Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

August 2019
LMMJVSD
1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031

Septembrie 2019
LMMJVSD
1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
30

Online

Vremea
Varful cu Dor
Muntii Bucegi

Reduceri

Voluntar in Carpati - 2016

Homepage

Lista de discutii

Custuri Fagarasene (V): Solo pe Piscul Laitel, 04 iulie 2015 (Muntii Fagarasului)

          Acest jurnal descrie un traseu alpin nemarcat, care conține unele pasaje expuse și periculoase, în special pe vreme nefavorabilă și care poate solicita folosirea pe unele porțiuni a materialelor specifice de alpinism. Modul de abordare a traseului este subiectiv și ține de inspirația de moment, fără a avea pretenția de a reprezenta cea mai bună soluție.



          Echipa: subsemnatul (markbv).          Traseu: Piscu Negru – Între Izvoare – Căldarea Mică a Paltinului (PA) – Șaua Lăițelului –Căldarea Lăițel – Piscul Laițel – Vârful Lăițel (nemarcat) – Traseul crestei principale – Refugiul Călțun (BR) – Piscu Negru (TA).


          Dificultate: Piscul Lăițel este un traseu alpin cotat gradul 1B – 2A. În fapt, deși are unele pasaje expuse și porțiuni care se depășesc prin utilizarea unor tehnici de alpinism, dificultatea traseului nu depășește 1B. Nu am folosit coarda, dispozitivul de rapel sau asigurările intermediare.


          Urcarea din Căldarea Mică a Paltinului până în Șaua Lăițelului și apoi coborârea în Căldarea Lăițel nu sunt marcate, dar nu sunt dificile, se pot face ușor dacă cunoști zona sau ai la dispoziție o hartă, abilități bune de orientare în teren și ceva fler în alegerea unui parcurs mai ușor și mai sigur.


/laitel/foto_1.jpg

          Foto nr. 1: Traseul realizat.


          La 07.30 parchez în apropierea Mănăstirii Sf. Ilie de la Piscu Negru și pornesc pe traseu PA spre Șaua Paltinului. Îmi fac încălzirea prin pădure și apoi pe urcarea primului prag al văii, întâlnesc traseul CA (Ref. Călțun – tunel Transfăgărășan) și ajung, în aproape 2 ore, în Căldarea Mică a Paltinului. Iau o mică pauză, studiez terenul și harta și fac o schimbare de plan: nu mai continui pe CA, pentru că mă scoate în creastă prea departe, undeva prin zona Turnului Paltinului. Așa că prefer să urc direct prin Căldarea Mică, spre șaua Lăițelului, ca să mai câștig ceva timp.


          Părăsesc traseul marcat, care cotește spre dreapta și dispare după o muchie și urc direct pe un fel de albie de pârâu secat, pe care găsesc din când în când hățase firave de animale. Urmează un urcuș susținut, peste un mic prag și mă apropii de un perete ce coboară din țancul care desparte Șaua Lăițelului în două. Aici am de ales între următoarele variante: spre dreapta pe o muchie slab profilată și cu o înclinație rezonabilă, care mă scoate undeva aproape de Șaua Estică, sau spre stânga, pe un culoar ce mă duce exact până sub Șaua Vestică a Lăițelului.


          Aleg varianta mai scurtă, mă orientez spre stânga, pe la baza peretelui și prind o limbă de zăpadă ce urcă destul de lin pentru început. Merg inițial pe mijloc pentru că între perete și marginea limbii de zăpadă se cască un gol adânc, unde nu mi-ar plăcea să cad. Spre final panta se înăsprește și zăpada devine mai dură. Traversez cu atenție spre dreapta și fac trecerea pe stâncă. Pare destul de dificil, dar găsesc cumva un traseu paralel cu fâșia de zăpadă, ajutându-mă de bolovani și colțuri mari de piatră, care-mi oferă prize bune la traversările mai delicate. Către porțiunea finală, stratul de zăpadă se diminuează considerabil, așa că pot folosi culoarul format între acesta și perete ca o cale de înaintare mai facilă.


/laitel/foto_2.jpg

          Foto nr. 2: Urcușul spre Șaua Vestică a Lăițelului.


          Ajuns deasupra zăpezii întâlnesc o porțiune înclinată de 10-15 de metri de pământ umed, foarte alunecos și sfărâmicios, care îmi pune ceva probleme. După acest obstacol, mai urc încă vreo 20 de metri, de data aceasta pe iarbă și ajung în traseul de creastă (BR), chiar la baza stâncilor din Șaua Vestică a Lăițelului. Ies în șa, unde iau o mică pauză și studiez zona. De aici ar trebui să am o priveliște de ansamblu a traseului de mă așteaptă, asta dacă mă lasă fuioarele de ceață care urcă dinspre vale.


/laitel/foto_3.jpg

          Foto nr. 3: Partea superioară a piscului Lăițel ieșind din ceață.


          Pentru continuare, însă, trebuie să mă consult cu specialiștii. I. Fratu, A. Beleaua și O. Fratu îmi transmit, prin intermediul notițelor mele, că „pentru a ajunge în Căldarea Lăițelului se poate coborî din creasta principală din estul Șeii Vestice a Lăițelului, de-a lungul unui scoc cu grohotiș cu înclinație moderată, orientat spre nord. Coborârea nu prezintă dificultăți însă cere atenție sporită”. Identific scocul, dar nu mă prea inspiră, așa că îmi croiesc drum chiar pe la baza unui perete de la capătul vestic al șeii, de unde începe urcarea spre vf. Lăițel, apoi în coborâre pe versantul estic al Piscului Lăițel, până în fundul căldării.


/laitel/foto_4.jpg

          Foto nr. 4: Coborârea în Căldarea Lăițelului. Cu galben traseul ales de mine, iar cu roșu, probabil traseul propus de Fratu & Beleaua & Fratu în „Pe Custurile Făgărășene”.


          Coborârea pe grohotiș sau peste lespezile prăvălite la întâmplare e o adevărată probă de anduranță, echivalând cu un antrenament bun pentru cei cu genunchii sănătoși și cu o trimitere la medicul specialist pentru ceilalți. Pentru mine însă coborârea nu e decât un antrenament pentru ….. a putea merge la doctor. Continui prin căldare și ceața se risipește, așa că pot în sfârșit să văd piscul în întregime.


/laitel/foto_5.jpg

          Foto nr. 5: Piscul Lăițel.


          Mai cobor puțin și identific drept variante de intrare în traseu 2 culoare de iarbă ce urcă până în muchie. Prima variantă, cam abruptă, urcă direct într-o mică șa din nordul unui vârf înalt, cu aspect rotunjit. A doua, mai domoală, taie oblic versantul, atingând creasta într-o mare de jnepeni. Între cele 2 puncte, muchia e acoperită în totalitate de jnepeni, fapt care ar îngreuna foarte mult înaintarea. Probabil că porțiunea asta se poate ocoli pe vreo potecă pe versantul opus (vestic), dar nu vreau să risc, așa că aleg prima variantă.


/laitel/foto_6.jpg

          Foto nr. 6: Posibilități de intrare în traseul de pe Piscul Lăițel. Cu galben varianta aleasă de mine, cu albastru o variantă mai ușoară, dar care ajunge în creastă într-o zonă cu mulți jnepeni și cu roșu o variantă de ocolire a primului vârf pe care l-am cățărat.


          Urcușul e greu, ultima porțiune devine foarte înclinată, cuplez fața și mă ancorez de firele de iarbă și de micile tufe de afini, care îmi oferă sprijin câte o fracțiune de secundă, suficient cât să îmi găsesc echilibrul pentru următorul pas fără să o iau la vale. Ajung în creastă și mă întreb de ce m-am complicat atâta, pentru că dacă făceam la un moment dat o mică traversare către stânga scăpam și de porțiunea abruptă și alunecoasă de iarbă, dar și de escaladarea și apoi coborârea acestui vârf rotunjit. Dar unde mai era atunci adrenalina și satisfacția obstacolului depășit cu trudă și ceva emoții?


          Din șa urc o pantă de 4-5 metri destul de înclinată, fără a fi însă dificilă, până pe platforma vârfului, îngustă și lungă de 2-3 metri.


/laitel/foto_7.jpg

          Foto nr. 7: Urcarea pe primul vârf.


          Partea sudică este însă foarte abruptă și nu poate fi coborâtă direct. Nu văd nici o posibilitate rapidă de instalare a unui rapel, așa că folosesc pentru coborâre un scoc de iarbă, dificil, alunecos și abrupt, ce coboară pe partea dreaptă a muchiei, până în următoarea șa.


/laitel/foto_8.jpg

          Foto nr. 8: Scocul de iarbă pe unde am coborât, văzut de pe următorul țanc.


          De aici urmează o porțiune de creastă caracterizată printr-o înșiruire de 3 țancuri acoperite cu jnepeni, din care primul mai rotunjit, iar următoarele mai stâncoase și mai ascuțite. Cum trecerea prin desiș nu pare a fi o opțiune, cobor puțin pe versantul vestic (dreapta) până prind un hățaș firav ce mă conduce la un culoar de iarbă ce urcă abrupt printre jnepeni, paralel cu creasta. Mă cațăr cu greu pe acest culoar, alunecând când pe iarbă, când pe solul umed. După câteva zeci de metri ajung chiar deasupra țancului nr. 2, într-o șa abia profilată. Depășesc al treilea țanc, destul de mic, croindu-mi drum peste jnepeni și cobor într-o nouă șa, puțin adâncă.


/laitel/foto_9.jpg

          Foto nr. 9: Ocolirea porțiunii cu jnepeni.


          Urmează parcurgerea a aproximativ 40 metri de creastă înclinată, până la baza unui vârf caracterizat pe partea nordică de un perete spălat de vreo 10-15 metri. Literatura de specialitate mă sfătuiește să ocolesc obstacolul pe partea stângă (est), pe o brână de iarbă, iar priveliștea de pe vârful de dinainte mă convinge că asta ar fi varianta cea mai accesibilă. Totuși, mă decid să îmi încerc norocul cu peretele. Deși pare impresionant, acesta se poate face, având pe tot parcursul prize minuscule, care permit escalada, cu atenție și cu bocanci cu aderență bună.


/laitel/foto_10.jpg

          Foto nr. 10: Vârful cu perete pe partea nordică. Cu galben - traseul de cățărare a peretelui, cu roșu - centura ocolitoare, în regim de autostradă.


          De pe vârf se coboară vreo zece metri, apoi urmează un țanc mic, stâncos, al cărui vârf este acoperit cu jnepeni și care se poate urca direct, deși necesită efort pentru lupta cu obstacolele vegetale, sau se poate ocoli coborând puțin pe versantul din dreapta (vest).


/laitel/foto_11.jpg

          Foto nr. 11: Continuarea crestei.


          Urmează un nou țanc, nu prea înalt, dar destul de lung, cu stâncă sfărâmată și cu 2 vârfuri, aflate la mică distanță unul de altul. Acest țanc formează un culoar de vreo 40 metri cu o mică muchie ce coboară din următorul obstacol al traseului, primul cu adevărat înalt și impunător. Deși culoarul reprezintă cea mai facilă cale de înaintare, mă ambiționez să urmez creasta matematică, consumând destul timp și efort pentru a trece peste mai multe formațiuni stâncoase ascuțite, acoperite din când în când de pâlcuri de jnepeni.


/laitel/foto_12.jpg

          Foto nr. 12: Culoarul format între creastă și o muchie ce coboară din primul vârf mai înalt, care iese în evidență.


          Depășesc conul de pietre prăvălite de la baza primului obstacol mai înalt și urc pe petece de iarbă și colțuri de stâncă, inițial către dreapta, apoi către vârf. Cățărarea nu e dificilă, panta nu este foarte abruptă, iar prizele sunt suficiente, deși multe se mișcă și sunt gata să o ia la vale. Ajung la o treaptă a crestei, un fel de poliță aproape orizontală, acoperită cu blocuri mari de piatră spartă aruncate haotic una peste alta și care, deși pare greu de crezut, reușesc cumva să-și găsească echilibrul. Îmi dau seama că, în mod ciudat, probabil din cauza unghiului din care am privit, nu identificasem la urcare această treaptă.


/laitel/foto_13.jpg

          Foto nr. 13: Traseul de cățărare a primului vârf mai înalt.


          De pe poliță înclinația pantei creste puțin și peretele devine mai spălat, anunțând o cățărare mai dificilă. Aleg o linie punctată cu petece de iarbă pe partea dreaptă a peretelui, apoi pornesc către stânga și ușor ascendent spre vârf, într-o traversare destul de delicată, din cauza prizelor mici care de-abia pot să susțină rama bocancului. Mă strecor peste stâncile sparte de pe vârf și merg pe creasta care acum devine mai ascuțită, dar totuși suficient de lată ca să nu fie probleme.


          În continuare, muchia prezintă 3 formațiuni stâncoase, mai ascuțite și nu prea înalte, un fel de țancuri mici, pe care le trec direct. Nu sunt dificile, dar cer ceva efort și atenție în abordare, mai ales la coborâre. De notat este că porțiunea asta de creastă se poate evita pe iarbă pe versantul vestic (dreapta).


          Ajung la baza unui turn a cărui cățărare nu pune probleme, deși primii 20 de metri sunt mai abrupți. După pasajul mai înclinat panta se domolește, iar după un vârf slab profilat capătă aspectul unei creste presărată cu stânci, care conduce la baza celui de al doilea obstacol mai important de pe traseu, un vârf înalt și masiv, ce îmi scoate în cale un perete cu aspect impunător.


/laitel/foto_14.jpg

          Foto nr. 14: Creasta între cele 2 vârfuri înalte de pe muchie.


/laitel/foto_15.jpg

          Foto nr. 15: Al doilea obstacol important de pe traseu.


          Studiez puțin peretele și ajung la concluzia că aici nu există un traseu anume care trebuie urmat, fiecare se cațără pe unde îi vine bine, folosindu-se de lespezi, trepte friabile de stâncă și mici prispe de iarbă. După 40-50 de metri de cățărare, panta își mai micșorează înclinația și, după un parcurs mai ușor, pe petece de iarbă, se ajunge în vârf.


          Din vârf continui preț de câteva minute pe creasta îngustă, printre bucăți mari de stâncă ce barează calea, până într-o șa mică. De aici creasta se lățește, urcă lin și intersectează traseul de creastă (BR), chiar înainte de vârful Lăițel, unde ajung în mai puțin de 2 ore și jumătate de la intrarea în traseul propriu-zis.


/laitel/foto_16.jpg

           Foto nr. 16: Pe vf. Lăițel.


          Pe vârf e ceva aglomerație, 2 grupuri s-au oprit pentru o binemeritată pauză. Le urmez și eu exemplul. Fac câteva poze, de jur-împrejur, mănânc ceva și, cum stau bine cu timpul, îmi permit încă un sfert de oră de relaxare și recapitulare a traseului parcurs astăzi.


/laitel/foto_17.jpg

          Foto nr. 17: în depărtare se văd foarte bine 3 dintre vârfurile de peste 2500 m din Făgăraș: Negoiu, Lespezi și Cornul Călțunului. Foto de pe vf. Lăițel.


          Începe să bată vântul mai tare și apar și niște nori cam urâți, care îmi strică șederea pe vârf. Pornesc agale spre Lacul Călțun. Pe timpul coborârii mi se pare că undeva dincolo de Bâlea fulgeră, așa că grăbesc pasul. Cum se apropie seara, văd că la Călțun e mare agitație, atât la cele 2 refugii cât și la locurile de campare. Se retrage lumea de pe trasee.


          La refugiul cel nou schimb câteva cuvinte cu băieții care se ocupă cu lucrările, apoi cobor spre Piscu Negru pe TA, unde ajung după 2 ore. Îmi iau la revedere de la munte, bucuros că am avut parte de o tură frumoasă, am reușit ce îmi propusesem și am scăpat și de ploaie.



          Traseul este relativ mai greu accesibil, având în vedere că se desfășoară într-o zonă ocolită de traseele turistice (cu excepția vârfului Lăițel), dar de o frumusețe sălbatică. Nu prezintă mari dificultăți tehnice, deși are câteva pasaje de cățărare a unor turnuri și țancuri ascuțite. Cu atenție, porțiunile mai expuse se pot trece fără folosirea corzii și a asigurărilor intermediare.



Miercuri, 5 august 2015 - 16:25 
Afisari: 1,590 


Postari similare:





Comentariile membrilor (4)

wlfy
wlfy

 
1
Felicitari pentru tura destul de interesant traseul.


Miercuri, 5 august 2015 - 21:07  

markbv
markbv
Caraba
 
2
Mersi de aprecieri.
Piscul Laitel este traseu foarte frumos, merita incercat.
Bafta!


Miercuri, 5 august 2015 - 22:26  

dutugeotec
dutugeotec

 
3
Felicitari pentru tura. Pacat doar pentru faptul ca ai parcurs singur acest traseu foarte frumos, dar sunt sigur ca l-ai comentat ulterior cu prietenii.
Ture reusite in continuare !


Vineri, 7 august 2015 - 10:42  

markbv
markbv
Caraba
 
4
Mersi de apreciere. Tura nu trebuia sa fie solo, era planificata de mai mult timp si pentru mai multe zile, dar coechipierul meu s-a imbolnavit chiar cu 2-3 zile inainte. Iar eu nu am vrut sa renunt, asa ca am plecat singur.
Oricum nu sunt la "prima abatere" de acest fel, merg destul de des singur, in special prin locuri cu care sunt cat de cat familiarizat, dar nu numai. Trece mai greu timpul cand nu ai cu cine sa schimbi o vorba, dar in afara de asta, e ok pt mine. Toate bune.


Vineri, 7 august 2015 - 22:19  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0672 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2019) www.carpati.org