Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Noiembrie 2019
LMMJVSD
123
45678910
11121314151617
18192021222324
252627282930

Decembrie 2019
LMMJVSD
1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031

Online

Vremea
Varful Mare
Muntii Gurghiu

Voluntar in Carpati - 2016

Homepage

Lista de discutii

Creasta Sudica a Pietrei Craiului (Muntii Piatra Craiului)

Traseu: Plaiu Foii - ref. Spirlea - "La Lanturi" - Saua Grind (BR) - Creasta Sudica - Saua Funduri (PR) - V. Urzicii (Cerdacul Stanciului, Marele Grohotis) - saua Tamaselului - Curmatura Foii - Plaiu Foii (TA)


/220620132/map_v5.jpg


Tura aceasta are o poveste foarte ciudata in spate. Initial, ma inscrisesem la tura unui organizator de aici, gandindu-ma ca n-am cum sa fiu refuzat, mai ales ca intruneam toate conditiile impuse: mai fusesem cu el, aveam experienta, aveam conditie fizica buna.. si totusi, joi seara, dupa ce organizatorul isi acceptase toti cunoscutii, se pare ca nu mai era un loc si pentru mine.

Decizie oarecum bizara pe care nici acum nu o inteleg dar care, pana la urma, nu avea sa-mi aduca decat de castigat.. :)

Asta pentru ca m-am enervat si le-am propus aceeasi tura unor prieteni de-ai mei. Evident, nu ma puteam duce duminica pentru ca atunci se desfasura tura propusa pe site si cel mai probabil mi-as fi atras urari de bine pentru indrazneala de a parcurge un traseu dintr-o tura la care nu primisem acceptul de participare. Asa ca am hotarit sa facem tura sambata, cand vremea era si mai buna decat duminica

Amanuntul acesta, pe care unii l-ar putea considera stupid (doar nu e traseul organizatorului, oricine poate sa mearga pe acolo, cand vrea - refuzul a fost acela de a merge alaturi de grup doar) dar pe care eu l-am considerat de bun simt, a fost si cel care s-a dovedit vital pentru desfasurarea turei. Sambata am prins o vreme superba si am putut parcurge traseul acesta minunat fara nicio problema.. grupul de duminica a abandonat traseul in Saua Grind din cauza vremii neprielnice.


------


Sambata dimineata. Ora 07:00. Cobor din regiotrans-ul de Zarnesti si privesc fericit catre Piatra Mica si Turnu. Niciun nor, vreme perfecta. Un pic prea cald, poate, pentru ora matinala, dar tot e bine!

Prietenii mei vin tocmai din Bucuresti cu masina si intarzie.. asadar pornesc la o plimbare catre centrul orasului.


/22062013/img_6441.jpg


Intotdeauna m-a fermecat orasul asta in linistea diminetilor de weekend. Rar cate o masina pe strada. Cate-o poarta deschizandu-se, un localnic somnoros iesind si salutand politicos.. aerul curat, muntele la 2 pasi..

Ca de obicei, acelasi catel portocaliu ma simte si iese dintr-o curte, latrandu-ma (poate prea) voiniceste pentru ora matinala. Surprind atatea lucruri pe care le-am mai trait pe aici incat pentru o clipa ma gandesc ca poate nimic nu s-a schimbat si totul sta in loc..


"Intarziatii" ajung totusi in 20 minute si ne pornim fara graba catre Plaiu Foii, cu privirile pierdute in stanga. Identific Padina Hotarului, pe care ma gandesc sa o fac peste o saptamana insa nu-mi dau seama exact care ar fi Sindileriei. 

Pe drum incerc sa identific intrarea pe potecuta care duce spre Padina lui Calinet insa nu-mi dau seama exact. Am tot urmarit o potecuta imediat dupa intersectia cu TG insa n-am reusit sa observ ceva care sa sugereze clar. In schimb, am vazut la un moment dat, in zona respectiva, doi montaniarzi care probabil mergeau intr-acolo, deci macar am un punct de reper.


Ajungem rapid la Plaiu Foii unde ne echipam si pornim la ora 08:00 pe clasicul drum forestier care duce spre ref. Spirlea.


/22062013/img_6444.jpg


Pe drum ma decid sa fiu atent la intrarea pe un alt nemarcat, Anghelide, care ar trebui sa fie un pic mai evidenta insa ma iau cu vorba, povestindu-le prietenilor despre "admiterea" nereusita la tura de duminica. Cand imi aduc aminte de planul initial, suntem din pacate de mult trecuti de intersectia cu Vladusca..

Initial, imi suradea ideea de a incerca Anghelide, mai ales ca intelesesem ca era mai usor decat urcarea pe "Lanturi", insa obiectivul nostru era Creasta Sudica, traseul de urcare fiind doar un mijloc rapid si eficient. O eventuala balaureala pe un nemarcat necunoscut nu ne-ar fi ajutat in niciun caz..


Intram intr-un final in padure si incepem urcusul pieptis pana la refugiul Spirlea, urcus care si ultima oara cand l-am facut m-a lasat fara puteri. De altfel, nu doar eu ma resimt ci si prietenii mei, Roxana si Vlad.


Ajungem la refugiu in timp record: 1 ora si 10 minute, in conditiile in care ultima data facusem 1 ora si 40 minute. Ne gandim ca nu e prea bine, asa ca decidem sa stam jumatate de ora pentru a "recupera" diferenta. La refugiu, o familie de unguri din cate imi dau seama, la micul dejun. 

Aici descopar, cu foarte mare surprindere, catelul care, candva, ne conducea pe mine si fratele meu pe Padinile Frumoase, ajuns acum pe partea cealalta a masivului. 


/22062013/img_6453.jpg


Aici observ si atentionarea un pic ciudata a Salvamontului, conform careia trasele de abrupt nu fusesera recomandate intre 1 si 6 mai. Nu sunt expert in asa ceva, insa cred ca o astfel de atentionare ar trebui mentinuta pentru macar 2-3 saptamani. Turistii pregatiti stiu oricum despre ce e vorba.. dar cei mai putini pregatiti, ajunsi pe 7 mai, ar putea crede ca e destul de ok de urcat. Zic si eu..


/22062013/img_6454.jpg


Dupa o pauza mai mult decat suficienta, pornim repejor catre Zaplaz. Aici incep sa ma gandesc daca o mai fi zapada pe traseu, mai ales ca din tren Bucegii inca mai aveau ceva zapada pe vai.


/22062013/img_6455.jpg


Imi place mult potecuta asta pana la Zaplaz. Initial traversam o zona de padure presarata cu stancarii..


/22062013/img_6458.jpg


urmand ca apoi sa iesim intr-o zona cu grohotis la capatul careia se zareste Zaplazul.


/22062013/img_6469.jpg


Nici nu ajungem bine in zona cu grohotis caci ochii imi sunt atrasi ca un magnet de o limba de zapada, la o altitudine destul de joasa (Zaplazul e situat la 1640m iar noi suntem totusi sub el vreo 30-40m). Imediat, incep sa-mi pun intrebari si ma gandesc daca pe traseu urmeaza sa mai fie astfel de limbi. Cea de fata nu ne incomodeaza absolut deloc, insa cine stie mai sus peste ce putem da..


/22062013/img_6465.jpg


Dupa cateva minute de urcus in care am avut grija sa nu calc prea mult prin portiunile cu pamant negru (ultima data  cand ajunsesem la primul lant imi dadusem seama ca bocancii imi alunecau foarte periculos din cauza aceasta), in fata im apare Zaplazul, amenintator, gata parca sa se prabuseasca.


/22062013/img_6474.jpg


E ceva de urcat si pana la primul lant si deodata imi dau seama cat de nerabdator sunt sa urc din nou portiunea acesta absolut fantastica de traseu.

Anul trecut stiu ca avusesem un mic soc cand vazusem urcarea asta, absolut descurajanta, tinand cont ca in continuare traseul nu mai are portiuni la fel de dificile ca si aceasta. 


De data aceasta, urc fara sa folosesc lantul, fiindu-mi parca mai usor si simtindu-ma mai in siguranta cu doua maini pe prize solide decat cu una pe un lant lateral si cealalta cine stie pe unde. In schimb, lantul asta probabil e aur la coborire, eventual pe ploaie, cand prizele nu mai sunt la fel de prietenoase..


/22062013/img_6479.jpg


Dupa depasirea primei portiuni de catarare, continuam pe poteca pana la intersectia cu hornul de la "Lanturi", care urmeaza sa ne fie camarad de tura pana la iesirea in creasta.

Deodata, insa, simtim miros de hoit si un bazait suspect de insecte undeva in stanga zonei de mai jos:


/22062013/img_6489.jpg


Nu stam sa investigam insa n-are cum sa fie altceva decat animal, tinand cont de zona.


Iesim in cele din urma in horn si deja imi aduc aminte de zona in care am avut ceva emotii anul trecut. Un pas mai ciudat intr-o zona expusa (ce-i drept, prevazuta cu cablu de asigurare).


/22062013/img_6493.jpg


Aici avem parte si de primele emotii pricinuite de Vlad care decide sa nu urmeze poteca si deodata nu-l mai vedem. 


/22062013/img_6502.jpg


Cobor cativa metri si deodata il vad cocotat intr-o zona extrem de abrupta care, cum nu se putea mai bine, se termina cu un smoc de iarba umeda pe care Vlad, la prima tentativa de a inainta, aluneca usor, marindu-mi pulsul instant cu minim 40 bpm.


/22062013/img_6503.jpg


Din fericire, Vlad stie ce face si iese fara emotii, primind atat laude cat si mustrari, mai ales din partea mea. Personal, nu sunt de acord cu astfel de aventuri solitare in conditiile in care tura e organizata pe traseu marcat.. am auzit probabil prea multe povesti cu sfarsit tragic pornite de la asa ceva.


Ajungem si la pasul "sensibil" care imi da totusi ceva emotii si acum, desi mai fusesem pe aici. Cine stie, poate a treia oara o sa fie cu noroc..?


/22062013/img_6504.jpg


De aici tin minte ca ultima oara impartisem hornul in 2 portiuni distincte. Prima, fara niciun cablu de asigurare, care se urca doar la liber, sfarsind intr-un punct in care traseul intersecta un vilcel si a doua care iesea in zona inierbata, cu ceva lanturi.

Deja locurile mi se par foarte frumoase si nu ma mai gandesc aproape deloc la partea tehnica asa cum ma gandeam acum un an. 


/22062013/img_6508.jpg


/22062013/img_6511.jpg


/22062013/img_6513.jpg


Ma apropii de intersecta cu vilcelul si in gand tot sper sa nu fie vreo limba urata de zapada caci vazusem o astfel de poza pe internet si personal am oroare de astfel de limbi. Cu atat mai mare cu cat acum 2 saptamani un tanar a alunecat la Malaiesti pe o astfel de limba si a murit..


Ajung intr-un suflet si deodata ma linistesc, vazand limba de zapada topita exact pana la marginea potecii. Stiu ca in primavara o doamna mai in varsta alunecase pe Lanturi si stau si ma gandesc daca nu cumva aici se intamplase accidentul, mai ales ca intelesesem ca a cazut multi metri..


/22062013/img_6523.jpg


/22062013/img_6529.jpg


Dupa un scurt popas pornim iar la drum, depasind prin catarare alte 3 saritori. La una singura (prima) ma folosesc de lant, fiind un pic mai uratica. Urmatoarele sunt foarte usor de abordat, avand numeroase prize.


/22062013/img_6533.jpg


/22062013/img_6539.jpg


/22062013/img_6547.jpg


Odata depasita succesiunea de saritori, terminam si aceasta parte a vilcelului si iesim pe o portiunea inierbata care ne permite sa admiram imprejurimile. Observ inca o limba mare de zapada..


/22062013/img_6551.jpg


In fata noastra, 2 tineri dar si un domn mai in varsta. Oare chiar asa rapizi suntem, sa-i fi ajuns din urma..?


/22062013/img_6558.jpg


Cred ca in punctul asta am observat pentru prima data norii care veneau catre creasta si m-am gandit mai serios ce ar fi trebuit sa facem in cazul in care s-ar fi pornit vreo furtuna, asa cum era prognozata.


Tot pe-aici ar trebui sa fie pe undeva si Braul de Mijloc. Un prieten imi povestea ca ar trebui sa fie un indicator vechi, ruginit, de la care se mai merge foarte putin pana pe Brau. 


Creasta sudica ramanea acolo si nu ma deranja foarte tare daca nu o mai parcurgeam.. noi insa trebuia sa coborim tot la Plaiu Foii si nici vorba sa ma convinga cineva sa cobor pe Lanturi. Brusc, imi vine in minte Anghelide, traseu care merge paralel cu Lanturile si in care, tehnic, am putea ajunge via Braul de Mijloc, un pic mai sus de zona in care eram. Totul e insa necunoscut pentru mine cel putin, asa ca ar face bine sa nu ploua..


/22062013/img_6565.jpg


De departe zaresc si "micutul" refugiu Spirlea. Ma gandesc instant la imaginea catelului tolanit la soare si parca m-as intoarce:)


/22062013/img_6578.jpg


Chiar la reintrarea in horn, observ o potecuta pe langa perete. Unde o duce oare..?


/22062013/img_6585.jpg


Hornul ne mai incearca pentru cateva minute si in cele din urma, la numai 3 ore si 30 minute de la Plaiu Foii (incluzand pauza generoasa de la Spirlea) suntem in saua Grind, la cativa metri de refugiu.


E o senzatie tare placuta sa fi parcurs un astfel de traseu ca apoi sa iesi intr-un asa loc, cu posibilitate de adapostire dar si retragere din creasta, pe un traseu relativ simplu - coborirea spre ref. Grind.


/22062013/img_6594.jpg


Ne intoarcem privirile catre sud si apreciem situatia: cu siguranta e un nor deasupra crestei sudice insa nu pare de ploaie, cel putin nu de aici.


/22062013/img_6596.jpg


Dupa ce ii ofer indicatii unui tanar, intru in vorba cu un montaniard mai in varsta care ne spune ca el nu crede ca ploua azi. Iar daca ploua, o sa fie scurt si ne putem adaposti pe undeva, sub creasta, pe unde putem.


Indicatorul din creasta spune 3-4 ore insa stiu sigur ca nu se fac atatea. Sa tot fie vreo 2. Vremea nu pare sa anunte ploaie.. cantaresc un pic situatia si decid: facem creasta sudica!


/22062013/img_6591.jpg


Pornim spre sudica cu stangul, gresind traseul, fiind nevoiti sa urcam pieptis pana pe partea cealalta a crestei pentru a reintra pe poteca marcata. In fata, norul ni se arata din ce in ce mai urat. Daca la inceput era de un alb imaculat, acum se tot innegreste..


/22062013/img_6604.jpg


/22062013/img_6608.jpg


Solicit permisiunea celor doi prieteni de a merge in fata pentru a surprinde cat mai bine minunatia aceasta de traseu.

Ma simt ca un copil, asteptand cu nerabdare urmatorul varf de depasit, urmatoarea traversare mai expusa..


/22062013/img_6611.jpg


/22062013/img_6617.jpg


In fata zarim deja primul grup pe care il depasim rapid, un cuplu simpatic:) Urcasera tot pe Lanturi si, surpriza, coborau tot pe Valea Urzicii, fix acelasi traseu ca si noi. "Si pe ei i-a respins Stefan?" ma intreaba razand Roxana.


/22062013/img_6622.jpg


Citisem cate ceva despre creasta sudica, cum ca ar avea multe portiuni expuse si dificile insa nu-mi dadeam exact seama pe unde ar fi acele portiuni. M-am simtit tot timpul in deplina siguranta, chiar daca ar fi fost sa alunec pe undeva.


/22062013/img_6630.jpg



/22062013/img_6637.jpg


/22062013/img_6647.jpg


/22062013/img_6648.jpg


Deodata, din fata, se aud cateva tunete. Incercam sa ne amuzam intre noi, spunand ca de fapt e un avion. La urmatoarele tunete deja nu mai stim ce sa inventam si pretindem ca ar fi o cursa de avioane..


/22062013/img_6657.jpg


Una peste alta, situatia nu e chiar asa dramatica. Din cand in cand mai zarim cate vreo stanca unde ne putem adaposti in caz de furtuna puternica asa ca nu ne agitam prea tare. Cateva cruci insa ma mai nelinistesc, mai ales ca pe una scrie probabil si motivul mortii insa nu in romana (Roxana spune ca e cehă).


/22062013/img_6658.jpg


Imi aduc subit aminte de crucea de pe varful Turnu, unde persoana respectiva murise iarna insa din pricina unui traznet.. in conditiile in care locurile iti sugereaza mai degraba pericolul de alunecare.


/22062013/img_6666.jpg


Din vorba in vorba, privirea imi fuge in dreapta, intr-o zona cel putin ciudata. O poiana la inaltimea asta..? Sigur ca da! E Poiana Inchisa! Cine stie, poate voi ajunge aici cand voi mai capata ceva experienta.

Din cate auzisem, se putea ajunge aici fie pe Padina Lancii, fie urcand pe la Marele Grohotis, niciunul din trasee nefiind relativ usor.


/22062013/img_6681.jpg


/22062013/img_6686.jpg


Din fata auzim chiote de veselie.. si nu mica ne e mirarea cand ne intalnim, venind din sens opus, cu un cuplu imbracat in blugi si tenisi. Din vorba in vorba, aflam ca au urcat de la cabana Brustureț.

Mai amuzant, baiatul incearca sa ne avertizeze ca traseul e foarte dificil daca urmeaza sa coborim pe partea rasariteana. Le spunem ca de fapt vrem sa coborim pe partea de vest.. moment in care tanarul ne avertizeaza ca e si mai dificil pe acolo!

Ma amuza un pic situatia, aceea de a primi avertizari de la persoane care urca in tenisi (nici nu ma mira faptul ca li s-a parut dificil, e greu cu aderenta cand mergi in tenisi!)..:)


/22062013/img_6699.jpg


/22062013/img_6726.jpg


Dupa un scurt popas, ne punem iar la drum si deja ne uitam cum norul s-a mai imprastiat si acum e chiar ok in creasta. 

Exact cand deja incepusem sa ma obisnuiesc cu mersul pe creasta, observ un stalp indicator pe bucata de creasta din fata. "Asta trebuie sa fie intersectia cu Valea Urzicii!" imi zic in gand si imi arunc imediat ochii in dreapta jos. Ceva grohotis insa nu-mi dau seama pe unde ar trebui sa coboare traseul nostru.


Tot aici am ramas surprins de un punct mai dificil pe care insa l-am trecut fara prea mari emotii, cu fata la stanca: o descatarare mai abrupta, fix la finalul traseului, dupa ce parcusesem creasta fara sa avem parte de asa ceva.

Ca sa fiu corect pana la capat, a mai existat un mic punct unde descatararea era mai abrupta insa m-am descurcat chiar si cu spatele la stanca.


/22062013/img_6731.jpg


Iata-ne asadar ajunsi, dupa numai 1 ora si 50 minute, la urmatorul punct important al traseului nostru, intersectia cu Valea Urzicii, traseul nostru de coborire. Tehnic, Creasta Craiului nu ia sfarsit aici ci intr-un punct aflat mai jos, in Saua Funduri. 

Nu mai mergem insa pana acolo.


Facem un popas si studiem si urmatorul indicator, catre Ref. Funduri, despre care stiam ca e accesibil via o potecuta nemarcata dar evidenta. Acum se pare ca a fost marcat cu CR, marcaj care nu pare prea "oficial" dar din punctul meu de vedere e binevenit atat timp cat duce la refugiu.


/22062013/img_6744.jpg


Plecam la ora 14:00 fix, din ratiuni mai mult decat evidente: estimarea cu precizie mai mare a timpului pe care urmeaza sa-l petrecem la coborire. Ca si efect secundar, suntem "obligati" sa ramanem mai mult sa ne odihnim..:)


Inainte sa plec ma uit rapid la apa pe care o mai am in rucsac si prima mea reactie e "Opa.. am pus-o!". Pe fundul sticlei sa tot mai fie 100 ml.. cand am ajuns sa beau atata apa?



/220620132/img_6747.jpg


Incepem coborirea. Zona e destul de abrupta insa.. "comestibila". Pe placul meu, adica. Dintr-o descriere gasita pe internet, stiu ca ar trebui sa ajungem intr-o zona cu grohotis insa mai intai trebuie depasita zona de stanca. Si aici imi mai aduc aminte un amanunt..


/220620132/img_6749.jpg

si anume acela al saritorii de vreo 10 metri, asigurata cu cablu.

De sus parca nu-mi prea vine natural sa o cobor si ma gandesc cum anume sa apuc lantul. Renunt insa la idee si incep sa o cobor cu spatele la stanca, gasind suficiente prize. O adevarata frumusete la urcare.. admir saritoarea de jos. Din pacate, singura serioasa de pe traseu.


/220620132/img_6769.jpg

In continuare, nu mai avem nicio saritoare din pacate si, dupa o repriza de grohotis, intram in padure. Acolo ne mai intampina cateva praguri stancoase pe care le descataram insa fara sa ne gandim prea mult..


/220620132/img_6778.jpg

Aici ne intalnim si cu un cuplu mai in varsta, aflat la o pauza de.. tigara. Ma cam indoiesc ca doamna urmeaza sa urce chiar pana in Creasta.. dar cine stie!


/220620132/img_6788.jpg

Ne dam seama in scurt timp ca traseul asta nu e chiar de coborire pentru ca in padure tot alterneaza suisul cu coborisul, lucru care ne cam oboseste cel putin psihic.


Din fericire, traseul are grija sa suplineasca acest mic inconvenient cu un prim obiectiv extrem de interesant, Cerdacul Stanciului.


/220620132/img_6798.jpg

Stiu ca e si o pestera inauntru insa personal nu sunt interesat de asa ceva asa ca prefer doar sa mentionez asta celor doi prieteni si sa-i astept in caz ca vor sa intre. Arcada asta insa magnific si imi aduce aminte cumva de Zaplaz.


/220620132/img_6800.jpg

Plecam la scurt timp si de aici si ma tot intreb cand urmeaza sa dam si de Marele Grohotis, obiectivul cu numarul 4 (dupa Lanturi, Creasta Sudica si Cerdac) al turei. 


Deja terminasem apa cand dam peste urmatorul marcaj care ne cam lasa fara cuvinte pe toti: 4 ore si jumatate pana la Plaiu Foii! Asta in conditiile in care, culmea, vremea se facea din ce in ce mai buna si soarele incepea sa cam arda..


/220620132/img_6807.jpg

In spiritul primei intalniri cu Cerdacul Stanciului, ajungem totusi la Marele Grohotis, loc care totusi ne mai creste moralul daca nu nivelul apei din sticle.


/220620132/img_6808.jpg

Un nou indicator ne creste insa moralul si mai mult, cu doar 3 ore pana la cabana. Asa mai merge! (urma sa fie si timpul corect)


/220620132/img_6811.jpg

Zona Marelui Grohotis cred ca m-a impresionat mai mult decat Creasta Sudica.. imensitatea peretilor care se inalta deasupra noastra, grohotis cat vezi cu ochii..


/220620132/img_6821.jpg

Pe aici pe undeva trebuie sa se urce catre Poiana Inchisa. Caut si gasesc cu privirea o posibila potecuta insa nu e nici momentul nici nu am experienta necesara sa incerc un astfel de traseu.


/220620132/img_6826.jpg

Cam de la Marele Grohotis a si inceput sa bata soarele puternic si sa ne faca sa mergem aproape robotic, in asteptarea cabanei si implicit a unui loc unde sa putem potoli setea. 

Cum mergem noi asa, remarcam la un moment dat faptul ca marcajul TA s-a schimbat deodata in.. BR! Undeva in departare, spre stanga, zaresc refugiul Spirlea.. asta trebuie sa fie traseul care duce intr-acolo.


Din fericire, in stanga jos vedem si un stalp indicator pe care speram sa gasim directia cabanei. Stalpul, din pacate, nu cuprinde si asa ceva, indicand doar la stanga spre Spirlea si dreapta spre Marele Grohotis.


/220620132/img_6847.jpg

Conform hartii, trebuie sa facem stanga.. insa in padure, din dreptul indicatorului, nu se vede niciun marcaj. N-are cum sa fie prin alta parte.. asa ca incepem coborirea prin padure.


/220620132/img_6851.jpg


Traversam padurea si ajungem intr-o zona cu multi copaci uscati care imi dau o senzatie nu foarte placuta. Noroc cu creasta sudica din spatele nostru..


/220620132/img_6856.jpg


/220620132/img_6860.jpg


Desi marcajele nu abunda, intuim poteca si la scurt timp reusim sa ajungem in padure unde, chiar daca suntem insetati, ne bucuram de umbra.


Aici, la un moment dat, mi se pare ca aud un izvor. Ii zic lui Vlad si imi zice ca mi se pare.. urmat de un chiot si o fuga nebuneasca pana la izvorul salvator!


/220620132/img_6863.jpg




/220620132/img_6868.jpg


Dupa 9 ore si 30 minute de la plecare, eram intorsi la masina lasata la Plaiu Foii care din pacate statuse toata ziua in soare..


Abia la sfarsitul turei, in drum spre Zarnesti, am simtit cu adevarat oboseala care se acumulase in timpul zilei si poate cea mai dificila portiune a intregului traseu a fost cea dintre gara si apartament, in Brasov:)

Seara, la un pahar de Cola rece, am realizat inca o data cat de important e sa ai prieteni pe care te poti baza atunci cand altii te lasa balta. Lucru poate chiar mai important decat parcurgerea unui traseu, oricat de spectaculos ar fi..



Joi, 27 iunie 2013 - 12:51 
Afisari: 7,365 


Postari similare:





Comentariile membrilor (21)

felicia
felicia
Coarda
 
1
Mi-a placut descrierea ta si pozele.
Oricum in poze pare mai periculos traseul decat este de fapt Carpati.org
Carari insorite!


Joi, 27 iunie 2013 - 13:34  

xoreax
xoreax
Coarda
 
2
Asa e felicia! Auzisem multe de Creasta Sudica dar la fata locului a fost totul foarte ok. Pana si jucaria dintre Ascutit si Turnu are mai multe portiuni expuseCarpati.org
Imi pare rau ca n-ai ajuns si tu sa organizezi tura si sa vezi Lanturile si Sudica (stiu ca mentionasei in tura ta ca nu le-ai mai parcurs)!


Joi, 27 iunie 2013 - 14:15  

rivas
rivas
Caraba
 
3
felicitari pt. tura ! ati mers foarte bine si te mai felicit inca o data ca ai avut curajul sa iei pe cont propriu traseul chiar daca ai fost respins . ai vazut ? nu a fost asa de dificil ... trebuie doar sa-ti cunosti limitele . Avind o conditie fiziza buna v-ati miscat rapid si eficient. Bravo !


Joi, 27 iunie 2013 - 14:26  

leovit
leovit
Busola
 
4
Un traseu frumos ,ma bucura sinceritatea ta ,,,carari,, batute in continuare si cu mai multa incredere,felicitari.Carpati.org


Joi, 27 iunie 2013 - 16:39  

boreal
boreal

 
5
Un jurnal scris în fuga calului. Mie mi-a lăsat impresia că a fost scris de cineva care nu poate să privească cu detașare un refuz. Încrâncenare. Da, ăsta este sentimentul cu care am rămas citind jurnalul tău.

Ai avut vreme să-ți cronometrezi tura, dar nu ți-ai făcut timp să intri trei minute în peștera care, apropo, se afla chiar în poteca marcată. Totul s-a redus la timpi și obiective atinse. Ai mers ca un catâr.

Prin gestul tău de a-ți afișa cu atâta cerbicie nemulțumirea de a nu fi primit în tura respectivă, nu ai reușit nimic altceva decât să-i transmiți organizatorului sentimentul că a făcut o alegere bună.


Joi, 27 iunie 2013 - 19:24  

senty
senty
(admin)

 
6
O tura buna, poze faine. Mai pe la batranete probabil voi mere si eu pe "lanturi", sau sa ma "urneasca" careva Carpati.org
Sa stii ca am cunoscut si cunosc destui oameni ce inca merg in adidasi pe munte; nu incaltamintea te face muntoman ci experienta.
"Potecile" ce le-ai vazut... vezi ca sunt extrem de inselatoare! Daca nu ai mai fost cu cineva pe nemarcate, daca nu stai bine cu simtul orientarii, daca nu stii sa te descurci in situatii limita tu si coechipierii... mai bine nu te avanta dupa descrieri. Pe net sunt o infinitate de descrieri, dar si filtrarea informatiei trebuie sa fie pe masura. Din patanii iti zic ca anul trecut, pe un traseu ce l-am mai parcurs, m-a furat o poteca de animale, m-a bagat intr-o "cetate" si am balaurit acolo mai bine de o ora pana sa gasesc banala portita pe unde am intrat. Grija mare ca terenul de joaca e schimbator, potecile de animale sunt multe si inselatoare. Oricand te poti trezi blocat, iar daca nu ai nici echipament adecvat (si sa l stii sa-l folosesti!) poti face cel putin o noapte (mai mult ca sigur ca alba) pe acolo.


Joi, 27 iunie 2013 - 19:26  

xoreax
xoreax
Coarda
 
7
Multumesc pentru cuvintele frumoase tuturor.

@rivas: nu e vorba nici macar de curaj. Mai parcursesem Lanturile odata iar Sudica nu avea cum sa fie atat de dificila. De altfel, majoritatea turelor in care am mers impreuna cu prietenii mei le-am organizat chiar eu..

@senty: momentan nu am planuri pe termen scurt de a parcurge nemarcate in Crai - inca mai sunt suficiente marcate!. Stiu din proprie experienta ca acolo unde cartea/blogul scrie "un parcurs lipsit de obstacole" se pot afla descatarari dificile, traversari expuse, portiuni friabile samd. La fel, asa cum bine ai punctat, poteca poate fi ratacita iar parcursul unei portiuni sa fie total diferit fata de ceea ce descrie autorul.


Joi, 27 iunie 2013 - 20:16  

cchivu
cchivu

 
8
Vineri am avut bucuria sa fac acelasi traseu - pana la Grind - cu niste prieteni - noi am ramas pe noapte la refugiu si am continuat sambata pana la Ascutit, apoi am coborat la Curmatura. Si catelul ala dragut din poza m-a speriat cand urcam spre Spirlea Carpati.org este minunat traseul, e drept, cu toate expunerile, cu pasajele de catarare...te tine intr-o stare continua de atentie si contemplare. felicitari pentru jurnal, pentru experienta si pentru ca ai impartasit cu noi trairile si detaliile tehnice. la cat mai multe ture faine si carari cu soare! Carpati.org


Joi, 27 iunie 2013 - 20:32  

xoreax
xoreax
Coarda
 
9
Apropo de catel, mi-a mai spus cineva, citindu-mi jurnalul, ca recunoaste catelul dar ca a mers cu ei.. prin Prapastii, spre Table. Se pare ca e un catel.. munțoman! Iar acum, dupa ce a parcurs majoritatea traseelor de pe partea rasariteana, a decis sa treaca la ceva mai dificil si a schimbat parteaCarpati.org


Joi, 27 iunie 2013 - 20:42  

d.veli
d.veli

 
10
Un munte foarte frumos, o tură reușită. După părerea mea, traseul în coborâre din Saua Grind ,,pe lanțuri" până la Spirlea e mai interesant decât la urcare și merită făcut, mai ales pe vreme bună.


Joi, 27 iunie 2013 - 20:59  

acelasiyo
acelasiyo

 
11
Frumos jurnalul. Am facut si eu o tura de 3 zile la inceputul lunii cu niste prieteni, am avut parte de multe limbi cu zapada, iar portiunea de la lanturi ii mortala (daca nu esti atent poate sa fie si la propriu, nu numai la figurat) cand dai de zapada pe ea. Noi am facut creasta nordica.
Ture faine!


Joi, 27 iunie 2013 - 21:13  

xoreax
xoreax
Coarda
 
12
Poti posta cateva fotografii cu limbile de zapada surprinse de tine? Chiar sunt curios unde ar fi pus in pericol vreo traversare sau urcare.. si cu ocazia asta sa vad si de ce am scapatCarpati.org


Joi, 27 iunie 2013 - 21:23  

attilaszasz
attilaszasz

 
13
Mi-a placut jurnalul postat de tine..imaginile sunt superbe...pare o tura reusita intr-adevar...felicitari si la cat mai multe drumuri spre inima muntelui...calde salutari de la Tg Mures..


Joi, 27 iunie 2013 - 23:53  

dragos39
dragos39
Busola
 
14
felicitari Xoreax


Vineri, 28 iunie 2013 - 07:54  

mihaimishu
mihaimishu

 
15
piatra craiului este mortal de frumoasa... felicitari pentru tura, este o reusita si la fel si pozele!


Sâmbătă, 29 iunie 2013 - 18:49  

miparv
miparv
Rucsac
 
16
O tura de nota 10, brasovene !


Luni, 1 iulie 2013 - 20:24  

paulu
paulu

 
17
Foarte faina tura, eu nu am fost pe creasta sudica, chiar ma intereseaza traseul. Nu trebuie sa te superi pe organizator, grupul era deja mult prea mare dupa parerea mea. Pe creasta Craiului grupurile cu care am mers au avut cel mult 4 membri, asa e mai sigur pe acolo. Dar, cred ca cel mai bine se merge in doi.
Nu cred ca ar trebui ca un organizator sa se supere daca un altul propune o tura paralela. E mult mai bine asa, un grup mai mic ramane unit, nu se rasfira. La nevoie, membrii grupurilor pot comunica intre ei, se pot ajuta. Eu nu am avut curajul pana acum sa organizez vreo tura pe carpati org, raspunderea mi se pare prea mare, nu vreau sa am pe cineva pe constiinta. Chiar tu ai descris ce emotii ti-a provocat Vlad. Daca nu gasesc prieteni de drumetie, prefer sa merg singur, teama de a pati eu ceva e mai mica decat teama de a pati cineva din grupul meu ceva. Iar grupurile cu care merg nu au vreun sef (asa cum este organizatorul turelor de pe carpati org, pentru ca vrand-nevrand isi asuma o raspundere). Daca eu propun traseul ma si documentez asupra lui, iar in cazul in care ceva nu merge bine ma simt raspunzator, e prea mult si asa. In orice caz, prefer ca decizia a ce se face in continuare sa fie supusa la vot.
Carari cu soare si sa ne intalnim pe munte!


Marți, 2 iulie 2013 - 22:51  

xoreax
xoreax
Coarda
 
18
@paulu mi-a cauzat ceva emotii, intr-adevar, dar nu m-as fi simtit responsabil in cazul in care ar fi patit ceva pentru ca a luat singur decizia sa urce prin fisura aia, in mod evident in afara traseului marcat.

Problema sigurantei e cu dus si-ntors si daca am sta sa vorbim la general nu ar mai organiza nimeni ture pe munte, ce sa mai zic de nemarcate. E frumos sa te poti baza pe cineva pe un traseu dificil, dar in general lucrul acesta ar trebui sa se intample cat mai rar si fiecare sa fie constient de riscurile la care se expune si sa aiba grija de propria piele. De asemenea, organizatorul sa specifice clar, atunci cand este cazul, ca tura nu se adreseaza decat celor experimentati.


Miercuri, 3 iulie 2013 - 00:07  

iulianasb
iulianasb
Caraba
 
19
Imi place de tine ca esti perseverent in a descoperi pas cu pas trasee noi si imi mai place faptul ca nu te avanti cu orgoliul inainte "las' bah ca io pot !", te documentezi si iti masori fortele ca sa te cunosti mai bine si sa iti dai seama spre ce traseu sa te orientezi mai departe. Consider ca intr-adevar ai ales f. bine Braul ciornaga de sus ca pentru primul tau nemarcat ! Acuma incet incet poti sa incerci sa te si cateri, drept pentru care itit recomand un atelier carpati.org sau o scoala de alpinism pentru incepatori. Notiunile de baza sunt elementare !

Una din potecutele alea din stanga e intrarea in Braul de Mijloc ! Are si un marcaj vechi si setrs daca stii sa il cauti ! Carpati.org

Iar urcarile in Poiana Inchisa nu sunt atat de terifiante: Padina Lancii are intr-adevar pasaje de catarare, cam ca Lanturile dpmdv dar fara cabluri, iar urcarea pe la Marele Grohotis este efectiv o poteca normala, doar ca nemarcata ! Asa ca ti le sugerez sa le ai in calcul pentru trasee viitoare !


Vineri, 12 iulie 2013 - 22:25  

xoreax
xoreax
Coarda
 
20
@boreal: privind in urma, mi-am dat seama ca aveai dreptate. Cam am trecut in fuga calului prin zonele alea cand am facut tura asta. Cu scopul de a o explora mai bine, ieri am ajuns din nou prin zona si aproape ca am ratat pestera Carpati.org Am explorat-o un pic de data aceasta, desi la intrare e afisat un mesaj care interzice acest lucru.

Mai mult, am mers si pe la Cerdac si tare m-am entuziasmat cand am vazut scara aceea in forma de miriapod.

Intr-adevar, poti vedea chestii foarte faine pe-acolo daca esti atent..Carpati.org


Duminică, 24 noiembrie 2013 - 18:25  

senty
senty
(admin)

 
21
Cand nu ai obiective (marete?!) precise, descoperi multe lucruri marunte si placute! Ai timp sa te abati de la traseu, sa observi si sa intelegi muntele indiferent cat de mare sau mic este.
Mersul pe munte pentru placere aduce numai bucurii.
Bravo!


Duminică, 24 noiembrie 2013 - 19:01  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0872 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2019) www.carpati.org