproximativ la jumătatea distanței dintre vf. Negoiu și intrarea în Strunga Dracului. Partea de jos a muchiei (nord) este situată în apropierea traseului turistic care face legătura dintre Piatra Prânzului și Portița Călțunului, prin Strunga Ciobanului (CR).


          Creasta se prezintă ca o înșiruire de țancuri ascuțite, cu aspectul unor dinți de fierăstrău, de unde provine și denumirea sa.


          Orientare: SV – NE.


          Traseul a fost deschis în 1930 de echipa formată din Rolf Richter și Hans Ackermann de la Clubul Alpin German din Munchen, iar primii alpiniști români care l-au cățărat au fost Ionel Coman și Udo Falk, în 1949.


          Dificultate: 3A. Traseul este slab echipat, pitoanele găsite sunt rare și vechi.



/ferastrau/1.jpg

Foto nr. 1: Creasta Ferăstrăul.



          Ideea parcurgerii traseului mi-a venit citind cartea „Pe custurile făgărășene” (I. Fratu, A. Beleaua, O. Fratu), iar informații suplimentare am mai luat de pe net, din câteva jurnale și albume foto. Totuși, descrierile sunt pe alocuri sumare, așa că linia pe care am făcut-o noi ține de inspirația de moment, fără a avea pretenția că este cea mai bună variantă.


          Echipa: subsemnatul (markbv) și Mihai S.



          Plecăm de la refugiu pe la 07.30. Dincolo de Portița Călțunului panta este acoperită cu zăpadă, dar se merge ok și fără colțari, deja este cald pentru ora asta și zăpada este moale la suprafață, se pot face urme ușor.


          Ne apropiem tot mai mult și privim cu emoție traseul care ne așteaptă: porțiuni de creastă îngustă și colți impunători, care de la distanța de la care îi privim nu prea ne fac impresia că s-ar putea cățăra. Emoțiile sunt sporite și de faptul că pentru amândoi traseul reprezintă teren necunoscut.


          Mergem pe zăpadă, urmând aproximativ poteca turistică și ajungem în curând în „umbra” crestei. Observăm că un alpinist mai titrat ne-a luat-o înainte. Nu-i bai, e loc pentru toți în Făgăraș.



/ferastrau/2.jpg

Foto nr. 2: Yeti? Nu, doar un ursache tinerel.



          Identificăm cel puțin două variante de acces, dar alegem o brână comodă de iarbă ce urcă spre dreapta, până într-o zonă mai blândă a crestei, oferindu-ne astfel plăcerea de a cățăra cât mai mult. Ne echipăm și pornim la drum.



/ferastrau/3.jpg

Foto nr. 3: Brâna de intrare în traseu.



/ferastrau/4.jpg

Foto nr. 4: Și continuarea până la ieșirea în creastă.



          De aici mergem câteva minute drept în sus, pe praguri de piatră și iarbă. Panta este acceptabilă, așa că mergem lejer până la baza unui țanc aflat chiar pe muchie.


          Acesta este primul obstacol notabil al traseului. Ne legăm în coardă, asigurăm la un colț de stâncă și plec în explorare pe peretele din dreapta, care scapă aproape vertical până în fundul căldării. Urmez pe pernițe de iarbă un prag orizontal, abia schițat. Pasajul este expus și fără asigurări. Ar fi ceva fisuri mici unde să plantez sau să bat ceva, dar deocamadată mă simt suficient de confortabil.



/ferastrau/5.jpg

Foto nr. 5: Prima porțiune de cățărare de pe traseu.



          Înaintez cu grijă și, pe un prag mic de stâncă, orientat ușor dreapta, găsesc un piton morcov, cu inel, vechi, dar rezistent. Asta îmi arată că sunt pe drumul cel bun. Pun o buclă echipată în el și merg mai departe.


          Urmează vreo 4 metri de mers la liber, până la baza unei fisuri verticale, puțin mai largă. Continui pe fisură. La intrare pun o asigurare la un bolovan încastrat, apoi urc vreo 3 metri și ajung într-o muchiuță îngustă. Chiar la ieșire, pe partea stângă, găsesc un colț sănătos de stâncă, după care trec o buclă mai lungă de coredelină și mai pun o asigurare.



/ferastrau/6.jpg

Foto nr. 6: Fisura din prima lc, văzută de deasupra.



/ferastrau/7.jpg

Foto nr. 7: Continuarea muchiei.



          Continui pe muchia îngustă încă 6 metri și regrupez la un colț mare de stâncă. Lungimea de coardă are cam 25 m, este expusă în prima parte, dar nu este dificilă, se poate face lejer la bocanci. De asemenea, văzută de sus, se pare că se poate ocoli prin stânga, pe un scoc cu iarbă.



/ferastrau/8.jpg

Foto nr. 8: Prima regrupare, la un colț de stâncă.



          Din regrupare mergem concomitent pe muchia înierbată încă o lungime de coardă, fără asigurări, până pe vârful unui țanc ascuțit. Prin descrierile citite de mine zice că pe tot parcursul traseului se face un singur rapel, mai către final, deci pasajul ăsta se descațără sau se ocolește cumva. Noi, pentru mai multă siguranță, am pus o cordelină după un colț de piatră și am făcut un rapel de cca. 12-15 metri, până într-o șa ascuțită.



/ferastrau/9.jpg

Foto nr. 9: Coborâre în rapel de pe primul țanc.



          Urmează încă o lungime de coardă pe o pantă cu înclinație acceptabilă, pe care mergem neasigurați, folosind treptele de piatră și iarbă. Ajungem pe un al doilea țanc ascuțit, unde găsim o stație de rapel improvizată dintr-o bucată de coardă albastră trecută chiar după vârful țancului. Coarda pare nouă, probabil a fost montată anul ăsta. O verficăm și îi dăm la vale cu încredere. Rapelul are tot până în 15 metri și se termină într-o strungă îngustă, care se continuă cu muchie ascuțită.



/ferastrau/10.jpg

Foto nr. 10: Stație de rapel pe țancul nr. 2.



/ferastrau/11.jpg

Foto nr. 11: Detaliu cu strunga în care se coboară de pe țancul nr. 2.



          În continuare, creasta ia forma unei înșiruiri de țancuri mai mici, pline de blocuri de stâncă sparte și răsfirate haotic. Totuși, traseul pare destul de abordabil, așa că din strungă mergem concomitent, cu asigurări intermediare, pentru vreo 2-3 lungimi de coardă, până rămân fără bucle și anouri și trebuie să regrupez.


          Primul țanc se abordează inițial pe stânga unei muchii destul de ascuțite, apoi direct pe creastă, până în vârf. De aici se coboară pe un horn mic, de vreo 3-4 metri, dar destul de incomod.



/ferastrau/12.jpg


/ferastrau/13.jpg

Foto nr. 12 și 13: Imagini din lungimile de coardă parcurse simultan.



          Urmează alt țanc, mai mic, pe care se urcă fără probleme, direct pe muchie. Cobor 2-3 metri și apoi urc un al treilea țanc, mai ascuțit, unde regrupez la un piton vechi, plasat chiar înainte de vârf.


          Ne așteaptă o coborâre de vreo 10 metri, cam abruptă, așa că găsim un colț de stâncă unde mai montăm un rapel și coborâm într-o șa mică. Pe peretele opus identificăm o stație de rapel mai veche, din 2 pitoane legate între ele cu coardă, folosite probabil pentru retragere spre căldarea Laiței (est).



/ferastrau/14.jpg

Foto nr. 14: Pregătirea celui de-al treilea rapel.



/ferastrau/15.jpg

Foto nr. 15: Stație de rapel pentru retragere spre căldarea Laiței.



          Din șa plecăm pe o pantă cu pietre mari. Mai sus calea ne este barată de un perete imens, în trepte, de o înclinație destul de mare. Pare că se poate face, dar nu știu sigur dacă pe acolo e continuarea. Îmi scot notițele ca să mă documentez, dar informația este puțină și ușor confuză, cel puțin pentru mine, pentru că nu pot să identific în teren reperele descrise în carte. Mă sfătuiesc un pic cu coechipierul și pornesc în dreapta, pe o brână de iarbă, pe direcția unui colț crăpat, situat pe muchia dreaptă a peretelui.



/ferastrau/16.jpg

Foto nr. 16: Colțul crăpat pe care l-am luat drept reper pentru ieșirea în creastă.



          Mergem simultan, pasajul nu e dificil. Asigur la țancuri sau bolovani încastrați. Ieșirea în muchia cu colțul crăpat îmi este blocată de un pasaj vertical și cam fără prize, așa că mă orientez drept în sus, spre un horn de cca. 4 metri care pare că se poate face.


          Intru în horn, dar acesta se dovedește a fi ușor surplombat în jumătatea superioară și prea îngust ca să încap în el cu rucsacul în spate. Nu reușesc să îl trec din prima, așa că descațăr până la baza hornului, unde regrupez.


          Pornesc din nou, încercând să intru cât de mult pot în horn, în speranța unui ramonaj cinstit în porțiunea inferioară, apoi mai sus, unde se îngustează, la o cheie de umăr sau de braț.


          Fără rucsac trec destul de ușor prima jumătate a obstacolului, mai ales că mi-am facut curaj cu o asigurare intermediară la o piatră înțepenită între pereții hornului. Când nu mai e rost de ramonaj scotocesc prin măruntaiele hornului și găsesc o priză inversă pentru mâna dreaptă, fac opoziție cu palma stângă pe peretele aferent, pun un picior în peretele din dreapta pentru echilibru și mă salt peste capacul hornului. După semnele pe care le am pe mâna dreapta aș zice că a mai fost și o cheie de pumn pe undeva pe acolo, dar nu mai îmi aduc exact aminte.


          După horn pasajul nu mai este dificil, așa că îmi permit să zăbovesc o clipă și să arunc o privire în urmă, să văd pe unde am venit.



/ferastrau/17.jpg

Foto nr. 17: Creasta Ferăstrău văzută din treimea superioară.



/ferastrau/18.jpg

Foto nr. 18: Detaliu cu creasta deasupra hornului suspendat.



          Merg mai departe vreo 8-10 metri peste niște praguri de piatră și regrupez la un colț de stâncă. Mihai are ceva probleme cu trecutul rucsacurilor peste horn și cred că îmi zice câteva vorbe de duh în gând, dar trece peste obstacol fără mari pierderi, doar o lovitură la o mână. Cred că pasajul se putea ocoli prin dreapta, dacă prindeam muchia mai de jos, dar nu știu sigur.


          Reluăm deplasarea simultană printre bolovani până la un ac masiv de piatră, de vreo 4 metri, care se vede distinct fața de linia crestei (pe ăsta îl recunosc din descrierea traseului pe care am citit-o în carte). Trec de ac și ajung la baza unui perete brăzdat spre stânga de un horn oblic, destul de larg cât să încap în el.



/ferastrau/19.jpg

Foto nr. 19: Perete cu horn oblic, către finalul traseului. Cățărarea se face prin horn.



          Regrupăm la baza peretelui, apoi urc direct prin horn. Posibilitățile de asigurare sunt rare spre inexistente, dar pasajul nu e dificil. Când hornul se lărgește și mai mult trec pe fața din stânga, unde urc fără probleme, pe prize bune.


          Continui pe creastă, iar mai sus găsesc încă un piton, la un pas mai ciudățel, ce presupune trecerea peste o tăietură adâncă și îngustă care întrerupe linia muchiei.


          Depășesc pasajul și ajung pe un vârf mic. Cobor 3-4 metri și urc pe un nou țanc unde găsesc o stație de rapel făcută dintr-un piton și o grămadă de bucați de coardă și cordelină. Recunosc și locul ăsta din descrierile citite (lumea zice că este locul unde se face singurul rapel, celelalte țancuri pe care le-am întâlnit pe traseu se descațără sau se ocolesc, dar noi am preferat să le coborâm în rapel) și știu că nu mai este mult până la finalul traseului.



/ferastrau/20.jpg

Foto nr. 20: Ultimul rapel de pe traseu. Sau singurul, după alte păreri.



          Facem un rapel de vreo 12-15 metri până într-o șa mică ce ne desparte de un perete imens ce scapă din creasta principală. Prindem o brână de iarbă care urcă spre dreapta. Deja se vede ieșirea, la capătul unui scoc de 30-40 de metri, care se urcă la liber, dar care e foarte alunecos pe stâncă udă.



/ferastrau/21.jpg

Foto nr. 21: Ieșirea în creasta principală se face inițial pe o brână lată de iarbă, apoi pe un scoc înclinat, fără a fi însă dificil, care începe cam din zona petei de zăpadă din centrul imaginii. Scocul nu se vede bine în această fotografie, dar iese în creastă în șaua de deasupra petei de zăpadă.



          Ajungem în traseul creastei principale pe la 12, la 3 ½ ore de la intrare. Suntem foarte aproape de Negoiu, dar niște stropi rari de ploaie ne conving să nu mai facem ocolul pentru obișnuita poză de vârf și să plecăm direct spre refugiu. Am vrea să ne retragem prin Strunga Dracului, că e cea mai scurtă variantă, dar o privire aruncată din gura strungii ne face să ne răzgândim: o cornișă imensă, apoi zăpadă continuă, cu o înclinație mult prea mare pentru a putea fi coborâtă la bocanci.


          Plecăm grăbiți spre Strunga Doamnei și apoi spre refugiu, unde ajungem odată cu primele rafale de ploaie. Am avut noroc de data asta, am scăpat nemurați.



SUMAR:


          - Accesul pr traseul refugiul Călțun – Portița Călțunului – Căldarea Laiței (BR) – spre Strunga Ciobanului (CR) - Creasta Ferăstrăului și retragerea pe traseul creasta principală (BR) – Strunga Doamnei (BG) - refugiul Călțun (BR).


          - Timp: 6 ore pentru o echipă de 2, din care acces - 1 h, traseul propriu-zis 3 ½ h și retragerea 1 ½ h.


          - Echipament minim necesar: cască, ham, 2 carabiniere cu filet, 2 anouri, dispozitiv de rapel pentru fiecare participant și 1 coardă de minim 30 m, 6-8 bucle echipate, 6-8 bucle de cordelină sau anouri mai lungi pentru o echipă. În plus, pot fi de ajutor și următoarele materiale: 1 set de nuci, cheie nuci, 2-3 pitoane, ciocan pitoane.


          - Lungime: greu de spus câte lungimi de coardă are traseul, mai ales că noi am folosit o coardă de 30 m, iar pe multe porțiuni am mers simultan, legați în coardă, cu asigurări intermediare. Estimez undeva la 11-12 lc, începând de la locul unde ne-am leagat în coardă, din care 3 lc de cățărare efectivă (primul obstacol, hornul surplombat și peretele cu horn oblic), 5-6 lc de mers simultan și 3 lc de mers fără asigurare. La acestea se mai adaugă intrarea in creastă, până la primul obstacol.


          - Asigurări: pitoane rare și vechi. Se asigură preponderent la colțuri de stâncă și bolovani încastrați. În unele locuri se pot amplasa asigurări mobile. Pe traseu noi am găsit 6 pitoane, din care 2-3 se folosesc mai degrabă pentru rapel/retragere.


          - Regrupările se fac preponderent la colțuri de stâncă.


          - Evaluare generală: cățarare frumoasă, fără a fi dificilă, se poate parcurge la bocanci. După părerea mea, cotația 3A este dată mai degrabă de expunere decât de dificultatea traseului.



Miercuri, 6 iunie 2018 - 22:30 
Afisari: 776 


Postari similare:





Comentariile membrilor (8)

alexalex
alexalex

 
1
Bravo, baieti. Faina creasta si relatarea pe masura. Carpati.org
Felicitari !


Joi, 7 iunie 2018 - 13:59  

markbv
markbv
Caraba
 
2
Multumim Alex pentru cele scrise si pentru rabdarea de a citi jurnalul.
Ture faine in continuare!
Mai mergem in Rasnoave?


Joi, 7 iunie 2018 - 14:49  

baumwolle
baumwolle
(admin)

 
3
Inspirațional și tentant!

Mi se pare interesant de analizat gradele traseelor alpine din masive unde cățărarea pe stâncă nu este de căpătâi. Până una alta, nu poți da 3A unui traseu care e "doar" expus, dar să dăm înaintașilor ce-i al lor. Carpati.org


Joi, 7 iunie 2018 - 18:51  

cos77
cos77

 
4
Frumoase locuri!
Sper ca data viitoare sa pot veni si eu 😀.
Felicitari si la mai mare!


Vineri, 8 iunie 2018 - 08:19  

markbv
markbv
Caraba
 
5
Cosmin, sigur repet figura! Ca e iulie, ca e septembrie, vedem. Oricum, anul asta.
Toate cele bune!


Vineri, 8 iunie 2018 - 12:37  

markbv
markbv
Caraba
 
6
@baumwolle: Andrei, nu as vrea sa las impresia ca traseul este "floare la ureche". Are de toate: catarare, rapeluri, pasaje expuse, perete, brane, creasta si o multime de lungimi de coarda. Adica toate ingredientele pentru un traseu frumos!
Cat priveste aprecierea dificultatii, stii cum e, ce e usor pentru unii poate fi dificil pentru altii, iar pe unde eu fac catarare la coarda simpla altii merg neasigurati!
Dar da, asa e, si pe mine ma ia ameteala cand incerc sa imi explic cam cum sunt acordate cotatiile la traseele alpine / de alpinism pe sistemul romanesc. Nu de alta, dar asa cum ziceam intr-un jurnal mai anul trecut, am mers pe 2A cu lungimi care depasau sigur 4A si am mers pe 3B care nu punea probleme deosebite.
Pana la urma, cotatia romaneasca este o evaluare overall a traseului, nu e punctuala pe dificultatea anumitor pasaje.
In final zic ca vorba ta, or sti oamenii aia de ce au dat cotatia respectiva!
Toate bune!


Sâmbătă, 9 iunie 2018 - 18:27  

horjeaeugen
horjeaeugen
Caraba
 
7
BRAVO MAESTRE!
Chiar ma intrebam pe unde mai haladuiesti uitand vechea ta pasiune pentru Fagaras.
Frumos traseul! Poate facem doua echipe de "ursuleti" si ne plimbi cateva zile prin zona. ;-)
Toate cele bune!


Miercuri, 13 iunie 2018 - 06:21  

markbv
markbv
Caraba
 
8
Eugen, iulie e bine?

PS: mersi pentru rabdarea de a citi jurnalul si pentru randurile scrise.
Toate bune!


Miercuri, 13 iunie 2018 - 08:15  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0751 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2018) www.carpati.org