Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Decembrie 2019
LMMJVSD
1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031

Ianuarie 2020
LMMJVSD
12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031

Online

Vremea
Varful Gropsoarele
Muntii Ciucas

Voluntar in Carpati - 2016

Homepage

Lista de discutii

Cu capul in nori (Muntii Parang)

A trecut ceva timp de cand nu am pus gheata pe carari de munte, iar lucrul asta ma nelinisteste si imi provoaca stari foarte agitate. E clar, si muntele poate fi un drog la fel ca oricare altul, din fericire unul de care ma las bucuros dus de val, si care in loc sa provoace stricaciuni, le repara. Din pacate mai am de asteptat ceva timp pana sa imi permit sa las totul si sa plec. Pana atunci m-am hotarat sa retraiesc tura de asta toamna din muntii Parang, sa pun in cuvinte niste momente deosebite, la fel si niste fotografii pentru care am mare drag si mi s-ar parea pacat sa ramana ingropate in memoria laptopului meu. 

Daca imi amintesc bine, tura a avut loc la inceputul lui Octombrie, in plina toamna. Am pornit impreuna cu prietenul meu nelipsit in drumetii, George, cu trenul de noapte din Bucuresti si am coborat la Petrosani, ametiti de somn si de moleseala din compartiment. Acolo, inca pe intuneric, incercam sa gasim punctele de reper pentru pornirea pe traseu. Petrosani mi s-a parut foarte ingrijit, bine pus la punct, chiar am fost placut suprins. Dupa cateva plimbari incolo si-ncoace gasim marcajul cautat, si anume banda rosie care duce spre Cabana Rusu, de unde aveam de gand sa urcam in continuare pe creasta. 

Umezeala crestea iar din mers normal ajungeam sa sarim dintr-o parte-n alta. 

/Jurnal/_mg_5089.jpg

Din fericire peisajul devenea tot mai interesant

/Jurnal/_mg_5091.jpg

/Jurnal/_mg_5094.jpg

Speram ca norii gri sa lase loc cerului albastru, pentru a avea o vizibilitate cat mai buna chiar si la altitudinile mari la care urma sa ajungem. Din pacate, sperantele ne-au fost rapid spulberate de ceata densa care s-a lasat peste noi si care ne-a adus in situatia de a urca fara a vedea nimic nici in fata nici in spate. Eu am un mare talent de a ma rataci chiar cand e soare si frumos, asa ca in scurt timp deja nu mai stiam unde suntem, pe unde ar trebui s-o luam, asa ca pur si simplu mergeam luandu-ne dupa stalpii de telecabina care pornea de la Cabana Rusu. 

/Jurnal/_mg_5124.jpg

De nicaieri a aparut si o calauza, o superba catelusa pe care am numit-o imediat Laica, si care dupa ce i-am dat ceva de mancare, ne-a insotit credincioasa in toata tura. 

/Jurnal/_mg_5117.jpg

Situatia nu parea sa se imbunataseasca deloc, ceata parea stapana si eram tot mai convins ca nu va pleca nicaieri. Deja ma simteam cuprins de o descurajare cumplita. Ma intrebam de ce nu merit si eu, care am ocazii atat de rare de a pleca pe munte sa ma bucur de el atunci cand in sfarsit reusesc? Nu mai aveam chef de nimic, mergand deja de cateva ore prin ceata si noroi. Am ajuns intr-un loc cat de cat drept, am rasturnat rucsacul si i-am zis lui George, de aici nu mai plec pana nu pleaca si ceata. Am hotarat sa instalam cortul. Am adormit imediat, trezindu-ma din cand in cand pentru a scoate capul afara, pentru a vedea ceata care devenea tot mai intunecata o data cu seara. Nici o speranta, am adormit de-a binelea, cu gandul la trenurile de intoarcere. 

Spre dimineata, chemare naturii m-a obligat sa pun geaca pe mine si sa ies din cort. Peisajul care mi s-a descoperit in fata ochilor m-a lasat efectiv tablou. Intr-o liniste deplina, fara pic de vant, o patura de nori se asternea exact la picioarele noastre. Din ea iesea maestuos creasta Parangului in toata splendoarea ei, o vedeam pentru prima data. Laica care ne pazea langa cort parca mi-a simtit bucuria care m-a coplesit cu totul si a venit langa mine sa se gudure, aratandu-mi ca si ea se bucura. 

Dupa ce am contemplat indelung peisajul, am insfacat camera foto, nestiind ce sa fotografiez mai intai. 

/Jurnal/_mg_5286_7_8_tonemapped.jpg

/Jurnal/_mg_5194_5_6_tonemapped.jpg

/Jurnal/_mg_5329.jpg Dupa ce s-a trezit si George si am mancat micul dejun, am strans imediat cortul pentru a putea porni cat de repede. Mi-era frica sa nu urce ceata si din nou sa nu mai vedem nimic. Simteam o energie coplesitoare, ma uitam mereu in stanga si-n dreapta si nu-mi venea sa cred ca e real. Dupa putin urcus descopar alt motiv de bucurie, natura se pare ca stie cat sunt de mort dupa afine si merisoare. Peste tot cat vedeam cu ochii erau bobite mici rosii, asa ca am mancat pe saturate. 

Am inaintat cu burta plina pe creasta, luand la rand varfurile Carja, Gemanarea, iar dupa Parangul Mare am coborat pe la lacurile Mandra, Rosiile./Jurnal/_mg_5365.jpg/Jurnal/_mg_5385.jpg/Jurnal/_mg_5465.jpg

/Jurnal/_mg_5429_2.jpg

Peisajul s-a mentinut splendid, la fel si vremea. A fost o zi de neuitat, mai ales ca nu ma asteptam deloc in conditiile in care cu o zi inainte eram pregatit sa plec. Pot sa zic ca am invatat sa nu ma mai dau batut asa usor, in primul rand psihic. Pentru ca infrangerile le suferim mai intai in mintea noastra si dupa aceea ele devin realitate. 

Insa pentru ca trebuia sa plecam a doua zi, ne-am propus sa ajungem pana la Obarsia Lotrului in acea seara. Pentru asta a fost nevoie de un ritm sustinut. Nu inainte de a trage cateva cadre cu lacurile care mi s-au parut deosebite, lipsite de vegetatie, ma simteam ca pe o planeta straina. 

/Jurnal/_mg_5499.jpg

/Jurnal/_mg_5533.jpg

/Jurnal/_mg_5501.jpg

A fost foarte mult de coborat, am trecut pe langa stana Rosiile, unde ne gandeam ca am putea innopta, insa era deja ocupata de un grup de studenti galagiosi, deci a trebuit sa ne tinem de planul initial chiar daca se lasa intunericul si noi tot mai aveam de coborat. Partea proasta a fost ca am dat iar de ceata. De data asta am reusit sa tinem cararea si marcajul, ajungand la un drum forestier care nu mai punea probleme de orientare. Am rasuflat usurati, dar si plini de regret pentru peisajele lasate in urma. 

/Jurnal/_mg_5531.jpg

/Jurnal/_mg_5537.jpg

Un alt moment greu a fost despartirea de Laica. Ajunsi intr-un final la cabana Obarsia Lotrului, am intrat acolo cu mare pofta de o ciorba fierbinte, si ne gandeam ce sa cerem si pentru ea, cand deodata au iesit din curte trei dulai mari cat noi, care au latrat-o si au fugarit-o pana i s-a pierdut urma in padure. Degeaba am mers dupa ea si am strigat-o, n-a mai fost de gasit. Atat de rau mi-a parut dupa ea, oricum trebuia sa ne despartim, insa as fi vrut sa-mi arat cumva recunostinta pentru tovarasia ei. 

Evident ca mor de nerabdare sa ajung iar in Parang, sa am mult mai mult timp la dispozitie, imi dau seama ca n-am vazut decat o mica parte din el. Astept urmatoarea ocazie de a face o tura acolo, si sper sa fie insorita, cu timp nelimitat, si cine stie, poate insotit iar de Laica. Oricum ar fi, am invatat ca cel mai important e sa te bucuri de moment, oricum ar fi el, ca nu se stie niciodata cum se poate schimba. 

Cam atat despre aceasta tura, am scris ceea ce mi-a ramas cel mai mult intiparit in amintiri, sper ca am reusit sa transmit o parte din experienta mea si prin fotografii. 



Luni, 23 februarie 2015 - 20:05 
Afisari: 1,460 


Postari similare:





Comentariile membrilor (1)

raluca
raluca

 
1
Ai facut niste fotografii foarte frumoase!

Am fost surprinsa cand am citit ca ati pus cortul in miezul zilei si v-ati bagat la somn, asteptand sa treaca ceata, ca si cand ar fi fost imposibil (in viziunea mea) sa faci asta pe munte. Dar m-a facut sa imi dau seama ca da, se poate, pe munte poti sa campezi aproape oriunde si aproape la orice ora, ca nu exista nicio presiune, ca nu trebuie intotdeauna sa respecti convenienta zi-noapte. Cred ca a fost foarte relaxant sa dormitezi in miezul zilei Carpati.org

Bravo!


Miercuri, 25 februarie 2015 - 09:29  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0582 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2019) www.carpati.org