Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Decembrie 2019
LMMJVSD
1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031

Ianuarie 2020
LMMJVSD
12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031

Online

Vremea
Varful La Om (Piscul Baciului
Muntii Piatra Craiului

Voluntar in Carpati - 2016

Homepage

Lista de discutii

Creasta Rodnei 28.04-1.05.07 (Muntii Rodnei)

Scop: parcurgerea unei bucatii cat mai mare de creasta.Lotul de excursionisti a fost format din membri de la Ursul Trubadur, pe numele de cod: Vladimir , Baicu, E-Cucu, Alinutza, Anda, Hikeru, Grasu, Paul, Lucian, Kinaa, Lilian_Marius si cei 2 "delegati", Catalins & Radmar (io).Lumea s-a imbarcat in acceleratul de 17:30 din Gara de Nord, la vagonul cuseta, eu ajungand cu vreo cateva minute inainte de plecarea trenului.In tren ce sa vezi? Bucurie si voie buna inainte de lungul drum ce ne astepta.Dupa Brasov, incepem sa ne retragem fiecare prin cuseta lui, asteptand sa ajungem in Salva (3:27) unde trebuie sa schimbam vagonul, deoarece avea loc o separare a trenului spre Rodna si Sighetul Marmatiei.In noul vagon mai tragem o portie buna de somn si la 5:20 ajungem in Rodna Veche. Dupa consfatuiri mergem in centrul localitatii pt a astepta o ocazie sa ne ia sa ne duca in "Sant". Si prindem una foarte buna, incapatoare si nu prea zguduitoare.In Sant se face o pauza de haleala iar apoi incepem sa urcam pe ulitele satului pe crucea albastra ce ne ducea pana pe vf Ineut (cam 7h - 18km dupa indicatii).

Carpati.org

Sub raze vesele de soare mergem binisor pana la cabana/hotelul Diana din zona Valea Blaznei, unde se face o regrupare, manjire pe fata cu crema solara (adusa de pe soare adica ;) ) si baut apa.

Carpati.orgPornim apoi, avand in fata muchia Cobaselului, care era inca departe, avand intai de urcat pe vf Stanistea. Observ ca dupa acest varf are loc o coborare intr-o sa si prefer sa nu-l mai abordez, dand mai mult un ocol, pe unde se afla de fapt si marcajul ce aparea mai rar. Dupa ce am trecut de un izvor - ultimul din aceasta prima zi - am mai urcat putin siam ajuns in saua pe care o banuiam. Aici, dupa ce tot i-am asteptat pe ceilalti (care ramasesera pe varf si mancau) eu cu Lucian ne-am bagat la un somn de vreo 30 de minute, direct pe iarba, incalziti de razele soarelui.Carpati.orgLa trezire am inceput iar urcusul, printr-o padurice cu zapada inghetata. Dupa nu prea mult timp iesim la gol alpin si reiau seria foto. Usor usor ajungem si pe vf Cobasel (1835m), unde-mi fac o salata si ma bucur ca-mi mai usurez coscogeamitea rucsacul (de,nesemnificativa usurarea, dar cu efect psihologic).Carpati.orgSe incepe rasfirarea grupului in urcarea pe vf Rosu, apoi regrupare, coborare intr-o sa, iar urcare pe Ineut, iar regrupare. Si de acum incepe vantul. Unul destul de patrunzator iar soarele nu vrea sa mai lupte cu pofta impotriva norilor. In pauza mai mare de aici ne odihnim, gustam din supa Andei si se hotaraste abordarea traseului.

Carpati.org

De pe Ineut se cobora intr-o sa, apoi se urca spre o culme a Ineului, culme acoperita de zapada si cu o cornisa frumoasa deasupra. In fata pleca Vladimir si Catalin, pt a sparge cornisa si a plasa o coarda pt urcarea celorlalti.

Carpati.org

Eu nu ma grabesc sa plec de aici, mai fac cate o poza, mai privesc ici colo, astept sa se decongestioneze coada de la urcat pe cornisa si mai apoi ma urnesc si euspre locul cu pricina, ajungand exact cand trebuie, ca doar nu era sa astepte dupa mine - oricum mai erau 3 persoane in urma mea.

Carpati.orgCarpati.org

Dupa ce au escaladat toti cornisa, ne hotaram sa intindem corturi in apropiere, pe unde gaseste fiecare mai plat. Si incep apoi seriile de topiri de zapada, pt ceai, supe, piure si ce mai avea fiecare.


Carpati.org

Eu ma uit la cortul meu care pare mititel, dar plin de curaj impotriva vantului. E... macar nu o sa-i fie prea frig lui Catalin, o sa stam mai apropiati.In jurul orei 21 trecem la orizontala (cat se putea ea de orizontala, ca nu era perfect plat). Eu am avut parte de o noapte prea calduroasa din cauza sacului de dormit.

- Ziua 2 -

Eu ma trezesc in jurul orei 7:30. Catalin era pe afara. Vremea nu era prea placuta, fiind destul de innorat. Marius era si el trezit si ne gandim sa ne pregatim totusi de plecare. Mancam, facem rucsacii, strangem corturile si le uram somn usor in continuare celor care nu facusera ochi si ca re nu au vrut sa plece in acele conditii meteo.

Pe la ora 10 o luam la drum, doar 3, Catalin, Marius si cu mine. Ceilalti raman inca la corturi pt a observa evolutia vremii si a hotari traseul.


Carpati.org

Si nu mergem noi prea mult, ca intre saua Inaului si saua Bila norii ce amenintau de mult tabarasc asupra noastra. La inceput cu niste picaturi, ce se transforma in lapovita. Imediat incepe artileria grea sa-si intre in rol: fulgere si tunete. Neplacandu-ne situatia, coboram din creasta pt a nu fi expusi si ne luam pozitia de curca plouata asteptand sa treaca precipitatiile. Totusi vremea nu cedeaza usor, lapovita se transforma in ninsoare insotita de un vant suparator.

Carpati.org

Dupa vreo 15-25 de minute, in care am fost udati bine de tot la suprafata, soarele isi aduce aminte de noi si inchide robinetul norilor, fara a se arata printre ei. Revenim in creasta si continuam traseul, avand ceva urme in fata. Trecem de varful Tomnatecul si tinem tot creasta. Ceata isi face simtita prezenta, asistata tot timpul de un vant insistent dinspre nord. Pe Coasta Neteda observam o custura interesanta ce o abordam printr-o coborare de cativa metri prin sud, si apoi urcare in creasta si mers pe muchie.

Carpati.org

Dupa varful Coasta Neteda ne mai incetinim putin ritmul pt a trece iar de o zona alunecoasa, cu niste stanci ude. Trecem si de asta. Soare ne face din cand in cand in cu ochiul astfel ca pe varful Cisa constat ca mi se zvantasera hainele. De aici observam urcusul impunator ce-l aveam pt a ajunge pe varful Omului. Spre sud, cerul ne dadea sperante, dinspre nord nu prea. Dar cum pana acum nu fusese deloc bine dpdv al vremii, puteam sa ne gandim la ceva mai placut :).

Carpati.org

Dupa o coborare lejera in saua Cisa, incepem ascensiunea vf Omului, care de altfel era mai domoala decat s-a parut initial. In fata mai erau urme proaspete. Ajunsi pe varf, sunt invaluiti de o ceata densa. Urme nu se mai vad si suntem nevoiti sa scoatem harta si busola pe a ne decide asupra directiei. Orbecaim putin si dam de marcaj si niste urme vechi. Incepe sa ne bata vantul in fata, sufland dinspre nord. La un moment dat nu mai mergem nici pe marcaj (era multa zaapda, de unde marcaj?) si nici pe urmele vechi ce nu se mai puteau zari nici din cauza cetii nici din cauza "datei fabricatiei". Catalin si Marius merg pe sub creasta, pt a

cauta marcajul, eu cobor ceva mai mult, pe la niste jnepeni si lespezi mari, ce au incercat de multe ori sa ma epuizeze prin scufundarile repetate ce mi le-au oferit, tot pe partea de est a crestei. Intr-un final urcam iar in creasta, pe unde nu era cornisa si dupa ceva alergatura gasim marcajul. Vantul sufla tare cu sageti de gheata bucuroase ca ne scrijelesc fata.

De varful La Cepi nu stiu cand am trecut, poate aici am regasit marcajul, apoi a urmat varful Claii. Vremea din ce in ce mai urata, iar noi mergeam in gura lupului, tot inspre nord. Planul era sa punem cortul saua Gargalau, asa ca nu mai aveam prea mult, de aici si forta de a continua.

In jurul orei 16:00 ajungem pe varful Gargalau. Deja nu-mi mai placea cum stateau lucrurile, adica rucsacul ala greu era ok in spatele meu, ma deranja, dar vremea... bleah.

Carpati.org




Carpati.org


Manusile ude incepeau sa-mi inghete si sa nu-mi mai permita miscarea degetelor pt incalzire. Totusi, eram pe varf si stiam ca acum nu mai trebuie secat sa coboram in saua Gargalau si sa punem corturile.

He-he... si pe unde sa coboram in sa? Ca eram pe o piramida, cu ceata. si imprejurul nostru nu era nici un traseu, ma interbam pe unde am urcat pe varf. Datorita agravarii conditiilor incercam sa coboram la intamplare, dar ne oprim foarte repede pt ca nu aveam idee unde merge iar vizibilitatea era foarte redusa; de asemenea, devastatoarele mangaieri de mai inainte ale sagetilor de gheata acum se transformasera in lovituri de KO. Scoatem repede harta (a fost de unica folosinta dupa viscolul si conditiile meteo din aceasta tura) si busola. Ne orientam si stabilim sa coboram in saua Gargalau de pe varf, mergand in NV, ghidati de busola, pe muchia ce speram sa o reperam. Urcam repede in varf, stiind ce avem de facut si PAC... Inspre NV nu se observa nici o muchie. Iar eram pe o piramida inclinata.

Dupa manevrele cu harta si busola, mana mea fusese expusa si mai mult viscolului. Acum deja simteam ca nu se mai poate incalzi. Noroc ca Marius a mai avut o pereche de manusi subtiri si le-am luat pe sub celelalte. Dupa 2 minute situatia s-a schimbat. Mainile, desi reci, incepeau sa se incinga, cea ce era ok. Dar cu traseul nostru nu. Tot uitandu-ma pe busola incerc sa cobor spre NV, dar era camd greu sa tin acea directie datorita reliefului si zapezii mari ce l-a inghitit pe Catalin pana la brau catva timp. Afundandu-ne adanc la fiecare aps, am deviat de la directia naostra putin spre V.

Dupa un timp de nu mai stiu cate minute de coborare din aceasta, 10-20 minute banuiesc, parca zarim o muchie si ma indrept spre ea. Acolo dam si de marcaj, care parea ca incepe sa urce. Aici sa fi fost saua, sa nu fi fost aici, nici azi nu stiu (banuiesc ca era mai in fata totusi). Catalin propune sa punem locurile prin zona aceasta. Vantul batea tare si aici, viscolind zapada de sus.

In cele din urma, incep o coborare de urgenta, in zona padurii, gandidu-ma sa ajung eventual la un drum forestier si sa intindem corturile acolo. Nu am vrut sa mergem inspre nord pt ca ne-ar fi suflat viscolul in fata, asa ca am luat-o la picior prin valea dinspre SV, astfel avand parte de un suflu din spate.

Dupa vreo ora ajungem la marginea padurii, pe langa niste ruine. Eu ma gandeam sa mai coboram, dar din cauza orei inaintate, oboselii si unei eventuale coborari printr-o padure abrupta am pus corturile in aceasta zona, la un cap de izvor, aproape de niste urme de ursi. De planton nu s-a mai facut pana la urma...

Am intins corturile si am mancat. Vantul mai sufla si aici, insa nu asa de tare. Am primit vesti si de la ceilalti, prin telefon, ca sunt ok la refugiul Curatel.

Somnul nu a fost tocmai placut, datorita inclinarii cortului. La mine si caldura excesiva a fost o problema, chiar daca dimineata aveam bocancii inghetati.


- Ziua 3 -

Trezirea a fost in jurul orei 7:30 pt mine. Vremea parea sa fie buna. Ne gandeam la o terminare a excursiei, dar in Borsa, adica sa urcam inapoi in creasta. Ar fi fost mai mult de mers catre S sau SV.



Mancand mult cu o seara inainte, am zis sa iau gust doar o supa de dimineata. Apoi a urmat sesiunea de strangere de corturi si zvantare de echipament, la soare (rasarise si trecuse de nori :)). Pe la 10:30 incepem sa urcam iar in creasta, la inceput pe acelasi drum, pe langa ruinele fostului refugiu Gargalau (probabil) iar mai apoi cotind putin mai la stanga. Vremea parea buna pt ziua de azi.



Carpati.org


Carpati.org


Carpati.org


Tot usurel, cu Marius in fata, ne apropiem de creata. Intr-una din pauze prind o portiune de soare si incalzit de la urcare fac o baie sanatoasa de zapada. Totodata, imi dau seama ca supa a fost insuficienta si ma aprovizionez cu una bucata sandwich mare.


Apoi ajungem in creasta. Ne intalnim cu un clujean (parca) care venea dinspre Romuli, incercand sa parcurga creasta in sens invers fata de noi. Facem schimb de detalii despre traseu si dupa urari de vreme buna ne continuam mersul, ne mai coborand in Borsa ci incercand sa facem cat de mult se paote din creasta si in aceasta zi, iar in caz de vreme avand la indemana (sau indepicior, cum preferati) o coborare spre civilizatie.


Trecem de varful Galatiului, de unde deja se vedea foarte frumos zona Borsei si imprejurimile. Norii erau mai rasfirati, avand parte de soare. Ne gandeam ca acum ar trebui sa fie si ceilalti pe creasta, pe urmele naostre de ieri. Tot de aici se vedea superb impunatorul varf Laptele Mare, cu juvetul sau.

Din saua Laptelui ne gandim cum sa incepem ascensiunea. Traseul in mod normal ocoleste aceste varfuri ale Laptelui, prin nord, insa acum era iarna si traverseul acela nu parea cea mai buna solutie.


Alta varianta mai buna nu prea am avut, asa ca am inceput urcarea lui, la inceput in zigzag. Eu am ramas putin in urma, facand schimb de bete-piolet. Chiar nu ma simteam in singuranta pe acea panta inclinata cu zapada tare si cu bete in mana. Asa ca am preferat ceva mai mult efort cu un plus de siguranta.


De pe varf, iar privelisti superbe cu toata creasta aproape.


Coborand in saua Puzdrelor facem o pauza de masa. Vantul rece iar incepe sa-si faca de cap. De fapt el a batut mereu, mult mai usor decat in ziua precedeneta, dar cand am stat pe loc l-am simtit mai patrunzator.

Energizati, incepem iar traseul, continuand intr-un ritm bun pe langa Tarnita Barsanului, La Oase, pe sub varfurile Negoiasa Mare si Mica si ajungand la Tarnita Negoieselor. Pe tot aprcursul acestei deplasari plafonul de nori de deasupra nu ne-a facut probleme, stand destul de sus, permitandu-ne panorame deosebite cu Pietrosu si Buhaiestii.




Pe la 17:30 ajungem la saua Intre Izvoare, notat si pe harta ca loc pt campat. Ne gandim sa ne oprim in aceasta si sa cautam un loc de-a DREPTUL POTRIVIT de aceasta data pt cort. Imi las rucsacul jos si plec in cercetari numai cu betele in mana. Si ce sa vezi domne?... Parca eram Armstrong de pe Luna, mai ca topaiam usurat de povara.


Langa un parau unde nu batea vantul punem corturile. Ne facem ceva de mancare si deja incepem iar sa dardaim de frig si din cauza vantului ce ne-a reparat si a inceput imediat sa ne dea tarcoale.

Prin telefon am luat legatura cu ceilalti montaniarzi si cu persoanele ce-si faceau griji pt noi. Situatia era sub control.

Somnul a fost mai placut de data aceasta, privind pozitia, desi iar a fost prea caldut la mine.

-Ziua 4-

Dimineata, pe la ora 6 cand ne-am trezit, am constatat ca era chiar frig, poate si din cauza vantului. Oricum, apa imi inghetase in cort, iar pe bocanci era un strat gros de gheata cristal, desi ii avusesem tot in cort. M-am gandit ca totusi o sa fie mai cald decat in noaptea precedenta. Dupa o masa la care iar am zgribulit, am inceput etapa de dezghetare a bocancilor la primus. Eu si Marius am stat cam 5-10 minute pt a dezgeheta un bocanc.


Dupa strangerea corturilor, mi-am umplut o sticla cu apa din paraul neinghetat si am luat-o din loc. Datorita temperaturilor foarte scazute, zapada era dura, asa ca am preferat sa merg la piolet inca din start, desi varful Repede nu se anunta prea inclinat.



Soarele mai iesea din nori si se parea ca o sa fie o zi frumoasa. Am trecut si de vf Cormaia, apoi pe langa vf Obarsia Rebrii. Dupa Tarnita La Cruce urcam plini de speranta pe vf Rebra datorita vremii. Desi era un strat de nori deasupra noastra soarele incalzea destul de puternic, avand insa un oponent la fel de ambitios, vantul care incepuse sa sufle dinspre V.




Carpati.org



Carpati.org


Coborand de pe vf Rebra in Curmatura Buhaiescului, admiram urcusul ce trebuia facut catre vf Buhaiescu Mic. Sub soare si vant ajungem sus, in jurul orei 11:40-50. Eu vreau sa veau apa din sticla ce am avut-o in rucsacul batut de soare, dar nu am parte decat de bucati de gheata.

Stam si admiram varfurile ce urmau a fi batute de piciorul nostru: Buhaiescu Mare si Pietrosu. Estimam cam 1h pana pe Pietrosul, hai 1,5h. Traseul nu e dificil pana pe Buhaiescu Mare unde ajungem destul de repede. Ne pregatim de coborare spre Curmatura Pietrosului, insa ne oprim repede. In fata aveam o creasta ascutita, destul de inclinata, plina de cornise. Catalin avea de toate, pioleti si coltari, s-a echipat cu ei si a inceput usor sa coboare. Marius avea doar coltari, iar eu nu-mi luasem decat pioletul. Zapada era foarte tare. La un moment dat, eu si Marius ne-am orpit, paranduni-se foarte riscant coborarea in conditiile echiparii noastre, Am urcat pe varf si apoi am icnercat sa cautam o ruta prin caldare pt a evita creasta, dar era si mai rau, deoarece peretii caldarii erau aproape verticali in partea de sus, asa ca ne-am intors unde ne-am oprit prima data si am strigat la Catalin sa ne astepte.

I-am dat lui Marius pioletul meu, el urmand sa coboare pana la Catalin, ce avea sa se intoarca la mine cu pioletul si eventual un coltar de la Marius. Si coborarea lui Marius a inceput. Nemaiavand decat bete, nu m-am mai miscat din acel loc, care in scurt timp devenise foarte incomod. Panta era destul de inclinata, soarele nu prea batea aici, in schimb vantul isi facea iar de cap. Datorita urcusurilor anterioare, eram imbracat destul de subtire, asa ca usor incepeam sa simt frigul... iar Marius inca nu ajunsese la Catalin.

In cele din urma, asteptarea mea in pozitie fixa de vreo 20 de minute (paote mai mult sau mai putin, nu-mi pot da seama, oricum simteam frigul) avea sa se termine. Marius ajunsese la Catalin, fac schimbul de echipamente (schimb ce a durat o vesnicie pt mine, inghetand si privindu-i de acolo) iar peste cateva minute ajunge la mine Catalin aducandu-mi pioletul si un coltar de la Marius.

Ete na, acum belea, io nu aveam bocanci cu rama pt coltari cum avea Marius, asa ca a trebuit sa vad cum imi prind coltarul. Dupa ceva timp am reusit sa-l fac sa nu mai flencane chiar asa tare si sa pot avea o baza in el, incepand coborarea. Catalin a fost in fata, asudand facandu-mi urme. Dupa un timp in care acum a inghetat Marius, am trecut de acea zona mai neplacuta.

Ne refacem configuratia de echipament si Marius o se duce in fata, zona fiind ceva mai accesibila acum. Eu raman in spatele lui Catalin, care inca mai sapa pt mine. Intr-un tarziu, ajungem si noi in Curmatura Pietrosului, unde il gasim pe Marius pitit de, intr-o zona mai adapostita de vant.

Si dai bataie acum spre ultimul varf cu soare si vant. Marius ajunge inainte si incepe sa ne faca poze. Ajunsi si noi pe varf, facem cateva poze, apoi ne gandim ca avem un tren de prins spre Bucuresti asa ca nu mai zabovim mult.



Carpati.org


Ne intoarcem putin tot pe creasta, pt a gasi un loc mai bun de a cobori in caldarea lacului Iezer, si apoi la statia meteo. Ne hotaram asupra unei zone unde cornisa era mai usor de trecut. Catalin are onoarea de a saprge cornisa, asigurat de o coada la pioleti ingroapti.


Dupa ce a avut loc spargerea cornisei, coboram toti trei, Marius mergand in fata, apoi eu si Catalin, intre noi lasand o distanta destul de mare, datorita zonei periculaose in care ne aflam. Caldarea era foarte mare si peretii aveau o inclinatie sporita in partea superioara, iar zapada era destula. Am profitat de faptul ca era totusi bine tasata.




La statia meteo suntem intampinati cu un ceai cald si detalii despre drumul pana in Borsa si apoi pana la tren. Multumim oamenilor si incepem coborarea pana in Borsa, ce avea sa dureze mai mult decat ne preconizase cabanierul. Cu toate acestea, acel drum a meritat, avand parte de peisaje splendide in acea zona, asa ca pana la urma ne-a trecut si supararea de la lungul de tara printre case, care nu se mai termina.


Ajunsi toti in Borsa, am luat un rechin sa ne duca la o gara de unde puteam lua trenu spre Bucuresti. Soferul nu prea stia zona, asa ca a cam bajbait-o, dar pana la urma ne-a dus la gara din Iza.


In jurul orei 19:45 a sosit si trenul de la Sighetul Marmatiei in care se aflau ceilalti montaniarzi, ei ajungand mai devreme in Borsa si luand apoi ceva pana la tren.

In final, desi conditiile au fost uneori foarte dure, imi pare bine ca m-am intors ok (poate doar obosit, cu fata si buzele arse de soare) si ca am avut parte de niste privelisti splendide.

FOTO: Marius si eu...



Joi, 31 mai 2007 - 14:12 
Afisari: 3,090 


Postari similare:





Comentariile membrilor (9)

mike
mike
Rucsac
 
1
Un RT intarziat dar vorba aceea mai bine mai tarziu decat niciodata...BTW, ce s-a intamplat cu jurnalul ca nu e terminat.


Miercuri, 30 mai 2007 - 23:36  

radmar
radmar
(admin)

 
2
Io am probleme cu netu asta din camin si ma tot chinui sa-l termin, ca am cam tot. Daca nu reusesc in seara asta de aici, poate de la servici am noroc.

Acum am gasit si eu o ferestruica de timp mai liber si am avut o dispozitie potrivita pt a continua RT-ul...


Joi, 31 mai 2007 - 02:49  

mike
mike
Rucsac
 
3
Pai vezi ca vine sesiunea si timpul liber va fi o dulce amintire ...brrrr
Carpati.org


Joi, 31 mai 2007 - 13:47  

radmar
radmar
(admin)

 
4
Carpati.org

Dar va terce si ea pana la urma Carpati.org


Joi, 31 mai 2007 - 13:51  

lilian_marius
lilian_mariu..
Caraba
 
5
Frumos descris !!! Ma bucur ca ai reusit in sfarsit sa scrii jurnalul si pe carpati.org !!!





Joi, 31 mai 2007 - 14:10  

radmar
radmar
(admin)

 
6
Chiar vroiam sa-l scriu, desi de la inceput am stiut ca o sa aiba o intarziere... Dar uite ca a iesit Carpati.org


Joi, 31 mai 2007 - 14:13  

griz
griz

 
7
Frumoase meleaguri , citind RT-Ul mi s-a facut dor de Rodnei, trebuie ajuns intr-o iarna cu cortul si pe acolo....


Joi, 31 mai 2007 - 16:13  

terkel
terkel

 
8
faza cu baia in zapada a fost cea mai tare.......Carpati.org))))))).....ai curaj nu gluma....pozele spun totul,cred ca aceasta experienta e adanc intiparita in mintea si inima ta.......a fost unul dintre jurnalele la care mi-a fost drag sa-l savurez........felicitari..Carpati.org...........Carpati.org


Joi, 21 august 2008 - 10:00  

radmar
radmar
(admin)

 
9
Pt baia cu zapada se rezolva cu putin antrenament Carpati.org

Tura a fost extraordinara.

Multumesc.


Joi, 21 august 2008 - 10:25  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,9334 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2019) www.carpati.org