Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Octombrie 2019
LMMJVSD
123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031

Noiembrie 2019
LMMJVSD
123
45678910
11121314151617
18192021222324
252627282930

Online

Vremea
Varful Piatra Scarisoarei
Muntii Godeanu

Voluntar in Carpati - 2016

Homepage

Lista de discutii

Custuri Fagarasene (I): Creasta Vartopel – Arpasel, 12 august 2014 (Muntii Fagarasului)

       Acest jurnal conține descrierea unui traseu alpin, nemarcat, cu pasaje expuse și periculoase, în special pe vreme nefavorabilă și care presupune folosirea, pe unele porțiuni, a materialelor specifice de alpinism. Comentariile cu privire la modul de abordare a traseului sunt pur subiective, având în vedere faptul că dificultatea unui pasaj este interpretată diferit de fiecare persoană, în funcție de o mulțime de factori și deci nu sunt menite a încuraja pe nimeni să se aventureze dincolo de propriile posibilități.


        În sfârșit concediu. Stau cu ochii pe prognoza meteo de câteva zile în speranța unei ture la munte. După ultima ieșire din Făgăraș din iunie mi-aș dori o tură fără ploaie. Împreună cu Bogdan, un prieten din Craiova cu care mai urcasem pe munte și alte dăți, stabilim să facem ceva nou, nemarcat. Alegem tot Făgărașul, fiind cumva la îndemână pentru amândoi. Ne documentăm pe net, mai întrebăm în stânga, în dreapta și ne hotărâm pentru creasta Vârtopel – Arpășel. Mai rămâne de stabilit data. Luni ploaie, de marți până joi caniculă. Asta este, mergem marți și miercuri (12-13 august).        Pun la cale detaliile logistice, analizez toate variantele de abordare a traseului și ne întâlnim marți dimineața la 08.30 în Curtea de Argeș. Pe la 10.00 ajungem la locul de picnic de mai sus de cabana Capra, de unde începe drumul neasfaltat spre o carieră de piatră și spre Căldarea Fundu’ Caprei. Lăsăm mașina aici, după ce plătim taxa aferentă (10 lei/zi pentru mașină sau cort).


/vartopel/foto_1.jpg

Foto 1: Obiectivul nostru de astăzi - Creasta Vârtopel – Arpășel văzută din traseul TG spre Fereastra Zmeilor.


        La 10.20 plecăm pe TG spre Refugiul Fereastra Zmeilor, unde ajungem cam într-o oră și stabilim aici „base camp”. Abandonăm rucsacii mari printre niște pietre, mai sus de refugiu și doar cu rucsacii de o zi și cu materialele de alpinism ne pregătim pentru tură: Refugiul Fereastra Zmeilor - creasta Vârtopel – Arpășel și retur.        La 11.50 plecăm de la refugiu și în 20 min ajungem la Fereastra Zmeilor. De aici urcăm spre stânga, pe deasupra traseului BR, pe un fel de potecă puțin vizibilă, ce urcă în mod constant și ușor oblic spre creastă. Se poate urca și direct pe iarbă, preț de 10-15 min. De aici, se continuă spre stânga (vest), pe linia de creastă, peste un țanc, apoi în urcare ușoară. Spre sud versantul este abrupt, stâncos, iar spre nord pantele sunt doar un pic mai prietenoase. În spatele nostru (spre est), dincolo de locul unde am ieșit în creastă, se distinge o formațiune stâncoasă impunătoare. Se continuă pe muchie aprox. 10 min., se trece direct peste un nou țanc, cu o creastă îngustă și versanți abrupți pe ambele părți, se coboară puțin și se continuă pe muchia îngustă până pe umărul de dinainte de Turnul Vârtopel.


/vartopel/foto_2.jpg

Foto 2: Porțiunea îngustă de creastă, înainte de umăr.


/vartopel/foto_3.jpg

Foto 3: În spatele nostru, pe creastă, 2 turiști care înaintează și ei spre Turnul Vârtopel.

        De aici se coboară abrupt, fără probleme totuși, încă 10 min, până într-o șa. Se continuă pe muchia îngustă și se trece peste 2 țancuri înguste, cu prize solide, până în punctul unde începe urcarea pe Turnul Vârtopel, cel mai înalt punct de pe traseu, de 2385 m.


/vartopel/foto_4.jpg

Foto 4: Cele 2 țancuri de dinainte de Turnul Vârtopel, care deși par impresionante, se escaladează fără emoții.

        Abordăm vârful direct pe muchia îngustă, fără probleme deosebite și îl „cucerim” la 13.20, la puțin peste o oră de la plecarea din Fereastra Zmeilor, la adăpostul unor fuioare de ceață care înaintează amenințător dinspre nord. Parcă era vorba de caniculă .....


/vartopel/foto_5.jpg

Foto 5: Muchia îngustă ce urcă spre vf. Turnul Vârtopel.


/vartopel/foto_6.jpg

Foto 6: Vf. Turnul Vârtopel (cel mai înalt din imagine).

        Totuși, avem noroc, ceața se risipește la fel de brusc cum a apărut și ne lasă să vedem punctul cel mai înalt al traseului. Undeva în stânga se zăresc Urechile Iepurelui și creasta zimțată pe care o vom urma.


/vartopel/foto_7.jpg

Foto 7: Pe aici am venit .....(vedere de pe Turnul Vârtopel).


/vartopel/foto_8.jpg

Foto 8: Pe aici urmează să mergem. 

       De aici, creasta cotește brusc spre dreapta (nord), spre vf. Fântânii. Pentru coborârea în șaua dintre cele 2 vârfuri se poate face un rapel de cca. 15 m de la un piton cu inel situat la 5-6 m mai jos de vârf, sau se poate urma un fel de fisură mai largă, pe partea stangă în sensul de coborâre. Din șa se profilează spre stânga, pe o potecă firavă, o variantă de retragere spre traseul BR, pe un vâlcel.


/vartopel/foto_9.jpg

Foto 9: Vâlcelul și poteca abia vizibilă ce coboară de sub Turnul Vârtopel spre traseul crestei principale (BR).

        Urcarea pe vf. Fântâna pare impresionantă, dar ca și până în acest punct, traseul nu pune probleme deosebite. Din vârf se continuă creasta spre vest (stânga) pentru 10 min, până pe vf. lui Adam, cel cu cele 3 bucăți de fier beton contorsionate. Privind înapoi am observat o variantă de ocolire a vf. Fântâna, care pleacă din șaua de sub Turnul Vârtopel spre stânga în sensul de mers și urcă ușor în creastă în apropiere de Adam.


/vartopel/foto_10.jpg

Foto 10: Bogdan pe vf. lui Adam. În planul doi se văd Fântâna (centru) și Turnul Vârtopel (dreapta), urmate spre stânga de creasta pe care am venit.

        De pe Adam se coboară abrupt dar fără probleme, până la un ac de piatră cu o formă distinctă, vizibil de la refugiu, dar și de la locul de picnic din Transfăgărășan. Se ocolește acul și se continuă aproape orizontal pe creasta îngustă, spre cele 2 vârfuri gemene cunoscute sub numele de Urechile Iepurelui.


/vartopel/foto_11.jpg

Foto 11: Acul de piatră.

        Înainte de Urechea Estică se coboară într-o șa mică, unde descoperim și un piton pentru asigurare. Alegem să urcăm la liber, peste niște trepte formate din lespezi lucioase, care pot fi foarte periculoase când sunt umede. După 3-4 m și ușor spre stânga găsim al doilea piton, cu o bucată de cordelină albă, veche în el. După alți câțiva metri, chiar sub vârf, loc de regrupare, cu mai multe pitoane legate între ele cu cordelină.        De pe Urechea Estică un cablu de oțel coboară cca. 3-4 m, până la locul unde se instalează rapelul, asigurat cu un lanț nou cu carabinieră de oțel și o bucată mai veche de coardă. Urmează un rapel de 15-20 m până în Spintecătura Iepurelui.


/vartopel/foto_12.jpg

Foto 12: Locul unde se instalează rapelul de pe Urechea Estică, văzut de pe cealaltă Ureche.


/vartopel/foto_13.jpg

Foto 13: Rapelul din Spintecătura Iepurelui.

        Din mica șa se urcă inițial spre stânga, apoi se traversează spre dreapta și ușor în sus, până la capătul unui cablu de oțel care urcă până pe vârf.


/vartopel/foto_14.jpg

Foto 14: Urcarea pe Urechea Vestică, aproape la vertical, dar totuși cu prize bune și variante de abordare în siguranță. Cablul de oțel (în jumătatea superioară a peretelui) este binevenit, deși nu neapărat necesar. 

        De pe Urechea Vestică de asemenea coboară un cablu până la locul unde se instalează rapelul. Aici, 2 opțiuni: 2 pitoane legate între ele și cu o carabinieră de oțel fixată în cel de jos, sau un lanț nou, același model cu cel de pe Urechea Estică. Primul rapel, de 20-25 m, duce la următoarea regrupare, tot cu lanț de oțel, vizibil chiar de pe vârf. Urmează al doilea rapel, tot de 20-25 m, iar apoi se continuă coborârea liberă pe creasta îngustă până într-o șa lungă (probabil Șaua de Mijloc), care prezintă pe centru 2-3 țancuri impresionante, ce se escaladează direct.        Urmează urcarea pe un umăr ascuțit, apoi creasta foarte îngustă continuă spre vest, peste mai multe țancuri sau vârfuri secundare, dintre care 2 mai înalte și cu forme distincte. Se continuă pe creasta zimțată și se ocolește prin partea stângă ultimul dintre țancuri, care se termină într-o față abruptă.


/vartopel/foto_15.jpg

Foto 15: Porțiunea de creastă rămasă de străbătut până la Portița Arpășelului: Șaua de Mijloc cu unul din țancurile de pe parcurs foarte vizibil (în centrul imaginii) și umărul ascuțit, pe care se disting cele 2 vârfuri secundare, ca 2 turnulețe. Foto de pe Urechea Vestică.

        În aproximativ 4 ore de la Fereastra Zmeilor ajungem pe Vârful Portiței, unde practic se încheie creasta Vârtopel – Arpășel. De pe vârf am coborât foarte abrupt, în 3 rapeluri succesive, până în șaua mică și adâncă dintre vârful Portiței și muchia care coboară din vârful Capra. Primul rapel, de 20-25 m se face de la o regrupare prevăzută cu lanț de oțel, similară cu cele întâlnite deja pe traseu. Regruparea pentru cel de al doilea rapel nu este vizibilă, fiind situată într-o surplombă. Pentru a ajunge la regrupare trebuie coborât în rapel dirijat, către dreapta cum privești din vârf spre șa (stânga când cobori în rapel), peste o mică muchie.        Fără a ști traseul și fără a găsi nici un indiciu, nu am descoperit regruparea nr. 2 din prima încercare. Inițial am coborât în rapel spre stânga cum privești în jos de pe vârf, spre un diedru sau vâlcel slab profilat, care pare că duce pe un traseu ușor ocolitor spre șa. Pentru mai multă siguranță, înainte de a începe coborârea, am făcut câte un nod simplu pe fiecare capăt al corzii, pentru a nu rămâne fără coardă în plin rapel.


/vartopel/foto_16.jpg

Foto 16: Primul rapel de pe Vârful Portiței, din păcate într-o direcție greșită. Pentru a ajunge în regruparea nr. 2 trebuie coborât peste muchia ce se vede în dreapata imaginii.

        Am trecut peste marginea superioară a unei surplombe și m-am oprit pe un prag îngust de stâncă, undeva pe la aproximativ 23 de metri de la locul unde instalasem rapelul, fără a găsi regruparea nr. 2. Cu cei 2 m de coardă la dispoziție încep să mă deplasez stânga – dreapta pe perete, în speranța de a identifica direcția de urmat. Fără succes! Spre stânga (cum privești în jos, cu spatele la perete) nici urmă de regrupare, iar peretele este suficient de urât și surplombat ca să te îmbie. Revin și mă îndrept în partea opusă. O muchie mică îmi blochează privirea. Coarda avută la dispoziție nu îmi permite să merg mai departe. Am de ales între o urcare de 23 de metri pe Prusik sau alt nod autoblocant și o mică explorare a împrejurimilor, la liber, începând de pe pragul îngust pe care mă oprisem și care părea că se continuă și dincolo de muchie.        Alegere simplă! Identific un loc sigur pentru rucsac și îmi inventariez materialele de alpinism din dotare – nu se știe niciodată când ai nevoie de niște asigurări. Mă gândesc ce bine era dacă investeam în niște asigurări mobile, acum poate reușeam să instalez o balustradă. Dar asta e, trebuie să merg mai departe. Constat cu bucurie că pragul pe care înaintez se continuă și de partea cealaltă a muchiei, având însă un pasaj destul de aerian și expus, exact la trecerea de pe o față pe alta. Depășesc pasajul, mai merg 3-4 m, descopăr un piton după un colț de stâncă și imediat după el, o regrupare mai veche, formată din 2-3 pitoane legate între ele cu coardă.


/vartopel/foto_17.jpg

Foto 17: Regruparea veche, pe un prag minuscul, folosită probabil de cei care fac traseul în sens invers, în cățărare. Aici am instalat rapelul nostru nr. 2.

        În siguranță acum, inspectez din nou zona și observ regruparea nr. 2, tot cu lanț, undeva la aprox. 10 m mai jos de mine. Îmi trag sufletul, fac drumul înapoi ca să recuperez rucsacul, apoi revin la regruparea cu 3 pitoane. De aici, îmi dirijez coechipierul, care ajunge în câteva minute la mine. Pare prea abrupt ca să descățărăm până la regruparea nr. 2, așa că instalăm un rapel de circa 10 metri, până la lanț. Urmează al treilea rapel, de cca 20 m, fără probleme, până în șaua dintre vf. Portiței și vf. Capra, la care ajungem la ora 16.50, în aproximativ 4 ore 35 min de la plecarea din Fereastra Zmeilor.


/vartopel/foto_18.jpg

Foto 18: Vf. Portiței văzut din șaua care pentru noi a marcat terminarea traseului.

        Planul era să continuăm până pe Vânătoarea lui Buteanu, peste vf. Capra, iar apoi întoarcerea la refugiu prin șaua Capra. Facem calculul timpului și ne verificăm rezervele de apă. Ambele ne sunt potrivnice, așa că sunăm retragerea. Ne angajam în coborâre pe vâlcelul dintre cele 2 vârfuri, care după 25 de minute de mers pe un grohotiș urât și periculos, ne scoate în traseul crestei principale (BR).


/vartopel/foto_19.jpg

Foto 19: Vâlcelul dintre cele 2 vârfuri, pe care am coborât.

      De aici, mergem spre stânga, până la poteca ce face legătura cu traseul PR, ce ne duce direct la refugiu, fără a mai trece pe la Fereastra Zmeilor. La izvor, băgăm apă până la semn, atât în bidoane, cât și în organism, iar la 18.00 ajungem înapoi la refugiu. Recuperăm rucsacii mari și ne instalăm comod pentru o noapte agreabilă la munte, la sfârșitul unei zile reușite.

        Pe traseu nu am folosit coarda decât pentru rapelurile de pe cele 2 Urechi și de pe vf. Portiței. În concluzie, creasta, în sensul de mers de la est la vest, nu este foarte dificilă, dar prezintă multe pasaje expuse, care nu trebuie abordate în nici un caz de doritorii fără experiență montană și care nu au formate deprinderile necesare folosirii materialelor de alpinism. În definitiv, acesta este un traseu alpin, nemarcat, a cărui parcurgere se face pe propria răspundere.



Duminică, 14 septembrie 2014 - 23:45 
Afisari: 9,242 


Postari similare:





Comentariile membrilor (5)

senty
senty
(admin)

 
1
Intotdeauna creasta asta va fi un traseu frumos.
Ati cam balbait-o pe la final. Din pacate la fata locului nu exista o indicatie clara iar cand "suni un prieten", de cele mai multe ori nici acesta nu prea stie exact, in cele mai multe cazuri si el a fost "condus" de altcineva, iar la final nu a fost atent la iesire.
Cand am parcurs prima data creasta asta, am luat si eu la citit toate jurnalele gasite pe carpati.org, dar o explicatie despre directia rapelului final nu am gasit, asa ca... in jurnalul meu ea exista (pacat ca ti-a sarit Carpati.org )

Directia corecta, stand cu spatele la piatra cu lantul de rapel, e undeva la "ora 1". E tentant sa faci rapel pe directia cum ati coborat voi prima bucata, dar ar trebui coarda muuulta. Eu initial am coborat perpendicular pe piatra cu lant (evindent tot gresit), dar dupa vre-o 10m am vazut in stanga prima regrupare din perete, si m-am dus spre ea usor (aveam vre-o 2...3m). Dupa ce prinzi linia de rapel, treaba e simpla Carpati.org

Un aspect negativ... nu ati avut casca! Primul care pleaca in rapel de pe portita, are toate sansele sa primeasca ceva in cap de la secund. Intr-o alta tura pe acolo, uitiucul de mine nu a avut protectie si era s-o pateasca, noroc ca am luat casca de la secund in prima regrupare.

No... ture cat mai faine de acest fel, se merita din plin!


Luni, 15 septembrie 2014 - 08:33  

markbv
markbv
Caraba
 
2
@senty: Dupa cum zici si tu, pacat ca nu am stiut sa profit de informatiile disponibile pe net. Daca citeam jurnalul tau inainte sa plec in tura si nu acum, salvam ceva timp si efort. Oricum, se pare ca structura turei a fost pana la urma sensibil asemanatoare. Dar sa stii ca totusi a meritat experienta cu explorarea la liber, mi-a pus putin sangele in miscare ....., iar la sfarsitul zilei am fost bucuros ca am mai cunoscut o bucata extraordinara din Fagaras, pe care o tot priveam de la departare, intrebandu-ma cand ii va veni randul.

Ramane insa intrebarea cum de am ratat jurnalul tau? Sa fie oare titlul de vina? Glumesc.

Ture faine!


Luni, 15 septembrie 2014 - 10:37  

senty
senty
(admin)

 
3
Ai perfecta dreptate, oricum un astfel de traseu e superb.
Jurnalul meu... si aici ai dreptate. Titlul nu spune nimic; ce putea "trada" continutul ar fi fost motorul de cautare de pe site, unde inevitabil returna si jurnalul meu Carpati.org
Oricum e bine ca exista comentariile de la jurnalul tau, cei interesati citind jurnalul si comentariile vor putea sa-si faca o idee despre ce ii asteapta.

Un lucru e sigur: placerea de a face un astfel de traseu unde te-ai documentat singur, este net superioara fata de cazul cand esti insotit de cineva care a mai parcurs traseul. Ma bucur pt. tine.

Toate bune!


Luni, 15 septembrie 2014 - 11:11  

iulianasb
iulianasb
Caraba
 
4
Mai, toate ca toate, dar si eu anul trecut inainte sa fac creasta am citit tot ce mi-a picat in mana si am ratat jurnalul lui Senty. In conditiile in care initial discutasem sa merg chiar cu el ! Asa ca, Senty draga, ceva e necurat la mijloc, jurnalul tau pluteste in neant fara sa se faca gasit !

Oricum, la toate cele care erau, acuma este un nou jurnal despre creasta Vartopel-Arpasel si are foarte multe informatii pretioase si binevenite pentru cine parcurge creasta prima oara ! Felicitari !


Luni, 15 septembrie 2014 - 16:07  

markbv
markbv
Caraba
 
5
Iuliana, Senty, multumesc de aprecieri.

Va doresc cat mai multe ture faine si interesante. Toate bune!


Marți, 16 septembrie 2014 - 16:50  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0652 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2019) www.carpati.org