Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

August 2019
LMMJVSD
1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031

Septembrie 2019
LMMJVSD
1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
30

Online

Vremea
Varful Mircii
Muntii Fagarasului

Reduceri

Voluntar in Carpati - 2016

Homepage

Lista de discutii

Circuit de-o zi in Bucegi (Muntii Bucegi)


Ora 5 dimineata. Suna alarma.

"Am doua variante. Sa ma trezesc acum si sa prind trenul de 6`23 sau sa mai zabovesc vreo doua ore si sa plec cu 8 si ceva.

Mmm...6`23 ramane. Sus! Trezirea!


Am dormit doar 5 ore, in reprize, desi sunt adepta culcatului devreme, mai ales inaintea unei drumetii la munte.

Insa vecinul meu, care parea sa tarasca mobila prin casa in toiul noptii, pe la ora 1, mi-a dat putin planurile peste cap.

Cu un ochi deschis si celalalt inchis, ii strig din rasputeri:

"Aloo! Vecinu`, aici se doarme!" 

Se lasa linistea.

De teama sa nu-l fi ranit in orgoliu, ca nu cumva sa se razbune si sa inceapa din nou frecusul (nu ar fi pentru prima data cand nu are somn noaptea), strig din nou, cu putere si recunostinta:

"Multumesc!" 

Adorm, satisfacuta de rezultat.


Peste cateva ore...ia-ti rucsacul si fugi la gara! 

Singura la munte!

Ora 6 si 10. Cozi imense la toate ghiseele. "Lumea asta n-are somn!", imi zic. 

Cer voie sa ma bag in fata, dar ghinion! Juma` din coada asteapta pentru 6`23.

Doamna de la bilete se misca operativ si la 6`17 reusesc sa iau biletul. O rup la fuga spre tren.

Acolo, ce sa vezi: biciclete, muntomani, veselie si chef de viata! 

Urc in tren, unde cu chiu, cu vai gasesc un loc liber si ma asez.


"Unde cobor? Ce traseu fac azi?", ma intreb, in sinea mea.

Sunt, totusi, singura si nu vreau sa risc aiurea. Un 7-8 ore dus-intors ar fi ideal.

Ma gandesc sa ajung la Crucea de pe Caraiman.

Intru in vorba cu tipul din fata mea, care, surpriza, merge tot la Cruce.

Trenul ma leagana iar somnul imi da tarcoale. Inchid o vreme ochii, fara sa adorm.

Apoi, o noua discutie prinde contur, de data aceasta cu un cuplu.

Trenul isi vede, nestingherit, de drum, iar noi, de povesti cu munti.

Nu mai avem rabdare. Ne ridicam in picioare. Nu trece mult timp si trenul se opreste in Busteni.


Tipul din fata mea coboara, la fel si cuplul alaturat.

Ne oprim pe peron.

"Unde mergeti?", ii intreb. 

Cei doi iau o decizie spontana si raspund: " La Cruce". Pesemne ca nici ei nu aveau un plan bine definit cand au plecat din Bucuresti. 

Vorba aceea: "Cand tuna, ne si aduna!"

Facem cunostinta si pornim la drum: eu, Razvan, Luminita si Vali.


Traseul nostru porneste din Busteni, cu trecere prin Jepii Mici.

Drumul prin padure este in panta si ma bucur pentru fiecare gura de oxigen pe care o prizez cu satisfactie.

Bronhiile si plamanii mei, amenintati de un posibil astm, jubileaza de fericire. 

Are muntele leac pentru orice boala, ma gandesc. 

Zona este plina de turisti, iar ziua, superba. Soare si vant usor, racoritor si energizant.

Grupuri de tineri, de parinti cu copii si chiar de persoane trecute de prima tinerete au acelasi obiectiv: Crucea de pe Caraiman.


Din punct de vedere tehnic, traseul catre Cruce, pe la Jepii Mici, mi se pare unul mediu ca dificultate.  

Dupa ce se termina padurea, poteca spre Caraiman serpuieste cand lin, cand abrupt, printre stanci si smocuri de iarba, iar mai sus sunt

lanturi care ne ajuta sa inaintam mai usor. 


Altor persoane li se poate parea un traseu dificil, in functie de pregatirea fizica si motivatia fiecaruia.

Am ajuns la concluzia ca nu pregatirea fizica si rezistenta primeaza pe munte (desi sunt absolut necesare), cat motivatia,

dorinta de a-ti atinge obiectivul si convingerea ca, dupa tot efortul, acolo, sus, te asteapta cele mai frumoase peisaje.

Cumva, suntem oaspeti ai muntelui, iar acesta, ca o gazda primitoare, ne ofera ce are el mai bun. 


Drumul spre Cruce este presarat cu rauri care curg peste bolovani impunatori, locuri din care putem lua apa pentru baut. 

Bineinteles, eu si noii mei prieteni ne-am oprim ca sa ne bucuram de peisaj si sa ne balacim putin cu mainile in apa rece ca gheata. 

Ne-am umplut sticlele, ne-am spalat pe fete si apoi am luat-o din loc.


Muntele, dupa o discutie cu soarele si vantul, i-a adus la un consens, astfel incat clima a fost perfecta pentru urcus: soarele ne-a zambit incontinuu, iar adierea usoara a vantului a "taiat" din caldura.


Am ajuns la Cabana Caraiman, unde am zabovit circa 40 de minute, la o bere rece si o gustare din rucsac.

Apoi ne-am continuam traseul catre Cruce. 

As spune ca drumul spre Cruce cu plecare din Busteni are trei ipostaze: urcusul prin padure, apoi Jepii Mici si, intr-un final, portiunea dintre cabana Caraiman si Cruce. Cel mai solicitant din punct de vedere fizic mi s-a parut segmentul desenat de Jepii Mici, insa foarte interactiv mai ales pentru copiii prezenti pe munte.


Am vazut o fata careia, in incercarea de a traversa un rau banal, ii tremurau picioarele. 

Insa, cu echipamentul necesar si cu prieteni alaturi, il consider un traseu potrivit pentru incepatorii aflati la al 3-lea sau al 4-lea traseu. 



In concluzie, traseul spre Cruce nu este unul dificl, daca si copiii il pot parcurge, insa necesita o anumita pregatire fizica. 

Trebuie mentionat ca mobilitatea este o cerinta foarte importanta (poate ca acesta este si motivul pentru care copiii se descurca foarte bine aici), mai ales in portiunile mai "tehnice", cu stanci si scari. 


Portiunea dintre cabana Caraiman si Cruce le poate crea, totusi, probleme, celor care sufera de rau la inaltime, avand in vedere ca 

poteca este marginita de pereti abrupti.

Insa drumul este suficient de lat. 


Dupa circa 40 de minute de mers lejer si un popas pentru un shooting special, avand ca model o caprioara, am ajuns la Cruce.

Aici, tineri si copii, doamne si domni trecuti de prima tinerete admirau peisajul.


Noi ne-am gasit un loc numai bun pentru odihna si am luat pranzul. 

Vali m-a facut sa rad copios cand a scos slana din rucsac, ceapa si usturoiul. La bustul gol, cu un cutit pe post de furculita, manca pofticios cubuletele de slanina proaspat taiate, alaturi de sotia lui. Razvan a acceptat invitatia si a gustat si el, iar eu, bineinteles, nu puteam sa raman mai prejos, desi nu mai mancasem carne de porc de vreo trei ani (nici macar de Craciun).

A fost...delicios!

Ne-am pozat, am vorbit, ne-am odihnit, apoi, dupa circa 40 de minute, am decis sa coboram.


Imi parea atat de rau sa trec pe langa varful Caraiman si sa nu ajung pe el, incat i-am intrebat pe noii mei prieteni daca doresc sa ma insoteasca.

M-au asteptat pe poteca, timp in care eu m-am catarat pe varf.

Desi destula lume acolo, sus, mi-am gasit un loc numai al meu, m-am asezat pe iarba si timp de 5 minute am stat de vorba cu muntele, soarele m-a mangaiat, vantul m-a rasfatat, in timp ce norii pluteau molcom, linistitor, pe cerul limpede.

Acela a fost momentul meu de liniste, pe care simt nevoia sa-l am ori de cate ori ma catar pe munte, chiar si atunci cand sunt insotita de prieteni.

Si de data aceasta, a fost perfect!


Mica mea "escapada" a durat circa 20 de minute.

Am revenit apoi la prietenii mei. 

La propunerea lui Vali, care, impreuna cu sotia lui, Luminita, au o experienta de invidiat pe munte, am decis sa coboram prin Sinaia.

Cu alte cuvinte, am ucat prin Busteni si am coborat prin Sinaia.

In acest sens, am strabatut Platoul Bucegilor, pe la Jepii Mari si ne-am continuat drumul pe la Cota 1400.

La un moment dat am strabatut o portiune arida, dezolanta din puntul meu de vedere, din simplul motiv ca acolo au intrat utilajele, posibil pentru amenajarea unei noi portiuni de partie pentru ski.


Vali ne-a suprins pe mine si pe Razvan, cu siguranta, cu pofta lui nebuna de a povesti, fara pauza, episoade din viata lui si drumetii la munte.

Pentru Luminita, cu siguranta nu a fost nicio surpiza.

In zadar am incercat sa-i spun, ocazional, cat de bine este "sa asculti linistea" :)))


Drumul la intoarcere s-a remarcat prin lipsa turistilor, iarba pufoasa de pe platou, unde am profitat si am mers in picioarele goale, dar si prin semne ale "civilizatiei" sau mai degraba ale "necivilizatiei": cioburi, sticle.

Atat cat am putut, am adunat cateva sticle ca sa le aruncam la gunoi, de dragul muntelui si a ospitalitatii lui. 


Dupa circa 9-10 ore pe munte, oboseala a inceput sa-si spuna cuvantul. Psihic, eram capabili de un traseu inca pe-atat, insa fizicul are, totusi, limitele sale. 

Genunchii au inceput sa doara, mai ales in portiunile de coborare abrupta. 

Luminita s-a resimtit cel mai tare, cand a inceput sa schiopateze din cauza unor probleme mai vechi, insa cu demnitate, iubind, in continuare, muntele.

Glumet din fire, Vali mi-a spus: " Vivi, sunt surpins ca ai acceptat circuitul propus.

M-am gandit ca asa este placut, sa urcam prin-un loc si sa ne intoarcem prin altul.

Acesta este a fost un test, mai mergem impreuna si in alte drumetii! "

Razand, i-am raspuns: "Sunt novice, dar promit o cariera de succes!"


Cat despre Razvan, aveam sa aflam ca a fost a treia incercare de a ajunge la Cruce, de data asta soldata cu succes:

" Am mai fost o data cu prietena mea si cu cainele la Babele, insa ea nu a mai putut sa urce pana la Cruce si ne-am intors.

Alta data, am venit cu o amica, dar si ea a cedat inainte sa ajungem la destinatie".

Astfel, Razvan nu doar ca a vazut Crucea, dar a primit portie dubla de munte :))))


Drumetia s-a incheiat dupa 12 ore. Ajunsi in Sinaia, am alergat sa prindem trenul de intoarcere.

Le-am spus prietenilor, glumind: "Incheiem cum am inceput, adica alergand dupa tren.Cand ajungem aproape de Bucuresti, nu ne mai cunoastem, ok?"

Dar trenul a avut intarziere. 

Vali a dat o fuga pana la market si s-a intors inapoi cu pulpe de pui la punga, calde si condimentate, mancate cu mare pofta pe banca din gara :))

Am avut parte de una dintre cele mai bune portii de mancare din viata mea. Vorba aceea, "foamea este cel mai bun bucatar", iar foamea de munte...nici nu mai pomenesc ce efecte are!


Ajunsi in tren, acelasi leganat molcom ne-a asternut somnul pe pleoape, exact ca la plecare...


Ma intreb, daca as fi plecat cu trenul de 8, ce s-ar fi intamplat??

Cu siguranta nu ar mai fi fost la fel de interesant si nu stiu daca as mai fi avut norocul sa intalnesc oameni frumosi, care au ales aceeasi destinatie ca si mine: Crucea de pe Caraiman.

In plus, m-am ales cu o sticla de sirop din muguri de brad cadou de la Vali si Luminita, oferita cu naduf in Bucuresti, cateva zile mai tarziu: "Sa nu te mai auzim ca tusesti sau ai sensibilitati de bucuresteanca la plamani", mi-au spus, zambind.


Insa, cel mai important, am castigat prieteni noi si o noua experienta pe munte!

























Sâmbătă, 30 iulie 2016 - 15:57 
Afisari: 1,882 


Postari similare:





Comentariile membrilor (10)

andruska
andruska

 
1
Frumos asezate gindurile si trairile tale. Mai asteptam si altele jurnale.

"O cariera de succes" Viviani! Carpati.org


Sâmbătă, 30 iulie 2016 - 17:45  

viviani
viviani

 
2
Multumesc, ma bucurCarpati.org


Luni, 1 august 2016 - 18:26  

neco
neco

 
3
Sarut mana !
Redactat frumos ! Poate erau utile niste poze !


Marți, 2 august 2016 - 14:57  

alex_sandrin
alex_sandrin..
Busola
 
4
Frumos !

La cat mai multe ture pe placul inimii iti doresc !


Marți, 2 august 2016 - 22:31  

dox
dox

 
5
Frumos jurnal. Felicitari pt tura.


Miercuri, 3 august 2016 - 12:31  

blackseagrouve
blackseagrou..

 
6
Asta mi-a plăcut cel mai mult: "cumva, suntem oaspeți ai muntelui"!


Joi, 4 august 2016 - 09:58  

medias
medias

 
7
Stil alert si jucaus. Mi-a placut mult.
Ce urmeaza ?
Carpati.org


Comentariu modificat de autor!

Luni, 22 august 2016 - 00:18  

viviani
viviani

 
8
Multumesc pentru aprecieri!
Mai am cateva povestiri in tolba, urmatoarea este despre o intalnire surpriza, cu "ursul mistret" Carpati.org)


Comentariu modificat de autor!

Marți, 30 august 2016 - 17:16  

medias
medias

 
9
Asta cu "ursu' mistret" seamana a scoop. Sa vina odata Carpati.org


Comentariu modificat de autor!

Miercuri, 31 august 2016 - 13:30  

miparv
miparv
Rucsac
 
10
Macar sa vedem ceva poze cu "ursul mistret" - probabil vreo imperechere nefericita Carpati.org


Marți, 2 mai 2017 - 12:07  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0714 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2019) www.carpati.org