Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Decembrie 2019
LMMJVSD
1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031

Ianuarie 2020
LMMJVSD
12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031

Online

Vremea
Varful Baiul Mare
Muntii Baiului

Voluntar in Carpati - 2016

Homepage

Lista de discutii

Ce se intampla cand urci fara destule carabe... (Muntii Harghita)

Mi-a sugerat cineva la ultimul jurnal adaugat ca povestile mele "vanatoresti" sunt si o sursa de informatii.... ma bucur, insa m-as bucura si mai tare daca aceste greseli nu s-ar repeta, deoarece cateodata pot fi fatale!


Eram in vara lui 2005, cand impreuna cu Endre (alpinist industrial), Andrei (inrolat la Vanatori de Munte Predeal) si cu prietena lui, Cristina, ne hotaram sa mergem un week-end in Cheile Varghisului,
o zona superba, unde mai fusesem inainte sa intru in cateva pesteri, insa fara sa mergem intr-un stil serios.


Weekendul acela Dacia parintilor nu era valabila, astfel incat a venit Endre cu prounerea sa luam Volvo-ul lui din 1980, cumparat ceva mai scump decat la fiare vechi. Eu sofer, patru viteze, masina noua, in sfarsit, o scot cumva la capat, timp in care pasagerii se gandeau daca sa nu ia trenul si sa ne vedem la Ormenis/ Augustin...


Masina consuma enorm, pufaia, i se blocau rotile din spate in timpul mersului... inainte de satul Varghis, desi pusesem benzina si pentru intors, ne-am dat seama ca masinuta consuma peste 10 l/ 100 km... Pe drumul forestier a trebuit sa oprim de cateva ori pentru a turna apa peste motor deoarece aburul iesea din el mai ceva ca la vapor. La un moment dat ne intersectam si cu cativa alpinisti maghiari, al caror rol se va dovedi foarte important...


Ajungem in chei, si ne incalzim pe un traseu de escalada, cam un 6+, primul din poteca, pe malul stang al raului Varghis. Spituri bune, regrupare cu inel.


Tinta pentru mine era alta: Santinela Pesterii Mare de la Meresti, batut de generatia de aur a alpinismului romanesc prin anii '70. Un 4B, cu pitoane ruginite care se zareau din poteca.


Eu vorbesc cu Endre, sa fac echipa cu el (eu ca intotdeauna raman la stadiul de secund fricos si ascultator), iar Andrei cu prietena lui sa mearga la traseele de escalada din partea opusa a cheilor. Zis si facut, doar ca aveam in jur de 12-14 bucle la 4 oameni... ce sa facem, ce sa facem... Intr-o secunda iau o decizie idioata si le spun: voua va ajung 6, noi luam 8...


Endre se catara bine, calm, stapan pe sine, incet. Ajunge in regrupare. De jos, partea grea a traseului pare a fi prima lungime de coarda si inceputul din a doua.


Intru si eu: traseul incepe cu un pasaj de 10-12 m de artificial, cu un sir de pitoane care iti permit sa ajungi, insa presupune o intindere zdravana; apoi un traverseu la stanga, cu o "spaima" (pitonas de directie cu cordelina veche rosie), de care nu e indicat sa te tii: aici e cred un pas de 6, care datorita inaltimii si emotiilor poate spori dificutatea, de la caz, la caz. Pe traverseul usor dreapta complet vertical, de dinainte de regrupare, Endre, ramas fara bucle nu mai asigurase, iar in ultimul piton asigurase cu o veriga rapida de la hamul speo... pana am desfacut-o cu o singura mana parca a trecut o vesnicie, mai ales datorita pozitiei incomode. Ajung apoi si eu in regrupare.


Luam o gura de apa, o tigara, si apoi Endre pleaca in cea de-a doua regrupare. Imediat dispare dupa o placa spalata si intra in partea usoara a traseului care ar fi dus in a doua regrupare si apoi a 3-a lungime de coarda, fara probleme deosebite insa. Pasul are cred un 6, si in frica mea asa mi se parea si mie, cert este ca l-am atentionat sa puna doua bucle, deoarece freaca coarda... peste vreo 20 de m, urla la mine sa-i dau coarda, la mine era liber...


Cred ca a durat vreun sfert de ora pana sa ne dam seama amandoi ca de fapt mamooth-ul meu gros, din cauza lipsei de bucle, se prinsese de cateva tancuri si asa ramasese. Eu aveam 20 de m liberi de sfoara, Endre nu ajunsese inca in regrupare, si cu cat tragea mai mult de ea (insa eu nu-mi dadeam seama deoarece ne despartea lespedea cu pricina), sfoara se incalcea si mai tare printre tancurile de la inceputul hornului…


In momentul acela am zis ca ma las de munte si de alpinism (nu ca as fi facut prea multe trasee la viata mea). Endre, norocos, se afla in dreptul unui arbore crescut zdravan in perete, asa ca il incaleca si-si face un amaraj.


Si-a dat si el seama de ce se intamplase: problema era ca eu ar fi trebuit in momentul ala sa fac vreo 10, daca nu 15 m la liber exact peste lespedea aia nenorocita, pana sa ajung in horn sa eliberez coarda... Culmea este ca partea tehnica a traseului, prima l.c., trecuse... N-aveam nici o cordelina destul de lunga sa fac prusice, si nici nu stiam sa merg cu ele. Mi-am desfacut zelbul, si am incercat sa trec fata cazuta. Frica a fost insa din pacate dominanta: am mers cativa metri la liber, incercand sa prind urmatorul piton, insa nu-l zaream, sunt sigur ca acum la rece as fi gandit altfel, insa in acele momente m-am panicat si hiperbolizasem totul, asa ca urmatorii metri pana inapoi in regrupare parca au durat ani, nu minute...


Intre timp apare si Andrei la baza, spunandu-ne ceea ce stiam si noi deja: facea pe translatorul intre mine si Endre, insa n-a catadicsit sa se bage in traseu sa vina pana la mine. Totusi, prima l.c. pare taricica, si cred ca nu l-au tinut balamalele...


Timpul a trecut, si m-am sfortat de inca cateva ori, facandu-mi curaj singur sa ajung la liber peste placa de gradul 6... mi-a fost prea frica insa, ma rugam de Andrei sa urce pana la noi, dar instinctul de conservare era prea puternic pare-se...


Cred ca am stat amndoi, si eu si Endre ca doua mere stricate gata sa cada pana cand alpinistii maghiari, (al caror nume nu l-am retinut spre marea mea rusine si carora as vrea sa le multumesc pe aceasta cale daca citesc cumva aceste randuri), au intrat sa ne scoata din traseu. Cand au ajuns la mine m-au intrebat daca-s ok, am ingaimat ceva, a venit si secundul si mi-au oferit semicoarda lor pentru rapel.


Ne-au luat la intrebari: de ce v-ati bagat fara destule bucle in perete? Deoarece pana sa plece inspre Endre, au am si coborat la baza traseului si ma uitam in sus: coarda ramasese blocata in cioturile de stanca deoarece fusese asigurata doar in cateva puncte, pasaje in care ar fi trebuit 2 sau chiar 3 bucle in acelasi loc ca sa nu frece. De la atat stat in ham mi se invinetisera picioarele, Endre era ok, chiar radea, Andrei sfatos facea pe desteptul dandu-mi explicatii cum se urca cu nodul prusik... de ce n-ai venit tu mah sa ne ajuti? De la sol multi sunt alpinisti!


Le-am multumit alpinistilor si m-am retras, rusinat si frustrat pe cele inatamplate...


Alta data, fiind cu verisoara mea la Pietrele lui Solomon, am vrut sa o impresionez (aveam doar 19 ani cred) cu ce mare alpinist are in familie. Ea a ramas sa se bronzeze pe izopren, iar eu am intrat pe brana peretelui Marele Central, sa rapelez peste prima lungime, din brana se poate intra pe o branita la liber de unde se face rapel, la vremea aceea aveam o funie libero luata la mana a 5-a, scamosata si vai de mama ei, precum si 2 carabiniere pompieresti si un ham manufacturat...


In perete , in a doua lungime de coarda erau doi alpinisti: am trecut coarda prin piton, i-am fixat din ochi jumatatea, si i-am dat drumul, insa inceputul rapelului era o fata inclinata, asa ca sfoara s-a agatat de boscheti, blocandu-se, si cealalta parte curgand la vale... M-am bagat in rapel cu semicabestanul, am pornit in rapel, cand, surpriza, ma trezesc cu nodul in care innodasem coarda la jumatatea corzii... mi-am blocat nodul, am incercat sa ma catar, insa bocancii cu noroi pe talpa nu permiteau sa urc pe mazga inapoi, iar nodul era facut de forma, ca sa recunosc capatul corzilor, un coada vacii doar din camasa corzii care veche fiind, ii alunecase miezul inauntru...


Clipele treceau, alpinistii m-au intrebat daca-s ok (urlau la mine dina 3-a l.c.), verisoara mea ma intreba de ce stau atat ca am impresionat-o si se plictiseste (nu reliza ce se intampla cu mine), la care eu i-am retezat-o cu un foarte scurt "ma lasi?" (mandrie tampita)...


Traspiratia fricii imbibase cozorocul sepcii si-mi picura pe tricou... pana la urma mi-am facut un al doilea semicabestan pe cea de-a doua caraba (noroc c-am avut-o la mine), m-am scos din primul nod si mi-am dat drumul pana jos... Nemaifiind nod sa ma opreasca, am zburat la sfarsitul rapelului cu fundul pe grohotis...


Iata niste exemple de ASA NU :)

Ma uit inapoi cu zambet, insa altii au patit-o din asemenea prostii!!



Joi, 3 aprilie 2008 - 19:32 
Afisari: 2,517 


Postari similare:





Comentariile membrilor (6)

catalina_curly
catalina_cur..

 
1
Unii au patit-o din chestii mult mai mici....ce sa zic: asa NU.

Si eu am asa Nu la activ , dar cred ca nu este unul pe aici sa zica ca nu are si experienete de genu.

Oricum , am observat ceva , cu cat merg mai mult pe munte cu atat sunt mai precauta!!!

Numai bine!


Joi, 3 aprilie 2008 - 21:11  

xemax
xemax

 
2
Paciule, tari de tot povestile tale, le'am citit pe toate si la fiecare ma gandeam sa pun si eu cate un comentariu ca sa stii ca suntem mai multi care-ti citim povestiriile.

Stiu din unul din jurnalele tale ca esti foarte incantat de comunitatea de pe Carpati.org, sa ai grija sa nu lasi cumva pe vreunul din "bigotii" de pe site sa te supere si sa nu mai bagi cate o povestire asa cand ai timp. Cred ca orice om cat de cat sanatos poate usor intelege ca astea sunt povestri didactice si nu indemnuri la o comportare asemanatoare!

Acuma intre noi fie vorba, cand mai scrii cate o poveste iti mai astamperi dorul de munte sau mai tare te aprinzi?


Joi, 3 aprilie 2008 - 21:26  

paciu
paciu

 
3
Emil, ma bucur cati-au placut jurnalele, si poti pune cate comentari vrei, ca doar de aceea exista forum/ jurnale...Stai linistit vis-a-vis de "bigoti", eu cred doar in oameni....ca unii-s dezvolta un stil mai "naturalist", altii mai sfatos, etc, tine de cum impartaseste fiecare pasiunea montana: cu cat mai multe atitudini, cu atta mai multe de vedere; iar idiotii ii evit din reflex Carpati.org...
Site-ul asta l-am gasit accidental pe la sfarsitul anului trecut cand vorbeam cu un prieten pe mess; pana atunci stiam de alpinet, care mi se pare un site prea complicat, incarcat, sau.....daca vb de bigoti intra pe costila.org/ romanianclimb, unde multi mi s-au parut"elitisti" falsi, doar ptr ca-s la un nivel tehnic superior noua amatorilor...Am ramas foarte placut surprins de nivelul intelectual, cultural(montan si nu numai), si al atitudinii pro-natura al membrilor de pe carpati...
Mai rar asa ceva.........
Si-ntre noi, pe forum, fie vorba, scriu din amintiri tocmai ptr. a mai astampara dorul de munte...Sper si p-aici prin UK, mai ales in Scotia sa fac ceva la vara...
Toate bune si carari insorite,
Paciu


Vineri, 4 aprilie 2008 - 00:38  

satov
satov
Caraba
 
4
Si eu iti citesc cu placere jurnalele. Numai bine !


Sâmbătă, 5 aprilie 2008 - 11:48  

varverica
varverica
(admin)

 
5
paciu, ultimul tau comentariu m-a uns pe suflet Carpati.org

Chiar ma bucur ca site-ul lasa o astfel de impresie. Este cel mai important lucru, este ceea ce ne-am propus! Poate ca impreuna vom face ceva pentru tara asta - sau macar pentru muntii ei...

Sa ne mai povestesti povesti!


Vineri, 18 aprilie 2008 - 14:38  

paciu
paciu

 
6
multumesc mult pentru comentarii8.din pacate eu nu prea pot face multe de aici ptr muntii nostrii, decat sa dau povete.........Carpati.org


Vineri, 18 aprilie 2008 - 15:15  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0640 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2019) www.carpati.org