Catarare usoara de vara in decembrie (valcelele Titeica si Cuminte)

(mai precis pe 3 decembrie 2011...)

Acest jurnal cuprinde descrierea unor trasee alpine care necesita cunostinte de alpinism si despre zona.

Echipament folosit: casca, semicoarda

Locatie: Caraiman, Bucegi

Dificultatea valcelelor prezentate: 1B (mai degraba la limita de jos a intervalului 1B)

Nota: Intrucat Mugur vrea sa prezinte celor interesati cat mai mult din abruptul Bucegilor, traseele propuse de el nu parcurg o vale cap-coada, ci merg pe portiuni din cat mai multe vai si brane, asa ca am intregit Valcelul Cuminte in doua ture si pot sa il prezint integral aici.

Pornim din Busteni pe Valea Jepilor, marcaj CA. Dupa ce trecem de izvor, apoi de un punct de belvedere, poteca mai urca vreo 20-30m diferenta de nivel si coboara pe niste radacini pana in dreptul unui valcel pe versantul sudic al vaii (stang in sensul de urcare). Este Valcelul Claii Mici sau Claitei cotat 1B, dar considerabil mai greu decat Titeica si Cuminte. Genul de catarare: predominant la aderenta, fara prize, cu destule pasaje interesante care solicita imaginatia.

Mai multe detalii in jurnalul lui Florin: http://www.carpati.org/jurnal/valcelul_claii_mici_valcelul_claitei_varful_jepii_mici./1507/

Continuam sa urcam si imediat ce poteca marcata iese din padure...

... pe partea dreapta ne intampina:

1. Valcelul Titeica

Valcelul Titeica vazut de pe Braul lui Raducu in alta tura pare mai de speriat decat e:

(Din pacate aparatul foto a fost lasat cu setarea de data asa ca mai toate pozele de pe Titeica sunt marcate :( )

Incep sa ma catar, dar imi cam ingheata mainile pe stanci.

Urmeaza un podet de piatra pe sub care ne strecuram. Cat imi plac formatiunile de stanca de genul arcada/fereastra/tunel! Mi se pare ca mai condimenteaza putin traseele.

De la cativa metri vad urmatoarea saritoare

... si ma intreb "de ce oare se chinuie Florin pe aici, ca doar e mica saritoarea?"

Cand ajung mai aproape nedumerirea mea se schimba in "cum o fi trecut Florin asa repede pe aici?!"

Caci... ce sa vezi? Prize – n-avem! (sau sunt prea marunte pentru talpile mele moi) Unghiul dintre cei doi pereti – peste 100 de grade. Nu tu ramonaj, nu tu sprait... ce e de facut?

Nu ajung decat la marginea stancii din dreapta. Trec antebratul peste ea si atarn ca o maimutica :p Urc putin cu talpile pe perete presand pentru aderenta, apoi iau de-a binelea stanca in brate, ajung putin mai sus unde prind o priza buna de mana si inchei apoteotic cu genunchiul pe priza, conform traditiei (deja) – nici o tura fara genunchi pe priza :p

Daniel aplica un procedeu similar

Mai urcam si cand ma aflam intr-o alta mica saritoare cineva striga “Piatraaaa!” Din reflex, ridic mana sa imi acopar... casca?! Mda, ce bine ca am protejat casca! Sa nu cumva sa-si piarda luciul :))

Uite un perete interesant in dreapta; sa nu-l ocolim! :D

Ochisem acea priza buna de picior, in dreapta, dar cand mi-a venit randul - surpriza! Nici macar eu nu am picioarele atat de lungi ca sa ajung la ea :p

Cat de drept e taiata stanca!

Bucurie mare cand am vazut cei doi pereti pe care m-am jucat iar cu talpile la aderenta :D

M-am intors pregatita sa surprind procedeul cu aparatul foto doar ca sa constat ca fiecare a implementat cate o alta idee, de unde si concluzia ca este un traseu cu multiple posibilitati.

Ma intorc la fiecare pas sa admir peretele impunator. Uite un adapost! Ce priveliste are - un penthouse rupicapra :p

La ultima saritoare de pe valcel, Mugur ne recomanda sa o ocolim prin stanga.

Eu ma uit... ma tot uit si nu inteleg: "Dar pare cumsecade. E pacat sa o ocolim ca se termina valcelul. Ce are saritoarea asta?"

"Hai pe acolo sa vedem!"

Uff, in ce m-am bagat? Hai, sa vedem!

Urc usor. Tot nu inteleg. Dau sa ies, dar... pozitia e cam incomoda, un bolovan imi invadeaza spatiul si ma cam arunca in afara. Ooo! Am un deja-vu cu blocarea la iesirea din pasajul de catarat. Ei, hai, ca nu pare de speriat. Trebuie doar sa mai cercetez.

In final ma rotesc, ajung cu spatele la perete ca sa ma pot impinge cu talpa in el si, cu ghearele infipte strasnic in ierbotaniile uscate (vorba Laurei M), reusesc sa ma extrag.

Nota: imediat deasupra saritorii sunt cateva zade la care cineva care in prealabil a ocolit saritoarea prin stanga poate face asigurare.

Valcelul Titeica se termina in Braul Portitei in marea sa de unde se vede Portita pentru prima oara in sensul de mers spre aceasta.

Admiram Portita

Si, ca de fiecare data, ma intreb cum or fi hornurile alea din spatele Portitei. Ce interesant arata! Or fi... "facubile"?

Pentru a continua urcarea cu Valcelul Cuminte, ne deplasam pe Braul Portitei spre S-V, adica spre Valea Jepilor.

In jurul nostru e ceva agitatie si parca nici nu suntem bagati in seama:

2. Valcelul Cuminte – partea inferioara (parcursa in tura din 5 noiembrie 2011)

Valcelul Cuminte (dupa Mircea Ordean) sau Politelor (dupa Dan Oprescu) se urca predominant la aderenta, fara prize.

Vedere de pe Braul lui Raducu in alta tura (portiunea mai dificila de la inceput poate fi evitata intrand pe valcel pe deasupra celor mai albi brazi):

Dupa intersectia cu Braul lui Raducu, poteca marcata a Vaii Jepilor trece pe versantul drept al vaii pentru ultima data si incepe sa urce in zig-zag. De aici, pe o fatza inierbata spre dreapta se ajunge in valcel deasupra portiunii dificile.

La inceput urcarea e o joaca

Apoi inclinarea creste

Si creste pana cand ajungem la pasaje cu aspect de canion spalat, fara prize. Hmmm, m-am mai catarat eu, dar eram obisnuita mai mult cu prize asa ca m-am simtit neajutorata... pentru o clipa :p

Teste... incercari... ce sa vezi? Stanca asta e chiar aderenta si talpile bocancilor tin foarte bine pe ea - de unde si denumirea de "Cuminte". Mugur spune ca e destul de aderenta si cand e uda, dar as prefera sa nu ma prinda ploaia pe aici, totusi... :)

Am inceput mai reticenta, apoi am capatat tot mai multa incredere in aderenta si a inceput sa-mi placa atat de mult de urcam tot la aderenta chiar si acolo unde nu mai era cazul :)

Ba chiar m-am distrat implementand o idee auzita de la Mugur: cu talpile pe un perete si palmele pe celalalt intr-o pozitie aproape de orizontala. Foarte tare! :D

As zice ca e un loc bun de exersat cateva tehnici de aderenta. Cred ca am vazut si o muchiuta pentru bavareza :p

Din Valcelul Cuminte vedem in permanenta poteca Braului lui Raducu:

Canion spalat

Valcelul se largeste...

... si ajungem in Braul Portitei de unde admiram un palc de zade colorate (colorarea de toamna a atins punctul culminant)

Continuarea turei pe Braul Portitei si Valea Spumoasa, cu peisaje in culori de toamna, in jurnalul LaureiM: http://www.carpati.org/jurnal/incursiune_in_caraiman/2613/

3. Valcelul Cuminte – partea superioara (3 decembrie 2011)

Din cate imi amintesc exista o bifurcatie unde se tine dreapta intrucat firul stang moare sub un perete de stanca.

Intrarea pe Valcelul Cuminte din Braul Portitei:

Ne cataram pe o portiune unde cam ramai cu prizele in mana

Si ma catar bucuroasa pana cand ma proptesc cu casca intr-o stanca. Preocupata de prizele de la picioare nu am remarcat stanca iesita in afara deasupra capului. Deci, casca sa traiasca!

Portiunea superioara a valcelului e mai friabila si pietrele zboara mai cu spor decat in partea de jos

Incepe sa apara un trist marcaj turistic. Ce i#@$%!!

Se pare ca acest valcel colecteaza mare parte din ce se arunca din traseul marcat de pe Braul Mare al Caraimanului.

Peretele se inalta semet pe langa noi

"Pe locuri! Fiti gata! Sprint!" :D

O ultima incordare a valcelului

... si gata catararea in jumatatea superioara. Cam putina :(

Firul valcelului e plin de PET-uri... si coteste usor stanga in urcare.

Noi cotim brusc la dreapta pe o fatza inierbata ca sa ajungem intr-o sa cu vedere la Valea Spumoasa.

La o treime de marginea din dreapta a pozei se vede firul estic al Vaii Spumoase pe care l-am parcurs intr-o tura anterioara (jurnalul LaureiM: http://www.carpati.org/jurnal/incursiune_in_caraiman/2613/ ).

In marginea din dreapta, pe sub peretele de stanca, se vede Braul Portitei.

Portita e si ea in dreapta, dar de ce n-o mai fi incaput in poza... nu pot sa inteleg :p

Mugur ne povesteste despre Valcelul Cheia Branelor (1A) care leaga Braul Portitei de cele 3 brauri "mici" ale Caraimanului si de pajistea de sub Braul Mare al Caraimanului.

Braul Mic de Jos al Caraimanului, ca si Braul Portitei, merge continuu din Valea Jepilor pana in Creasta Picaturii, traversand Valea Spumoasa si Valea Seaca, insa are cateva portiuni neplacute (foarte inguste si foarte expuse) incadrandu-se probabil in categoria "pentru capre, mai putin pentru oameni" (vorba lui mflorin).

Mai multe despre BMdJC in acest jurnal http://www.carpati.org/jurnal/braul_mic_de_jos_al_caraimanului/2620/

Celelalte 2 brauri mici se termina aici, BMdMC avand inca o discontinuitate unde se urca in BMdSC si apoi se poate reveni.

In poza: Cheia Branelor, Braul Mic de Jos (cu cei 2 brazi pe el), Braul Mic de Mijloc si Braul Mic de Sus

Improvizam o constructie din rucsaci ca si suport pentru aparat si, cu chiu, cu vai, iese si poza de grup.

Iupii! M-am catarat... inca o data... ultima data... in 2011. Desi a fost o vara destul de trista pentru alpinism cu ploi si geruri in iulie(!) de era sa-mi degere degetele, macar toamna a fost foarte generoasa si am profitat din plin... pana in decembrie! Cine ar fi crezut?

Este ora 12.20 (am pornit la 8 si un pic de la Silva) - ma mir cat de devreme e si cat de repede am ajuns pana aici cu toate pozele si cu studiatul de brane si valcele. Trebuie sa facem cumva sa respectam timpii din descrierea turei, nu? :p

Dupa pauza de foto, explicatii & altele revenim pe firul Valcelului Cuminte si continuam sa urcam

Din nou, Cheia Branelor si cele 3 brauri “mici”:

Si o noua poza de grup :p

Urcam usor stanga pe iarba uscata care nu este in cea mai buna forma a ei

Chiar ma gandeam ca dupa atata seceta totul era incredibil de uscat astfel incat si o tigara aruncata putea declansa un dezastru (dupa cum s-a vazut si pe Balaur), pentru ca, chiar a doua zi, sa vad la stiri ca unii rataciti prin Caraiman au dat foc unui copac ca sa fie gasiti. Ma mir ca nu a luat foc tot muntele! (Scuzati dramatismul de "Stirile de la ora 5")

Ajungem intr-o alta sa unde Mugur ne povesteste despre Valcelul Dracilor (Beldie)

Mai facem o pauza de masa, povesti si poze in fata panoramei cu Cabana Caraiman, Cabana Babele si Braul Mare al Caraimanului:

Si ni se pare ca este inca prea multa lumina si soare ca sa ne dam jos de pe munte - mi se pare o risipa sa inchei traseul pe lumina daca e vreme excelenta si vizibilitate cat cuprinde. Asa ca, dupa Braul Mare al Caraimanului, in loc sa coboram pe Valea Jepilor pe care am tot batut-o in ultimele saptamani, mai lungim traseul pana pe Schiel.

Avem ocazia sa admiram Caraimanul si de pe platou:

Mentiuni:

- Pe cei interesati de detalii cu sagetute si din alte parti din Bucegi ii invit sa se uite si la pozele pe care le-am postat in albumul "Geografie"

- Nu-mi place sa scriu (probabil ca se si vede), dar avand in vedere cate informatii mi-au trecut pe la urechi (si din care am stocat doar o mica parte din lipsa de memorie :p ) e pacat ca ele sa ramana intr-un cerc atat de restrans

- Multumesc Laurei Matei si lui Daniel Negoita pentru pozele lor pe care le-am folosit

Multumesc lui Mugurel pentru rabdarea de a explica si repeta (pentru uituci :p ) detalii interesante. Ma bucur ca am cunoscut noi pasionati de abrupt, am inceput sa cunosc o noua latura a Bucegilor cu posibilitati fascinante "fara numar" pe care sper sa o aprofundam cu drag si spor de indata ce vremea ne va permite. Si de preferat cu catarare usoara de vara. Ba chiar si un pic mai dificila.

Miercuri, 25 ianuarie 2012 - 20:54 
Afisari: 814 


laura_beje..