Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Iulie 2019
LMMJVSD
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031

August 2019
LMMJVSD
1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031

Online

Vremea
Varful Gugu
Muntii Godeanu

Reduceri

Voluntar in Carpati - 2016

Homepage

Lista de discutii

Canionul Cioranga si alte balaureli prin Crai (Muntii Piatra Craiului)

AVERTISMENT: Traseul descris NU este un traseu turistic. Parcurgerea sa este dificilć ŗi necesitć materiale specifice traseelor de alpinism ŗi bune cunoŗtinže de cćžćrare pe stāncć.


6-9 august 2011


Traseu: Canionul Cioranga (3A) si alte balaureli prin Crai


Echipa: Rose (roze), Gabi (varverica), Ovidiu (ovidiu), eu


Traseu (sambata): Plaiul Foii - Malul Galben - Ref. Sperantelor - Braul Cioranga Mare - Canionul Cioranga Mare – Valcelul  cu Smardar - Braul de Sus - Vf Ascutit – Padinile Frumoase  - Cabana Curmatura - Fantana lui Botorog.


Materiale folosite: coarda, 6-7 bucle echipate, anouri (indicat mai lungi, de 120), carabiniere pentru regrupari, dispozitiv de filare, casca ( foarte utila!!!), papuci de escalada. Am avut la noi si  cateva frienduri….dar nu le-am folosit.


"Avem un singur Crai ce-asteapta neclintit

Cu ale sale creste ce-s rosii-n asfintit

Plecam sāmbata seara, urcam toti īmpreuna

Si liberi ca sa fim sub cerul clar de luna"...


E, noi nu am plecat sambata seara, ci vineri. Seara. :)

Dupa numeroase discutii (ba ploua, ba nu ploua, ba e vreme frumoasa, ba facem Canionul, ba nu….), ne decidem sa mergem totusi in Crai. S-o gasi el ceva de facut, pe-acolo. :P


Vineri dupa amiaza, pe la 17h15, Ovidiu si Gabriela ma asteptau la Aviatorilor si tzusti, il culegem si pe Andrei de la Piata Presei Libere. Iesim din Bucuresti si dupa patru ore si jumatate – infernale, interminabile, indescriptibile, cu inutile incercari de a educa soferii romani, ajungem pe drumul de Plaiul Foii. Tin mortis sa mentionez, ca am reusit sa bagam intr-a treia…ce-i drept subturata….dar DA: la un moment dat, intre Comarnic si Sinaia am mers si cu a 3-a! :D


Urmand sfatul lui Ovidiu, am pus corturile pe una din barsele din zona, intr-o poienita plina de vaci. Le sticleau ochii in intuneric de-ti sarea inima din piept, dar a fost linistitor sa adorm, in clinchetul talangelor.


Dupa o bere  si ceva de-ale gurii ne retragem la somn cu ganduri mari pentru a doua zi: trezit pe la 6 si plecat spre Canionul Cioranga. Visam la traseul asta de vreo 2 ani insa pana acum nu se ivise ocazia.


Dimineata ne intampina cu un cer senin si soare zambitor (soarele zambeste? :P)


/cioranga2011/1.jpg


Dimineata- vorba vine- ca mai devreme de ora 9 nu am reusit sa ne urnim :)


/cioranga2011/2.jpg


Urcam destul de repede spre Malul Galben, evitam  Hornul Nisipos (in stanga) si ne hotaram sa continuam in fata.


/cioranga2011/3.jpg


Iezerul

/cioranga2011/4.jpg


Pe la 11 ajungem la Refugiul Sperantelor. Pauza de biscuiti si apa si de tras sufletul :)


Ne echipam si continuam voiosi. De la Refugiul Sperantelor se merge inainte pe Braul Cioranga. Poteca depaseste 2 fire: Valcelul cu Fereastra si Valcelul cu Smardar. Depasim un fel de fereastra naturala si al treilea fir intalnit este cel ravnit de noi- Canionul Cioranga Mare.


/cioranga2011/5.jpg


La vederea Canionului ramanem cu gurile cascate. Pentru moment. Apoi incepem cu exclamatiile :)


E impresionant, ai impresia ca te afli chiar in inima muntelui. Pereti verticali, turnuri inalte, parca stau sa cada peste noi.


/cioranga2011/6.jpg


Inainte de a porni la drum prin canion, cateva cuvinte despre el. Canionul Cioranga mare este afluentul principal al Padinei lui Raie.


/cioranga2011/34_drumuri_spre_culmi_kargel.jpg


/cioranga2011/35_drumuri_spre_culmi_kargel.jpg


Prima ascensiune a avut loc in 16-18 iulie 1939, echipa de atunci fiind compusa din Titi Ionescu, I.I.Dunareanu si El. Haberman. Dupa spusele lui I.I. Dunareanu "prima ascensiune s-a desfasurat cu episoade dramatice".


Redau mai jos fragmentul cu descrierea primei escalade, cine nu e interesat sa sara peste :P


"O prima saritoare cu grota si un prag cu cornisa lustruita ne obliga sa folosim piramida, caci ramonajul nu este posibil din cauza umezelii de pe pereti; capul de coarda pleaca neasigurat, trecīnd cu deosebite precautii peste fetele lipsite de prize din stīnga saritorii. O noua saritoare īntrerupe firul ascensiunii printr-un prag īnalt (8—10 m), ale carui fete din stīnga prezinta īnsa o serie de mici trepte care urca aproape vertical; o grota destul de īncapatoare īn partea dreapta nu ne poate fi de folos, fiind prea larga pentru ramonaj si avīnd fereastra de sus astupata cu bolovani solid īncastrati īn roca; īn aceste conditii, saritoarea nu se poate depasi decīt tot pe pragurile dificile din stīnga.


Urmeaza o portiune de urcus si apoi totul ia sfīrsit sub un zid imens de piatra alba, care se ridica vertical īn stīnga canionului, cu lespedea perfect lustruita si īnzestrata doar cu un prag ce o īnconjoara pe la baza; o punga a fost sapata īn acest prag de apele care fac aici, probabil, o imensa cascada īn epoca topirii zapezilor; deasupra acestei lespezi care masoara aproximativ 70—80 m, un vīlcel foarte īnclinat si ierbos se avīnta īnspre creasta.


Īn partea dreapta a canionului, un perete umed si īntunecat se ridica de asemenea la verticala, pe o mare īnaltime; īn fund, o grota larga, umeda si īnalta, cu peretii prea departati unul de altul pentru a permite un ramonaj, īnchide complet canionul, iar fruntea acestei grote se arata surplombanta si lustruita.


O fisura care porneste de la baza lespezilor din stīnga si sfīrseste deasupra grotei se prezinta de asemenea impracticabila prin pozitia ei oblica si prin īngustimea excesiva; īn acest impas fara -speranta, solutia s-a ivit spontan, fara sa banuim ca ne va obliga la o munca titanica.


Examinīnd peretele din dreapta, umed si īntunecat, deslusim putin deasupra noastra o fisura destul de larga, care se īnalta īnsotita de un prag, spre partea de sus a grotei; socotind ca numai pe aici am avea sanse de reusita, am fortat trecerea, desi ne-am lovit de un dublu obstacol: īntīi, capatul inferior al pragului se gaseste la 3—4 m deasupra noastra, iar pentru atingerea lui trebuie sa luptam cu o stīnca īn surplomba, lipsita de prize favorabile; al doilea, capatul superior al acestui prag nu are nici o legatura cu restul canionului, fiind separat de fruntea grotei prin 2—3 m de stīnca lustruita. Pentru a intra pe pragul acesta plecīnd de la baza grotei, capul de coarda este obligat sa īnlocuiasca prizele prin pitoane; tragīndu-se cu nadejde, oblic īn sus si spre dreapta, el reuseste dupa o munca de o ora sa intre īn fagasul pragului care reprezinta singura noastra speranta.


Surpriza nu este de loc placuta; locul nu este comod, iar fisura nu este īntovarasita de un prag decīt privita de jos; īn realitate, acest prag este un jgheab īngust, a carui pozitie nefericita supune corpul la doua forte simultane si contrarii: una care tinde sa ne azvīrle afara si alta care ne trage īn jos, pe panta longitudinala a fisurii. Cu mari precautii, sprijinindu-se īn permanenta cu spatele de fundul acestei ciudate fisuri, īn permanenta asigurat de jos īn pitoane, capul de coarda reuseste sa ajunga la capatul superior al fisurii, unde poposeste pe o mica platforma usor boltita si fara nici o legatura cu restul canionului. Suspendat la circa 15 m deasupra noastra si obligat sa se mentina īntr-o pozitie foarte putin fireasca pe micul spatiu al platformei, asigurat doar īntr-un piton care nu inspira prea multa īncredere, capul de coarda se afla īn fata „imposibilului", dupa patru ore de munca titanica numai īn acest loc; sleiti de puteri si riscīnd sa īnnoptam īn canion, abandonam.


Reveniti peste doua zile, reluam mult mai usor lucrul, reducīnd la jumatate timpul necesar pentru a ajunge la platforma; aici, aplicīnd metoda Dvilffer, capul de coarda reuseste sa traverseze portiunea ingrata dintre platforma si fruntea grotei, facīnd astfel posibila continuarea ascensiunii īnceputa cu doua zile īn urma; cu acest prilej am constatat cu bucurie ca stīnca s-a supus tuturor īncercarilor la care a fost obligata, īncepīnd de la simple bateri de pitoane pīna la rapelurile capului de coarda; prejudecata friabilitatii stīncii din Piatra Craiului era deci pe jumatate infirmata . Suspendat deasupra noastra exact la verticala, capul de coarda se lasa usor īn frīnghia cu care-l asiguram de jos, paraseste cu atentie īngusta platforma pe care se chinuise īn zadar cu doua zile mai īnainte si, tragīndu-se lateral la discretia pitonului de pe platforma, cucereste primul metru catre stīnga, fixīnd un alt piton de sprijin la īnaltimea capului; servindu-se de acest piton drept priza de mīna, el se mai trage putin spre stīnga, reusind sa-si sprijine spatele de fetele din stīnga grotei si sa cīstige astfel si al doilea metru care desparte platforma de fruntea grotei; o priza de mīna ivita providential si un piton folosit drept priza de picior ajuta capului de coarda sa iasa pe pragul de deasupra grotei, dupa o lupta desperata cu capriciile acestui obstacol.


Dupa o odihna binemeritata, continuam ascensiunea canionului spre necunoscutele pe care nici nu le banuim; saritorile se tin lant, punīnd la o noua si grea īncercare puterile noastre; nu mai putin de opt obstacole mari si complicate ne obliga sa depunem o activitate continua pīna la iesirea din acest canion, care se dovedeste astfel una din cele mai grele ascensiuni de stīnca din Piatra Craiului.


Seria noilor obstacole īncepe cu o saritoare cu fisura, aproape verticala (10 m īnaltime), cu o mica surplomba la jumatate; ramonajul pe fisura nefiind suficient de sigur din cauza rocii lustruite, se recomanda trecerea peste treptele din dreapta. Urmeaza doua saritori al caror element dificil este numai īnclinatia, apoi un jgheab īngust care se poate urca usor. Saritoarea urmatoare masoara 12 m, este foarte īnclinata si opune o deosebita rezistenta; o depasim cu ajutorul unor mici trepte laterale pentru a ne opri la picioarele unei lespezi lustruite, de o apreciabila īnclinatie si care, desi īnalta numai de 4—5 m, nu poate fi trecuta direct din cauza lipsei punctelor de sprijin; o scobitura ca de albie face si mai grea depasirea acestei saritori, pe care totusi o trecem pe stīnga, folosind la maximum aderenta pe lespedea ei lustruita si asigurīnd lateral din dreapta. Ultimele doua saritori īngemanate, fiecare de cel putin 10 m īnaltime, sīnt depasite destul de usor īn comparatie cu cele pe care le-am lasat īn urma; seria obstacolelor sfīrseste īntr-o panta destul de īnclinata, ale carei trepte ne conduc la o muchie care desparte ultima portiune a canionului de pantele finale ale Padinei lui Calinet, care se ivesc acum la picioarele noastre."

Piatra Craiului- I.I.Dunareanu

 

Acuma eu nu stiu ce sa zic, mi se pare cam exagerata pe alocuri descrierea canionului, facuta de Dunareanu...  


/cioranga2011/7.jpg


/cioranga2011/8.jpg


Bun, sa revenim acum la tura noastra. Tot minunandu-ne de frumusetea zonei, ajungem la prima saritoare. Un fel de horn de vreo 5 metri, cam lipsit de prize. Are insa o mica fereastra. M-am catarat si am aruncat coarda prin ea, astfel ca si capul a urcat asigurat.


/cioranga2011/9.jpg


Noi am facut ramonaj cu spatele pe peretele din dreapta, pentru a profita de cateva prize la picior aflate pe partea stanga.


E, si fiecare ramoneaza cum poate acum :)


/cioranga2011/10.jpg


Versiunea lui Roze: :)


"Dar ajungem si la prima saritoare adevarata! Saritoarea cu fereastra. M-a pus putin pe ganduri (« daca nu voi putea, si-i tin si pe oamenii astia in loc, din cauza mea »). Ufffff !  Dar ma incurajeaza Gabriela si imi vine inima la loc.


Incearca Andrei sa se strecoare prin fereastra  – o fi el slabut dar e foarte mica fereastra, asa ca trece doar coarda prin ea. Inaltimea saritorii e de aproximativ trei metri. Urca Ovidiu, relativ usor, prin ramonaj, cu spatele pe peretele din dreapta, pentru ca in stanga sunt mai multe prize, pentru picioare.


Apoi, cu mari emotii si de frica sa nu raman ultima, ma duc eu, a doua. Si in timp ce ma chinuiam, in plin ramonaj, cu valuri valuri de adrenalina…. numai ce-l aud pe Andrei  jos, zicandu-i Gabrielei , referindu-se la « saracuta » de mine : «dar nu stiu de ce merge asa greu, ca doar a mai facut ramonaj!» Grrrrrr  Ce daca urc cum pot si ma tarasc cu spatele de stanca, precum o rama??? Stiu stiu, trebuie sa ma folosesc mai mult de maini si de picioare …dar ramonez si eu cum pot."


/cioranga2011/175711_2157383886704_1009694224_2451692_2830369_o.jpg


Deasupra saritorii, pe partea dreapta, se afla un piton pentru asigurare/rapel.


Am mai intalnit o saritoare de vreo 4 metri pe care am abordat-o pe partea stanga. Destul de spalata si asta... Noi am prins relativ uscat acum, daca e ud cred ca devine inabordabil canionul.


Versiunea lui Roze: :)


"Urca Ovidiu, nu a scos coarda dar a pus o bucata de cordelina pentru pasul final. Apoi ma duc tot eu. Aproape sa trec cand….alunec! Ma tine Ovidiu de mana  pentru ca ma panicasem si picioarele imi faceau precum pisicile pe acoperis :D Am obiceiul de a ma lasa prada fricii! E un fel de sistem de aparare in fata dificultatilor – mi se intampla asa : ma opresc,  tremur ingrozitor, respir sacadat, nu ma pot concentra si refuz sa continui. Trebuie sa tipe cineva la mine, ca sa imi revin. :D


Vine si Gabi repejor, apoi Andrei usor si sprinten si continuam!"


Depasim obstacole mai mici, cu grija la grohotis si pietre. E cam musai sa ai casca pe aici!


In curand ajungem la baza saritorii mari. Ramanem cu gurile cascate! Scoatem repede Rt-urile "printate", sa vedem ce spun dom’le, inaintasii nostri! :P


Ne oprim, fumam o tigara, mancam ciocolata, evaluam situatia. Abordarea directa a saritorii (care e mai degraba un horn spalat, inalt  de 15-20 metri, la baza avand un perete care te scoate inafara,  cu o grota destul de mare), nu pare o optiune !!!! RT-urile spun totusi, ca pe-aci  e drumul !!!! "horn vertical, inchis in partea superioara de o surplomba, catararea pe peretele din dreapta (in directia de urcare) printr-un traverseu"


/cioranga2011/12.jpg


Hmmm,deloc imbietor. Prize nu, primul piton e la mama naibii, peretele e cam spalat.  Asa ca pornim in explorare. Ovidiu vede o fisura in partea stanga, cum urci, si propune sa incercam pe acolo. ….


Urcam nitel la liber, mult prin stanga, apoi un mic traverseu, ajungem pe o platforma si studiem terenul. Dap, pare o solutie mult mai buna parca :) Hornul pare destul de abordabil de aici de jos.


Ma incearca diverse stari, pe de o parte frica pe de alta dorinta de a merge cap. Pana la urma ma hotarasc si il intreb pe Ovidiu daca pot sa ma duc primul. Raspuns afirmativ :) Pun buclele pe mine, espadrilele, iau si setul de frienduri adus de Ovidiu si Gabi si, cu muuulti morcovi :)), pornesc!


Dupa vreo 2 metri dau peste primul piton. Iei!!! Deci s-a mai bagat cineva pe aici, nu sunt primul. Dupa prima bucla pusa parca mi-a mai crescut moralul :) .


Am mai gasit apoi cateva asigurari, e destul de safe pe aici. Curand am ajuns la hornulet, care de aici nu mai parea atat de larg. Ma intepenesc in el si ma pricopsesc cu un carcel la mana dreapta tot incercand sa ies.


Stau putin si ma odihnesc apoi imi iau inima in dinti si ies din horn pe partea dreapta. Dupa inca vreo 3-4 metri ajung pe o bucata cu iarba, destul de inclinata, inca vreo 3-4 metri si ajung la o regrupare. Este un piton in partea dreapta (cum se urca).


/cioranga2011/13.jpg


/cioranga2011/14.jpg


Amenajez o regrupare folosind pitonul si un tanc aflat in stanga (anou mare de 120) si ii astept pe ceilalti.


Vedere din regrupare

/cioranga2011/15.jpg

Versiunea Roze: :)


"Am citit in Rt-uri ca important este sa aiba doar capul, espadrile si ca secundul poate urca in bocanci. In my humble oipinion – pe canionul asta, TOATA lumea trebuie sa aiba espadrile! Este, cred, una din cele mai dificile ascensiuni de "horn"


Asa ca mi-am pus papuceii si Gabriela i-a imprumutata pe-ai lui Ovidiu..si catara fetele in espadrile! Fiecare cum poate.....„tine strans, mi s-a pus un carcel!...Strans Andrei, da? M-am blocat la fisura!”"


/cioranga2011/16.jpg


Ajunge si Roze cu bine in regrupare si ma pregatesc sa arunc coarda pentru Gabi. Numai ca era o mica problema: din regrupare nu prea aveam cum sa arunc coarda in asa fel incat sa pice la indemana celor de jos. Ma uit in stanga si vad un tanc cu o cordelina (noua) pe el.


Cu ceva emotii incep traversarea spre tanc. Dau sa ma sprijin de el si mai sa il scap in capul celor de jos! Hmm, oare a facut cineva rapel de pe tancul asta???


Reusesc sa arunc unde trebuie coarda, ma intorc si incep sa o filez pe Gabi.


Iar de la Roze zicere (mie mi-e cam lene) :)


"Dupa care urmeaza balciul! Noi fetele, am dat un rapel scurt (se putea si prin descatarare :P) pt a ajunge deasupra marii saritori, inapoi in firul canionului; in timp ce Andrei, sus in regrupare si Ovidiu, jos...stabileau solutii pentru urcarea rucsacilor. :P


Prima incercare: doi rucsaci deodata pe coarda –blocati in fisura, incercarea nr. 2 – un singur rucsac – aceeasi soarta; incercarea numarul 3 – rucsacii coordonati mai spre dreapta – aceeasi soarta! Dom’le nu merge! Nu merge! O fi fost mai comod pt noi sa ocolim saritoarea, dar rucsacii se incapataneaza sa se blocheze in fisura. Asa ca descatara Ovidiu de pe platforma, agata rucsacii cu o caraba si ii transportam frumusel de-a dreptul pe saritoare. I-am tractat noi, fetele (cooperativa „femeiasca” APACA) in timp ce Andrei ramas in regrupare, tremura de frig, pentru a-l fila pe Ovidiu, pe acelasi traseu.


Nu stiu cat sa zic ca ne-a mancat saritoarea asta, parca vreo ora, o ora si jumatate?


Descrierea celei de a treia saritori:


Asteptand ca baietii sa stranga coarda, noi fetele ne indreptam cu groaza .... spre inca o saritoare, la doar cativa metri distanta! „Nu se mai termina canionul asta???”.  E o saritoare in trepte –un fel de horn, destul de spalat, plin de mazga, deloc prietenos. Mi s-a parut mai facila o abordare pe peretele din dreapta si apoi un traverseu. Incepem sa cataram la liber si ajung, cu Gabriela, pe o paltforma, la 5 metri mai sus, unde gasesc o cordelina data peste un tanc.


Vin baietii: „Mai fetelor, ce faceti acolo sus? Pe unde ati urcat? De ce nu ati luat-o pe firul vaii, prin horn? Acuma, cum va dati jos?” Asa ca, de voie de nevoie, urca si cavalerii nostri, sa ne salveze :P Andrei cu glicemia la pamant de la efort (urcat cap, filat, carat rucsaci, etc etc) infuleca o ciocolata cu crema de cocos. Gabi uimita: „si functioneaza? iti revii asa repede?” „Dap, merge” reuseste sa baiguie Andrei.....Suficient de repede incat sa plece din nou cap – spre bucuria lui, in traverseu, ca sa ne puna o balustrada. Am inceput sa simtim frigul desi peisajele sunt incantatoare, peretii sunt impresionanti si foarte apropiati.


/cioranga2011/288534_2157384486719_1009694224_2451694_6661047_o.jpg


" Dupa ce mananc ciocolata, plec in traversarea de pe partea dreapta a canionului. De unde ne aflam noi erau vreo 5-6 metri pana la baza saritorii. Iar cu emotii mari, iar cu frica, dar simtind totusi placere, ajung deasupra saritorii de unde nu prea im imai venea sa continui. Cum stateam intr-o pozitie foarte instabila, gata sa pic din clipa in clipa, fac un salt si gata, am trecut!


Ma uit in jur dupa ceva unde sa regrupez dar nu vad nimic. Ii dau in sus, depasesc o a patra saritoare, un fel de tobogan, fara prea multe prize (ramonaj cu spatele pe peretele din dreapta), si intr-un final dupa vreo 20 metri gasesc un piton pe partea stanga si o clepsidra pe partea dreapta.


Fac balustrada si ii astept pe ceilalti.


Varianta "Roz" :)


"Andrei isi calculeaza fiecare pas in traverseu, face un salt (la propriu) peste muchie si ajunge deasupra saritorii.


Bucuros incepe sa caute piton de regrupare! ....Aaaaaaa....Nimic! Gol! Gabi constiincioasa, cu RT-uri printate, scoate repede sa citim. Yep! Nici clepsidra, nici tanc, nimic.


„Annnndreeeeiiiii, trebuie sa mai urci” si urca saracu’ peste inca un bolovan si dupa mai multe cauturi, gaseste piton pe partea stanga.


Apoi e randul meu, abordez branita-traverseu cu multa grija, ajung in momentul in care trebuia sa fac saltul...dar nu-mi venea! Eram eu prinsa cu anou de coarda-balustrada, dar la o adica, tremura polarul pe mine! In fine sar si hopa sus! Am ajuns. Si nu e gata! La cei 1,60m ai mei, fiecare bolovan mi se pare o saritoare. Oare cate or fi pe traseul asta? 10-11, in total? :P Asa ca ramonez pe langa un bolovan, ma julesc rau pe spate, mai catar un pic si  ajung langa Andrei, cu limba scoasa de un cot.


Vine si Gabi cu usurinta si apoi Ovidiu. Si iar aceeasi poveste – noi fetele, la liber, o luam la sanatoasa inainte, bolovani, grohotis.... in sfarsit ajungem la ultima saritoare! Asta trebuie sa fie ultima!!!! Trebuie sa fie ultima! E spalata, e urata, e expusa sus, prize inutile pe partea dreapta (exact cum zicea Andrei Pana), un firicel de apa care se prelinge, umed peste tot! Pfffff


Vin si baietii cu coarda stransa. Hai mai bine sa facem un mic popas, sa rontaim curmale, ceva susan, ciocolata! Timp este! Ce-o fi, o fi! Si pleace tot Andrei cap, asigurat de Ovidiu, de fapt asigurat - vorba vine, nu era nici un piton pe acolo.


Din 2 pasi mari, prin prize baltind de apa, ajunge in partea de sus a saritorii – o portiune spalata, inclinata si ne avertizeaza: ”aici mergeti la echilibru, la aderenta da? Prize nu sunt” ...Aaaaaa


Si iar nu are cum sa regrupeze..... Pitonul este prost pus, inainte de placa inclinata. E imposibil de asigurat de acolo. Asa ca Andrei se decide sa continue, locul s-a largit, inclinatia a scazut, a iesit prin grohotis si iarba ceva mai sus, unde reuseste sa gaseaca un tanc, de unde sa ne asigure."


Saritoarea cu pricina (abordata pe partea stanga)

/cioranga2011/17.jpg

/cioranga2011/18.jpg


Nu gasesc nimic rezonabil la care sa asigur si merg in sus. La un moment dat firul se desface oarecum in doua, eu am ales stanga, unde am gasit si un tanc numai bun de regrupat.


/cioranga2011/19.jpg


Gabi pe saritoarea spalata

/cioranga2011/20-1.jpg


Ovidiu

/cioranga2011/21.jpg


Eeeee si dintr-o data am iesit la luminaaa!


E ora 17h, lumina perfecta pentru poze, suntem sleiti dar si extrem de incantati ! Ne odihnim in zona inierbata, in apropierea Acului de la Amvon. Apoi am tot tinut stanga prin jnepenis  si am prins Braul de Sus, marcat cu momai, care ne-a scos dupa vreo jumatate de ora, aproape in creasta, aproape de varful Ascutit!

/cioranga2011/22.jpg


Relaxare

/cioranga2011/23.jpg


Acul de la Amvon

/cioranga2011/24.jpg


/cioranga2011/25.jpg


/cioranga2011/26.jpg


/cioranga2011/27.jpg


Spre Creasta

/cioranga2011/28.jpg

/cioranga2011/29.jpg


/cioranga2011/30.jpg


Ajungem la refugiu. Cutia de bere din rucsacul lui Ovidiu se topeste instant, data din mana in mana. Multa lume in Ascutit si cum era abia 18h, hotaram ca avem timp sa coboram ! Pe la refugiul Sperantelor nu suna imbietor! Ovidiu spune ca ar vrea sa coboare pe  Cioranga Mare, ramura de sus – parca; apoi sa ajunga in Plaiul Foii si sa vina sa ne ia cu masina, de la Botorog. Il tenteaza si pe Andrei sa afle intrarea pe brau, dar se hotareste sa insoteasca domnitele pana la Curmatura si sa nu ne lase singure! Cred ca era si obosit, urcase canionul cap coada – cap! :P Eu sunt bucuroasa – orice nou traseu in Crai e o incantare. Coboram pe Padinile Frumoase. Ajungem la Curmatura, inghitim de-a dreptul o bine meritata ciorba de fasole, carnati si stingem, totul cu bere. Eram hamesiti!


/cioranga2011/31.jpg


/cioranga2011/32.jpg


/cioranga2011/33.jpg


/cioranga2011/34.jpg


/cioranga2011/35.jpg


Roze :)

/cioranga2011/36.jpg


Lume multa la Curmatura

/cioranga2011/37.jpg


Foameeeee! :)

/cioranga2011/38.jpg

Coborarea de la Curmatura a fost la frontala, eu m-a m-am chiorat bine de tot cu "lampasul" meu care da rateuri cand ti-e lumea mai draga. 


Jos la Botorog in loc de Ovidiu vine si ne recupereaza Ciri. Ne transporta in maaare viteza pana la tabara pe Barsa Fierului :) Intindem cortul, masa, berile, sporovaim nitel la focul aprins de Gogu apoi ne retragem la somn rupti de oboseala.


Dimineata, leneveala mare :)

/cioranga2011/39.jpg

Nu ne grabeam nicaieri, ne cam resimteam dupa traseul de ieri. Strangem si ne indreptam spre Prapastii, cu gandul sa incercam cate ceva pe acolo. Ne oprim la sectorul "Grota", cel mai usor traseu de acolo era un 6- parca. 


Ma echipez si pornesc pe traseul care mi s-a parut mie cel mai accesibil, vazut de jos :) Nu ajung prea departe, dupa primele 2-3 bucle puse ma dau batut si cobor. In partea dreapta, Ciri are mai mult succes decat mine.


Oboseala mare :)

/cioranga2011/41.jpg

Dupa ce este montata mansa pe traseul inceput de mine incerc iar si de data asta ajung ceva mai sus. 


/cioranga2011/42.jpg


 Ma declar multumit de catareala pe ziua de azi. Ne luam ramas bun de la gasca si eu cu Roze plecam mai departe- norocosii de noi mai aveam doua zile la dispozitie :D 


Au fost doua zile de leneveala... sa zicem, prin locuri stiute si mai putin stiute :) Oricum, cele patru zile petrecute in Crai m-au "incarcat" bine de tot, Craiul are un efect de energizant la mine. 


 In continuare poze din cele doua zile 


/cioranga2011/43.jpg


/cioranga2011/44.jpg


/cioranga2011/45.jpg


/cioranga2011/46.jpg


/cioranga2011/47.jpg


/cioranga2011/48.jpg


 La iesirea in creasta am incurcat "putin" valcelele :D Astfel ca Roze a avut parte de ceva emotii :)


/cioranga2011/50.jpg


De la caldura se trage! :)

/cioranga2011/51.jpg


/cioranga2011/52.jpg


/cioranga2011/53.jpg


/cioranga2011/54.jpg


/cioranga2011/55.jpg


/cioranga2011/56.jpg


/cioranga2011/57.jpg


/cioranga2011/58.jpg


/cioranga2011/59.jpg


/cioranga2011/60.jpg


/cioranga2011/61.jpg


/cioranga2011/62.jpg


/cioranga2011/63.jpg


/cioranga2011/64.jpg


/cioranga2011/65.jpg


/cioranga2011/66.jpg


/cioranga2011/67.jpg


/cioranga2011/68.jpg


/cioranga2011/69.jpg


/cioranga2011/70.jpg


  In gara Zarnesti, asteptand trenul care sa ne duca spre casa, spre baie calda, spre pat! :)) 

/cioranga2011/71.jpg


 That’s all folks !  


Poze putin mai mari: www.ad078.com



Vineri, 19 august 2011 - 11:44 
Afisari: 2,684 


Postari similare:





Comentariile membrilor (11)

ratza
ratza
Busola
 
1
De mult nu m-am mai amuzat aŗa la un jurnal. Tare! Carpati.org


Vineri, 19 august 2011 - 12:08  

leovit
leovit
Busola
 
2
Citesc,citesc....broboane de transpirati i-mi sterg de pe frunte...De ceva timp...vreo 5 ani devoram pe toti sacrii alpinismului romanesc ...dar nu ma satur deloc...Ture frumoase in continuare.


Vineri, 19 august 2011 - 12:25  

jhony
jhony
Busola
 
3
Ce vreme faina! Cerul a fost lacima.


Vineri, 19 august 2011 - 13:27  

jhony
jhony
Busola
 
4
Cred ca este cel mai tare jurnal pe care l-am citit. Pot spune cal-am citit cu atentie. Felicitari pentru toate.


Vineri, 19 august 2011 - 22:46  

miparv
miparv
Rucsac
 
5
Era sa ma ratacesc odata pe aici. Noroc ca m-am intalnit cu un diabetic (avea ecuson) si am ajuns cu bine sus la refugiu, unde fiecare a sarbatorit reusita in felul lui - eu am admirat peisajul iar el si-a facut o injectie cu insulina ...


Sāmbćtć, 20 august 2011 - 10:03  

dan_marza
dan_marza

 
6
@ad078: Felicitari! Iata comentariul facut de mine in martie anul acesta pe saitul Silviei Murgescu, la ascensiunea lor (de iarna) a Canionului Cioranga:

„Mi-a placut foarte mult! Nu vreau sa te coplesesc cu superlative, dar… Tura frumoasa, povestea spusa cu talent, pozele care vorbesc si ele, echipa de nota zece, vremea care a tinut cu voi, si… factorul subiectiv:

Am urcat si eu Canionul Cioranga in ’83 sau ’84 cu o trupa destul de mare, impreuna cu Teo Predescu (un om de isprava, cu care – din pacate – nu am mai mers pe munte). Pe toata lungimea traseului nu am intilnit nici un piton de asigurare, in schimb, am lasat pe saritoarea mare (cea pe care ai catarat-o tu) vreo doua pitoane. Mi-amintesc acest amanunt pentru ca eu am avut misiunea ingrata de a curata terenul dupa ce a urcat toata lumea. Unul din pitoane nu a mai vrut sa iasa, l-am ciocanit pina am obosit si pina la urma l-am batut la loc (suna chiar foarte bine), iar celalalt, amplasat chiar sub hornuletul din partea de sus a saritorii nu l-am putut scoate din cauza simplului fapt ca scarita in care stateam era agatata in el… . A fost o problema si sa recuperez scarita si carabiniera, deoarece cind am ajuns in hornulet, pitonul se afla sub nivelul bocancilor… .

Multumesc pentru relatare, pentru faptul ca mi-ai oferit prilejul de a-mi aminti locuri minunate si oameni de isprava. Multumesc pentru poze, care mi-au improspatat imaginile pe care le-am memorat atunci din unul din cele mai impresionante locuri din Piatra Craiului!”

Ce ar mai fi de spus... Multe. Poate alta data. A fost unul din traseele in care am simtit propriile limite, dar dupa saritoarea mare am cam urcat la liber. Ma bucur ca ati reusit, ca ati avut determinarea sa continuati cand a fost greu, si ca ati povestit atat de frumos totul, cu sinceritate si umor.

@roze: inaltimea te-a avantajat in hornul ingust de la intrare care l-ati ramonat... Eu acolo m-am chinuit ca nu-mi incapeau picioarele! Apoi, cand sa ies din ramonaj, imi doream picioare mai lungi... De, asa sunt eu, mofturos.

Ma bucur ca acolo mai sunt pitoanele batute de Teo Predescu, poate si altele, care sa marcheze pe stanga ascensiunea acstei saritori. Varianta pe dreapta, propusa de Dunareanu, mi se pare inabordabila...

Ture frumoase si jurnale pe masura!


Sāmbćtć, 20 august 2011 - 22:26  

roze
roze

 
7
Carpati.orgCarpati.orgCarpati.org

@ratza: amuzant, amuzant si-am si scapat cu viata! Carpati.org

apreciez...aprecierile voastre. Carpati.org A fost intr-adevar foarte fain!

@miparv: ai avut noroc, este un traseu interesant dar dificil!
Cred ca este recomandat sportul, diabeticilor si scaderea glicemiei se compenseaza cu insulina si muuuuultaaa ciocolata! Carpati.org dar sa nu ne abatem de la subiect, ca ne taxeaza adminii!

@dan_marza: in ceea ce priveste ramonajul de la intrare: da subscriu, aveti dreptate! Carpati.org Hornul acela era croit mai pentru mine, pentru ca muntelui nu-i plac inaltii, el vrea sa fie singurul inalt asa ca oamenii mai mici de inaltime, sunt tratati preferential! Carpati.orgCarpati.org

multumim pentru informatie - (pitoanele batute de Teo Predescu) - chiar ne intrebam cine a ales varianta prin stanga la marea saritoare....

Sa ne fie de bine si la cat mai multe ture!


Luni, 22 august 2011 - 09:39  

baltarel
baltarel
Busola
 
8
M-au impresionat imaginile si textul candva am parurs si eu cu amicul Vova aeasta zona, Ehee !!! eram si noi tineri ca si voi, a meritat sa facem aceasta incursiune, cu toate ca echipamentul era cumva ceva mai rudimentar. Spre Orlovski am mers pe prelata care o aveam pentru a ne apara de ploaie.


Luni, 22 august 2011 - 21:40  

roze
roze

 
9
@baltarel - va multumim mult ca ne-ati citit! Si va dorim cat mai multe excursii!


Marži, 23 august 2011 - 10:10  

myk78ro
myk78ro

 
10
Io prefer berea la malu' marii! Da' ... va invidiez! Carpati.org


Duminicć, 11 decembrie 2011 - 23:28  

roze
roze

 
11
berea si midiile pane Carpati.org


Marži, 13 decembrie 2011 - 11:01  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0765 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2019) www.carpati.org